Revizuire. Cazul prevăzut de art.
394 lit. c C.proc.pen. Condiţii.
C.proc.pen., art. 394 lit.c, art.
395
Din analiza dispoziţiilor art.
394 lit.c şi art. 395 Cod pr.pen. rezultă că pentru existenţa acestui caz de
revizuire legea impune îndeplinirea cumulativă a două condiţii, respectiv să
fie vorba de un înscris oficial sau sub semnătură privată, mijloc de probă care
a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, care a fost declarat
fals, şi acest înscris să poată dovedi nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii
de condamnare.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia
Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia penală nr. 997 din 18 iulie 2012.
Prin sentinţa penală nr. 132 din
29.04.2011 pronunţată de Judecătoria Câmpina în temeiul disp.art.403 alin.3 Cod
proc.penală a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinţei
penale nr. 132/29.04.2011 pronunţată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr.
3996/204/2008, definitivă prin decizia penală nr.1241/16.09.2011 a Curţii de
Apel Ploieşti, formulată de condamnatul E. E..
Pentru a pronunţa această
sentinţă prima instanţă a reţinut că prin adresa emisă sub nr.343/III/6/2011 la
data de 23.04.2012 şi înregistrată la această instanţă la data de 25.04.2012
sub nr.2089/204/2012 Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina a înaintat
cererea de revizuire a sentinţei penale nr.132/29.04.2011 pronunţată de
Judecătoria Câmpina în dosarul nr.3996/204/2008, definitivă prin decizia penală
nr.1241/16.09.2011 a Curţii de Apel Ploieşti, formulată de condamnatul E. E.,
împreună cu concluziile procurorului.
În motivarea cererii, revizuentul
a menţionat că hotărârea pronunţată s-a întemeiat pe un înscris fals, neconstatat
la acel moment ci ulterior cu ocazia anulării de către judecătorul delegat la Biroul executări penale din
cadrul Judecătoriei Câmpina a înscrisurilor aflate la dosar, respectiv vol. II,
III şi IV ale dosarului – contract individual de muncă (f.68,69 dosar urmărire
penală), delegaţie 124/16.12.2004 (f.417 dosar urmărire penală), notă de
creditare şi delegare (f.418-420 dosar urmărire penală), ca urmare a admiterii
contestaţiei la executarea sentinţei penale nr.132/2011 pronunţată de
Judecătoria Câmpina, prin sentinţa penală nr.71/9.03.2012 pronunţată de aceeaşi
instanţă.
Din oficiu instanţa a dispus
ataşarea dosarului penal nr.1241/204/2011 al Judecătoriei Câmpina.
Examinând actele şi lucrările
dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală
nr.132/29.04.2011 inculpatul E. E.a fost condamnat la pedepsele de 2 ani
închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată
prev.de art.2151 alin.2 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.76
lit.a Cod penal cu ref.la art.74 lit.a şi c Cod penal şi pedeapsa complementară
a interzicerii pe o durată de 2 ani a dreptului de a ocupa o funcţie sa de a
exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care
sa folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii; 2 luni închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 Cod
penal cu aplic.art.76 lit.e Cod penal, art.74 lit.a şi c Cod penal. În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod
penal s-a aplicat spre executare pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi
pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 ani a dreptului de a
ocupa o funcţie sa de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de
natura aceleia de care sa folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării
pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani iar în temeiul art.348 Cod
proc.penală au fost anulate înscrisurile falsificat.
S-a reţinut că, în mod repetat,
inculpatul, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de delegat
al SC Petromservice SA la
BAPS Câmpina, folosindu-se de o
delegaţie falsificată, a ridicat în afara comenzilor primite, mărfuri , piese
de schimb şi accesorii, pe care le-a valorificat in interes personal, cauzând
un prejudiciu de 7.416.791.214 lei.
Împotriva acestei sentinţe, în
latură civilă, a declarat recurs inculpatul, ce a fost respins prin decizia
nr.1241/16.09.2011 a Curţii de Apel Ploieşti. Totodată a fost admis recursul
declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina.
Prin sentinţa penală
nr.71/9.03.2012 pronunţată de Judecătoria Câmpina în conformitate cu dispoziţiile art.461
alin.1 C.proc.pen. a fost admisă contestaţia la executare formulată de către
judecătorul delegat la Biroul
executări penale din cadrul Judecătoriei Câmpina, lămurindu-se dispozitivul
sentinţei penale nr.132/29.04.2001 pronunţată de Judecătoria Câmpina în sensul
că potrivit disp. art.348 instanţa va dispune anularea următoarelor înscrisuri
falsificate: contract individual de muncă (f.68,69 dosar urmărire penală),
delegaţie nr.124 /16.12.2004 (f.417 dosar urmărire penală),notă de creditare şi
delegaţii (f.418-420 dosar urmărire penală).
Potrivit disp.art.394 alin.1
lit.a C.proc.pen. revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau
împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar
conform art.394 alin.2 C.proc.pen., cazul prevăzut in art.394 alin.1 C.proc.pen.
constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se
poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de condamnare ori de încetare
a procesului penal.
Împrejurarea că judecătorul
delegat la Biroul
executări penale a anulat conform art.348 C.proc.pen. înscrisurile falsificate,
nu reprezintă constatarea unor împrejurări noi, astfel încât cererea de
revizuire să fie admisibilă conform art.394 lit.a C.proc.pen.
Potrivit 394 alin.1 lit.c C.proc.pen.
revizuirea poate fi cerută când un înscris care a servit ca temei al hotărârii
a cărei revizuire se cere a fost declarat fals, ulterior, se are în vedere
noţiunea de înscris ca mijloc de probă, înscrisul care a fost declarat fals să
fi servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere şi astfel să fi dus
la pronunţarea unei hotărâri nelegale şi netemeinice. Totodată, înscrisul să fi
fost declarat fals după pronunţarea hotărârii definitive. Este necesar ca
înscrisul falsificat să fi avut o contribuţie determinantă la pronunţarea
hotărârii a cărei revizuire se cere, formând în acest mod opinia instanţei de
judecată.
Or, instanţa de fond a reţinut că
inculpatul în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în
calitate de delegat al SC Petromservice SA la BAPS Câmpina, folosindu-se de o
delegaţie falsificată, a ridicat în afara comenzilor primite mărfuri, piese de
schimb şi accesorii, pe care le-a valorificat în interes personal, cauzând un
prejudiciu de 7.416.791.214 lei.
Totodată, cererea de revizuire
bazată pe motivul privind reindividualizarea pedepsei nu pune în discuţie
existenţa faptei şi a vinovăţiei persoanelor cercetate, ci sistemul de
sancţionare, ceea ce nu aparţine finalităţii acestei căi extraordinare de atac
care constă în înlăturarea condamnării unei persoane nevinovate ori achitării
neîntemeiate a unei persoane vinovate.
Întrucât motivele pe care se
întemeiază cererea nu se regăsesc în cazurile de revizuire expres şi limitativ
prevăzute de art.394 C.proc.pen., cererea a fost apreciată ca inadmisibilă,
fiind respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentinţe a
declarat recurs revizuentul E. E., criticând-o pentru nelegalitate şi
netemeinicie, învederând că la baza
hotărârii de condamnare au stat fapte şi împrejurări care nu au fost săvârşite
de inculpat şi a avut la bază un înscris declarat fals după pronunţarea acestei
hotărâri.
În concluzie a solicitat
admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei la instanţa de
fond pentru rejudecare, potrivit dispoziţiilor art. 394 alin.1 lit.c) C.proc.pen.
Curtea, examinând încheierea
recurată, în raport de actele şi lucrările dosarului de fond, de susţinerea
recurentului şi de dispoziţiile legale incidente în materie, a constatat că
recursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele care succed:
Din dispoziţiile legale ce o reglementează, Curtea a observat că revizuirea reprezintă o cale extraordinara
de atac, prin care sunt atacate hotărâri judecătoreşti definitive care conţin
grave erori de fapt.
Finalitatea acestei căi de atac constă in înlăturarea erorii judiciare,
iar funcţia procesuala a instituţiei presupune descoperirea, strângerea si
aducerea in fata instanţei a unui material probator cu totul inedit, sau cel
puţin necunoscut instanţei, care sa permită constatarea erorii judiciare si
înlăturarea ei.
Fiind o cale extraordinara de atac, revizuirea poate fi ceruta numai
pentru cazurile expres si limitativ prevăzute de art. 394 al.1 lit.a-e C.proc.pen.
Atât din conţinutul prevederilor
menţionate, cât şi din precizările făcute în alin. 2-4 ale aceluiaşi articol cu
privire la condiţiile în care cazurile reglementate la art. 394 alin. 1 din
Codul de procedură penală constituie motive de revizuire, rezultă că sunt
supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat
fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de
drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare sau achitare ori de
încetare a procesului penal.
În acest sens, este de
observat că prin art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală se limitează
invocarea primului caz de revizuire numai la situaţia când "pe baza
faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de
achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare".
Tot astfel, prin art. 394 alin. 3
din Codul de procedură penală, făcându-se referire la următoarele două cazuri,
se prevede că acestea "constituie motive de revizuire, dacă au dus la
darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice".
În fine, pentru cazul "când
două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia",
s-a prevăzut, în art. 394 alin. 4 din Codul de procedură penală, că "toate
hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii".
În cadrul acestor reglementări, potrivit art.
403 din acelaşi cod, instanţa verifică cererea de revizuire sub aspectul
admisibilităţii, a regularităţii sale, respectiv a condiţiilor în care poate fi
exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică,
titularii cererii, termenul de introducere, neputându-se implica în nici un fel
în verificarea fondului cauzei deduse judecăţii înainte de verificarea acestor
aspecte (în acest sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin
decizia nr. LX din 24.09.2007, publicată în M.O. nr.574/30.07.2008, obligatorie
pentru instanţe, potrivit art. 4142 alin.3 C.p.p.).
Din această perspectivă, Curtea a
apreciat că instanţa de fond în mod corect a constatat că nu sunt îndeplinite
toate cerinţele prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii, respectiv
împrejurarea invocată de revizuent nu se circumscrie niciunui caz dintre cele
prevăzute de art. 394 din Codul de procedură penală.
Astfel, în cauză s-a susţinut de revizuent că
nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat,
motivând că actul avut în vedere la pronunţarea sentinţei de condamnare,
respectiv delegaţia nr.124/6.02.2004 emisă de SC P SA, a fost ulterior
declarată falsă, iar în cauză nu s-a efectuat
o expertiză sau o constatare tehnico-ştiinţifică în vederea probării
falsului, punând în discuţie cazul de revizuire
prev. de art. 394 lit.c C.proc.pen.
În acest sens, Curtea a reţinut
că pentru existenţa acestui caz de revizuire legea impune îndeplinirea
cumulativă a două condiţii, respectiv să fie vorba de un înscris oficial sau
sub semnătură privată, mijloc de probă care a servit ca temei al hotărârii a
cărei revizuire se cere, care a fost declarat fals, şi acest înscris să poată
dovedi nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii de condamnare.
Totodată, potrivit articolului
395 alin.1 Cod procedură penală, situaţia prevăzută de art.394 alin. 1 lit. c
Cod procedură penală, respectiv înscrisul fals, poate fi dovedită printr-o
hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului, dacă prin acestea s-a
dispus asupra fondului.
În speţă, referitor la cele două
condiţii, Curtea a observat că actul
fals invocat de revizuent ce ar dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, a
constituit de fapt, conform hotărârii de condamnare, temeiul pentru care
revizuentul a fost trimis în judecată si condamnat pentru săvârşirea infracţiunii
de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C.pen. şi mijlocul prin
care s-a săvârşit infracţiunea de delapidare, împrejurări reţinute ca atare de
instanţa care a judecat cauza în fond.
Prin urmare, înscrisul vizat a
fost constatat fals chiar de instanţa care a pronunţat hotărârea de condamnare
şi anulat ulterior ca o consecinţă a condamnării revizuentului pentru
infracţiunea prevăzută de art. 290
C.pen., şi nu invers, cum cere textul de lege, respectiv
să fi fost considerat valabil când s-a dispus condamnarea şi ulterior, într-un
alt proces penal, să fi fost declarat fals.
În al doilea rând, acest înscris
nu a dus la rezolvarea greşită a fondului cauzei ca urmare a furnizării unor
informaţii nereale privind existenţa faptei, identitatea sau vinovăţia
condamnatului, ci a furnizat exact informaţiile constatate prin hotărârea de
condamnare, astfel că nu se poate susţine argumentat nelegalitatea sau
netemeinicia hotărârii de condamnare din această perspectivă.
În
atari circumstanţe, acest înscris cunoscut ca fiind fals şi constatat ca atare
de instanţa care a dispus condamnarea, nu poate fi invocat ca temei al
revizuirii hotărârii, nefiind satisfăcută niciuna din cele două condiţii
enunţate mai sus pentru a fi incident în cauză cazul de revizuire prevăzut de
art. 397 lit. c Cod procedură penală.
În
contextul celor reţinute, constatând că nu s-a invocat şi nu sunt incidente
nici celelalte cazuri de revizuire expres prevăzute de lege, Curtea a respins
recursul penal declarat de revizuentul E. E., ca nefondat.
