Revizuire sentinţă penală.Condiţii pentru admiterea cererii.
C.proc.pen., art. 394 alin. 1 lit. a
Revizuirea
întemeiată pe dispoziţiile art.394 alin.1 lit.a C.proc.pen. este dublu
condiţionată, în sensul că presupune descoperirea unor fapte sau împrejurări ce
nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar faptele sau
împrejurările noi pot dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a
procesului penal ori de condamnare, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală
şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia penală nr. 164 din data de 9
februarie 2012.
Prin sentinţa penală nr.5 din data de 07 noiembrie 2011,
Judecătoria VM, în baza art.401 rap. la art.403 alin.3 Cod procedură penală, a
respins cererea de revizuire formulată de condamnatul LG cu privire la sentinţa
penală nr.447 din 26 septembrie 2005 pronunţată în dosarul R.1005/2005 al
Judecătoriei VM.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a
reţinut că prin cererea înregistrată la data de 26 septembrie 2011, condamnatul
LG a solicitat revizuirea sentinţei penale nr.447 din 26 septembrie 2005
pronunţată în dosarul R.1005/2005 al Judecătoriei VM.
În motivarea cererii revizuentul a arătat că instanţa
nu a cunoscut faptul că la data de 20/21 ianuarie 2002 era reţinut în arestul
IPJ Buzău, pentru 5 zile, şi a fost acuzat că a pătruns în locuinţa numitului
DF din satul Costesti, prin fortarea unui oblon si a usii de acces, de unde a
sustras un televizor Philips si o drujbă electrică, deşi la acea dată era
arestat şi nu avea cum să săvârsească această faptă.
S-a dispus ataşarea dosarului nr.1005/2005.
Instanţa de fond a constatat că, prin sentinţa penală
nr.447 din 26 septembrie 2005, revizuentul LG a fost condamnat la 7 ani
închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă
continuată, în perioada mai 2000 – februarie 2002 în dauna părţilor vătămate
TI, FM, SI, CM – administrator la
SC T SNC Măneciu, JE, DIR, DF, EM şi CG.
În baza art.449 lit.a şi b Cod penal, s-a admis
cererea de contopire a pedepselor la care a fost condamnat de Judecătoriile
Ploieşti, Slobozia, Buzău, Râmnicu Sărat şi Pătârlagele, urmând ca revizuentul
să execute pedeapsa de 11 ani închisoare.
Instanţa de fond a mai reţinut că din considerentele
hotărârii a cărei revizuire a fost cerută rezultă că inculpatul a pătruns în
locuinta părtii vătămate DF din satul Costesti, prin fortarea unui oblon si a
usii de acces în noaptea de 20/21 ianuarie 2002, iar din această locuintă a
sustras un televizor marca Philips si o drujbă electrică, bunuri evaluate la 10
milioane lei.
Prin adresa nr.223685 din 10 august 2011,
Inspectoratul de Politie Judetean Buzău a comunicat Parchetului de pe lângă
Judecătoria VM că LG a fost reţinut în Centrul de Retinere şi Arestare
Preventivă al IPJ Buzău la data de 20 ianuarie 2002, ora 13,00, iar la data de
25 ianuarie 2001 a
fost pus în libertate la expirarea mandatului de arestare preventivă.
În declaraţia dată în faţa instanţei de judecată, la
data de 9 septembrie 2004, revizuentul a declarat că recunoaşte şi regretă
faptele aşa cum au fost prezentate în rechizitoriul Parchetului de pe lângă
Judecătoria VM, iar cu privire la partea vătămată DF a arătat că acesteia i-a
furat un TV Philips şi o drujbă electrică în valoare de 10.000.000 lei (fila 51
dosar 1352/2004).
În declaraţia dată în faţa organelor de poliţie
revizuentul a arătat că a forţat uşa de acces, după care a pătruns în locuinţă,
de unde a sustras un televizor color Philips şi o drujbă electrică, a pus
aceste bunuri în autoturism, după care le-a transportat la domiciliul său şi
apoi le-a vândut în piaţa din Nehoiu.
Instanţa de fond a constatat că din probele existente
nu rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu a cererii de
revizuire, astfel că a respins-o.
Împotriva acestei
sentinţe a declarat recurs revizuentul
condamnat LG, arătând, în esenţă, că nu este vinovat de comiterea infracţiunii,
întrucât la data pretinsei fapte, respectiv la data de 20/21 ianuarie 2002 era
reţinut în Arestul IPJ Buzău, aşa cum rezultă din adresa nr.223685 din 10
august 2011 a
Inspectoratului de Politie Judeţean Buzău.
Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de
actele şi lucrările dosarului, de criticile invocate de recurent, dar şi din
oficiu sub toate aspectele potrivit art.3856 alin.3 C.pr.pen., a
constatat că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel,
Curtea a reţinut că, prin cererea formulată, revizuentul a arătat că a fost
condamnat pe nedrept, pentru o faptă pe care nu a săvârşit-o, respectiv cea din
data de 20/21 ianuarie 2002, când era reţinut în Arestul IPJ Buzău.
În
memoriul depus la dosar, recurentul revizuent a prezentat aceleaşi motive,
arătând că pedeapsa foarte mare i-a fost aplicată şi datorită faptului că una
dintre părţile vătămate din dosarul de fond, unde a fost condamnat şi un alt
coinculpat, este judecător la
Curtea de Apel P, însă revizuentul nu a participat şi la
săvârşirea acelei fapte.
Potrivit
referatului nr.267/III/6/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria VM, în
cauza de faţă nu este incident niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute
de art.394 C.pr.pen., întrucât fapta pentru care revizuentul a fost condamnat a
fost săvârşită în cursul zilei de 20.01.2002, până la momentul reţinerii şi
depunerii sale în Arestul IPJ Buzău, care a avut loc la ora 1300.
Având în
vedere concluziile referatului arătat anterior şi actele dosarelor de fond,
apel şi recurs, Curtea a constatat că susţinerile revizuentului sunt
neîntemeiate în raport cu probele administrate cu ocazia judecării pe fond a
cauzei.
Astfel,
Curtea a reţinut că, potrivit declaraţiilor date de revizuent cu ocazia
judecării cauzei pe fond, acesta a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa,
formulând chiar un autodenunţ, fapte pe care le-a descris în mod amănunţit,
declaraţiile sale cu privire la fapta săvârşită în dauna părţii vătămate DF
coroborându-se cu declaraţia acestei părţi vătămate, care a arătat că a sosit
chiar în ziua de 20.01.2002 la locuinţa din care au fost sustrase bunuri.
Totodată,
Curtea a constatat că instanţa de fond care a dispus condamnarea revizuentului
a reţinut că fapta săvârşită de acesta este în formă continuată, respectiv în
conţinutul său intrau acte materiale comise în perioada mai 2000 – februarie
2002.
Curtea a mai reţinut că revizuirea întemeiată pe
dispoziţiile art.394 alin.1 lit.a C.pr.pen. este dublu condiţionată, în sensul
că presupune descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de
instanţă la soluţionarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi pot dovedi
netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de
condamnare, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar.
Faţă de aceste considerente, în baza art.38515
pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea a respins ca nefondat recursul
declarat de revizuentul condamnat LG împotriva sentinţei penale nr.5 din data
de 07 noiembrie 2011 pronunţată de Judecătoria VM în dosarul nr.2855/331/2011.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a obligat
recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei
reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, avansat din fondurile
Ministerului Justiţiei în contul Baroului P.
