Recurs - recunoaştere încadrare activitate în grupa i/ii de muncă
Pct. 3, 6, Anexa 2 punctele
27, 33, 34, 40 alin. 1 teza 2 şi alin. 2 din Ordinul 50/1990, completat prin
O.125/1990
Încadrarea unei activităţi
nenominalizată expres într-o anumită grupă de muncă, conform pct. 3, 6 din
Ordinului 50/1990, era atributul angajatorului, cu urmarea unei anumite
proceduri expres prevăzute.
Angajatul ce nu
beneficiase de recunoaşterea grupei în condiţiile pct. 3, 6 putea contestata
actul angajatorului de excludere a activităţii sale de la nominalizare, instanţa
putând verifica în fapt condiţiile deosebite de muncă numai dacă acestea mai
subzistau; în caz contrar şi, exclusiv pe bază de prezumţie, instanţa nu putea
recunoaşte încadrarea unei activităţi într-o anumită grupă.
Iar pentru constatarea încadrării
de drept a activităţii într-o anumită grupă, se impunea probarea neechivocă a
atribuţiilor deserviciu identice cu cele nominalizate în textele invocate a fi
incidente.
Curtea
de Apel Bacău -Secţia I Civilă Decizia civilă nr. 1188 din 13 iunie 2012
Prin sentinţa civilă nr.
1952/C/7.12.2012, pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul 2777/103/2011, a
fost admisă acţiunea precizată formulată de reclamantul U.A. în contradictoriu
cu pârâta S.C. Electrica S.A. Bucureşti, constatându-se că reclamantul a desfăşurat
activitate profesională în grupa a II-a de muncă în perioada
20.07.1978-01.04.2001, timp de lucru 100% şi fiind obligată pârâta să elibereze
reclamantului o adeverinţă cu menţiunile corespunzătoare.
Pentru a pronunţa această
hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Conform actelor depuse la
dosar reclamantul a fost salariatul unităţii pârâte în funcţia de lăcătuş-tehnician
în perioada 20.07.1978 -01.04.2001, activitate încadrată în grupa a II-a de
muncă şi expres prevăzută de Ordinul 50/1990.
Decretul – Lege nr.68/1990 şi
Ordinul 50/1990 reglementează încadrarea în grupele I şi II de muncă pentru
perioada anterioară datei de 18.03.1969 precum şi pentru perioada lucrată după
această dată. Reclamantul nu a beneficiat în intervalul 20.07.1978 -01.04.2001
care face obiectul analizei pe fond a acţiunii de încadrarea în vreo grupa de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 -pentru
precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu
condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea
pensionării -a fost emis în baza Legii nr. 3/1977, privind pensiile de
asigurări sociale de stat şi asistenţa socială, şi în conformitate cu art. 2
din Decretul – Lege nr. 68/1990, pentru înlăturarea unor inechităţi în
salarizarea personalului, Ministerul Muncii si Ocrotirii Sociale, Ministerul Sănătăţii
si Comisia Naţionala pentru Protecţia Muncii; actul precizează, de asemenea,
locurile de munca, activităţile si categoriile de personal care lucrează în
condiţii deosebite, ce se încadrează în grupele I si a II-a de munca, în vederea
pensionării, act ce a fost completat ulterior.
În perioada
20.07.1978-01.04.2001, aşa după cum chiar pârâta a învederat instanţei de
judecată, reclamantul şi-a desfăşurat activitatea profesională în funcţia de
tehnician în cadrul A.C.M.B., sens în care, conform şi menţiunilor din carnetul
de muncă nu i-a fost recunoscută şi valorificată grupa de muncă.
Din fişa postului şi declaraţiile
martorilor audiaţi în cauza reiese că, prin natura obligaţiilor de serviciu
efectua operaţiuni de lăcătuşărie, întreţinerea şi exploatarea corespunzătoare
a maşinilor unelte, calculul devizelor ante şi post calcul pentru produsele şi
lucrările noi, întocmirea şi eliberarea bonurilor de materiale, lansarea
comenzilor, întocmirea graficului de revizii şi reparaţii a maşinilor unelte,
etc., timp lucrat în aceste condiţii 100%, activitate ce se încadrează în
grupa a II -a de muncă, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990.
Rezultă că funcţia deţinută
de reclamant în domeniul energetic, a fost cuprinsă în anexa nr. 2 a Ordinului
nr. 50/1990, anexă care se refera strict la locurile de munca care sunt încadrate
la grupa a II-a de muncă, astfel încât distincţia de încadrare pe grupe de muncă
între categorii de salariaţi a fost efectuată direct de către legiuitor prin
actul normativ.
În conformitate cu
prevederile ordinului 50/1990 şi art. 40 lit. h din Codul muncii, pârâtei îi
revine şi obligaţia de a elibera adeverinţe care atestă calitatea de salariat,
inclusiv în ceea ce priveşte condiţiile de muncă.
Mai mult decât atât, în
conformitate cu art. 2 din Procedura privind modul de întocmire şi eliberare a
adeverinţelor prin care se atesta activitatea desfăşurata in locurile de munca încadrate
in grupele I şi/sau a II-a de munca, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1
aprilie 2001, pentru stabilirea si/modificarea drepturilor de pensie in
conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii
si de alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările
anterioare, aprobata prin Ordinul Ministrului Muncii, Familiei si Egalităţii de
Şanse nr. 590/2008, publicat in Monitorul Oficial nr. 665/24.09.2008,
adeverinţele privind grupele
de munca se eliberează conform modelului prevăzut in anexa care face parte
integranta din procedura numai pe baza documentelor, verificabile, aflate in
evidentele angajatorilor sau ale deţinătorilor de arhive.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs, pârâta S.C. Electrica S.A. Bucureşti, criticile vizând
respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. Electrica S.A. susţinându-se
că, în raport de dispoziţiile legale în baza cărora s-a realizat reorganizarea
sistemului energetic şi de dispoziţiile art.69 din Codul Muncii, ale pct. 1, 4,
5 din Anexa la Ordinul nr. 590/2008, societatea nu deţine documentele privind
raporturile de muncă cu reclamanta - şi netemeinicia acţiunii.
Intimatul-reclamant, prin apărător,
a formulat întâmpinare şi concluzii orale de respingere a recursului atât în
ceea ce priveşte modul de reţinere a calităţii procesual pasive, cât şi
privitor la fondul cauzei, întrucât activitatea sa -de tehnician -se regăseşte
nominalizată în grupa a II-a prin punctele 27, 30, 33, 34, 40 alin. 1 teza II şi
40 alin. 2 din Anexa 2 la O 50/1990.
Examinând recursul promovat
pentru motivele arătate, în condiţiile art. 304, 3041 Cod procedură
civilă, precum şi în contextul actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea l-a
apreciat ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin cererea cu judecata căreia
reclamantul a învestit prima instanţă s-a solicitat constatarea prestării
activităţii profesionale în grupa a II-a de muncă, timp de lucru 100% în
perioada 20.07.1978-1.04.2001 şi obligarea pârâtei la emiterea unei adeverinţe
corespunzătoare.
În acest cadru procesual,
instanţa de recurs a apreciat că cererea de chemare în judecată precizată se încadrează
în categoria mijloacelor procesuale a căror finalitate constă în stabilirea în
contradictoriu cu angajatorul a condiţiilor de desfăşurare a raporturilor de
muncă, cu consecinţe asupra încadrării în grupele de muncă prevăzute de lege şi,
ulterior recunoaşterii dreptului pretins, menţionarea, cu caracter formal,
declarativ, iar nu constitutiv, în carnetul de muncă a datelor corespunzătoare.
Drept urmare, acţiunea precizată
a fost apreciată a constitui un conflict de muncă în sensul dispoziţiilor art.
248 Codul Muncii în vigoare la data formulării acţiunii, părţi aleacestui
conflict fiind angajatorul din perioada avută în vedere prin acţiunea formulată.
În consecinţă, s-a concluzionat că împrejurarea reorganizării succesive a
societăţii angajatoare este irelevantă din perspectiva constatării modului de
respectare a drepturilor pretinse de către salariat decurgând din raporturile
juridice de muncă pentru intervalul de timp în care ambele părţi ale litigiului
aveau calitatea de angajator şi salariat. Iar eliberarea adeverinţei corespunzătoare
admiterii capătului principal, s-a calificat, în acest context, ca o consecinţă
juridică reglementată de dispoziţiile Ordinului Ministerului Muncii, Familiei şi
Egalităţii de Şanse nr. 590/2008. Potrivit dispoziţiilor pct. 5 din anexa
ordinului menţionat deţinătorul de arhive este persoana juridică în a cărei păstrare
se află documente în baza cărora se poate întocmi şi elibera adeverinţa,
documente relevante sub aspectul condiţiilor de desfăşurare a activităţii, iar
nu în mod obligatoriu documentele de personal.
Faţă de aceste considerente,
instanţa a apreciat motivul de recurs privind lipsa calităţii procesuale pasive
ca fiind nefondat, recurenta nedovedind predarea tuturor documentelor
referitoare la condiţiile de desfăşurare a activităţii către alte entităţi
juridice.
Referitor la fondul
litigiului dedus judecăţii, instanţa a constatat că încadrarea în grupa I sau a
II-a de muncă era reglementată de dispoziţiile şi anexele Ordinului nr.
50/1990, respectiv ale Ordinului nr. 100/1990 şi nr. 125/1990, prin indicarea
locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale corespunzătoare
fiecărei grupe în parte.
În aplicarea acestor dispoziţii
normative, conform punctului 6 din Ordinul nr. 50/1990, se impunea aprobarea,
de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, încadrării
în grupa I şi a II-a de muncă, şi a altor activităţi, numai dacă, cu toate măsurile
luate pentru normalizarea condiţiilor de muncă, nivelul noxelor existente la
locul de muncă depăşea încă nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane
de protecţie a muncii, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de munca
concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul
noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică
sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)
Existenţa
condiţiilor deosebite la locurile de muncă, în absenţa nominalizării exprese,
era necesar să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele
Ministerului Sănătăţii sau de la laboratoarele de specialitate proprii ale unităţilor.
Aceste determinări trebuiau şi
confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecţia muncii
care, la data efectuării analizei, constatau dacă s-au aplicat toate măsurile
posibile de nominalizare a condiţiilor de muncă şi că toate instalaţiile de
protecţie a muncii funcţionau normal (art. 4 şi 5 din Ordinul 50/1990).
Totodată, organizaţia
sindicală, ca reprezentantă a salariatului şi cea mai autorizată să cunoască
condiţiile concrete de muncă ale fiecărui salariat, a participat la operaţiunea
de încadrare a activităţilor desfăşurate de salariaţii în anumite grupe de muncă.
Aceste demersuri nu l-au
vizat însă şi pe intimatul reclamant -aşa cu de altfel a şi recunoscut la fond şi
în recurs -, fără ca până în prezent să fi contestat neregăsirea sa printre
salariaţii a căror activitate a fost nominalizată de angajator ca fiind desfăşurată
în condiţii de grupa I sau II-a de muncă.
Totuşi, a susţinut
reclamantul că activitatea sa de lăcătuş şi de tehnician (lăcătuş între
20.07.1978-1.08.1984 şi 1.02.1985-1.04.1991, tehnician între 1.08.1984-1.02.1985
şi 1.04.1991-1.04.2001 ), prin activităţile presupuse ( ca lăcătuş -de
forjare, ambutisare la cald şi/sau nituire a pieselor ce compun stâlpii
metalici pentru reţele electrice, manual sau cu ajutorul preselor şi ciocanelor
metalice din dotarea atelierului, de modelare (îndoire) la rece a tablei din
care erau confecţionate consolele pentru stâlpii reţelelor electrice, în spaţiu
închis al atelierului -, iar ca tehnician -de organizare, coordonare,
supraveghere a procesului tehnologic ce presupunea forjarea, ambutisarea la
cald şi/sau nituire a pieselor ce compun stâlpii metalici pentru reţele
electrice, manual sau cu ajutorul preselor şi ciocanelor metalice din dotarea
atelierului, modelarea (îndoirea) la rece a tablei din care erau confecţionate
consolele pentru stâlpii reţelelor electrice, suduri ale stâlpilor metalici
pentru reţelele electrice, curăţarea şi aplicarea grundurilor şi vopselelor
speciale pe stâlpii confecţionaţi sau recondiţionaţi în atelierul Confecţii
Metalice Bicaz) se regăseau de drept menţionate în grupa a II-a de muncă
conform art. 3 cu ref. la punctele 27, 33, 34, 40 alin.1 teza 2 şi alin.2 din
Anexa 2 la O 50/1990.
Instanţa de fond, fără a menţiona
vreunul din textele normative ce nominalizau activitatea reclamantului şi,
astfel, îi erau incidente, a apreciat că activitatea de tehnician desfăşurată în
perioada 20.07.1978-1.04.2001-, prin atribuţiile specifice (enumerate în fişa
postului şi confirmate de martori), se justifica a se încadra în grupa a II de
muncă.
Această concluzie a fost
considerată greşită de instanţa de recurs întrucât:
-nu s-a observat că nu întreaga
perioadă s-a lucrat ca şi tehnician, ci doar anumite perioade menţionate
anterior; astfel, atribuţiile au fost distincte ca, de altfel, şi condiţiile de
muncă;
-s-a valorificat o fişă a
postului din 2003, care, în absenţa altor probe, nu putea atesta condiţiile de
muncă şi atribuţiile pentru o perioadă anterioară emiterii sale; mai
mult, în această fişă a postului nu se regăsea nici una din operaţiunile
nominalizate în Anexa 2 la punctele 27, 33, 34, 40 alin.1 teza 2 şi alin.2 ( 27.
Activitatea industrială continua de forjare manuală şi mecanica, de matriţare şi
ambutisare la cald a pieselor în hale sau ateliere dotate cu prese şi ciocane
mecanice; trasul bandajelor pe rotile de material rulant; activitatea de confecţionare
a tubulaturii navale prin îndoirea ţevilor la cald; apretarea la cald a
materialului mărunt de cale ferată; activitatea de confecţionare a cazanelor şi
a instalaţiilor de cupru ;33. Nituirea, craituirea, stemuirea cu ciocan
pneumatic sau electric (operaţiuni cu caracter continuu).Vibrarea betonului
(numai operatorul care utilizează permanent aparatul manual de vibrare).
Fabricarea traverselor de cale ferată din beton precomprimat. 34.
Fasonarea, îndreptarea
sau bombarea manuală cu ciocane, la rece, a tablei de peste 5 mm grosime
(activitate continua). Curăţarea prin ciocănire în interior a cazanelor de abur
şi a cazanelor de locomotiva cu abur. Confecţionarea prin bătaie la rece, la maşini
automate, a următoarelor produse: cuie, agrafe, caiele, ştifturi, sârma ghimpată,
splinturi, ţinte, şuruburi, nituri, piuliţe, lanţuri, nipluri, blindaje pentru
aparataj electronic, precum şi operaţiile de refulat capul, la spiţe pentru
roti şi danturarea pilelor; nituirea lanţului Gall. Fabricarea bilelor de
rulmenţi la rece (presare şi pilire); cablarea, liţarea, spiralarea, toronarea
sârmelor şi stabilizarea toroanelor pentru beton precomprimat.40. Aplicarea cu
pensula sau cu şpaclul a grundurilor (chiturilor) şi a vopselelor pe baza de
miniu de plumb, litargă sau ceruza şi a emailurilor transparente pe baza de
plumb (operaţie cu caracter permanent). Curăţirea cu lampă de benzina, raşchetarea,
curăţarea cu peria de sârma, cu dispozitive centrifugale, ciocane pneumatice şi
manuale, a vopselelor cu miniu de plumb aplicate pe construcţii navale,
construcţii metalice, rezervoare, cazane, material rulant, stâlpi şi piloni
pentru susţinerea reţelei electrice sau a antenelor de emisie pentru radio şi
televiziune, poduri metalice - operaţii continue).
-nici o declaraţie de martor
aflată la dosar nu certifică nici atribuţiile reclamantului ca lăcătuş şi ca
tehnician, nici condiţiile de muncă, ci privesc doar activitatea de
electrician;
-s-a ignorat apărarea pârâtei
cum că în Ordinul 125/1990 la punctele 112-115 s-au nominalizat în grupa a II-a
de muncă doar anumite activităţi din sistemul energetic, între care nu se regăseau
şi cele prestate de reclamant; prin urmare, s-a nesocotit voinţa legiuitorului
de a nu acorda beneficiul grupei decât anumitor activităţi şi locuri de muncă
din sistemul energetic ( implicit şi a celor nenominalizate care se desfăşurau
efectiv în aceleaşi condiţii cu acestea ) şi, astfel, de a nu extinde
beneficiul grupei pentru activităţi din alte domenii ( anterior enumerate în
Ordinul 50/1990 şi invocate de reclamant în susţinerea acţiunii ) la domeniul
energetic.
Astfel, soluţia pronunţată
s-a întemeiat pe o interpretare eronată a probelor şi actelor normative
aplicabile.
Referitor la practica judiciară
invocată prin sentinţa recurată, având în vedere aspectele particulare fiecărui
reclamant, instanţa a apreciat că probatoriul cauzei nu conduce la concluzia
modificării cadrul normativ general şi special indicat mai sus, în aplicarea căruia
salariaţii şi-au desfăşurat activitatea.
Pe de altă parte, prin Hotărârea
Curţii Europene a Drepturilor Omului Secţia a III-a din 6.12.2007, publicată în
Monitorul Oficial al României nr. 616/21.08.2008 în cauza Beian contra României,
în ceea ce priveşte încălcarea art. 14 din Convenţie, s-a reţinut neîndeplinirea
de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a rolului acesteia de regulator al
divergenţelor de jurisprudenţă, iar nu existenţa unor conflicte de jurisprudenţă,
care sunt consecinţa inerentă oricărui sistem judiciar bazat pe un ansamblu de
instanţa de fond.
Faţă de considerentele
expuse, în temeiul art. 312 alin. 1, 3 coroborat cu art. 304 pct.9 Cod de
procedură civilă, a fost admis recursul, modificată în tot sentinţa recurată în
sensul respingerii ca nefondată a acţiunii precizate. |