avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Recurs peste termen. Recurs declarat în termen legal. Elemente distinctive.
 
C.proc.pen., art. 365, art. 360, art. 314
 
 Recursul inculpatului care a lipsit la dezbateri fiind arestat în altă cauză nu este un recurs peste termen, în condiţiile în care se constată că fost prezent la termenele de judecată anterioare arestării sale, însă poate fi considerat declarat în termen legal, atunci când dosarul cauzei nu există dovezi că dispozitivul hotărârii de condamnare sau hotărârea de condamnare  i-ar fi fost comunicate.
                                                              
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia  penală nr. 971 din 12 iulie 2012.
 
Prin sentinţa penală nr. 132/20.04.2012 pronunţată de Judecătoria Câmpina, în temeiul disp. art.192 alin.2 C. penal şi disp. art.208-209 alin.1 lit. e şi g cp cu aplic. art. 37 lit. b C. penal cu aplic. art.320/1 alin.7 C.pr.penală,   a fost condamnat inculpatul  G. G. la pedepse de 2 (doi) ani închisoare  pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu şi furt calificat (fapta din 20/21.10.2009).
In temeiul disp. art. 33 litera a cp rap. la art. 34 litera b cp  s-au contopit pedepsele dispunând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de: 2 (doi) ani închisoare . S-a făcut  aplic.art.71alin. 2 cp rap. la art. 64 lit.a, teza aIIa, lit.b C.penal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina emis sub nr.2547/P/2009 a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi trimişi în judecată mai mulţi inculpaţi, printre care şi G.G., acestuia imputându-i-se că, în noaptea de 20/21.10.2009, a pătruns fără drept, pe poarta neasigurata in curtea pârtii vătămate N. O. de unde a sustras o drujbă marca Stihl, in valoare de 2500 lei (prejudiciul fiind recuperat).
Audiat cu respectarea garanţiilor procesuale, in prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, inculpatul G.G. a optat pentru procedura simplificată prev.de art.3201 C. pr.penală, regretând cele două infracţiuni .
La rândul lor, şi ceilalţi inculpaţi din cauză au solicitat aplicarea procedurii simplificate prev.de art.3201 C.pr.penală, recunoscând infracţiunile pentru care au fost cercetaţi, prima instanţă dispunând condamnarea celor trei inculpaţi pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina lor, însă după mai multe termene de judecată. La termenul când cauza a fost dezbătută, inculpatul G.G. a lipsit.
  Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G.G., susţinând în esenţă că, din motive ce nu-i sunt imputabile nu a putut fi prezent la dezbaterea în fond a cauzei, întrucât din data de 21.02.2012 a fost arestat, luând cunoştinţă de sentinţa atacată mult mai târziu după pronunţarea acesteia.
  Recurentul a susţinut că cererea sa ar putea fi considerată un recurs peste termen sau prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat să fie repus în termenul de recurs, invocând drept cauză de împiedicare de declarare a recursului în termen, împrejurarea că a fost arestat în altă cauză pe parcursul judecăţii. Pe fondul recursului, inculpatul G.G. a susţinut că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea aspră solicitând reducerea acesteia.
  Pe de altă parte, parchetul a susţinut că recursul declarat de către inculpat este tardiv, faţă de împrejurarea menţionată în cererea de recurs a acestuia că ar fi luat cunoştinţă de hotărârea de condamnare atacată la data de 18.05.2012, iar declararea căii de atac a avut loc la 8 iunie 2012.
  Examinând  sentinţa atacată, prin  prisma susţinerilor recurentului inculpat  şi a excepţiei tardivităţii recursului invocate de către parchet, curtea a constatat că  această excepţie nu este fondată, că recursul poate fi considerat ca declarat în termen legal şi se impune admiterea acestuia.
  În primul rând, curtea constată că este reală susţinerea recurentului inculpat G. G. că pe parcursul judecăţii cauzei în dosarul 6297/204/2010 al Judecătoriei Câmpina, respectiv la data de 21.02.2012 a fost arestat în altă cauză, începând executarea unei pedepse  de  1 an şi 6 luni închisoare la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 311/18.11.2011 a Judecătoriei Câmpina, definitivă la 17 februarie 2012, prin decizia nr. 205 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
  Această situaţie rezultă fără dubiu din mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 399/20.02.2012 înaintat de către Penitenciarul Ploieşti pe care există menţiunea „ începe executarea la data arestării, respectiv 21.02.2012 şi expiră în termen la 20.08.2013” făcută de un angajat al locului de detenţie, pe mandat existând şi consemnarea  condamnatului G.G.: „ am primit un exemplar de pe mandatul de executare – 21.02.2012”, urmată de semnătura acestuia.
  Ca atare, este cert că la data la care  a avut loc dezbaterea în fond, la prima instanţă a prezentei cauze – 10.04.2012, inculpatul G.G. se afla într-un loc de detenţie în  executarea altei pedepse, despre care  instanţa de fond nu a ştiut, considerând că inculpatul lipseşte nejustificat, deşi avea termen în  cunoştinţă.
  Curtea  constată că recursul inculpatului nu este un recurs peste termen, deoarece a fost prezent la termenele de judecată anterioare arestării sale, însă poate fi considerat declarat în termen legal, deoarece la  dosarul cauzei nu există dovada că dispozitivul hotărârii de condamnare i-ar fi fost comunicat.
  La dosarul de fond există  doar dovada că dispozitivul sentinţei a fost comunicat inculpatului la domiciliu,  procesul verbal fiind semnat de către soţie, la data de 24 aprilie 2012, deşi  fiind arestat, potrivit art. 360  alin. 2 C.pr.penală  copia dispozitivului hotărârii trebuia să-i fie comunicată inculpatului la locul de deţinere, după care, potrivit alineatului 3, ar fi trebuit să beneficieze şi de comunicarea hotărârii redactate. Cum nici pe mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 177/08.05.2012 emis de Judecătoria Câmpina în baza sentinţei recurate, nu există vreo menţiune cu privire la data la care inculpatul G.G. a luat la cunoştinţă de această hotărâre de condamnare, curtea  apreciază că la data de 8 iunie 2012 când a înaintat cererea de recurs, acesta era încă în  termenul  legal de 10 zile, dat fiind faptul că nu se poate stabili o dată certă de comunicare către inculpatul arestat a dispozitivului  sau a sentinţei redactate nr. 132/20.04.2012 a Judecătoriei Câmpina.
  Întrucât prevederile art. 314 al.1 C.pr.penală statuează imperativ că  „ judecata nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului când acesta se află în stare de deţinere”, iar  alineatul 2 că „ aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie”, curtea  consideră că în privinţa inculpatului G.G., ce se afla arestat în altă cauză la data de 20.04.2012, judecata în primă instanţă trebuie reluată în prezenţa acestuia.
                                     
( Judecător  Gabriela Diaconu )