avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Reprezentare a părţilor în judecată. Revocarea mandatului.
 

Părţile pot să îşi exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar. Justificarea calităţii de reprezentant convenţional, în faţa instanţelor judecătoreşti, se face prin procură care, din punct de vedere al formei, trebuie să fie un înscris sub formă

legalizată. Calitatea de reprezentant al părţii se stinge, în condiţiile art. 1552 pct. 1 C.civ. de la 1864, prin revocarea mandatarului şi notificarea acestuia de către mandant.

Temei de drept: C.pr.civ. art. 68; C.civ. de la 1864 art. 1552, art. 1553, art. 1554; Noul Cod civil art. 2009 - 2038.

Decizia civilă nr. 470/29.02.2012
 

Judecătoria Vaslui, prin sentinţa civilă nr. 2343/7.06.2011 a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta L.I., reprezentată prin mandatari B.L. şi P.L. în contradictoriu cu pârâţii R.I. şi R.S.

Pentru a pronunţa hotărârea prima instanţă a constatat că în anul 1998 s-a încheiat între defuncta B.M. şi pârâţi contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.22/1998. La data de 18.07.2010, pe parcursul judecării prezentei cauze, a decedat partea contractantă B.M. Din adresa nr. 2142/2011 emisă de Primăria Municipiului Vaslui, judecătoria a reţinut că nu s­a solicitat deschiderea procedurii succesorale de pe urma defunctei B.M., aceasta fiind lipsită de moştenitori. Constatarea existenţei succesiunii vacante, în lipsa certificatului de vacanţă succesorală, se poate face şi prin hotărâre judecătorească. Or, reclamanta, deşi nu a fost depus certificatul de vacanţă succesorală, nu a efectuat nici un demers în acest sens. În cauza de faţă, cum calitatea procesuală a statului nu a fost dovedită, instanţa a admis că între reclamantă şi acesta nu există un conflict, pretenţia reclamantei fiind îndreptată împotriva unui terţ faţă de succesiunea defunctei B.M.

Judecătoria a reţinut că în ceea ce priveşte cadrul procesual pasiv, ne aflăm în prezenţa unui caz de coparticipare procesuală obligatorie şi necesară. În cazul litisconsorţiului necesar, instanţa de judecată era obligată să pronunţe o hotărâre prin care să decidă în mod uniform faţă de toţi coparticipanţii la actul juridic analizat şi în aplicarea art. 47 C.pr.civ., instanţa a reţinut că în procesul având ca obiect anularea unui contract, partea reclamantă are obligaţia să cheme în judecată în calitate de pârâţi pe toţi contractanţii, iar în cazul decesului acestuia, pe toţi moştenitorii, în acest caz coparticiparea procesuală pasivă fiind obligatorie.

Împotriva hotărârii Judecătoriei Vaslui şi a încheierii de şedinţă din 31.05.2011 a declarat recurs L.I., prin mandatar P.L., la data de 18.07.2011, formulând critici cu privire la încălcarea art. 680, art. 477, art. 646 C.pr.civ.

Tribunalul Vaslui, prin decizia civilă nr. 158/8.11.2011, a admis excepţia nulităţii cererii de apel invocată din oficiu, a declarat nulă cererea de apel formulată de L.I., prin mandatar P.L., împotriva sentinţei civile a Judecătoriei Vaslui şi a încheierii din data de 31.05.2011, pe care le-a păstrat.

Pentru a pronunţa hotărârea Tribunalul a constatat că cererea de chemare în judecată a fost promovată de reclamanta L.I. prin procurist B.L., care şi-a legitimat calitatea de mandatar prin procura autentificată sub nr. 4212/2009. Prin aceeaşi procură a fost desemnat ca mandatar al reclamantei şi numitul P.L. La judecata în primă instanţă au figurat ca reprezentanţi ai reclamantei ambii procurişti. Apelul împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a fost depus la data de 18.07.2011, cererea de apel fiind formulată şi semnată în numele reclamantei de procuristul acesteia, P.L. La data de 5.07.2011, reclamanta a revocat procura autentificată sub nr. 4212/2009, prin declaraţie de revocare nr. 1666/5.07.2011, procuriştii P.L. şi B.L. fiind notificaţi cu privire la acest aspect. L.I. şi-a desemnat un nou mandatar în persoana fiului acesteia, numitul L.V., aşa cum rezultă din procura cu nr. 2015/8.08.2011. Apelanta- reclamanta L.I. a declarat prin mandatarul L.V. că renunţă la recursul promovat de foştii procurişti şi că nu înţelege să îşi însuşească calea de atac.

Tribunalul a reţinut că la data promovării căii de atac, numiţii B.L. şi P.L. nu mai aveau calitatea de mandatari ai reclamantei şi cum persoana în numele căreia s-a exercitat recursul/apelul a declarat expres că nu înţelege să îşi însuşească cererea de apel, acesteia îi lipseşte un element prevăzut de lege sub sancţiunea nulităţii, respectiv semnătura potrivit art. 287 pct. 5 C.pr.civ., astfel încât în baza art. 133 C.pr.civ., cererea este declarată nulă.

La data de 19.01.2012, reclamanta L.I. - prin mandatarii P.L. şi B.L. - a declarat recurs împotriva hotărârii Tribunalului Vaslui, arătând că mandatarii amintiţi au reprezentat interesele reclamantei până în luna august 2011, revocarea procurii fiind contestată la data de 27.10.2011 şi cerută numirea unui curator special pentru reclamantă, pe rol fiind şi procesul în care au solicitat punerea sub interdicţie a acesteia, cât şi acţiunea pentru anularea actelor semnate de aceasta şi L.V.; aplicarea greşită a legii, ulterior intrării în vigoare a noului Cod civil, când s-a numit curator L.V., pentru reclamantă, de autoritatea tutelară, care a renunţat la acţiunea ce face obiectul prezentei cauze; decizia civilă atacată este lovită de nulitate, reclamanta nu a fost reprezentată legal; la 08.11.2011, curatorul L.V. nu a fost legal numit, s-a solicitat şi numirea altui curator, în afara familiei, până la rămânerea definitivă a punerii sub interdicţie; în cursul judecăţii în apel s-a cerut suspendarea judecăţii pentru că se fac cercetări penale împotriva curatorului, însă instanţa a luat act de renunţarea la judecată.

Analizând lucrările cauzei, curtea a constatat că situaţia de fapt reţinută în considerentele deciziei atacate, în ceea ce priveşte mandatul de reprezentare şi investirea tribunalului ca instanţă de control judiciar, are corespondent în probele administrate.

Cauza s-a judecat în apel, pe excepţie, criticile formulate sub acest aspect impun şi analizarea calităţii reprezentanţilor legali ai recurentei L.I., prin mandatari, şi în calea de atac a recursului.

În conformitate cu art. 67 alin. 1 C.pr.civ., părţile pot să exercite drepturile procesuale personal sau prin mandatar. Procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată (art. 68 alin. 1 C.pr.civ.). La data declarării recursului, 19.01.2012, mandatul dat lui P.L. şi B.L. încetase în condiţiile art. 1552 pct.1 C.civ., prin revocarea expresă a mandatului ce a fost notificată, conform art. 1554 C.civ., mandatarilor, din 5.07.2011.

În consecinţă, calea de atac a recursului a fost exercitată în numele şi pentru L.I. de persoane al căror mandat de reprezentare era stins prin revocare. Aspectele invocate în declaraţia de recurs privind legalitatea mandatului dat lui L.V. şi a efectelor acestuia, a litigiilor pe rolul instanţelor cu un alt obiect, în desemnarea altui reprezentant legal, exced reprezentării în cauză. În condiţiile în care procura autentificată sub nr. 2018/8.08.2008, prin care L.I. l-a împuternicit pe fiul său L.V., să o reprezinte în faţa instanţelor de judecată, în toate cauzele în primă instanţă şi în căi de atac, nu a fost desfiinţată prin revocare, anulare, iar constatarea nulităţii produce toate efectele juridice în sensul art. 68 alin.(1) C.pr.civ.

În consecinţă, recursul fiind promovat de persoane ce nu au mandat legal de reprezentare, în sensul dispoziţiilor citate, Curtea de apel nu a fost legal investită cu judecarea căii de atac, astfel că pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 C.pr.civ., recursul a fost respins.