avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Respectarea principiilor oralităţii şi contradictorialităţii  în procesul civil, astfel cum este reglementat prin dispoziţiile art. 129, art. 312, art. 335 C.proc.civ., în aplicarea dispoziţiile art. 480, art. 481, art. 584, art. 616, art. 786 Cod civil
 
C. proc.civ., art. 129, art. 312, art. 335
Cod civil, art. 480, art. 481, art. 584, art. 616, art. 786
 
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia I Civilă,
Decizia civilă nr. 274 din 25 ianuarie 2012. 
 
Prin decizia civilă nr. 274/25.01.2012 s-a admite recursurile formulate de reclamanta GL de pârâţii DS, DF, DA, DG, GGM, DM, DD, DM împotriva deciziei civile nr.247 pronunţată la  27 aprilie 2011 de Tribunalul Prahova,  s-a casat decizia tribunalului şi nr.247/27.04.2011 şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
         Pentru a  pronunţa această decizie, Curtea a reţinut  următoarele:
         Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Ploiesti sub  nr. 15224/2004, reclamanta  GL  a chemat în  judecată  pe pârâţii  DM şi DC, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună  stabilirea   liniei   de  hotar   care  desparte  proprietăţile    părţilor,    pârâţii  sa  fie  obligaţi  sa  respecte  dreptul de proprietate  şi posesie  asupra  fâşiei de teren  acaparate   din proprietatea reclamantei.
         Pentru a  pronunţa această decizie, Curtea a reţinut că această cauză se află într-un al doilea ciclu procesual, reţinând  următoarele:
         Referitor la recursul declarat de  reclamanta  GL, Curtea apreciază că toate criticile formulate de aceasta sunt întemeiate.
În mod greşit instanţele au respins acţiunea formulată de aceasta pe motiv că nu are calitate de proprietar asupra terenului în suprafaţă de 468 mp, ci numai un drept de folosinţă şi ca atare nu poate promova o acţiune în grăniţuire, ignorând în totalitate ordinul prefectului nr.72/31.05.1993 şi adeverinţa nr.46761/1997 eliberată de Primăria Ploieşti, depuse la dosar de către recurentă, cu care aceasta  a făcut dovada că este proprietara terenului.
În raport de aceste acte, instanţele au încălcat principiul oralităţii şi contradictorialităţii în procesul civil, întrucât nu au pus în discuţie existenţa titlului  de proprietate al recurentei reprezentat de acestea, şi drept consecinţă, apreciind inexistenţa unui titlu de proprietate, nu au intrat în cercetarea fondului,  a obiectului acţiunii iniţiale, astfel cum a fost precizat, în principal grăniţuire şi obligarea pârâţilor să respecte dreptul recurentei de proprietate, stabilirea contravalorii lipsei de folosinţă pentru suprafaţa de teren pretins a fi acaparată.
De asemenea, Curtea apreciază că în mod greşit instanţele deşi au încuviinţat probatorii noi, ca urmare a parcurgerii cauzei într-un al doilea ciclu procesual, procedând la efectuarea a cinci expertize tehnice de specialitate, niciuna din acestea nu au avut ca obiectiv în mod explicit dacă s-a acaparat vreo suprafaţă din terenul recurentei, astfel cum s-a pretins de către aceasta.
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâţii DS, DM, DS, DA, DF, ADE, DGA, DGM, DMI, DD, DC şi BDC, Curtea apreciază că acesta este întemeiat numai în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Referitor la prima critică formulată de către pârâţi în sensul că ambele instanţe în mod greşit au respins excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei GL, astfel cum a fost formulată de către aceştia, Curtea apreciază că este nefondată, având în vedere că din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului în mod corect instanţele au reţinut că această excepţie a fost invocată doar în cuprinsul concluziilor scrise, depuse după închiderea dezbaterilor asupra fondului, faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestei excepţii, nu poate atrage nelegalitatea hotărârii, ci dimpotrivă dacă ar fi procedat  astfel ar fi încălcat principiul contradictorialităţii dezbaterilor şi dreptul la apărare conform art. 6 din CEDO.
Celelalte critici formulate de către pârâţi sunt întemeiate, dat fiind faptul că instanţele nu au analizat, atât  titlul de proprietate al reclamantei, dar şi cel ale pârâţilor, datând din anul 1966, pe care  l-au depus la dosar, nu au intrat în cercetarea fondului, în a verifica dacă reclamanta şi-a extins imobilul prin edificarea unui beci cu chepeng, acaparând astfel o suprafaţă de teren ce ar aparţine pârâţilor, aşa cum se pretinde de către aceştia, şi în funcţie de aceasta stabilirea unei contravalori pentru pagubele cauzate prin construirea accesului la beci şi retragerea construcţiei de acces la beci pe vechea linie de hotar.
În consecinţă, având în vedere admisibilitatea criticilor formulate, astfel cum au fost prezentate mai sus, Curtea, în conformitate cu disp.art.312 al.1 raportat la disp.art.315 Cod pr. civilă, a admis ambele recursuri, a casat decizia instanţei de apel şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru completarea de probatorii pe linia obiectivelor sus menţionate.
În principal, Curtea a apreciat că se impune efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să ţină cont de obiectul cererilor formulate de părţi coroborate cu actele şi lucrările dosarului, precum şi alte probatorii de care părţile înţeleg să se folosească pe linia celor stabilite de către Curte.