Recurs. Încheiere de îndreptare a erorii materiale. Inadmisibilitate.
C. pr. pen., art.
195, art. 3851, art. 38515 pct. 1 lit. a
Art. 3851 alin. 2 şi 3 C. pr. pen. instituie regula
după care încheierile pronunţate de instanţă, chiar ulterioare hotărârii asupra
fondului, nu pot fi atacate separat cu recurs, ci numai odată cu sentinţa ori
decizia recurată. În categoria acestor încheieri intră şi cele pronunţate în
temeiul art. 195 C. pr. pen., pentru ele nefiind prevăzute dispoziţii distincte
care să deroge de la regulă.
Secţia
penală şi pentru cauze cu minori şi de familie
Decizia penală
nr. 24/R/19 ianuarie 2012
Prin încheierea pronunţată la data de 2 septembrie 2011 în dosarul
nr. 670/320/2009, Judecătoria Tg.-Mureş a respins ca neîntemaiată cererea de
îndreptare a erorii materiale pretins strecurate în dispozitivul sentinţei
penale nr. 923/14 iulie 2009 a Judecătoriei Tg.-Mureş, cerere formulată de
apărătorul desemnat din oficiu pe seama inculpaţilor D.C.N. şi D.F..
În motivarea acestei încheieri, prima instanţă a reţinut, în
esenţă, că în sentinţa penală enunţată nu s-a strecurat vreo eroare materială,
de natura celei invocate de avocat.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs condamnaţii D.F. şi
D.C..
În motivarea recursurilor, cei doi precizează că nu sunt de acord
să achite cheltuielile judiciare la care au fost obligaţi.
Analizând recursurile formulate, prin prisma materialului aflat la
dosarul nr. 670/320/2009 al Judecătoriei Tg.-Mureş, a susţinerilor recurenţilor
şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi din oficiu, în limitele
efectelor devolutiv şi neagravării situaţiei în propria cale de atac, se reţin
următoarele:
Art. 3851 alin. 2 şi 3 C. pr. pen. instituie regula
după care încheierile pronunţate de instanţă, chiar ulterioare hotărârii asupra
fondului, nu pot fi atacate separat cu recurs, ci numai odată cu sentinţa ori
decizia recurată. În categoria acestor încheieri intră şi cele pronunţate în
temeiul art. 195 C. pr. pen., pentru ele nefiind prevăzute dispoziţii distincte
care să deroge de la regulă.
În plus, chiar dacă încheierea prin care s-a soluţionat o cerere
de îndreptare a erorilor materiale ar fi fost supusă separat recursului, d-nii
D.F. şi D.C. nu intră în categoria persoanelor interesate să o atace, din
moment ce dispoziţia primei instanţe pe primul nu-l prejudiciază cu nimic, iar
pe al doilea nu-l vizează deloc.
În aceste circumstanţe, recursurile celor doi sunt inadmisibile,
urmând să fie respinse ca atare, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. a C. pr. pen.
În acest context, mai
amintim că o manifestare de voinţă în sensul retragerii căii de atac declarate
nu poate produce consecinţe decât dacă acea cale de atac răspunde exigenţelor legale
sub aspectul hotărârii vizate, al titularului şi al termenului, ceea ce nu este
cazul în speţă. |