Recalculare pensie pentru limită de vârstă. Stagiul complet de cotizare
Conform art. 14 din Legea 3/1977:
„persoanele
care au lucrat efectiv cel puţin 20 de ani în locuri care
potrivit legii se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puţin 25 ani în grupa
II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an
lucrat în aceste grupe câte :
un an şi şase luni pentru grupa I de muncă;
-
un an şi trei
luni pentru grupa II de muncă.”
Prin urmare, 20 ani lucraţi în locuri care potrivit legii se
încadrează în grupa I de muncă
echivalează cu 30 ani lucraţi în
condiţii normale.
De asemenea, art. 2 din Normele metodologice
de aplicare a HG 1550/2004 arată că ”stagiul complet de cotizare utilizat la
determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala in munca
prevăzuta de legislaţia in vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de
care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operaţiunilor
de evaluare, care pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis
in intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare
utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea
nr. 3/1977”.
Conform dispoziţiilor
art. 2 alin. 1 şi 3 din Normele metodologice cuprinse în Anexa la H.G. nr. 1550/2005, stagiul
complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al
reclamantului este echivalent cu vechimea în muncă necesară, potrivit art. 14
alin. 3 raportat la art. 14 alin. 1 din Legea 3/1977, pentru deschiderea
dreptului său la pensie.
Reclamantul are o
vechime de în grupa I de muncă de 15 ani, 9 luni şi 11 zile ( şi nu de 20 de
ani cât prevede legea) iar în grupa II de muncă
13 ani, 7 luni şi 0 zile ( în loc de 25 de ani cum este prevăzut),
astfel că nu poate beneficia de reducerea stagiului total de cotizare necesar
de la 30 de ani la 20 ani, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea 3/1977
deoarece nu îndeplineşte condiţiile de vechime nici în grupa I de muncă şi nici
pe cele referitoare la grupa II de muncă.
Legiuitorul a prevăzut
un anumit stagiu pentru fiecare grupă şi în lipsa unor dispoziţii legale care
să permită cumulul celor doua stagii, nici instanţa nu poate sa dispună în
acest sens.
Art.
14 din Legea 3/1977
Art. 2
din Normele metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004
Reclamantul M.I. a chemat în judecată Casa Judeţeană
de Pensii Constanţa pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie
obligată parata să emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de
vârstă, conform dispoziţiilor OUG nr. 4/2005, în care la stabilirea punctajului
mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, cu
plata diferenţelor ce vor rezulta in urma acestei recalculări.
În motivarea cererii sale, a arătat că beneficiază
de pensie pentru limita de vârsta in baza Legii nr. 3/1977, conform deciziei
nr. 137643/14.05.1999 iar prin deciziile ulterioare i-a fost recalculată pensia
utilizându-se un stagiu de cotizare eronat de 30 ani.
Aceasta pensie a intrat in procesul de
recalculare prevăzut de HGR nr.1550/2004 si se încadrează in categoria
pensiilor cărora li se aplica recalcularea conform dispoziţiilor OUG nr.4/2005.
La recalcularea pensiei trebuiau avute in vedere
condiţiile de stagiu si de vârsta prevăzute de Legea nr. 3/1977, aşa cum
rezultă din prevederile HG 1550/2004 şi având in vedere că a desfăşurat
activitate încadrată in grupa I de muncă timp de 15 ani, 9 luni şi 11 zile şi în grupa a II-a timp de 13 ani, 7 luni şi 0 zile, consideră
că in mod eronat pârâta a avut in
vedere, un stagiu de cotizare de 30 ani, în loc de 20 ani.
În drept, s-au invocat dispoziţiile
Legii 19/2000 modificată, Legea nr.3/1997, HG.1550/2004, OUG nr.4/2005.
Pârâta CJP Constanţa -
prin consilier juridic, a solicitat respingerea acţiunii ca
neîntemeiată, arătând că, în mod corect a stabilit punctajul mediu anual prin
utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, acesta fiind stagiul
complet de cotizare prevăzut de legislaţia in vigoare la data deschiderii dreptului
la pensie, prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977.
Prin
sentinţa civilă nr5058 din data de 10 octombrie 2011 a fost respinsă ca
nefondată cererea reclamantului M.I.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut
următoarele:
Reclamantul M.I. este beneficiarul unei pensii pentru
limită de vârstă şi munca depusă, conform deciziei nr.137643/14.04.1999, în
care s-a consemnat o vechime totala în muncă
de 56 ani din care vechime in
grupa I de muncă de 15 ani, 9 luni şi 11 zile şi în
grupa a II-a de muncă 13 ani, 7 luni şi 0 zile.
Drepturile i-au fost recalculate ulterior, în baza
OUG. 4/2005 şi HG.1550/2004 prin deciziile aflate la dosar.
Întrucât nu au fost contestate niciuna
dintre aceste decizii, conform art. 7 alin. 7 din OUG. 4/2005 şi art.87 din
Legea 19/2000, au devenit definitive sub aspectul stagiului de cotizare şi al
punctajului calculat.
Potrivit art. 1 din OUG. 4/2005 - pensiile din
sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat,
stabilite în baza legislaţiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se
recalculează în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.
Această recalculare se efectuează prin determinarea
punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor
Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a
prevederilor OUG. 4/2005.
Conform art.2 alin.3 din H.G. 1550/2004, pentru
persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977
- 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea
punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Legea nr.3/1977 prevedea la art.8
alin.1 şi 2 că, personalul muncitor care
are o vechime în muncă de minimum 30 ani
bărbaţii şi 25 ani femeile, are dreptul la pensie pentru munca depusă şi
limita de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbaţii şi 57 ani femeile;
persoanele încadrate în muncă care au o vechime
de cel puţin 30 ani bărbaţii şi 25 ani femeile, sunt pensionate, la cererea
lor, şi la împlinirea vârstei de 60 ani bărbaţii şi 55 ani femeile.
Din dispoziţiile art. 2 alin. 1 si
alin. 3 din Normele Metodologice cuprinse in Anexa la HG nr. 1550/2005 si ale art. 14
alin. 1 si 3 din Legea nr. 3/1977 rezulta ca stagiul complet de cotizare
utilizat la determinarea punctajului mediu anual este echivalent cu vechimea in
munca necesara, potrivit art. 14 alin. 3 raportat la art. 14 alin. 1 din Legea
nr. 3/1977, pentru deschiderea dreptului sau la pensie.
Având in vedere dispoziţiile art. 8
alin. 1 si art. 14 alin. 2 din Legea nr. 3/1977, aceasta lege stabileşte trei
stagii complete de cotizare in funcţie de grupa de munca in care cel in cauza a
lucrat, stagii care trebuie avute in vedere aşa cum prevede art. 2 alin. 3 din
Normele metodologice, respectiv: 30 ani pentru munci obişnuite, 25 ani pentru
grupa a II-a de munca si 20 ani pentru grupa I de munca.
Întrucât reclamantul M.I. nu are o
vechime completă de 20 de ani în grupa I de muncă acesta nu poate beneficia de
o recalculare a pensiei prin raportarea la un stagiu de cotizare de 20 de ani
aşa cum se solicită prin acţiunea de faţă.
Împotriva
acestei sentinţe a declarat recurs recurentul reclamant M.I. care a formulat
următoarele critici:
Conform deciziei de pensionare nr.137643/14.05.1999,
stagiul de cotizare realizat este de 55 ani, 9 luni şi 6 zile, comparativ cu
stagiul complet de cotizare (conform Legii nr.19/2000) fiind de 30 de ani şi 0
luni.
În conformitate cu Legea nr.3/1977 cap.I art.11 alin.
1 şi 2 la ultimul paragraf se precizează: ”persoanele care au lucrat mai puţin
de 20 de ani în grupa I şi respectiv 25 de ani în grupa a II-a, la procentele
corespunzătoare grupei a III-a de muncă se acordă un spor proporţional cu timpul efectiv lucrat în
grupele I şi II de muncă.
Arată recurentul că este de acord să se ia în calcul
cei 29 de ani şi 4 luni la nivelul grupei a II-a de muncă, perioadă în care a
lucrat 15 ani şi 9 luni în grupa I-a şi 13 ani şi 7 luni în grupa II-a de muncă
şi solicită admiterea cererii depuse în dosarul cauzei, cu obligarea pârâtei la
plata sumei reprezentând diferenţa dintre pensia încasată şi pensia cuvenită
pentru ultimii 3 ani anteriori introducerii prezentei cereri (anii 2008, 2009, 2010).
Analizând sentinţa recurată în raport de criticile
formulate şi de dispoziţiile legale incidente în cauza, Curtea constată că
recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 14 din Legea 3/1977:
„persoanele care au lucrat efectiv cel
puţin 20 de ani în locuri care potrivit legii se încadrează în grupa I de
muncă, sau cel puţin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li
se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
un an şi şase luni
pentru grupa I de muncă;
-
un an şi trei
luni pentru grupa II de muncă.”
Prin urmare, 20 de ani lucraţi în locuri care potrivit
legii se încadrează în grupa I de muncă
echivalează cu 30 de ani lucraţi în condiţii normale.
De asemenea, art. 2 din Normele metodologice de aplicare
a HG 1550/2004 arată că ”stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea
punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala in munca prevăzuta de
legislaţia in vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana
beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operaţiunilor de evaluare,
care pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis in intervalul
1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la
determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.
3/1977”.
Conform dispoziţiilor art. 2 alin. 1 şi
3 din Normele metodologice cuprinse în Anexa la H.G. nr. 1550/2005, stagiul complet de cotizare
utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului este
echivalent cu vechimea în muncă necesară, potrivit art. 14 alin. 3 raportat la
art. 14 alin. 1 din Legea 3/1977, pentru deschiderea dreptului său la pensie.
Reclamantul are o vechime de în grupa I
de muncă de 15 ani, 9 luni şi 11 zile (şi nu de 20 de ani cât prevede legea)
iar în grupa II de muncă 13 ani, 7 luni
şi 0 zile (în loc de 25 de ani cum este prevăzut), astfel că nu poate beneficia
de reducerea stagiului total de cotizare necesar de la 30 de ani la 20 ani, în
temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea 3/1977 deoarece nu îndeplineşte
condiţiile de vechime nici în grupa I de muncă şi nici pe cele referitoare la
grupa II de muncă.
Legiuitorul a prevăzut un anumit stagiu
pentru fiecare grupa şi în lipsa unor dispoziţii legale care să permită cumulul
celor două stagii, nici instanţa nu poate să dispună în acest sens.
Faţă de împrejurarea că reclamantul nu
a realizat stagiul complet prevăzut de lege, respectiv 20 de ani în grupa I de
muncă sau 25 de ani în grupa II de muncă, cererea acestuia nu poate fi admisa.
Pentru aceste considerente, în temeiul
art.312 cod procedură civilă, recursul declarat împotriva sentinţei civile nr.
5058 din data de 10 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa, va fi
respins ca nefondat.
