avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Recalculare pensie pentru limită de vârstă. Stagiul complet de cotizare
 
Conform art. 14 din Legea 3/1977:
             „persoanele  care au lucrat efectiv cel puţin 20 de ani în locuri care potrivit legii se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puţin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte :
un an şi şase luni  pentru grupa I de muncă;
-          un an şi trei luni pentru grupa II de muncă.”
Prin urmare, 20  ani lucraţi în locuri care potrivit legii se încadrează în grupa I de muncă  echivalează cu 30  ani lucraţi în condiţii normale.
De asemenea, art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004 arată că ”stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala in munca prevăzuta de legislaţia in vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operaţiunilor de evaluare, care pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977”.
            Conform dispoziţiilor art. 2 alin. 1 şi 3 din Normele metodologice cuprinse în Anexa la H.G. nr. 1550/2005, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului este echivalent cu vechimea în muncă necesară, potrivit art. 14 alin. 3 raportat la art. 14 alin. 1 din Legea 3/1977, pentru deschiderea dreptului său la pensie.
            Reclamantul are o vechime de în grupa I de muncă de 15 ani, 9 luni şi 11 zile ( şi nu de 20 de ani cât prevede legea) iar în grupa II de muncă  13 ani, 7 luni şi 0 zile ( în loc de 25 de ani cum este prevăzut), astfel că nu poate beneficia de reducerea stagiului total de cotizare necesar de la 30 de ani la 20 ani, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea 3/1977 deoarece nu îndeplineşte condiţiile de vechime nici în grupa I de muncă şi nici pe cele referitoare la grupa II de muncă.
            Legiuitorul a prevăzut un anumit stagiu pentru fiecare grupă şi în lipsa unor dispoziţii legale care să permită cumulul celor doua stagii, nici instanţa nu poate sa dispună în acest sens.

 

Art. 14 din Legea 3/1977

Art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004

 

Reclamantul M.I. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Constanţa pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată parata să emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform dispoziţiilor OUG nr. 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, cu plata diferenţelor ce vor rezulta in urma acestei recalculări.
         În motivarea cererii sale, a arătat că beneficiază de pensie pentru limita de vârsta in baza Legii nr. 3/1977, conform deciziei nr. 137643/14.05.1999 iar prin deciziile ulterioare i-a fost recalculată pensia utilizându-se un stagiu de cotizare eronat de 30 ani.
         Aceasta pensie a intrat in procesul de recalculare prevăzut de HGR nr.1550/2004 si se încadrează in categoria pensiilor cărora li se aplica recalcularea conform dispoziţiilor OUG nr.4/2005.
La recalcularea pensiei trebuiau avute in vedere condiţiile de stagiu si de vârsta prevăzute de Legea nr. 3/1977, aşa cum rezultă din prevederile HG 1550/2004 şi având in vedere că a desfăşurat activitate încadrată in grupa I de muncă timp de 15 ani, 9 luni şi 11 zile  şi în grupa a II-a   timp de 13 ani, 7 luni şi 0 zile, consideră că  in mod eronat pârâta a avut in vedere, un stagiu de cotizare de 30 ani, în loc de 20 ani.
         În drept, s-au invocat dispoziţiile Legii 19/2000 modificată, Legea nr.3/1997, HG.1550/2004, OUG nr.4/2005.
Pârâta CJP Constanţa -  prin consilier juridic, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că, în mod corect a stabilit punctajul mediu anual prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, acesta fiind stagiul complet de cotizare prevăzut de legislaţia in vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977.
         Prin sentinţa civilă nr5058 din data de 10 octombrie 2011 a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantului M.I.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamantul M.I. este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă şi munca depusă, conform deciziei nr.137643/14.04.1999, în care s-a consemnat o vechime totala în muncă  de 56 ani  din care vechime in grupa I de muncă de 15 ani, 9 luni şi 11 zile   şi în grupa a II-a de muncă 13 ani, 7 luni şi 0 zile.
Drepturile i-au fost recalculate ulterior, în baza OUG. 4/2005 şi HG.1550/2004 prin deciziile aflate la dosar.
         Întrucât nu au fost contestate niciuna dintre aceste decizii, conform art. 7 alin. 7 din OUG. 4/2005 şi art.87 din Legea 19/2000, au devenit definitive sub aspectul stagiului de cotizare şi al punctajului calculat.
Potrivit art. 1 din OUG. 4/2005 - pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislaţiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.       
Această recalculare se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor OUG. 4/2005.
Conform art.2 alin.3 din H.G. 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.      
         Legea nr.3/1977 prevedea la art.8 alin.1 şi 2  că, personalul muncitor care are o vechime în muncă de minimum 30 ani bărbaţii şi 25 ani femeile, are dreptul la pensie pentru munca depusă şi limita de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbaţii şi 57 ani femeile; persoanele încadrate în muncă care au o vechime de cel puţin 30 ani bărbaţii şi 25 ani femeile, sunt pensionate, la cererea lor, şi la împlinirea vârstei de 60 ani bărbaţii şi 55 ani femeile.
         Din dispoziţiile art. 2 alin. 1 si alin. 3 din Normele Metodologice cuprinse in Anexa la HG nr. 1550/2005 si ale art. 14 alin. 1 si 3 din Legea nr. 3/1977 rezulta ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este echivalent cu vechimea in munca necesara, potrivit art. 14 alin. 3 raportat la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, pentru deschiderea dreptului sau la pensie.
         Având in vedere dispoziţiile art. 8 alin. 1 si art. 14 alin. 2 din Legea nr. 3/1977, aceasta lege stabileşte trei stagii complete de cotizare in funcţie de grupa de munca in care cel in cauza a lucrat, stagii care trebuie avute in vedere aşa cum prevede art. 2 alin. 3 din Normele metodologice, respectiv: 30 ani pentru munci obişnuite, 25 ani pentru grupa a II-a de munca si 20 ani pentru grupa I de munca.
         Întrucât reclamantul M.I. nu are o vechime completă de 20 de ani în grupa I de muncă acesta nu poate beneficia de o recalculare a pensiei prin raportarea la un stagiu de cotizare de 20 de ani aşa cum se solicită prin acţiunea de faţă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurentul reclamant M.I. care a formulat următoarele critici:
Conform deciziei de pensionare nr.137643/14.05.1999, stagiul de cotizare realizat este de 55 ani, 9 luni şi 6 zile, comparativ cu stagiul complet de cotizare (conform Legii nr.19/2000) fiind de 30 de ani şi 0 luni.
În conformitate cu Legea nr.3/1977 cap.I art.11 alin. 1 şi 2 la ultimul paragraf se precizează: ”persoanele care au lucrat mai puţin de 20 de ani în grupa I şi respectiv 25 de ani în grupa a II-a, la procentele corespunzătoare grupei a III-a de muncă se acordă un spor  proporţional cu timpul efectiv lucrat în grupele I şi II de muncă.
Arată recurentul că este de acord să se ia în calcul cei 29 de ani şi 4 luni la nivelul grupei a II-a de muncă, perioadă în care a lucrat 15 ani şi 9 luni în grupa I-a şi 13 ani şi 7 luni în grupa II-a de muncă şi solicită admiterea cererii depuse în dosarul cauzei, cu obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând diferenţa dintre pensia încasată şi pensia cuvenită pentru ultimii 3 ani anteriori introducerii prezentei cereri (anii 2008, 2009, 2010).
Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente în cauza, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 14 din Legea 3/1977:
          „persoanele care au lucrat efectiv cel puţin 20 de ani în locuri care potrivit legii se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puţin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
un an şi şase luni  pentru grupa I de muncă;
-         un an şi trei luni pentru grupa II de muncă.”
Prin urmare, 20 de ani lucraţi în locuri care potrivit legii se încadrează în grupa I de muncă  echivalează cu 30 de ani lucraţi în condiţii normale.
De asemenea, art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004 arată că ”stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala in munca prevăzuta de legislaţia in vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operaţiunilor de evaluare, care pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977”.
         Conform dispoziţiilor art. 2 alin. 1 şi 3 din Normele metodologice cuprinse în Anexa la H.G. nr. 1550/2005, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului este echivalent cu vechimea în muncă necesară, potrivit art. 14 alin. 3 raportat la art. 14 alin. 1 din Legea 3/1977, pentru deschiderea dreptului său la pensie.
         Reclamantul are o vechime de în grupa I de muncă de 15 ani, 9 luni şi 11 zile (şi nu de 20 de ani cât prevede legea) iar în grupa II de muncă  13 ani, 7 luni şi 0 zile (în loc de 25 de ani cum este prevăzut), astfel că nu poate beneficia de reducerea stagiului total de cotizare necesar de la 30 de ani la 20 ani, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea 3/1977 deoarece nu îndeplineşte condiţiile de vechime nici în grupa I de muncă şi nici pe cele referitoare la grupa II de muncă.
         Legiuitorul a prevăzut un anumit stagiu pentru fiecare grupa şi în lipsa unor dispoziţii legale care să permită cumulul celor două stagii, nici instanţa nu poate să dispună în acest sens.
         Faţă de împrejurarea că reclamantul nu a realizat stagiul complet prevăzut de lege, respectiv 20 de ani în grupa I de muncă sau 25 de ani în grupa II de muncă, cererea acestuia nu poate fi admisa.
         Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 cod procedură civilă, recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 5058 din data de 10 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa, va fi respins ca nefondat.
Decizia civilă nr. 84/AS/07.02.2012
Dosar nr. 11719/118/2011
Judecător redactor Mariana Bădulescu