|
Revizuire. Inadmisibilitate.
Lipsa invocării unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanţă la
soluţionarea cauzei; solicitare de reluare a judecăţii si reaudiere a
martorilor ascultaţi la fond, tinzând la reluarea judecăţii cauzei
Curtea de Apel Cluj, Secţia
penală şi de minori, Decizia nr. 1354/R din 4 octombrie 2012
Tribunalul Maramureş prin
sentinţa penală nr.412 din 14 august 2012, în temeiul art. 403 alin. 3
C.pr.pen. a respins ca inadmisibilă cererea formulată de condamnaţiirevizuenţi
S.G., şi S.C., ambii deţinuţi în Penitenciarul Gherla, privind revizuirea
sentinţei penale nr. 578/09.11.2009 a Tribunalului Maramureş.
În temeiul art. 192 alin. 2
C.pr.pen., au fost obligaţi condamnaţiirevizuenţi la plata către stat a câte
100 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Pentru a pronunţa această
soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
La data de 23.07.2012 a fost
înregistrată pe rolul Tribunalul Maramureş cererea de revizuire formulată de
condamnaţiirevizuenţi S.G. şi S.C. privind sentinţa penală nr. 578/09.11.2009
a Tribunalului Maramureş însoţită de referatul Parchetului de pe lângă
Tribunalul Maramureş cuprinzând propunerea de respingere a cererii ca
inadmisibilă.
În motivarea cererii
condamnaţiirevizuenţi au arătat că nu se fac vinovaţi de comiterea
infracţiunii de trafic de persoane întrucât din probele administrate a rezultat
că după ce au dus părţile vătămate în străinătate „sau purtat foarte frumos cu
acestea” şi că din declaraţia martorului V.A., sora părţii vătămate V.I.E., a
rezultat că aceasta din urmă a plecat în străinătate pentru a se mărita şi nu a
fost supusă traficului de persoane.
Prin sentinţa penală nr. 578
din 9.11.2009 a Tribunalului Maramureş definitivă prin decizia penală nr.
109/A/16.08.2010 au fost condamnaţi astfel:
Inculpatul S.G. la 7 ani
închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b din Codul
penal pe timp de 2 ani pentru infracţiunea de trafic de persoane prev. de art.
12 alin. 1 şi 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod
penal; 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi
b din Codul penal pe timp de 2 ani pentru infracţiunea de trafic de minori
prev. de art. 13 alin. 2 şi 3 teza ultimă din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea
art. 41 alin. 2 Cod penal; 7 luni închisoare pentru infracţiunea de instigare
la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 Cod penal raportat la
art. 288 alin. 1 Cod penal. Sa făcut aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, iar
în baza art. 33 lit.a, 34 lit. b şi art. 35 alin. 3 Cod penal sa aplicat
inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare precum şi pedeapsa
complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b din
Codul penal pe timp de 2 ani. Sa revocat beneficiul suspendării condiţionate
cu privire la pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată acestui inculpat prin
sentinţa penală nr. 24 din 8 ianuarie 2008 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă
prin neapelare, pe care a cumulato la pedeapsa rezultantă aplicată prin
prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 ani şi 9 luni închisoare
precum şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a şi b din Codul penal pe timp de 2 ani. Cu consecinţele prevăzute de
art. 71, 64 lit.a teza a IIa Cod penal.
Inculpata S.C. la 7 ani
închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b din
Codul penal pe timp de 2 ani pentru infracţiunea de trafic de persoane
prevăzută de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea
art. 41 alin. 2 Cod penal; 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a şi b din Codul penal pe timp de 2 ani pentru
infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. 2 şi 3 teza ultimă
din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; câte 7 luni
închisoare pentru infracţiunea de instigare la fals material în înscrisuri
oficiale prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 288 alin. 1 Cod penal
( 2 fapte); 6 luni închisoare pentru infracţiunea de instigare la uz de fals
prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 291 teza I Cod penal. În baza
art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal şi art. 35 alin. 3 Cod penal sa aplicat
inculpatei pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare precum şi pedeapsa
complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b din
Codul penal pe timp de 2 ani.
În sarcina inculpaţilor sa
stabilit în esenţă că în perioada 2005octombrie 2008 au desfăşurat activităţi
infracţionale în domeniul traficului de persoane în scopul practicării
prostituţiei în Austria.
În raport de conţinutul
cererii de revizuire formulată de condamnaţi, instanţa a reţinut că motivele
invocate de aceştia nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de
art. 394 Cod procedură penală.
Aspectele relevate de
condamnaţiirevizuenţi prin cererea formulată privind faptul că părţile
vătămate nu au fost supuse traficului de persoane, au fost examinate de
instanţa de fond la momentul judecării cauzei.
Or, prin cererea de revizuire
nu se poate extinde probatoriul administrat întro cauză soluţionată în mod
definitiv şi nici, în lipsa unor elemente noi necunoscute instanţei de fond,
solicita administrarea unor noi probe în legătură cu faptele deduse judecăţii.
În consecinţă, constatând că
motivele invocate nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire
prevăzute de art. 394 Cod procedură penală, în temeiul art. 403 alin. 3 Cod
procedură penală, instanţa a respins ca inadmisibilă cererea formulată de
condamnaţiirevizuenţi S.G., născut la data de 03.06.1971 şi S.C., născută la
data de 04.01.1973, ambii deţinuţi în Penitenciarul Gherla, privind revizuirea
sentinţei penale nr. 578/09.11.2009 a Tribunalului Maramureş.
În temeiul art. 192 alin. 2
Cod procedură penală, instanţa a obligat condamnaţiirevizuenţi la plata către
stat a câte 100 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de
acesta.
Împotriva sentinţei
tribunalului, au declarat recurs condamnaţii S.G. şi S.C. solicitând admiterea
acestuia, casarea soluţiei primei instanţe şi judecând pe fond cauza,
revizuirea sentinţei penale nr. 578 din 9.11.2009 a Tribunalului Maramureş
apreciind că nu se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor,
martorii audiaţi nedovedind nimic culpabil la adresa amândurora.
Curtea examinând recursurile
promovate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Din verificarea dosarului de
fond, rezultă că revizuienţii S.G. şi S.C. sunt nemulţumiti de modul în care au
fost interpretate de către instanţe probele administrate în cauză, de
încadrarea juridică dată faptelor comise de ei, de cuantumul pedepsei
rezultante.
Raportând motivele
revizuientilor la condiţiile înscrise în art.394 lit. ae C.pr.pen., care
permit revizuirea hotărârilor judecătoreşti rămase definitive, curtea constată
că nici unul dintre acestea nu se circumscrie celor din textul de lege
învederat mai sus, nemulţumirile condamnaţilor reprezentând motive de apel sau
de recurs care puteau fi invocate şi soluţionate în căile ordinare de atac,
respectiv de către Curtea de Apel Cluj şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
De altfel, verificând dosarele
de fond, apel şi recurs ataşate cererii de revizuire rezultă, fără echivoc, că
împotriva soluţiei de condamnare pronunţată de Tribunalul Maramureş au declarat
apel inculpatii S.G. şi S.C., iar prin decizia penală nr. 109/16 august 2010
Curtea de Apel Cluj a respins apelul acestora, soluţie menţinută de către
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia penală 4041 din 12 noiembrie
2010, prin care sau respins recursurile acestora.
Revizuirea este o cale
extraordinară de atac, care poate fi formulată doar in cazurile prevăzute
expres si limitativ de art. 394 Cod proc.penală, având ca finalitate
inlăturarea unei erori judiciare, in cazul în care aceasta sar fi produs cu
ocazia soluţionării definitive a unei cauze. Astfel, revizuirea permite
reluarea judecării cauzei doar dacă in fata instanţei este adus un probator cu
totul inedit sau cel puţin necunoscut acesteia, care să permită constatarea
erorii judiciare şi inlăturarea ei.
Or, in cazul de faţă,
revizuientii S.G. şi S.C. nu au invocat existenţa unor fapte sau împrejurări
noi, care să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, ci au
solicitat reluarea judecăţii si reaudierea martorilor care au fost ascultaţi de
instanţa de fond, încercând astfel să se reia judecarea cauzei lor.
Cererea acestora este
nefondată, deoarece după rămânerea definitivă a sentinţei de condamnare, prin
respingerea căilor de atac ordinare, aceasta a intrat in puterea lucrului
judecat.
Curtea învederează că în calea
extraordinară de atac, a revizuirii, nu este posibilă, luarea în discuţie a
unor solicitări care constituie, de fapt, motive de apel şi recurs, care de
altfel au fost formulate de către condamnaţi în căile ordinare de atac.
Pe calea revizuirii, aşa cum
se arată în practica constantă a instanţei supreme nu se poate ajunge la o
prelungire a probaţiunii administrate în cauză şi nici la reducerea pedepsei
definitiv stabilite şi intrată în autoritatea de lucru judecat.
Pentru motivele ce preced se
va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnaţi în baza art.385 15 pct.1
lit.b C.pr.pen.(Judecător Delia Purice)
Întocmit,
Judecător Delia Purice
| 
