Răspunderea funcţionarului care a
contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului administrativ anulat.
Condiţii
Art.16 alin.1 din Legea
nr.554/2004
Este adevărat că, potrivit art.16
alin.1 din Legea nr.554/2004, în litigiile la care se referă acest act normativ
poate fi chemat în judecată şi funcţionarul „care a contribuit la elaborarea,
emiterea sau încheierea actului (…)”.
Textul are în vedere, aşadar,
situaţia în care se cere anularea actului unei autorităţi, act elaborat, emis
sau încheiat în tot sau în parte de unul sau mai mulţi funcţionari.
În cauză, însă, există o
suprapunere între persoana primarului, cea care încheie raportul de evaluare şi
persoana fizică B. D., aşadar, nu de două entităţi diferite, chiar dacă, din
punct de vedere administrativ persoana fizică îndeplineşte, în calitatea sa de
primar, anumite atribuţii.
Faţă de aceste elemente, nu se
poate stabili atât în sarcina autorităţii uni personale, cât şi a persoanei
fizice care o constituie, obligaţia de daune la care se referă art.16 din Legea
nr.554/2004.
(Decizie nr.
28/R-CONT/11.01.2012)
Prin acţiunea înregistrată la 6
august 2010, reclamanta C. E. a chemat în judecată pe pârâtul B. D., în dubla
sa calitate de persoană fizică şi de primar al oraşului Pucioasa, pentru a se
dispune anularea raportului de evaluare a performanţelor profesionale ale
reclamantei în anul 2008, obligarea la întocmirea unui alt raport de evaluare
pe baza propunerii Consiliului Local al oraşului Pucioasa, pentru calificativul
„foarte bine”, obligarea la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de daune
morale şi a cheltuielilor de judecată, precum şi obligarea la punerea în
executare a hotărârii în termen de 30 de zile de la rămânerea ei definitive.
În motivare s-a arătat că
reclamanta este funcţionat public, fiind secretar al oraşului Pucioasa, iar
prin sentinţa nr.326 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa la 14 mai 2009 a fost anulat raportul
de evaluare nr.1993/2009, dispunându-se întocmirea unui alt raport. Cel astfel
realizat şi care poartă numărul 482/2010 este nelegal, întrucât nu ţine seama
de propunerea consiliului local din şedinţa din 29 ianuarie 2009, nu respectă
hotărârea judecătorească amintită şi nu are în vedere că, în prima jumătate a
perioadei, pârâtul nu a avut funcţia de primar.
În procesul de evaluare nu s-au
respectat etapele prevăzute de lege, respectiv procedura interviului şi nu
există justificare pentru evaluările realizate.
Sub aspectul daunelor reclamanta
a arătat că, prin acordarea calificativului „satisfăcător” i s-a produs un
prejudiciu de imagine atât în plan profesional cât şi familial şi social.
Prin întâmpinarea formulată la 25
octombrie 2010, reclamantul a solicitat respingerea acţiunii invocându-se
excepţia lipsei calităţii procesuale a persoanei fizice şi faptul că
dispoziţiile legale au fost respectate cu ocazia întocmirii actului de
evaluare.
Prin sentinţa civilă nr.543/2011,
Tribunalul Argeş a admis în parte acţiunea, a anulat raportul de evaluare
nr.482/2010, dispunând reluarea procedurii şi întocmirea unei noi evaluări, iar
pârâţii au fost obligaţi să plătească reclamantei 10.000 lei, cu titlu de daune
morale şi 1.104 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a
reţinut că, prin actul contestat au fost nesocotite statuările dintr-o hotărâre
judecătorească irevocabilă, atât sub aspectul relevanţei propunerii formulate
de consiliul local, cât şi al perioadei evaluate de către primar şi a perioadei
în care acesta a îndeplinit funcţia ce-l îndreptăţea la o astfel de procedură.
Sub aspectul calităţii procesuale
pasive a pârâtului B. D., ca persoană fizică, au fost reţinute dispoziţiile
art.16 din Legea nr.554/2004 şi atitudinea de subiectivism şi de nerespectare a
hotărârii judecătoreşti manifestată de acesta.
S-a apreciat, de asemenea, că
raportul de evaluare nelegal întocmit a avut un impact negativ asupra
reclamantei, atât în plan social cât şi profesional, fiind incidente
dispoziţiile art.998 şi 999 din Codul civil.
Împotriva acestei sentinţe au
declarat recurs pârâţii, criticând-o pentru motive încadrabile în dispoziţiile
art.304 pct.9 şi art.3041 Cod procedură civilă, recurs însuşit în mod expres în
cerere (faţă de nesemnarea lui) şi în care se susţin, în esenţă, următoarele:
- calitatea de evaluator a
primarului se lipseşte de conţinut dacă se apreciază că acesta nu poate trece
peste propunerea pe care o formulează consiliul local;
- în mod greşit reţine instanţa
că nu s-a întocmit un nou raport de evaluare, ci a fost refăcut cel vechi,
distincţie lipsită de justificare;
- nu se poate reproşa primarului,
în primul său an de mandat, modul de evaluare pe o perioadă anterioară, ci mai
degrabă reproşurile trebuie aduse secretarului, care nu s-a ocupat de evaluarea
ce revenea fostului primar;
- s-a făcut aplicarea greşită şi
a disp.art.16 din Legea nr.554/2004, făcându-se o confuzie între persoana
investită cu exerciţiul demnităţii publice şi persoana fizică;
- câtă vreme daunele morale
pentru eliberarea din funcţia au fost stabilite la 5.000 lei, cuantumul de
10.000 lei acordat în cauză este exagerat.
Prin decizia nr. 28/R-CONT din 11
Ianuarie 2012, Curtea de Apel Piteşti a admis recursurile formulate de pârâţi,
a modificat sentinţa, în sensul că a obligat la daune moral, în sumă de 3.000
lei, către reclamantă, doar pe pârâtul Primarul Oraşului Pucioasa şi a menţinut
în rest sentinţa.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a
reţinut că prin sentinţa nr.326 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa la 14 mai 2009 a fost anulat la
cererea reclamantei C. E. raportul de evaluare întocmit de pârâtul B. D.,
primar al oraşului Pucioasa, iar acesta a fost obligat să întocmească un alt
raport şi să plătească daune morale de 8.000 lei.
S-a reţinut de către tribunal că
pârâtul nu putea să evalueze activitatea reclamantei pe o perioadă în care
acesta nu a îndeplinit nicio funcţie de natură să justifice întocmirea
raportului şi că nu s-a ţinut seama de propunerea consiliului local,
manifestându-se o atitudine subiectivă.
Soluţia a fost modificată în
parte prin decizia nr.1166/2009 a Curţii de Apel Ploieşti, modificare ce a
privit însă numai cuantumul despăgubirilor morale, ce au fost reduse la 8.000
lei la 1.000 lei, instanţa de control judiciar însuşindu-şi, sub aspectul
criticilor aduse raportului de evaluare, considerentele tribunalului.
Au devenit astfel irevocabile
statuările instanţei potrivit cărora
primarul oraşului Pucioasa nu putea evalua activitatea reclamantei anterior
datei în care a fost numit în această funcţie, precum şi necesitatea de a se
întocmi un alt raport în care să se ţină seama de calificativul acordat de
consiliul local, calificativ care a fost acela de „foarte bine”.
În aceste condiţii s-a întocmit
raportul de evaluare nr.482 din 11.01.2010, raport ce priveşte perioada de la
01.12.2007 – 31.12.2008, iar calificativul acordat este acela de
„satisfăcător”.
Potrivit art. 107 din HG
nr.611/2008: „(1) Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale
funcţionarului public se realizează de către evaluator. (2) În sensul prezentei
hotărâri, are calitatea de evaluator: (…) d) primarul, pe baza propunerii
consiliului local, pentru secretarul comunei, oraşului şi al subdiviziunii
administrativ-teritoriale a municipiilor.”
Din
textul precitat, ca de altfel şi din considerentele instanţelor, rezultă
necesitatea ca la efectuarea evaluării secretarului localităţii, primarul să
aibă în vedere propunerea consiliului local, fără să se susţină că este
obligatoriu să fie însuşită această propunere pentru a lipsi actul de evaluare
de conţinut, aşa cum se pretinde de către recurent.
A
ţine seama de propunerea făcută presupune, fie însuşirea acesteia, după ce ea
este trecută prin filtrul persoanei care realizează evaluarea, fie acordarea
unui alt calificativ care, de regulă, se situează în apropierea celui propus şi
când se motivează raţiunile ce au justificat neînsuşirea propunerii.
Actul
administrativ contestat nu cuprinde raţiunile pentru care calificativul acordat
de evaluator intimatei-reclamante este mult sub cel propus de către consiliul
local şi, de altfel, în mare măsură el nu face decât să reia aprecierile din
actul anulat deja.
De
principiu, consecvenţa în apreciere nu trebuie să fie considerată criticabilă
atâta timp cât ea nu este consecinţa atitudinii subiective reţinută în sentinţa
nr.326/2009, iar aceasta nu este prezentă atunci când se argumentează cu
elemente obiective, ce ţin de activitatea funcţionarului public în toate
planurile, un alt punct de vedere decât cel al consiliului local.
Aşa
cum a observat tribunalul, în cauză nu numai că s-a acordat acelaşi calificativ
de „satisfăcător” când propunerea era pentru cel de „foarte bine”, s-a
menţionat că raportul este refăcut conform hotărârilor mai sus amintite, la
capitolul „Dificultăţi întâmpinate” a fost menţionată lipsa de comunicare între
secretar şi primar şi poate cea mai evidentă abatere de la statuările intrate
în autoritate de lucru judecată este că s-a menţinut aceeaşi perioadă de
evaluare, perioadă ce cuprinde şi intervalul 1 decembrie 2007 - iunie 2008,
răstimp în care funcţia de primar a fost ocupată de o altă persoană.
Este
adevărat că în raport s-a făcut trimitere la obligaţia instituită de art.108
alin.3 lit.b din HG nr.611/2008, obligaţie ce revenea fostului primar, însă, pe
de o parte, aşa cum chiar textul o spune, această excepţie priveşte fostul
evaluator, iar pe de altă parte, cu autoritate de lucru judecat, s-a tranşat
acest aspect.
În
concluzie, s-a apreciat că evaluarea concretizată în raportul din 11.01.2010 nu
respectă cerinţele impuse prin hotărârile judecătoreşti şi ea se constituie tot
într-o consecvenţă a primarului, însă, în nesocotirea dispoziţiilor legale la
care se face trimitere de Tribunalul Dâmboviţa şi Curtea de Apel Ploieşti.
Aspectele
privind vinovăţia secretarului localităţii pentru că fostul primar nu a
realizat şi evaluarea acestuia înainte de a înceta mandatul, constituie aspecte
ce excedează cadrului procesual de faţă.
Recursul este însă întemeiat
pentru ultimele două critici, cele care privesc calitatea procesuală a
persoanei fizice B. D. şi cuantumul daunelor morale.
Este adevărat că, potrivit art.16
alin.1 din Legea nr.554/2004, în litigiile la care se referă acest act normativ
poate fi chemat în judecată şi funcţionarul „care a contribuit la elaborarea,
emiterea sau încheierea actului (…)”.
Textul are în vedere, aşadar,
situaţia în care se cere anularea actului unei autorităţi, act elaborat, emis
sau încheiat în tot sau în parte de unul sau mai mulţi funcţionari.
În cauză, însă, există o
suprapunere între persoana primarului, cea care încheie raportul de evaluare şi
persoana fizică B. D., aşadar, nu de două entităţi diferite, chiar dacă, din
punct de vedere administrativ persoana fizică îndeplineşte, în calitatea sa de
primar, anumite atribuţii.
Faţă de aceste elemente s-a
apreciat că nu se poate stabili atât în sarcina autorităţii uni personale, cât
şi a persoanei fizice care o constituie, obligaţia de daune la care se referă
art.16 din Legea nr.554/2004.
Cu privire la întinderea acestora
morale s-a apreciat ca fiind excesiv cuantumul lor, cuantum însă care trebuie
să fie superior despăgubirilor fixate prin decizia nr.1166/2009, dată fiind şi
poziţia pârâtului, dar şi faptul prelungirii disconfortului moral suportat de
reclamantă.
Totuşi, reţinând că prin decizia
nr.1166/2009 a Curţii de Apel Ploieşti, soluţionându-se acţiunea împotriva
raportului de evaluare s-au acordat daune morale în sumă de 1.000 lei, s-a
apreciat că în cauză suma optimă este aceea de 3.000 lei, sumă în măsură să
acopere prejudiciul încercat de reclamantă prin afectarea imaginii şi poziţiei
sociale a acesteia.
Pentru toate aceste considerente
s-a apreciat că recursul este fondat, în ceea ce priveşte lipsa calităţii
procesuale pasive a pârâtului B. D. şi întinderea cuantumului daunelor morale.