Salarizarea personalului din instituţii publice care şi-au schimbat regimul de finanţare, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 329/2009.
OUG nr.1/2010, art.1 alin.1, 3, 4 şi 5
Întrucât
intimata face parte din categoria autorităţilor ce au trecut, potrivit Legii
nr.329/2009, de la sistemul de finanţare integral din venituri proprii la
sistemul de finanţare integral de la bugetul de stat, iar contractul colectiv
de muncă încheiat la nivelul instituţiei intimate şi-a încetat aplicabilitatea la
data de 30.03.2010, în cauză erau aplicabile dispoziţiile cu caracter special
ce vizează asemenea autorităţi sau instituţii publice, prevăzute de art.1
alin.1, 3, 4 şi 5 din OUG nr.1/2010, iar nu dispoziţiile cu caracter general
consacrate de art.7 alin.2, art.30 alin.5 şi 6 şi art.5 alin.1 din OUG
nr.1/2010, invocate de reclamantă în cuprinsul acţiunii.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia I Civilă,
Decizia civilă nr. 688 din 21 februarie 2012.
Prin acţiunea civilă înregistrată iniţial pe rolul
Tribunalului Bucureşti, Sindicatul ...
în calitate de reprezentant al reclamantei ..., a chemat în judecată pe pârâta
... solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:anularea deciziei nr. 36/29.03.2010 şi a deciziei nr.
174/29.03.2010, ambele emise de pârâtă; obligarea pârâtei să respecte
contractul individual de muncă negociat şi încheiat între părţi, privitoare la
cuantumul salariului de încadrare;obligarea pârâtei la reîncadrarea
reclamantei, cu un salariu de bază compus din salariul de încadrare menţionat
în contractul individual de muncă şi de care a beneficiat în luna decembrie
2009, la care să se adauge cuantumul sporurilor şi indemnizaţiilor care se includ în salariu, prevăzute în
notele la anexele Legii-cadru nr. 330/2009, respectiv: sporul de vechime,
indemnizaţia de dispozitiv şi sporul de confidenţialitate;obligarea pârâtei la
plata diferenţei dintre salariul pe care era îndreptăţită să-l primească
reclamanta şi salariul acordat ( cu sporurile incluse în acesta).
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în
calitate de angajat al pârâtei, în funcţia de expert gradul II ocupată prin
concurs, a beneficiat de salariul de încadrare de 2.033 lei şi de sporurile
expres indicate.
S-a precizat de către reclamantă că la reîncadrarea
personalului pârâtei pe funcţii asimilate cu funcţiile din Ministerul
Administraţiei şi Internelor, s-a emis decizia nr. 36 din 29.03.2010, decizie
pe care o consideră nelegală, întrucât nota de fundamentare indicată, în baza căreia s-a întocmit această decizie, nu este un act
administrativ şi nu există un act administrativ de aprobare a statelor de
personal, care să cuprindă noile funcţii
asimilate celor existente în MAI.
Reclamanta a contestat şi decizia nr. 174/29.03.2010,
prin care a fost reîncadrată pe altă funcţie şi cu un alt salariu, arătând că i
s-a înmânat concomitent cu decizia respectivă
şi un act adiţional la contractul individual de muncă, salariul de bază
stabilit fiind mai mic decât cel negociat prin contractul individual de muncă.
Actele contestate, a arătat reclamanta, sunt emise în
contradicţie cu prevederile art.7 alin.2 din Legea nr. 330/2009, ce
statuează că „realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul
sistem de salarizare se realizează în mod etapizat, astfel încât în perioada de
implementare a prezentei legi nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a
salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări”.
A susţinut reclamanta că pârâta nu a respectat nici
dispoziţiile art. 30 alin.5 din aceeaşi lege şi nici dispoziţiile art.5 alin.1
din OUG nr. 1/2010, în care se menţionează că începând cu luna ianuarie 2010,
personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi păstrează salariul, solda
sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare brut/brută avute la această
dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal
din luna decembrie 2009, prevăzute în art. 10 din Legea nr. 329/2009.
Reclamanta a arătat că prin actul adiţional la
contractul individual de muncă, angajatorul i-a cerut să fie de acord cu
diminuarea drepturilor salariale, iar stabilirea salariului s-a făcut cu
încălcarea prevederilor legale, salariul neputând fi modificat în mod
unilateral.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat
excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Sindicatului ...pentru reclamantă,
întrucât aceasta nu mai are calitatea de salariat; excepţia tardivităţii
contestaţiei, precum şi excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, motivat de
faptul că prin decizia nr. 355/20.09.2010 reclamantei i-a încetat contractul de
muncă, în urma concedierii colective, conform art. 65 şi următoarele din Codul
muncii.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea
contestaţiei ca neîntemeiată, susţinând, în esenţă, că în temeiul Legii nr.
329/2009, instituţia a fost reorganizată prin reducerea numărului de posturi şi
trecerea de la sistemul de finanţare integral din venituri proprii la sistemul
de finanţare integral de la bugetul de stat, ordonator principal de credite
devenind Ministerul Administraţiei şi Internelor, iar potrivit art. 1 alin.3
din OUG nr. 1/2010, reîncadrarea personalului din autorităţile şi instituţiile
publice care şi-au schimbat regimul de finanţare în conformitate cu
dispoziţiile Legii nr.329/2009, după încetarea contractului colectiv de muncă,
se face prin asimilare cu funcţiile din instituţia care îl preia în structură,
subordine sau în finanţare, după caz. Referitor la drepturile salariale
stabilite la reîncadrare, acelaşi act normativ prevede că acestea se stabilesc
la nivelul prevăzut în luna decembrie pentru funcţiile similare celor pe care a
fost reîncadrat din instituţia care îl preia în finanţare, prevederi ce au fost
respectate în cauză.
Pârâta a formulat şi cerere de chemare în garanţie a
MAI, pentru a fi obligat, în situaţia căderii în pretenţii a ANRSC, să aloce şi
să vireze sumele necesare plăţii drepturilor băneşti către reclamantă având în
vedere raportul de subordonare financiară dintre pârâtă şi MAI.
Prin sentinţa civilă nr.4268/29.04.2011 pronunţată de
Tribunalul Bucureşti, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei
în favoarea Tribunalului Buzău, pe motiv că petenta domiciliază în judeţul
Buzău, în cauză este vorba de un litigiu de muncă, astfel că, în raport de
art.2 pct.1 lit.c şi art.284 din Codul muncii,
competenţa de soluţionare a pricinii aparţine Tribunalului Buzău.
Pe baza probelor cu înscrisuri administrate în cauză, Tribunalul Buzău, prin sentinţa civilă nr. 1489 din 07.11.2011, a
respins ca neîntemeiată acţiunea.
Pentru a pronunţa această sentinţă,
instanţa de fond a reţinut că
reclamanta a fost angajată unităţii pârâte, având la 31.12.2009 un
salariu de bază lunar brut de 2033 lei, spor de confidenţialitate 10% şi
indemnizaţie dispozitiv 25%.
S-a mai reţinut
că potrivit art. 7 alin.1 din Legea nr. 329/2009, finanţarea pârâtei s-a
făcut integral de la bugetul de stat, iar prin actul adiţional la contractul de
muncă nr. 195/2007, la 25.01.2010 reclamantei i s-a menţinut salariul de bază lunar brut de
2033 lei până la data de 31.03.2010, când unitatea pârâtă, făcând
aplicarea art. 1 alin.3, 4 şi 5 din OUG
nr. 1/2010, i-a stabilit reclamantei un salariu de bază lunar brut de 1725 lei
şi nu i s-a mai acordat sporul de confidenţialitate de 10%, de care reclamanta
beneficia la 31.12.2009, conform HG nr. 781/2002 privind protecţia
informaţiilor secrete de serviciu, spor menţionat în contractul colectiv de
muncă şi în contractul individual de muncă al reclamantei.
Instanţa de fond
a apreciat că unitatea pârâtă a
procedat corect la reîncadrarea pe funcţie a reclamantei începând cu
31.03.2010, data expirării contractului colectiv de muncă, prin asimilare cu
funcţiile din MAI, ca urmare a faptului că pârâta este finanţată de la bugetul
de stat.
S-a arătat că pârâta a depus la dosar statul de
funcţiuni pentru anul 2010, valabil începând cu 31.03.2010, din care rezultă că
urmare acţiunii de asimilare a funcţiei deţinute de reclamantă la instituţia
pârâtă cu funcţiile din MAI, aceasta a fost reîncadrată în funcţia de expert,
gradul profesional II, cu un salariu de bază de 1380 lei stabilit conform art.
4 alin.1 din OUG nr. 1/2010 şi indemnizaţie de dispozitiv de 345 lei.
Totodată, s-a reţinut că statul de funcţiuni a fost
aprobat de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi a avut la bază Nota de
fundamentare nr. 290769 din 23.03.2010, prin care s-a realizat operaţiunea de
asimilare a funcţiei prevăzută în art. 1 alin.3 din OUG nr. 1/2010.
În baza acestor documente, legal emise, cu respectarea
OUG nr. 1/2010, preşedintele pârâtei a emis decizia nr. 36/29.03.2010, prin
care s-a aprobat reîncadrarea, după expirarea contractului colectiv de muncă, a
personalului din instituţie, pe vechile funcţii, stabilite de Ministerul
Administraţiei şi Internelor în calitate de ordonator de credite, prin
asimilarea cu funcţiile din MAI, precum şi salariile de care beneficiază
personalul pârâtei, stabilite la nivelul prevăzut în luna decembrie 2009 pentru
funcţiile similare din MAI.
După aprobarea Notei de fundamentare şi a statului de
funcţiuni, începând cu data de 31.03.2010, unitatea pârâtă a emis decizia
individuală nr. 174/29.03.2010, prin care reclamanta a fost reintegrată în
funcţie, cu un salariu diminuat de la 2033 lei, la 1725 lei, salariu contestat
de reclamantă.
Raportat la cele mai sus reţinute, tribunalul a
concluzionat că în cazul reclamantei nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 7
alin.1 din Legea-cadru nr. 330/2009, potrivit căruia „realizarea trecerii de la
actualul sistem de salarizare la noul sistem se face în mod etapizat, astfel
încât în perioada de implementare a prezentei legi nicio persoană să nu
înregistreze o diminuare a salariului brut de care a beneficiat potrivit
actualelor reglementări” şi nici ale art. 30 alin.5 din aceeaşi lege, potrivit
căruia, în anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31.12.2009 îşi va păstra
salariul avut fără a fi afectat de măsura de reducere a cheltuielilor de
personal, deoarece: a) prin Legea nr.
329/2009 s-a dispus finanţarea integrală de la bugetul de stat, ordonator de
credite fiind MAI b) contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ANRSC a
încetat la 31.03.2010; c) potrivit art. 1 alin.3 din OUG nr. 1/2010,
reîncadrarea salariaţilor ANRSC şi stabilirea salariului s-a făcut prin
asimilare cu funcţiile din MAI finanţate de la buget; d) dispoziţiile art. 30
alin.5 din Legea-cadru nr. 330/2009, prin care se prevede menţinerea salariilor
cu ocazia reîncadrării pe funcţii, se aplică numai salariaţilor care s-au aflat şi în anul 2009, şi în 2010 sub
regimul juridic al finanţării de la bugetul de stat, iar dispoziţiile art. 1
alin.3 din OUG nr. 1/2010 au caracter special şi se aplică cu precădere.
Instanţa de fond a
constatat că stabilirea salariului reclamantei este o măsură legală şi
temeinică, astfel încât a respins
acţiunea şi, pe cale de consecinţă, şi cererea de chemare în garanţie a
Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu precizarea că excepţiile lipsei
calităţii de reprezentant al sindicatului, tardivităţii şi inadmisibilităţii
cererii de chemare în judecată, invocate de pârâtă, sunt neîntemeiate faţă de
considerentele expuse mai sus.
Împotriva sentinţei primei instanţe, a formulat
recurs Sindicatul ... în calitate de reprezentant al
reclamantei, criticând sentinţa ca nelegală
şi netemeinică.
S-a arătat că prin decizia nr.36/29.03.2010 s-a
aprobat reîncadrarea personalului intimatei-pârâte pe funcţii asimilate cu cele
din MAI deşi nu exista un act normativ sau act administrativ prin care să se
aprobe asimilarea acestor funcţii.
S-a mai susţinut că s-a arătat instanţei de fond
faptul că având în vedere că pârâta a trecut în subordinea MIRA, personalul
trebuia sa fie reîncadrat în funcţii similare personalului din MIRA, iar noul
salariu de bază este mai mic decât cel stabilit în luna decembrie 2009, astfel că
actele contestate au fost emise în contradicţie cu prevederile art. 7 alin.2
din Legea nr. 330/2009, la care s-a făcut referire.
S-a mai învederat că pârâta nu a respectat modalitatea
de stabilire a salariilor reglementată la capitolul IV din Legea nr. 330/2009,
pentru primul an de aplicare a legii, respectiv art. 30 alin.5,
invocându-se şi alin.6 al art.30 din
Legea nr.330/2009.
Totodată, s-a arătat că la stabilirea noilor salarii
au fost încălcate şi disp.art.5 alin.1 din OUG nr. 1/2010, ce stipulează că
începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie
2009 îşi păstrează salariul, solda sau,
după caz, indemnizaţia lunară de încadrare brut/brută avute la această dată,
fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna
decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, salariul fiind stabilit cu încălcarea legilor invocate
ca temei legal în cuprinsul deciziilor care stau la baza diminuării salariului.
În privinţa
modalităţii de modificare a salariului, s-a susţinut că nu s-a respectat chiar principiul de bază al
încheierii contractelor de muncă, respectiv negocierea salariului, iar pârâta
nu a respectat principiul dreptului câştigat, deşi acesta este garantat şi prin
litera şi spiritul Legii nr. 330/2009,
tribunalul neobservând nici
faptul că deşi reîncadrarea s-a făcut pe funcţii similare, drepturile salariale
acordate nu respectă prevederile art. 1 alin. 4 din OUG 1/2010, în sensul ca
drepturile salariale stabilite nu sunt cele prevăzute la nivelul lunii
decembrie 2009 pentru funcţia similară celei în
care a fost reîncadrat.
Prin decizia
civilă nr. 688 din 21 februarie 2012, Curtea de Apel
Ploieşti a respins recursul ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a
reţinut că
prin
Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor
publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu
Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, intimata- pârâtă ANRSC a fost reorganizată
prin reducerea numărului de posturi şi trecerea de la sistemul de finanţare
integral din venituri proprii la sistemul de finanţare integral de la bugetul
de stat, ordonator principal de credite devenind Ministerul Administraţiei şi
Internelor.
Potrivit art. 1 alin.1 din OUG nr. 1/2010 privind
unele măsuri de reîncadrare în funcţie a unor categorii de personal din
sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, salarizarea personalului
autorităţilor şi instituţiilor publice care şi-au schimbat regimul de
finanţare, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 329/2009 privind
reorganizarea unor autorităţi şi instituţiilor publice, raţionalizarea
cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea
acordurilor- cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, din
instituţii finanţate integral din venituri proprii în instituţii finanţate
integral - cum este cazul intimatei-pârâte din pricina de faţă - sau parţial de
la bugetul de stat se realizează potrivit prevederilor contractelor colective
de muncă legal încheiate, până la împlinirea termenului pentru care au fost
încheiate, în limita cheltuielilor de personal aprobate.
De asemenea, s-a arătat că în conformitate cu art.1
alin.3 din OUG nr.1/2010, după împlinirea termenului pentru care au fost
încheiate contractele colective de muncă, personalul menţionat la alin.1 va fi
reîncadrat pe noile funcţii, stabilite de ordonatorul principal de credite,
corespunzător atribuţiilor responsabilităţilor şi competenţelor specifice
postului, prin asimilare cu funcţiile din instituţia care îl preia în structură, subordine sau în
finanţare, după caz, iar potrivit alin.4 al art.1, drepturile salariale ale
personalului reîncadrat potrivit alin.3 sunt stabilite la nivelul prevăzut în
luna decembrie 2009 pentru funcţiile similare celor pe care a fost reîncadrat
din instituţia care îl preia în
structură, subordine sau în finanţare, după caz, iar acestui personal i se acordă
şi sporurile prevăzute în notele la
anexa nr. I/1 la
Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a
personalului plătit din fonduri publice, care se includ în salariul de bază,
precum şi indemnizaţia de conducere, după caz.
În fine, potrivit alin.5 al art.1 din OUG
nr.1/2010, cuantumul individual al
drepturilor salariale, inclusiv al sporurilor prevăzute la alin.4, se
stabileşte de conducătorul instituţiei
sau autorităţii publice, astfel încât să se asigure încadrarea în cheltuielile
de personal aprobate, cu avizul ordonatorului principal de credite.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul
intimatei-pârâte, , şi-a încetat aplicabilitatea la data de 30.03.2010,
potrivit actului adiţional înregistrat sub nr.289/28.12.2009 la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială a Municipiului
Bucureşti, astfel cum corect a reţinut
şi tribunalul, împrejurare necontestată în recurs.
Curtea a reţinut că asimilarea cerută de prevederile
legale sus-menţionate s-a făcut cu funcţii ce se regăsesc în legislaţia
aplicabilă MAI, pentru personalul contractual.Asimilarea s-a stabilit prin nota
de fundamentare nr.290769/Adm.P./DGRU/23.03.2010 aprobată de ordonatorul
principal de credite, cu funcţii ce se
regăsesc în legislaţia aplicabilă MAI, iar contrar susţinerilor recurentei,
nota respectivă reprezintă un act administrativ, acest act nefiind atacat pe
calea contenciosului administrativ de către recurentă.
Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia
Generală Resurse Umane a transmis ANRSC, cu adresa
nr.290836/Adm.P./DGRU/26.03.2010, statul de personal la data de 31.03.2010,
avizat de către ordonatorul principal de credite -Ministrul Administraţiei şi
Internelor, iar pentru punerea în aplicare a prevederilor OUG nr.1/2010, mai
sus arătate, cu avizul ordonatorului principal de credite, Preşedintele ANRSC a
adoptat decizia nr.36/2010, prin care au fost aprobate reîncadrarea
personalului ANRSC pe noile funcţii,
stabilite de ordonatorul principal de credite, corespunzător atribuţiilor,
responsabilităţilor şi competenţelor
specifice postului, prin asimilare cu funcţiile din MAI şi drepturile salariale
de care beneficiază personalul ANRSC la nivelul lunii decembrie 2009 pentru
funcţiile asimilate celor pe care acesta este reîncadrat, conform statului de
personal din anexă, care face parte integrantă din decizie, astfel cum se
prevede expres la art.3 din decizie.
S-a concluzionat astfel că este neîntemeiată critica
din recurs potrivit căreia anexa la decizia nr.36/29.03.2010 nu ar fi un stat
de personal.
De asemenea, s-a reţinut că în baza prevederilor OUG
nr.1/2010, ale Legii nr.330/2009 şi
deciziei nr.36/29.03.2010 a Preşedintelui ANRSC a fost emisă ulterior decizia
nr.174/29.03.2010 a Preşedintelui ANRSC,
prin care, începând cu data de 31.03.2010, reclamanta a fost reîncadrată în
funcţia de expert, grad profesional II, gradaţia de bază ( corespunzătoare
tranşei de vechime), la Direcţia
control, sesizări şi relaţii cu publicul- Serviciul sesizări şi relaţii cu
publicul, poziţia 50 în statul de personal, pentru care i s-a stabilit un
salariu de bază de 1725 lei.
De vreme ce intimata-pârâtă face parte din categoria
autorităţilor ce au trecut, potrivit Legii nr.329/2009, de la sistemul de
finanţare integral din venituri proprii la sistemul de finanţare integral de la
bugetul de stat, iar contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ANRSC
şi-a încetat aplicabilitatea la data de 30.03.2010, s-a arătat că în cauză erau
aplicabile dispoziţiile cu caracter special ce vizează asemenea autorităţi sau
instituţii publice, prevăzute de art.1 alin.1, 3, 4 şi 5 din OUG nr.1/2010, mai
sus citate, iar nu dispoziţiile cu caracter general consacrate de art.7 alin.2,
art.30 alin.5 şi 6 şi art.5 alin.1 din OUG nr.1/2010, invocate de reclamantă în
cuprinsul acţiunii şi reiterate în recurs sau principiul dreptului câştigat la
care se face referire în recurs.
A mai arătat instanţa de control că fiind vorba de
salariile unor angajaţi din instituţii şi autorităţi publice finanţate integral
din venituri de la bugetul de stat, acestea se stabilesc potrivit prevederilor
legale sus-menţionate, ce au fost respectate în cauză de către intimata-pârâtă,
nefiind nevoie de acordul reclamantei pentru a se proceda în acest sens,
drepturile salariale cuvenite reclamantei începând cu data de 31.03.2010
nefiind stabilite prin negociere.
S-a pretins în recurs că deşi reîncadrarea s-a făcut
pe funcţii similare, drepturile salariale acordate nu respectă prevederile art.
1 alin. 4 din OUG 1/2010, în sensul că drepturile salariale stabilite nu sunt
cele prevăzute la nivelul lunii decembrie 2009 pentru funcţia similară celei
în care a fost reîncadrată recurenta,
însă, a constatat curtea, această susţinere nu s-a făcut pe parcursul judecării
pricinii la prima instanţă, iar pe de altă parte, nici nu s-a arătat care ar fi
fost nivelul drepturilor ce ar fi trebuit stabilite şi pentru care anume
considerente.
Salariul de bază lunar brut stabilit reclamantei prin
decizia nr.174/29.03.2010 a
Preşedintelui ANRSC a fost de 1725 lei.Acesta, potrivit înscrisurilor
depuse la dosar, este format dintr-un
salariu de bază de 1380 lei şi un
spor de dispozitiv de 25%, în cuantum de 345 lei, inclus în salariul de bază.
Reclamantei nu i-a fost menţinut sporul de confidenţialitate de 10%, deoarece
aceasta nu avea, potrivit art. 6 din HG nr. 781/2002, acces la informaţiile
secrete de serviciu, permis numai în baza unei autorizaţii scrise.Salariul de
bază aferent lunii decembrie 2009 pentru postul de expert II în cadrul MAI a
fost, conform adresei nr.289632/Adm.P./DGRU/16.02.2010 a MAI către
intimata-pârâtă, de 1380 lei, corect avut în vedere de către intimata-pârâtă.
Pentru aceste considerente, Curtea a privit recursul
ca nefondat, astfel încât în baza art.
312 alin. 1 Cod pr.civilă l-a respins, în cauză nefiind incidente niciunele din
motivele de modificare a sentinţei prev.de art.304 pct.9 şi art. 3041 Cod
pr.civilă, invocate practic în motivarea recursului, sentinţa atacată
fiind legală şi temeinică.
