avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Recurs - recunoaştere încadrare activitate în grupa i/ii de muncă

Pct. 3, 6, Anexa 2 punctele 27, 33, 34, 40 alin. 1 teza 2 şi alin. 2 din Ordinul 50/1990, completat prin O.125/1990
Încadrarea unei activităţi nenominalizată expres într-o anumită grupă de muncă, conform pct. 3, 6 din Ordinului 50/1990, era atributul angajatorului, cu urmarea unei anumite proceduri expres prevăzute.
Angajatul ce nu beneficiase de recunoaşterea grupei în condiţiile pct. 3, 6 putea contestata actul angajatorului de excludere a activităţii sale de la nominalizare, instanţa putând verifica în fapt condiţiile deosebite de muncă numai dacă acestea mai subzistau; în caz contrar şi, exclusiv pe bază de prezumţie, instanţa nu putea recunoaşte încadrarea unei activităţi într-o anumită grupă.
Iar pentru constatarea încadrării de drept a activităţii într-o anumită grupă, se impunea probarea neechivocă a atribuţiilor deserviciu identice cu cele nominalizate în textele invocate a fi incidente.
 
Curtea de Apel Bacău -Secţia I Civilă Decizia civilă nr. 1188 din 13 iunie 2012
 
Prin sentinţa civilă nr. 1952/C/7.12.2012, pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul 2777/103/2011, a fost admisă acţiunea precizată formulată de reclamantul U.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. Electrica S.A. Bucureşti, constatându-se că reclamantul a desfăşurat activitate profesională în grupa a II-a de muncă în perioada 20.07.1978-01.04.2001, timp de lucru 100% şi fiind obligată pârâta să elibereze reclamantului o adeverinţă cu menţiunile corespunzătoare.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Conform actelor depuse la dosar reclamantul a fost salariatul unităţii pârâte în funcţia de lăcătuş-tehnician în perioada 20.07.1978 -01.04.2001, activitate încadrată în grupa a II-a de muncă şi expres prevăzută de Ordinul 50/1990.
Decretul – Lege nr.68/1990 şi Ordinul 50/1990 reglementează încadrarea în grupele I şi II de muncă pentru perioada anterioară datei de 18.03.1969 precum şi pentru perioada lucrată după această dată. Reclamantul nu a beneficiat în intervalul 20.07.1978 -01.04.2001 care face obiectul analizei pe fond a acţiunii de încadrarea  în vreo grupa de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 -pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării -a fost emis în baza Legii nr. 3/1977, privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială, şi în conformitate cu art. 2 din Decretul – Lege nr. 68/1990, pentru înlăturarea unor inechităţi în salarizarea personalului, Ministerul Muncii si Ocrotirii Sociale, Ministerul Sănătăţii si Comisia Naţionala pentru Protecţia Muncii; actul precizează, de asemenea, locurile de munca, activităţile si categoriile de personal care lucrează în condiţii deosebite, ce se încadrează în grupele I si a II-a de munca, în vederea pensionării, act ce a fost completat ulterior.
În perioada 20.07.1978-01.04.2001, aşa după cum chiar pârâta a învederat instanţei de judecată, reclamantul şi-a desfăşurat activitatea profesională în funcţia de tehnician în cadrul A.C.M.B., sens în care, conform şi menţiunilor din carnetul de muncă nu i-a fost recunoscută şi valorificată grupa  de muncă.
Din fişa postului şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauza reiese că, prin natura obligaţiilor de serviciu efectua operaţiuni de lăcătuşărie, întreţinerea şi exploatarea corespunzătoare a maşinilor unelte, calculul devizelor ante şi post calcul pentru produsele şi lucrările noi, întocmirea şi eliberarea bonurilor de materiale, lansarea comenzilor, întocmirea graficului de revizii şi reparaţii a maşinilor unelte, etc., timp lucrat în aceste condiţii 100%, activitate ce se încadrează în grupa a II -a de muncă, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990.
Rezultă că funcţia deţinută de reclamant în domeniul energetic, a fost cuprinsă în anexa nr. 2 a Ordinului nr. 50/1990, anexă care se refera strict la locurile de munca care sunt încadrate la grupa a II-a de muncă, astfel încât distincţia de încadrare pe grupe de muncă între categorii de salariaţi a fost efectuată direct de către legiuitor prin actul normativ.
În conformitate cu prevederile ordinului 50/1990 şi art. 40 lit. h din Codul muncii, pârâtei îi revine şi obligaţia de a elibera adeverinţe care atestă calitatea de salariat, inclusiv în ceea ce priveşte condiţiile de muncă.
Mai mult decât atât, în conformitate cu art. 2 din Procedura privind modul de întocmire şi eliberare a adeverinţelor prin care se atesta activitatea desfăşurata in locurile de munca încadrate in grupele I şi/sau a II-a de munca, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, pentru stabilirea si/modificarea drepturilor de pensie in conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si de alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările anterioare, aprobata prin Ordinul Ministrului Muncii, Familiei si Egalităţii de Şanse nr. 590/2008, publicat in Monitorul Oficial nr. 665/24.09.2008,
adeverinţele privind grupele de munca se eliberează conform modelului prevăzut in anexa care face parte integranta din procedura numai pe baza documentelor, verificabile, aflate in evidentele angajatorilor sau ale deţinătorilor de arhive.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta S.C. Electrica S.A. Bucureşti, criticile vizând respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. Electrica S.A. ­susţinându-se că, în raport de dispoziţiile legale în baza cărora s-a realizat reorganizarea sistemului energetic şi de dispoziţiile art.69 din Codul Muncii, ale pct. 1, 4, 5 din Anexa la Ordinul nr. 590/2008, societatea nu deţine documentele privind raporturile de muncă cu reclamanta - şi netemeinicia acţiunii.
Intimatul-reclamant, prin apărător, a formulat întâmpinare şi concluzii orale de respingere a recursului atât în ceea ce priveşte modul de reţinere a calităţii procesual pasive, cât şi privitor la fondul cauzei, întrucât activitatea sa -de tehnician -se regăseşte nominalizată în grupa a II-a prin punctele 27, 30, 33, 34, 40 alin. 1 teza II şi 40 alin. 2 din Anexa 2 la O 50/1990.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condiţiile art. 304, 3041 Cod procedură civilă, precum şi în contextul actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin cererea cu judecata căreia reclamantul a învestit prima instanţă s-a solicitat constatarea prestării activităţii profesionale în grupa a II-a de muncă, timp de lucru 100% în perioada 20.07.1978-1.04.2001 şi obligarea pârâtei la emiterea unei adeverinţe corespunzătoare.
În acest cadru procesual, instanţa de recurs a apreciat că cererea de chemare în judecată precizată se încadrează în categoria mijloacelor procesuale a căror finalitate constă în stabilirea în contradictoriu cu angajatorul a condiţiilor de desfăşurare a raporturilor de muncă, cu consecinţe asupra încadrării în grupele de muncă prevăzute de lege şi, ulterior recunoaşterii dreptului pretins, menţionarea, cu caracter formal, declarativ, iar nu constitutiv, în carnetul de muncă a datelor corespunzătoare.
Drept urmare, acţiunea precizată a fost apreciată a constitui un conflict de muncă în sensul dispoziţiilor art. 248 Codul Muncii în vigoare la data formulării acţiunii, părţi aleacestui conflict fiind angajatorul din perioada avută în vedere prin acţiunea formulată. În consecinţă, s-a concluzionat că împrejurarea reorganizării succesive a societăţii angajatoare este irelevantă din perspectiva constatării modului de respectare a drepturilor pretinse de către salariat decurgând din raporturile juridice de muncă pentru intervalul de timp în care ambele părţi ale litigiului aveau calitatea de angajator şi salariat. Iar eliberarea adeverinţei corespunzătoare admiterii capătului principal, s-a calificat, în acest context, ca o consecinţă juridică reglementată de dispoziţiile Ordinului Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse nr. 590/2008. Potrivit dispoziţiilor pct. 5 din anexa ordinului menţionat deţinătorul de arhive este persoana juridică în a cărei păstrare se află documente în baza cărora se poate întocmi şi elibera adeverinţa, documente relevante sub aspectul condiţiilor de desfăşurare a activităţii, iar nu în mod obligatoriu documentele de personal.
Faţă de aceste considerente, instanţa a apreciat motivul de recurs privind lipsa calităţii procesuale pasive ca fiind nefondat, recurenta nedovedind predarea tuturor documentelor referitoare la condiţiile de desfăşurare a activităţii către alte entităţi juridice.
Referitor la fondul litigiului dedus judecăţii, instanţa a constatat că încadrarea în grupa I sau a II-a de muncă era reglementată de dispoziţiile şi anexele Ordinului nr. 50/1990, respectiv ale Ordinului nr. 100/1990 şi nr. 125/1990, prin indicarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale corespunzătoare fiecărei grupe în parte.
În aplicarea acestor dispoziţii normative, conform punctului 6 din Ordinul nr. 50/1990, se impunea aprobarea, de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, încadrării în grupa I şi a II-a de muncă, şi a altor activităţi, numai dacă, cu toate măsurile luate pentru normalizarea condiţiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locul de muncă depăşea încă nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecţie a muncii, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de munca concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)
Existenţa condiţiilor deosebite la locurile de muncă, în absenţa nominalizării exprese, era necesar să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătăţii sau de la laboratoarele de specialitate proprii ale unităţilor.
Aceste determinări trebuiau şi confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecţia muncii care, la data efectuării analizei, constatau dacă s-au aplicat toate măsurile posibile de nominalizare a condiţiilor de muncă şi că toate instalaţiile de protecţie a muncii funcţionau normal (art. 4 şi 5 din Ordinul 50/1990).
Totodată, organizaţia sindicală, ca reprezentantă a salariatului şi cea mai autorizată să cunoască condiţiile concrete de muncă ale fiecărui salariat, a participat la operaţiunea de încadrare a activităţilor desfăşurate de salariaţii în anumite grupe de muncă.
Aceste demersuri nu l-au vizat însă şi pe intimatul reclamant -aşa cu de altfel a şi recunoscut la fond şi în recurs -, fără ca până în prezent să fi contestat neregăsirea sa printre salariaţii a căror activitate a fost nominalizată de angajator ca fiind desfăşurată în condiţii de grupa I sau  II-a de muncă.
Totuşi, a susţinut reclamantul că activitatea sa de lăcătuş şi de tehnician (lăcătuş între 20.07.1978-1.08.1984 şi 1.02.1985-1.04.1991, tehnician între 1.08.1984-1.02.1985 şi 1.04.1991-1.04.2001 ), prin activităţile presupuse ( ca lăcătuş -de forjare, ambutisare la cald şi/sau nituire a pieselor ce compun stâlpii metalici pentru reţele electrice, manual sau cu ajutorul preselor şi ciocanelor metalice din dotarea atelierului, de modelare (îndoire) la rece a tablei din care erau confecţionate consolele pentru stâlpii reţelelor electrice, în spaţiu închis al atelierului -, iar ca tehnician -de organizare, coordonare, supraveghere a procesului tehnologic ce presupunea forjarea, ambutisarea la cald şi/sau nituire a pieselor ce compun stâlpii metalici pentru reţele electrice, manual sau cu ajutorul preselor şi ciocanelor metalice din dotarea atelierului, modelarea (îndoirea) la rece a tablei din care erau confecţionate consolele pentru stâlpii reţelelor electrice, suduri ale stâlpilor metalici pentru reţelele electrice, curăţarea şi aplicarea grundurilor şi vopselelor speciale pe stâlpii confecţionaţi sau recondiţionaţi în atelierul Confecţii Metalice Bicaz) se regăseau de drept menţionate în grupa a II-a de muncă conform art. 3 cu ref. la punctele 27, 33, 34, 40 alin.1 teza 2 şi alin.2 din Anexa 2 la O 50/1990.
Instanţa de fond, fără a menţiona vreunul din textele normative ce nominalizau activitatea reclamantului şi, astfel, îi erau incidente, a apreciat că activitatea de tehnician ­desfăşurată în perioada 20.07.1978-1.04.2001-, prin atribuţiile specifice (enumerate în fişa postului şi confirmate de martori), se justifica a se încadra în grupa a II de muncă.
Această concluzie a fost considerată greşită de instanţa de recurs întrucât:
-nu s-a observat că nu întreaga perioadă s-a lucrat ca şi tehnician, ci doar anumite perioade menţionate anterior; astfel, atribuţiile au fost distincte ca, de altfel, şi condiţiile de muncă;
-s-a valorificat o fişă a postului din 2003, care, în absenţa altor probe, nu putea atesta condiţiile de muncă şi atribuţiile pentru o perioadă anterioară emiterii sale; mai mult, în această fişă a postului nu se regăsea nici una din operaţiunile nominalizate în Anexa 2 la punctele 27, 33, 34, 40 alin.1 teza 2 şi alin.2 ( 27. Activitatea industrială continua de forjare manuală şi mecanica, de matriţare şi ambutisare la cald a pieselor în hale sau ateliere dotate cu prese şi ciocane mecanice; trasul bandajelor pe rotile de material rulant; activitatea de confecţionare a tubulaturii navale prin îndoirea ţevilor la cald; apretarea la cald a materialului mărunt de cale ferată; activitatea de confecţionare a cazanelor şi a instalaţiilor de cupru ;33. Nituirea, craituirea, stemuirea cu ciocan pneumatic sau electric (operaţiuni cu caracter continuu).Vibrarea betonului (numai operatorul care utilizează permanent aparatul manual de vibrare). Fabricarea traverselor de cale ferată din beton precomprimat. 34.
Fasonarea, îndreptarea sau bombarea manuală cu ciocane, la rece, a tablei de peste 5 mm grosime (activitate continua). Curăţarea prin ciocănire în interior a cazanelor de abur şi a cazanelor de locomotiva cu abur. Confecţionarea prin bătaie la rece, la maşini automate, a următoarelor produse: cuie, agrafe, caiele, ştifturi, sârma ghimpată, splinturi, ţinte, şuruburi, nituri, piuliţe, lanţuri, nipluri, blindaje pentru aparataj electronic, precum şi operaţiile de refulat capul, la spiţe pentru roti şi danturarea pilelor; nituirea lanţului Gall. Fabricarea bilelor de rulmenţi la rece (presare şi pilire); cablarea, liţarea, spiralarea, toronarea sârmelor şi stabilizarea toroanelor pentru beton precomprimat.40. Aplicarea cu pensula sau cu şpaclul a grundurilor (chiturilor) şi a vopselelor pe baza de miniu de plumb, litargă sau ceruza şi a emailurilor transparente pe baza de plumb (operaţie cu caracter permanent). Curăţirea cu lampă de benzina, raşchetarea, curăţarea cu peria de sârma, cu dispozitive centrifugale, ciocane pneumatice şi manuale, a vopselelor cu miniu de plumb aplicate pe construcţii navale, construcţii metalice, rezervoare, cazane, material rulant, stâlpi şi piloni pentru susţinerea reţelei electrice sau a antenelor de emisie pentru radio şi televiziune, poduri metalice - operaţii continue).
-nici o declaraţie de martor aflată la dosar nu certifică nici atribuţiile reclamantului ca lăcătuş şi ca tehnician, nici condiţiile de muncă, ci privesc doar activitatea de electrician;
-s-a ignorat apărarea pârâtei cum că în Ordinul 125/1990 la punctele 112-115 s-au nominalizat în grupa a II-a de muncă doar anumite activităţi din sistemul energetic, între care nu se regăseau şi cele prestate de reclamant; prin urmare, s-a nesocotit voinţa legiuitorului de a nu acorda beneficiul grupei decât anumitor activităţi şi locuri de muncă din sistemul energetic ( implicit şi a celor nenominalizate care se desfăşurau efectiv în aceleaşi condiţii cu acestea ) şi, astfel, de a nu extinde beneficiul grupei pentru activităţi din alte domenii ( anterior enumerate în Ordinul 50/1990 şi invocate de reclamant în susţinerea acţiunii ) la domeniul energetic.
Astfel, soluţia pronunţată s-a întemeiat pe o interpretare eronată a probelor şi actelor normative aplicabile.
Referitor la practica judiciară invocată prin sentinţa recurată, având în vedere aspectele particulare fiecărui reclamant, instanţa a apreciat că probatoriul cauzei nu conduce la concluzia modificării cadrul normativ general şi special indicat mai sus, în aplicarea căruia salariaţii şi-au desfăşurat activitatea.
Pe de altă parte, prin Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului Secţia a III-a din 6.12.2007, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 616/21.08.2008 în cauza Beian contra României, în ceea ce priveşte încălcarea art. 14 din Convenţie, s-a reţinut neîndeplinirea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a rolului acesteia de regulator al divergenţelor de jurisprudenţă, iar nu existenţa unor conflicte de jurisprudenţă, care sunt consecinţa inerentă oricărui sistem judiciar bazat pe un ansamblu de instanţa de fond.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1, 3 coroborat cu art. 304 pct.9 Cod de procedură civilă, a fost admis recursul, modificată în tot sentinţa recurată în sensul respingerii ca nefondată a acţiunii precizate.