Sediul social înregistrat la ORC. Necesitatea primirii corespondenţei la sediul social declarat la ORC.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a II-a
civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,
Decizia nr. 1013 din 27 februarie 2012.
Prin decizia nr. 1013 din 27 februarie 2012, Curtea de
Apel Ploieşti, a respins, ca nefondat, recursul promovat de reclamanta SC CC 2007 SRL, împotriva sentinţei nr.2334 din data de 6
octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâta
PRIMĂRIA ORAŞULUI TITU.
Pentru a hotărî astfel,
Curtea a reţinut următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub numărul 3821/120/2011,
reclamanta SC CC 2007 SRL a chemat în judecată pârâta Primăria Oraşului Titu,
solicitând anularea actului administrativ fiscal constând în înştiinţare de
plată a impozitelor şi taxelor pentru anul 2011 nr. 1345/28.02.2011, ca fiind
întocmit cu încălcarea dispoziţiilor legale, reîncadrarea obiectului
impozitului în categoria prevăzuta la art.258 pct. 4 din Codul Fiscal, precum
si aplicarea unei baze de calcul in funcţie de categoria de folosinţa a
terenului, reducerea majorărilor in interiorul limitelor legale admise prin HG
956/2009 prin care Consiliile Locale pot ajusta prin HCL impozitele si taxele locale pentru anul
in curs, emiterea unui nou act administrativ-fiscal privind obligaţiile
contribuabilului cu respectarea prevederilor legale in vigoare, precum si a
drepturilor contribuabililor in raport de dispoziţiile legale interne si
europene şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
După administrarea probei cu înscrisuri, prin sentinţa
nr. 2334 din data de 6 octombrie 2011, Tribunalul Dâmboviţa a admis excepţia
tardivităţii formulării contestaţiei
prealabilă prevăzută de dispoziţiile Codului de procedură fiscală
invocată de către pârâta Primăria oraşului Titu, prin întâmpinare, şi a respins
cererea formulată de către reclamanta SC CC 2007 SRL
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs
reclamanta SC CC 2007 SRL, criticând-o
pentru nelegalitate şi netemeinicie, recursul fiind întemeiat pe disp.art.
304 pct.9 şi 3041 Cod pr.civilă.
Curtea analizând actele şi lucrările dosarului, motivele de
recurs şi dispoziţiile legale în materie, art. 304 şi 3041 Cod
pr.civilă, urmează să respingă recursul
ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Cum bine a motivat prima instanţă,
recurenta-reclamantă nu a respectat termenul de 30 de zile de la comunicarea
înştiinţării de plată nr.1345/28.02.2011, prev. de art. 207 din OG nr.92/2003
privind Codul de pr.fiscală pentru formularea contestaţiei.
Potrivit acestui text de
lege, nerespectarea acestui termen se sancţionează cu decăderea. Din actele şi
lucrările dosarului rezultă că înştiinţarea în discuţie a fost comunicată la sediul reclamantei, în data de
22.03.2011, iar la confirmarea de primire există semnătura destinatarului.
Împrejurarea că
administratorul societăţii nu a fost în
ţară la data de 22.03.2011, aşa cum pretinde recurenta, nu este dovedită. Pe de
altă parte, cât timp nu este lichidată, o societate are obligaţia de a
funcţiona la sediul social existent şi de
a-şi lua măsurile necesare pentru primirea corespondenţei.
Referitor la celălalt motiv
de recurs, şi anume că termenul de 30 de zile curge de la 20.04.2011, şi nu de
la 22.03.2011, şi acest motiv este nefondat.
Astfel, în data de
22.04.2011 s-a expediat reclamantei somaţia şi titlu executoriu (fila 36 dosar
fond), iar la 22.03.2011 s-a expediat acesteia înştiinţarea de plată nr.
1345/2011 ( fila 17 dosar fond).
Ca atare, sentinţa criticată
este legală şi temeinică, motivele de recurs sunt nefondate, motiv pentru care,
Curtea văzând şi disp.art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, a respins recursul ca
nefondat.
(Judecător Rodica
Duboşaru) | 
