Recurs. Aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. pr. pen.
C. pr. pen.,
art. 38515 pct. 2 lit. d, art. 3201 C. pr. pen.
Ordonanţa de
Urgenţă a Guvernului nr. 121/2011
Potrivit art. XI din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului
nr.121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea
judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii
nr.202/2010, disp. art.3201 Cod
procedură penală se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedura
completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
Aşadar, conform textului de lege citat şi în faţa instanţei de
recurs inculpatul poate solicita aplicarea dispoziţiilor art. 3201 Cod procedură penală, dacă cercetarea judecătorească a fost
începută anterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010 şi dacă a solicitat
aplicarea acestor dispoziţii legale la primul termen cu procedura completă
imediat următor intrării în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului
nr.121/2011.
Secţia
penală şi pentru cauze cu minori şi de familie
Decizia penală nr. 9/R/18 ianuarie 2012
Prin sentinţa penală nr. 79 din 17.06.2010, Judecătoria Luduş, în
baza art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul M.E.D. la 1 an închisoare pentru
comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii
publice. În baza art. 193 alin. 1 Cod penal, l-a condamnat pe acelaşi inculpat la amendă penală în sumă de
500 lei, pentru comiterea infracţiunii de ameninţare în dauna părţii vătămate
C.R.T.. A constatat că cele două infracţiuni au fost comise în concurs real,
prevăzut de art. 33 lit. a Cod penal.
În baza art. 34 lit. c Cod penal a contopit pedepsele aplicate,
inculpatul urmând să o execute pe cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.
În baza art. 83 Cod penal a revocat suspendarea condiţionată a
pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr.
165/26.06.2007 pronunţată de Judecătoria Luduş, care s-a dispus a fi executată
în regim penitenciar împreună cu pedeapsa rezultantă aplicată pentru
infracţiunile ce fac obiectul prezentului dosar, în total 3 ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal pe durata executării pedepsei
a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a şi b Cod penal.
În baza art. 11 alin. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art.
10 lit. d Cod procedură penală a achitat inculpatul pentru infracţiunea de
înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 şi 3 Cod penal.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură
penală a obligat inculpatul să suporte cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a reţinut că la data de 23.01.2009, în jurul orelor 18,45,
inculpatul, însoţit de martorul B.A.D., a intrat în magazinul situat în incinta
staţiei Moll din Luduş pentru a lua un cartuş de ţigări. Potrivit declaraţiilor
inculpatului, coroborate cu declaraţiile martorului R.A.M., în mod frecvent,
inculpatul cumpăra pe datorie din magazinul respectiv, trimiţând ulterior banii
pentru produsele pe care le achiziţiona.
În ziua respectivă, la tejghea se afla martorul M.O.D., care fiind
angajat de curând nu îl cunoştea pe inculpat. Inculpatul i-a cerut un cartuş de
ţigări marca Marlboro, aducându-i la cunoştinţă faptul că nu are bani la el şi
urmează să îi trimită în jurul orelor 22.00, după care, luând cartuşul de
ţigări, a plecat după ce i-a spus martorului M. să treacă în cont datoria.
Necunoscându-l pe inculpat şi nici înţelegerea pe care acesta o
avea cu personalul magazinului, martorul a considerat că inculpatul doreşte să
sustragă marfa şi a anunţat organele de poliţie.
Inculpatul a fost identificat în apropierea staţiei de benzină,
iar cartuşul a fost recuperat.
În drept, s-a reţinut a fi incidente dispoziţiile art. 10 lit. d
Cod procedură penală faţă de fapta reţinută în sarcina inculpatului, respectiv
nu sunt întrunite sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale
infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 şi 3 Cod penal.
Astfel, inculpatul nu a intenţionat să inducă în eroare vânzătorul atunci când
a afirmat că va face plata în jurul
orelor 22 şi nici nu a intenţionat să îşi însuşească pe nedrept cartuşul de
ţigări – obiceiul inculpatului de a lua mărfuri pe datorie şi de a le plăti mai
târziu fiind confirmat atât de martorul R.A.M., cât şi de martorul M.O.D., care
a susţinut că ulterior incidentului din data de 23.01.2009 a aflat de la
colegii săi de serviciu despre existenţa înţelegerii tacite cu inculpatul.
La data de 14.03.2009, în jurul orelor 23,45, inculpatul, în urma
unei convorbiri telefonice pe care o avusese anterior cu partea vătămată
C.R.T., s-a deplasat la restaurantul Jumbo din Luduş. Din declaraţiile celor
doi nu s-a putut stabili cine a fost iniţiatorul convorbirii, însă a rezultat
cu claritate că cele două părţi au convenit să se întâlnească la localul
menţionat.
De afară, inculpatul, a telefonat părţii vătămate să iasă, iar
aceasta s-a conformat solicitării. Când a văzut însă că inculpatul poartă
cagulă şi are asupra sa două cuţite, partea vătămată s-a speriat şi a fugit în
incinta localului, refugiindu-se în bucătărie de unde a anunţat organele de
poliţie.
În acest timp, inculpatul a intrat în local şi s-a îndreptat spre
masa unde se aflau prieteni ai părţii vătămate. I-a întrebat pe aceştia unde
s-a ascuns partea vătămată afirmând totodată că doreşte să o omoare şi a
împlântat în masă cuţitele pe care le avea asupra sa.
După ce a fost relativ calmat, inculpatul a fost condus afară de
către martorii P.D. şi T.A. pentru a lăsa cuţitele, după care s-a întors în
local şi a făcut în continuare afirmaţii ameninţătoare la adresa părţii
vătămate.
Din declaraţiile persoanelor care au
asistat la incidentul respectiv, precum şi din modul în care inculpatul s-a
manifestat, prima instanţă a reţinut că acţiunile acestuia au provocat atât
spaima, cât şi indignarea persoanelor aflate în local. De asemenea, afirmaţiile
inculpatului coroborate cu manifestările de ordin fizic ale acestuia au
provocat părţii vătămate o justificată temere în legătură cu integritatea sa
corporală.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Parchetul de pe lângă
Judecătoria Luduş, criticând soluţia primei instanţe sub aspectul achitării
inculpatului pentru fapta de înşelăciune. De asemenea, s-a arătat că prima
instanţă a greşit fiindcă nu a pus în discuţie înlăturarea stării de recidivă
pentru infracţiunea de ameninţare şi fiindcă a indicat greşit temeiul
contopirii pedepselor, ca fiind art. 34 lit. c Cod penal.
Împotriva aceleiaşi sentinţe a formulat apel şi inculpatul, criticând sentinţa sub
aspectul pedepsei aplicate, considerându-o prea aspră.
Prin decizia penală nr.217/A/18.102.2011 Tribunalul Mureş a admis
apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Luduş, a desfiinţat
parţial sentinţa atacată şi în rejudecare, a admis cererea apelantului şi a
dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului
prin rechizitoriu, din infracţiunea de ameninţare prev.de art.193 alin.1 Cod
penal raportat la art.37 lit.a Cod penal, în infracţiunea de ameninţare prev.de
art.193 alin.1 Cod penal, în baza art.334 Cod pr.penală.
A dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în
sarcina inculpatului prin sentinţa atacată din infracţiunea de înşelăciune
prev.de art.215 alin.1 şi 3 Cod penal, în infracţiunea de furt calificat
prev.de art.208 alin.1 Cod penal, art.209 alin.1 lit.e,g Cod penal, în baza
art.334 Cod procedură penală.
L-a condamnat pe inculpatul M.E.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare
pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea
ordinii şi liniştii publice prev.de art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea
art.37 lit.a Cod penal; la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru comiterea
infracţiunii de ameninţare prev.de art.193 alin.1 Cod penal; la pedeapsa de 3
ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prev.de art.208
alin.1, art.209 alin.1 lit.e,g Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
A contopit pedepsele stabilite, în baza art.33 lit.a raportat la
art.34 alin.1 lit.b Cod penal, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai
grea dintre acestea, de 3 ani închisoare.
A revocat suspendarea condiţionată privind pedeapsa de 2 ani
închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penale nr.164 din 26.06.2007 a
Judecătoriei Luduş, definitivă prin
neapelare, inculpatul urmând să execute o pedeapsă totală de 5 ani închisoare,
conform art.83 Cod penal.
A constatat că inculpatul este deţinut în altă cauză.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii
drepturilor prev.de art.64 lit.a teza 2, b Cod penal, conform art.71 Cod penal.
A menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa atacată referitoare
la cheltuielile judiciare.
A respins ca nefondat, apelul, declarat de
inculpatul M.E.D. împotriva
aceleiaşi sentinţe.
A aplicat prev.art. 192 alin.2, 3 Cod pr.penală.
Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul Mureş a reţinut
următoarele:
Cu privire la fapta de luare a cartuşului de ţigări din benzinăria
MOL din Luduş, din data de 23.01.2009:
Potrivit declaraţiilor martorilor M.O.D. şi R.A.M., inculpatul i-a
cerut vânzătorului, martorul M., un cartuş de ţigări, vânzătorul i-a dat
ţigările şi i-a solicitat plata preţului. Inculpatul a spus că nu are momentan
bani, şi a cerut să i se treacă ţigările în cont. Vânzătorul a refuzat să îi
vândă marfa în aceste condiţii, la care inculpatul a plecat, luând ţigările şi
neplătind preţul. Inculpatul a recunoscut, în esenţă, că a luat ţigările fără
să plătească. Susţinerea că alţi vânzători acceptau acest mod de a proceda s-a
reţinut a fi lipsită de relevanţă, din moment ce el este trimis în judecată
doar pentru luarea bunului fără consimţământul vânzătorului din data de
23.01.2009. S-a considerat ca inutilă şi menţiunea că nu l-a auzit pe vânzător în
timp ce striga după el, din moment ce refuzul acestuia de a-i da marfa fără
plata preţului îi era deja cunoscut.
Fapta inculpatului s-a apreciat că întruneşte elementele
constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev.de art.208 alin.1 Cod
penal, art.209 alin.1 lit.e,g Cod penal. Tribunalul a reţinut că nu a existat o
inducere în eroare a vânzătorului, ci o luare a bunului din magazin fără
consimţământul acestuia. Ca urmare, tribunalul a schimbat încadrarea juridică a
acestei fapte, din infracţiunea de înşelăciune prev.de art.215 alin.1 şi 3 Cod
penal, în infracţiunea de furt calificat.
Referitor la faptele de ultraj contra bunelor moravuri şi
tulburarea liniştii publice şi de ameninţare din data de 14.03.2009, de la
restaurantul Jumbo din Luduş:
Partea vătămată C.R.T. şi martorii D.B.O., P.D. au arătat şi în
faţa primei instanţe, susţinerile lor coroborându-se cu declaraţiile din
dosarul de urmărire penală, că inculpatul a intrat în restaurant cu cuţite în
mâini şi mascat cu cagulă, a strigat şi a ameninţat-o pe partea vătămată că o
omoară, a lovit cu cuţitele în mese, ceea ce a determinat-o pe partea vătămată
să fugă în bucătăria localului. Manifestările inculpatului au cauzat tulburare
şi temere printre cei aflaţi în local, tulburând liniştea şi ordinea publică,
şi ameninţarea cu moartea a fost de natură să o alarmeze pe partea vătămată.
Susţinerile inculpatului sunt echivoce, dar în măsura în care inculpatul a
susţinut că s-a interesat de locaţia părţii vătămate, în mod civilizat şi, a
lovit o masă, cu cuţitul, doar ca să se sprijine, ele sunt lipsite de
credibilitate şi contrazise de probele dosarului.
S-a apreciat că faptele întrunesc elementele constitutive ale
infracţiunilor prev. de art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod
penal şi de art. 193 alin.1 Cod penal.
Cu privire la infracţiunea de ameninţare, instanţa de apel a
dispus, în mod expres, conform solicitării parchetului, schimbarea încadrării
juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, din infracţiunea
de ameninţare prev.de art.193 alin.1 Cod penal raportat la art.37 lit.a Cod
penal, în infracţiunea de ameninţare prev.de art.193 alin.1 Cod penal, în baza
art.334 Cod pr. penală, dat fiind că infracţiunea de înşelăciune nu se
pedepseşte cu pedeapsa închisorii mai mare de un an, cum cer dispoziţiile art.
37 lit. a Cod penal.
La individualizarea pedepselor aplicabile
inculpatului, instanţa de apel a avut în vedere criteriile generale de
individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, între care:
- pentru infracţiunea de furt, prejudiciul relativ redus, dar şi
antecedentele penale ale inculpatului, faptul că nu şi-a recunoscut vinovăţia
şi nu a reparat de bună voie prejudiciul, ţigările fiind recuperate la
intervenţia Poliţiei. Ca urmare, nu i s-au reţinut circumstanţe atenuante şi i
s-a aplicat o pedeapsă la minimul special;
- pentru infracţiunile de ultraj contra bunelor moravuri şi
tulburarea liniştii publice şi de ameninţare, de asemenea, antecedentele
inculpatului, inclusiv pentru infracţiuni de violenţă (distrugere, şantaj şi
ameninţare, conform cazierului de la f. 42 d.u.p.) şi lipsa oricăror
circumstanţe atenuante, precum şi amploarea relativ mare a scandalului
provocat, utilizarea de arme albe şi de cagulă. Ca urmare, i s-au aplicat
pedepse cu închisoarea, în interiorul limitelor speciale, şi nu la minim.
Sintetizând cele anterior expuse, Tribunalul Mureş a procedat în
modul arătat în dispozitivul deciziei penale descris mai sus.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prev. de art.3853 alin. 1 Cod procedură penală, a declarat
recurs inculpatul, care solicită reducerea pedepsei aplicate, întrucât înainte
de comiterea faptei a avut o comportare bună şi s-a prezentat în faţa
autorităţilor ori de câte ori i s-a cerut acest lucru, astfel că se impune
reţinerea de circumstanţe atenuante.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate sub aspectul
motivelor de recurs şi din oficiu, în
conformitate cu disp. art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea
apreciază că recursul este fondat, însă pentru următoarele considerente:
Astfel, inculpatul prezent în faţa instanţei de recurs, la primul
termen din data de 18.01.2012 solicită aplicarea disp. art.3201 Cod procedură penală.
Potrivit art.XI din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.121/2011,
în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în
primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010, disp.
art.3201 Cod procedură penală se aplică în mod
corespunzător la primul termen cu procedura completă imediat următor intrării
în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
Aşadar, conform textului de lege citat şi în faţa instanţei de
recurs inculpatul poate solicita aplicarea disp. art.3201 Cod procedură penală, dacă cercetarea judecătorească a fost începută
anterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010 şi dacă a solicitat aplicarea
acestor dispoziţii legale la primul termen cu procedura completă imediat
următor intrării în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.121/2011.
În speţă, ambele condiţii sunt îndeplinite astfel că instanţa de
recurs urmează să facă aplicarea disp. art.3201 Cod
procedură penală.
În
privinţa solicitării inculpatului de a i se reţine circumstanţe
atenuante, instanţa de control judiciar apreciază că această cerere nu este
fondată pentru următoarele considerente:
Inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, fiind condamnat de
către instanţa de apel pentru trei infracţiuni grave, respectiv furt calificat,
ameninţare şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.
Din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a fost condamnat
în repetate rânduri, încă din perioada minorităţii, pentru comiterea unor
infracţiuni de furt calificat, astfel că persistenţa inculpatului în comiterea
unor infracţiuni nu justifică reţinerea circumstanţelor atenuante, în sensul că
a avut un comportament bun înainte de
condamnare.
De asemenea, în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii la
instanţa de fond inculpatul a recunoscut doar parţial comiterea faptelor, astfel
că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante prev.de art.75 lit.c Cod
penal.
Nici reducerea pedepsei aplicate de către instanţa de apel nu se
impune a fi făcută, chiar dacă s-au reţinut disp. art.3201 Cod procedură penală, întrucât instanţa de apel s-a orientat
înspre minimul special al limitelor de pedeapsă, atunci când a dispus
condamnarea inculpatului, iar prin reţinerea disp. art.3201 Cod procedură penală pedepsele aplicate se menţin în limitele
prevăzute de acest text de lege.
Faţă de considerentele expuse, Curtea în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, urmează să admită recursul
inculpatului M.E.D., să caseze parţial decizia atacată şi rejudecând limitativ
cauza, să reţină în sarcina inculpatului dispoziţiile art.3201 Cod procedură penală, pentru toate cele trei infracţiuni pentru
care s-a dispus condamnarea
inculpatului de către Tribunalul Mureş.
De asemenea, urmează să menţină restul dispoziţiilor din decizia
atacată privind pedepsele aplicate inculpatului, revocarea suspendării
condiţionate şi modalitatea de executare a pedepsei.
Notă: Întrucât prima instanţă nu a judecat după procedura simplificată, la
determinarea pedepsei nici nu a avut în vedere dispoziţiile art. 3201 alin. 7 C. pr. pen., ci
limitele prevăzute în textul de incriminare. În situaţia în care, în cauză,
doar inculpatul a exercitat calea de atac a recursului, iar în faţa instanţei
de recurs, în condiţiile prevăzute de art. XI din Ordonanţa de Urgenţă a
Guvernului nr. 121/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative3, el a uzat de procedura
simplificată prevăzută de art. 3201 C. pr. pen., principiul
neagravării situaţiei în propria cale de atac impune instanţei de control reconsiderarea pedepsei ţinând seama de
limitele legale reduse cu o treime, dar şi de constatările primei instanţe care
îi sunt favorabile, câştigate de inculpat prin neexercitarea recursului de
către procuror sau de părţile vătămate. În acest sens s-a pronunţat de altfel
Curtea de Apel Tg.-Mureş prin deciziile penale nr. 27/R/19 ianuarie 2012 şi nr.
33/R/19 ianuarie 2012. | 
