Recurs peste termen. Recurs declarat
în termen legal. Elemente distinctive.
C.proc.pen., art. 365, art. 360,
art. 314
Recursul inculpatului care a lipsit la
dezbateri fiind arestat în altă cauză nu este un recurs peste termen, în
condiţiile în care se constată că fost prezent la termenele de judecată
anterioare arestării sale, însă poate fi considerat declarat în termen legal,
atunci când dosarul cauzei nu există dovezi că dispozitivul hotărârii de
condamnare sau hotărârea de condamnare
i-ar fi fost comunicate.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia
Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia penală nr. 971 din 12 iulie 2012.
Prin sentinţa penală nr.
132/20.04.2012 pronunţată de Judecătoria Câmpina, în temeiul disp. art.192
alin.2 C. penal şi disp. art.208-209 alin.1 lit. e şi g cp cu aplic. art. 37
lit. b C. penal cu aplic. art.320/1 alin.7 C.pr.penală, a fost condamnat inculpatul G. G. la pedepse de 2 (doi) ani
închisoare pentru săvârşirea
infracţiunilor de violare de domiciliu şi furt calificat (fapta din
20/21.10.2009).
In temeiul disp. art. 33 litera a
cp rap. la art. 34 litera b cp s-au
contopit pedepsele dispunând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de:
2 (doi) ani închisoare . S-a făcut aplic.art.71alin.
2 cp rap. la art. 64 lit.a, teza aIIa, lit.b C.penal.
Pentru a pronunţa această
hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe
lângă Judecătoria Câmpina emis sub nr.2547/P/2009 a fost pusă în mişcare
acţiunea penală şi trimişi în judecată mai mulţi inculpaţi, printre care şi
G.G., acestuia imputându-i-se că, în noaptea de 20/21.10.2009, a pătruns fără
drept, pe poarta neasigurata in curtea pârtii vătămate N. O. de unde a sustras
o drujbă marca Stihl, in valoare de 2500 lei (prejudiciul fiind recuperat).
Audiat cu respectarea garanţiilor
procesuale, in prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, inculpatul G.G. a
optat pentru procedura simplificată prev.de art.3201 C. pr.penală, regretând
cele două infracţiuni .
La rândul lor, şi ceilalţi
inculpaţi din cauză au solicitat aplicarea procedurii simplificate prev.de
art.3201 C.pr.penală, recunoscând infracţiunile pentru care au fost cercetaţi,
prima instanţă dispunând condamnarea celor trei inculpaţi pentru fiecare dintre
infracţiunile reţinute în sarcina lor, însă după mai multe termene de judecată.
La termenul când cauza a fost dezbătută, inculpatul G.G. a lipsit.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G.G., susţinând în esenţă că, din
motive ce nu-i sunt imputabile nu a putut fi prezent la dezbaterea în fond a
cauzei, întrucât din data de 21.02.2012 a fost arestat, luând cunoştinţă de
sentinţa atacată mult mai târziu după pronunţarea acesteia.
Recurentul
a susţinut că cererea sa ar putea fi considerată un recurs peste termen sau
prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat să fie repus în termenul de
recurs, invocând drept cauză de împiedicare de declarare a recursului în
termen, împrejurarea că a fost arestat în altă cauză pe parcursul judecăţii. Pe
fondul recursului, inculpatul G.G. a susţinut că pedeapsa ce i-a fost aplicată
este prea aspră solicitând reducerea acesteia.
Pe
de altă parte, parchetul a susţinut că recursul declarat de către inculpat este
tardiv, faţă de împrejurarea menţionată în cererea de recurs a acestuia că ar
fi luat cunoştinţă de hotărârea de condamnare atacată la data de 18.05.2012,
iar declararea căii de atac a avut loc la 8 iunie 2012.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma susţinerilor recurentului
inculpat şi a excepţiei tardivităţii
recursului invocate de către parchet, curtea a constatat că această excepţie nu este fondată, că recursul
poate fi considerat ca declarat în termen legal şi se impune admiterea
acestuia.
În
primul rând, curtea constată că este reală susţinerea recurentului inculpat G.
G. că pe parcursul judecăţii cauzei în dosarul 6297/204/2010 al Judecătoriei
Câmpina, respectiv la data de 21.02.2012 a fost arestat în altă cauză, începând
executarea unei pedepse de 1 an şi 6 luni închisoare la care a fost
condamnat prin sentinţa penală nr. 311/18.11.2011 a Judecătoriei Câmpina,
definitivă la 17 februarie 2012, prin decizia nr. 205 pronunţată de Curtea de
Apel Ploieşti.
Această
situaţie rezultă fără dubiu din mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.
399/20.02.2012 înaintat de către Penitenciarul Ploieşti pe care există
menţiunea „ începe executarea la data arestării, respectiv 21.02.2012 şi expiră
în termen la 20.08.2013” făcută de un angajat al locului de detenţie, pe mandat
existând şi consemnarea condamnatului
G.G.: „ am primit un exemplar de pe mandatul de executare – 21.02.2012”, urmată
de semnătura acestuia.
Ca
atare, este cert că la data la care a
avut loc dezbaterea în fond, la prima instanţă a prezentei cauze – 10.04.2012,
inculpatul G.G. se afla într-un loc de detenţie în executarea altei pedepse, despre care instanţa de fond nu a ştiut, considerând că
inculpatul lipseşte nejustificat, deşi avea termen în cunoştinţă.
Curtea constată că recursul inculpatului nu este un
recurs peste termen, deoarece a fost prezent la termenele de judecată
anterioare arestării sale, însă poate fi considerat declarat în termen legal,
deoarece la dosarul cauzei nu există
dovada că dispozitivul hotărârii de condamnare i-ar fi fost comunicat.
La
dosarul de fond există doar dovada că
dispozitivul sentinţei a fost comunicat inculpatului la domiciliu, procesul verbal fiind semnat de către soţie,
la data de 24 aprilie 2012, deşi fiind
arestat, potrivit art. 360 alin. 2 C.pr.penală copia dispozitivului hotărârii trebuia să-i
fie comunicată inculpatului la locul de deţinere, după care, potrivit
alineatului 3, ar fi trebuit să beneficieze şi de comunicarea hotărârii
redactate. Cum nici pe mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.
177/08.05.2012 emis de Judecătoria Câmpina în baza sentinţei recurate, nu
există vreo menţiune cu privire la data la care inculpatul G.G. a luat la
cunoştinţă de această hotărâre de condamnare, curtea apreciază că la data de 8 iunie 2012 când a
înaintat cererea de recurs, acesta era încă în
termenul legal de 10 zile, dat
fiind faptul că nu se poate stabili o dată certă de comunicare către inculpatul
arestat a dispozitivului sau a sentinţei
redactate nr. 132/20.04.2012 a Judecătoriei Câmpina.
Întrucât
prevederile art. 314 al.1 C.pr.penală statuează imperativ că „ judecata nu poate avea loc decât în
prezenţa inculpatului când acesta se află în stare de deţinere”, iar alineatul 2 că „ aducerea inculpatului
arestat la judecată este obligatorie”, curtea
consideră că în privinţa inculpatului G.G., ce se afla arestat în altă
cauză la data de 20.04.2012, judecata în primă instanţă trebuie reluată în
prezenţa acestuia.
