avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Situaţii în care se poate dispune în faţa instanţei de apel desfiinţarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare. Modificări aduse prin Legea nr. 202/2010.
 
În varianta iniţială, art. 297 alin. (1) prevedea că "în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe"
Modificarea intervenită prin Legea nr. 202/2010 consacră regula reţinerii spre rejudecare, trimiterea spre rejudecare constituind excepţia, şi putând fi dispusă doar în două situaţii: 1. când judecata în primă instanţă s-a făcut fără cercetarea fondului, iar trimiterea spre rejudecare se solicită expres, fie de către apelant, în cererea de apel, fie de către intimat, prin întâmpinare; 2. când judecata în primă instanţă s-a făcut în lipsa părţii nelegal citate, iar trimiterea spre rejudecare se solicită expres de către partea care se pretinde astfel vătămată, adică doar de către apelant, prin cererea de apel.
Cum în speţă tribunalul a procedat la anularea sentinţei pronunţată de prima instanţă cu trimiterea cauzei spre rejudecare,  soluţia instanţei de apel încalcă dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd o asemenea posibilitate doar în ipotezele enumerate anterior, ce nu se regăsesc în cauză, iar în consecinţă, încalcă şi principiul efectului devolutiv al acestei căi de atac, în virtutea căruia, în faţa judecătorului superior se devoluează întreaga cauză, cu întreg complexul de chestiuni de fapt şi de drept ce-i aparţin, în scopul soluţionării cu celeritate a cauzelor.
 
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia I Civilă,
Decizia civilă nr. 3862 din 14 noiembrie 2012
 
Prin  decizia nr. 3862 din 14 noiembrie 2012 Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul formulat de pârâtul I.I.  împotriva deciziei  civile nr.117 din 7 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu intimata reclamantă P.C.M., a casat decizia sus menţionată  şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Dâmboviţa.
S-a susţinut de către recurent prin una din criticile formulate că în mod eronat instanţa de apel  a considerat că hotărârea judecătoriei nu este motivată corespunzător potrivit art.261 alin.1 pct.  5 C.proc.civ.
  Analizând conţinutul deciziei atacate Curtea a reţinut  că Tribunalul Dâmboviţa a anulat sentinţa primei instanţe şi a trimis cauza spre rejudecare potrivit art. 297 alin.1 C.proc.civ. considerând că hotărârea nu este motivată corespunzător şi în atare situaţie nu se poate exercita controlul judiciar.
  Este de observat că acţiunea ce face obiectul prezentului dosar a fost promovată la data de  7 aprilie 2011, iar decizia instanţei de apel atacată în faza recursului este pronunţată la data de 7.06.2012.  Cert este că  anterior acestor date, respective la 26 noiembrie 2010 a intrat în vigoare Legea nr. 202/2010, care prin art. I pct. 27 a modificat textul art. 297 alin. (1) C. proc. civ.  şi care este incidentă în cauză.
         Astfel, în varianta iniţială, art. 297 alin. (1) prevedea că "în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe".
            În varianta modificată prin Legea nr. 202/2010, art. 297 alin. (1) prevede că "în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, în cazul în care prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, dacă părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare. De asemenea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care judecata în primă instanţă s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, iar partea a solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel."
Modificarea intervenită prin Legea nr. 202/2010 consacră regula reţinerii spre rejudecare, trimiterea spre rejudecare constituind excepţia, şi putând fi dispusă doar în două situaţii: 1. când judecata în primă instanţă s-a făcut fără cercetarea fondului, iar trimiterea spre rejudecare se solicită expres, fie de către apelant, în cererea de apel, fie de către intimat, prin întâmpinare; 2. când judecata în primă instanţă s-a făcut în lipsa părţii nelegal citate, iar trimiterea spre rejudecare se solicită expres de către partea care se pretinde astfel vătămată, adică doar de către apelant, prin cererea de apel.
     Din cuprinsul actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că judecarea cauzei la instanţa de fond s-a realizat cu citarea legală a părţilor, iar în faza apelului nici reclamanta prin motivele de apel  formulate şi nici intimatul prin întâmpinare nu au solicitat expres  trimiterea cauzei spre rejudecare pe considerentul că soluţionarea cauzei la judecătorie s-a făcut fără cercetarea fondului.
            Cum în speţă tribunalul a procedat la anularea sentinţei pronunţată de prima instanţă cu trimiterea cauzei spre rejudecare,  soluţia instanţei de apel încalcă dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc.civ. care prevăd o asemenea posibilitate doar în ipotezele enumerate anterior, ce nu se regăsesc în cauză, iar în consecinţă, încalcă şi principiul efectului devolutiv al acestei căi de atac, în virtutea căruia, în faţa judecătorului superior se devoluează întreaga cauză, cu întreg complexul de chestiuni de fapt şi de drept ce-i aparţin, în scopul soluţionării cu celeritate a cauzelor.        
  În atare context, Curtea a apreciat că în mod greşit tribunalul a făcut aplicarea  art. 297 alin.1 C.proc.civ. şi a trimis cauza spre rejudecare, motiv pentru care, în baza art. 312 alin.3 C.proc.civ.,  a admis recursul, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre  rejudecare.
  Având în vedere motivul pentru care s-a admis recursul, Curtea nu  mai poate proceda la examinarea celorlalte motive invocate de pârât vizând dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, urmând ca apărările sale  sub acest aspect să fie analizate de instanţa de apel cu ocazia rejudecării.
 
( Judecător Veronica Grozescu)