avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 
Purtare abuzivă. Condamnare
 
Curtea de Apel Cluj, Sectia penală şi de minori, sentinta nr. 9 din 28 ianuarie 2013
 
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 15.12.2010 s­a dispus punerea în mişcare a actiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatilor:
­P.O. subinspector de politie la D.C.C.O. ­Brigada …, pentru săvârşirea infractiunilor prev. de art. 250 alin. 1, 4 Cod penal şi art. 250 alin. 1, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, şi
­M.D. agent şef de politie la D.C.C.O. ­Brigada …, pentru săvârşirea infractiunii prev. de art. 250 alin. 1, 4 Cod penal.
­scoaterea de sub urmărire penală a numitului V.A.R., sub aspectul infractiunii de ultraj, prev. de art. 239 alin. 1, 2 şi 5 Cod penal.
­neînceperea urmăririi penale fată de făptuitorul M.I.F., sub aspectul infractiunilor prev. de art. 250 alin. 1, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
S­a retinut, în esentă, prin actul de sesizare că în seara zilei de 13.04.2010, în timp ce se aflau în exercitarea atributiilor de serviciu pe raza municip. Dej, jud. Cluj, ca lucrători de politie, inculpatii P.O. şi M.D. au întrebuintat expresii jignitoare fată de partea vătămată V.A.R. şi i­au aplicat acesteia multiple lovituri (inclusiv cu piciorul), cauzându­i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 35­40 de zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul P.O., în aceeaşi seară şi cu aceeaşi ocazie a întrebuintat expresii jignitoare şi fată de partea vătămată V.V. (sotia lui V.A.R.) şi totodată, a exercitat acte de violentă asupra acesteia, prinzând­o cu brutalitate de brat şi împingând­o.
Analizând actele şi lucrările dosarului, întreaga probatiune administrată în cauză, instanta retine următoarele:
Inculpatii sunt lucrători de politie judiciară la D.C.C.O. ­Brigada …, P.O. având functia de ofiter principal II şi gradul profesional de subinspector de politie, iar M.D. având functia de agent principal şi conducător auto, cu gradul profesional de agent şef de politie.
În noaptea de 13/14.04.2010 inculpatii se găseau în exercitarea atributiilor de serviciu pe raza municipiului Dej, judetul Cluj, în baza planului de actiune comun din 13.04.2010, având ca sarcini de serviciu: identificarea şi luarea în evidentă a persoanelor care practică prostitutia în oraşul respectiv, a persoanelor care se află în compania persoanelor care practică prostitutia şi a celor care le supraveghează. La actiunea din noaptea respectivă au participat şi lucrători din cadrul Politiei Municipiului Dej.
Întrucât se cunoşteau locatiile din oraş în care se practică prostitutia, în cadrul actiunii din 13.04.2013, în zona autogării din Dej, a fost depistată de unul din echipajele de politie ­din care făceau parte şi inculpatii ­martora J.R.R., care se afla într­un autoturism, întretinând relatii sexuale contra cost cu martorul R.F.M., astfel că martora a fost condusă la sediul Politiei Municipiului Dej, pentru sanctionarea sa pentru prostitutie ­dosar penal sau sanctionare contraventională.
Totodată, de pe traseu, alti lucrători de politie au depistat, ridicat şi condus la politie şi alte persoane de sex feminin, care racolau clienti pentru întretinerea de relatii sexuale contra cost.
Odată conduse la sediul politiei, lucrătorii de politie au observat că la majoritatea fetelor aduse, le sunau telefoanele mobile, nr. de pe care erau apelate fiind acelaşi, astfel că, au avut bănuiala că persoana neidentificată care apela, inclusiv pe martora J.R.R. ar fi de fapt, proxenetul acesteia şi al celorlalte fete.
În aceste conditii, inculpatul P.O. a luat telefonul mobil şi a răspuns la un apel, constatând că interlocutorul neidentificat este o persoană de sex masculin, căreia inculpatul i­a spus că ar fi client al prostituatei respective şi că aceasta i­ar fi furat nişte bani, cerându­i bărbatului să vină în zona autogării din Dej, să­i aducă acei bani, în caz contrar, urmând a sesiza politia.
Urmare a acestei convorbiri, inculpatii P.O. şi M.D., împreună cu martora J.R.R., s­au deplasat în zona autogării din Dej, cu autovehiculul de serviciu Mercedes Vito, neinscriptionat, de culoare albastră, în scopul depistării şi identificării presupusului proxenet.
Întrucât se stabilise exact locul de întâlnire, odată ajunşi în zona respectivă, cei doi inculpati au observat la intersectia străzii Bistritei cu strada ce duce spre Baia Mare un bărbat – partea vătămată V.A.R. – ce locuieşte în apropiere şi care, arată că la ora respectivă, ieşise pe stradă să­şi caute pisica.
Inculpatii P.O. şi M.D. au considerat (conform sustinerilor lor), că acesta ar fi suspect, mai precis, că ar fi proxenetul pe care îl aşteptau, astfel că au coborât din maşină, mai întâi inculpatul M. şi, apoi şi inculpatul P. şi i­au solicitat lui V.A.R., să prezinte un act de identitate.
De mentionat că, deşi inculpatii însuşi precizează că au luat­o pe J.R.R. cu ei pentru ca potentialul proxenet să vadă că este cu ei, altfel nu ar fi avut ce să discute cu acesta şi, la rândul lor să­l poată identifica, au recunoscut că, fără a o întreba pe J.R.R. (care a rămas în maşină pe tot timpul derulării incidentului) dacă bărbatul respectiv este cel care a apelat­o sau măcar să o lase să coboare din maşină, spre a fi văzută de acesta, au mers la partea vătămată şi, fără a se prezenta în vreun mod, fără a­şi declina calitatea profesională, i­au solicitat un act de identitate.
Partea vătămată le­a spus că nu are actul de identitate asupra sa, dar că locuieşte în imediata apropiere şi că poate să­şi strige sotia să­i aducă actul de identitate, dacă este necesar, indicându­le în acelaşi timp imobilul în care locuieşte şi a spus că se numeşte V.R..
Cu toate acestea, inculpatul P.O. l­a apucat pe V.A.R. de încheietura unei mâini şi i­a spus să urce în autovehicul, trăgându­l de mână pentru a­l urca în dubă.
Partea vătămată a ripostat, s­a împotrivit a fi urcată în maşină, astfel că P.O. a lovit­o cu piciorul lui în fluierul piciorului, aceasta a căzut la pământ, iar M. a lovit­o în zona cefei, din spate, după care ambii inculpati, au început să­i aplice lovituri cu pumnii şi picioarele, deşi partea vătămată, în afară de faptul că nu a înteles să dea curs solicitării inculpatilor de a urca în maşină şi a merge la politie (pentru că, spune ea, nu avea nicio treabă cu politia), nu îi agresase în nici un mod, nici fizic, nici verbal .
Partea vătămată V.A.R. a început să strige după ajutor, strigătele victimei fiind auzite de sotia acesteia, V.V., care a mers în grabă în locul respectiv şi l­a văzut pe sotul său întins pe jos, cu fata la pământ, observând că inculpatul P.O. îl lovea în mod repetat, cu picioarele în zona trunchiului şi auzind când sotul său striga în continuu că nu mai poate şi spunea: "mi­au rupt mâna, nu­mi mai simt mâna".
V.V. le­a spus inculpatilor că este însărcinată şi să nu mai dea în sotul său, auzind totodată că aceştia l­au jignit în continuu pe V.A.R., strigându­i că este „gunoi" şi solicitându­i în mod repetat să tacă din gură.
De asemenea, V.V. l­a prins de mână pe P.O., rugându­l să nu­l mai lovească pe V.A.R., însă acesta a luat­o de brat pentru a o îndepărta din locul respectiv.
Incidentul în integralitatea sa a fost observat de J.R.R., rămasă în maşina politiei, aspect confirmat şi de către inculpatul M., care arată că martora a putut vedea şi auzi ce se întâmplă, deoarece uşa de la maşină a rămas deschisă.
De asemenea, martora B.S.P., o altă persoană care practică prostitutia şi aflată în zonă la momentul respectiv, a văzut când partea vătămată a fost agresată de către ambii inculpati, relatând aceleaşi aspecte ca şi J.R.R. şi partea vătămată – că V.A.R. a fost lovit cu pumnul în ceafă, iar după ce s­a aplecat şi s­a lăsat în jos, victima a fost lovită de mai multe ori cu pumnii în zona cefei şi a capului şi cu picioarele în zona coastelor şi a spatelui. Martora este cea care a sesizat incidentul la numărul telefonic de urgentă 112, deoarece s­a "speriat foarte tare ... relatând că doi bărbati îl bat foarte rău pe un al treilea".
Astfel, la fata locului au sosit două echipaje de la Politia Dej, la solicitarea martorei B., dar şi a inculpatului M. care, a solicitat ajutor, constatând că, împreună cu colegul P., nu pot face fată situatiei, nu reuşeau să introducă partea vătămată în maşină.
Cu o maşină au sosit la fata locului, martorii D.F., U.C., C.S. şi S.A., iar cu o altă maşină, martorii R.C. şi C.A. – toti, lucrători de politie, la Ordine Publică, respectiv, la Serviciul de Combatere Crimei Organizate.
Partea vătămată era căzută la pământ, iar inculpatii, peste ea, încercau să o imobilizeze, în acest scop cerând nişte cătuşe colegilor sositi la fata locului. Martorul
R.C. a fost cel care a scos cătuşele, partea vătămată s­a a opus încătuşării, astfel că a fost nevoie ca mai multe persoane dintre cele sosite, inclusiv inculpatii, să o imobilizeze pe partea vătămată. I s­au pus cătuşele pe o mână, i s­a întors mâna la spate şi apoi, s­a reuşit încătuşarea acesteia şi urcarea în maşina politiei, cea cu care veniseră inculpatii. În maşină, s­a permis şi accesul părtii vătămate V.V., ambii soti fiind transportati la sediul Politiei Municipiului Dej, cu autovehiculul inculpatilor.
În incinta respectivă, V.A.R. a fost dus în biroul nr. 10, al formatiunii politiei de investigatii criminale, unde după câteva momente, fiindu­i rău, în urma rănilor suferite, partea vătămată s­a întins pe pardoseală, solicitând în mod repetat să fie chemată ambulanta.
În cele din urmă, având în vedere starea părtii vătămate V.A.R., a fost sesizat Serviciul de Ambulantă al Judetului Cluj, iar la sediul Politiei Municipiului Dej s­a prezentat ambulanta, echipajul fiind format din martorii I.V. şi I.M.A., conform ordinului de misiune nr. 190395/ 13.04.2010, ora apelului către Salvare fiind 22:57:35.
Partea vătămată a fost preluată de către echipajul ambulantei, cu targa, dintr­un birou din sediul Politiei Municipiului Dej şi transportată ulterior la mai multe unităti spitaliceşti, de urgentă. Echipajul ambulantei a constatat, la o examinare sumară că
V.A.R. suferise contuzii, traumatism cranio­cerebral şi traumatism al coloanei vertebrale.
Potrivit certificatului medico­legal emis de IML Cluj la 16.04.2010 – partea vătămată V.A.R. prezenta la această dată leziuni corporale (traumatism vertebral cervical, traumatism cranio­facial minor, excoriatii frontale, contuzie toracică cu fractură claviculă dreaptă – imobilizat în bandaj Waston, contuzie lombară, contuzie antebrat şi genunchi drept ) datând din 13.04.2010, care s­au putut produce prin lovire cu corp dur şi care necesită pentru vindecare 35­40 zile de îngrijiri medicale.
Pentru acelaşi nr. de zile de îngrijiri medicale sunt şi concluziile raportului de nouă expertiză medico­legală ­INML Mina Minovici Bucureşti din 25.12.2012, avizat de Comisia Superioară Medico ­Legală ( filele 76­87 vol.III instantă), care mentionează că: fractura de claviculă s­a produs la 13.04.2010, având în vedere absenta unor date medicale care să ateste o fractură de claviculă anterior acestei date, precum şi diagnosticele consemnate în documentatia medicală pusă la dispozitie şi buletinele radiologice întocmite ulterior datei de 13.04.2010.
Partea vătămată V.V. nu a solicitat eliberarea unui certificat medico­legal, raportat la agresiunea pretins suferită.
Starea de fapt, mai sus descrisă, se probează cu următoarele mijloace de probă:
de la urmărire penală:
Volumul I: plângere penală; xerocopie certificat medico­legal; xerocopii declaratii olografe J.R.R. şi B.S.P., date în fata unui avocat; declaratiile părtilor vătămate
V.A.R. şi V.V.; adresa nr. 950538/13.07.2010 a D.C.C.O. ­Brigada Cluj­Napoca; adresa nr. 341965/14.07.2010 a I.P.J. Cluj ­Serviciul de Resurse Umane; referat nr. 381/VIII/1/20.07.2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj; nota de relatii nr. 431592/ 03.08.2010 a Politiei Municipiului Dej; adresa nr. 950769/ 03.08.2010 a
D.C.C.O. ­Brigada Cluj­Napoca; xerocopia sintezei actiunii nr. 949398/14.04.2010 şi raport întocmit de inculpatii P.O. şi M.D.; adresa nr. 2666/30.07.2010 a Serviciului de Ambulantă al Judetului Cluj; xerocopia ordinului de misiune nr. 190395/13.04.2010 şi a fişei pacientului V.R.; adresa nr. 6421/05.08.2010 a Spitalului Municipal Dej; precum şi xerocopia foii de observatie a numitului V.A.R.; xerocopiile biletului de ieşire din spital emis de Clinica de Neurochirurgie, a fişei de examinare emisă de Spitalul Clinic de Urgentă .Prot Dr. Octavian Fodor" Cluj­Napoca ­Urgentă ­Ortopedie, a buletinului de analiză medicală nr. 4827/14.04.2010, a unui bilet de trimite ş.a.; decont de cheltuieli; adrese ale procurorului către Spitalul Clinic Judetean de Urgentă Cluj ­Unitatea de Primire Urgente, Cluj­Napoca, str. Motilor nr. 68, din 27.07.2010, respectiv către Clinica de Neurochirurgie Cluj­Napoca, str. Victor Babeş nr. 43, din 26.07.2010; declaratiile martorilor I.V. şi I.M.A.;
Volumul II: declaratiile martorilor B.S.P., R.C., C.A., F.F., V.S., C.S., D.F.H., S.A., U.C., J.R.R.; declaratiile inculpatilor M.D. şi P.O.; adresa nr. 14040/11.08.2010 a Spitalului Clinic Judetean de Urgentă Cluj ­Compartimentul Contencios, decont de cheltuieli şi xerocopie a fişei de urgentă nr. 10739/14.04.2010; xerocopia foii de observatie nr. 38237/2010 Neurochirurgie şi xerocopiile altor acte medicale; xerocopia procedurii privind imobilizarea persoanelor PRO­PS/POP 11, intrat în vigoare la 27.10.2008 şi aprobat de I.G.P.R.; fotografii ale victimei V.A.R., efectuate în timp ce aceasta se afla căzută pe pardoseală, într­un birou din incinta sediul Politiei Municipiului Dej, în seara zilei de 13.04.2010; declaratia făptuitorului M.I.F.;
Volumul III: plângere penală înregistrată la data de 24.08.2010, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej, formulată de inculpati împotriva lui V.A.R.; declaratii de martor luate de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, în dosarul nr. 1267 /P /2010, de la martorii U.C., R.C., I.V., I.M.A. şi F.F.; adresa cu nr. 1267/P/2010 din 26.10.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej; declaratiile martorilor V.G.L., R.O.C.; declaratie inculpat P.O. din 14.12.2010.
de la instantă
Volumul I: declaratii martori J.R.R. , I.A., R.C., C.A., V.S., C.S., D.F., S.A., U.C., M.I.F., V.G.L., R.D.C., B.I.
Volumul II : declaratii de martori: B.S., M.G., R.F.M., S.L.; relatii Politia Dej; răspuns de la unitătile medicale; raport de expertiză medico­legală şi nouă expertiză medico­legală ­IML Cluj; relatii de la unitătile medicale privind istoricul şi circuitul radiografiilor părtii vătămate V.A.R.
Volumul III: raport de nouă expertiză medico­legală ­INML Mina Minovici Bucureşti; declaratii inculpati filele.
În drept, instanta constată că:
Fapta inculpatului P.O. ­care în seara zilei de 13.04.2010, în timp ce se afla în exercitarea atributiilor de serviciu, ca lucrător de politie, a întrebuintat expresii jignitoare fată de partea vătămată V.A.R. şi totodată, împreună cu coinculpatul M.D. i­a aplicat părtii vătămate V.A.R. multiple lovituri (inclusiv cu piciorul), cauzându­i leziuni corporale, care au necesitat pentru vindecare 35­40 de zile de îngrijiri medicale ­întruneşte elementele constitutive ale infractiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. 1, 4 Cod penal.
Fapta inculpatului M.D. ­care în seara zilei de 13.04.2010, în timp ce se afla în exercitarea atributiilor de serviciu, ca lucrător de politie, a întrebuintat expresii jignitoare fată de partea vătămată V.A.R. şi totodată, împreună cu coinculpatul P.O., i­a aplicat părtii vătămate V.A.R. multiple lovituri (inclusiv cu pumnul şi piciorul), cauzându­i leziuni, care au necesitat pentru vindecare 35­40 de zile de îngrijiri medicale ­întruneşte elementele constitutive ale infractiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 250 alin. 1, 4 Cod penal.
Inculpatii au negat constant comiterea faptelor de care sunt acuzati, recunoscând în parte, în materialitatea lor, agresiunile asupra părtii vătămate V.A.R., însă arătând că acestea au fost impuse de atitudinea agresivă a părtii vătămate şi refuzul acesteia de a se legitima şi de a da curs solicitării de a însoti inculpatii la sediul politiei, în vederea stabilirii identitătii, actiunile lor fiind circumscrise măsurilor permise de lege în astfel de situatii.
Apărările inculpatilor nu pot fi primite pentru următoarele considerente:
Este adevărat, aşa cum sustin şi inculpatii că, potrivit dispozitiilor legale în materie ­art.31 din Legea nr.218/2002 ­politistul are dreptul să legitimeze şi să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispozitiile legale ori sunt indicii că acestea pregătesc sau au comis o faptă ilegală şi, respectiv, să conducă la politie pe cei, care prin actiunile lor periclitează viata persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale, precum şi persoanele suspecte de săvârşirea unor fapte ilegale a căror identitate nu a putut fi stabilită în conditiile legii, cazuri în care politistul este îndreptătit să folosească forta.
Inculpatii au omis însă, a preciza în acest context şi obligatiile ce­i revin politistului, înainte de a actiona, respectiv, cele prev. de art.41 din aceeaşi lege ­în exercitarea atributiilor de serviciu, politistul este obligat să prezinte insigna sau legitimatia de serviciu, după caz, pentru a­şi face cunoscută, în prealabil, calitatea, cu exceptia situatiilor în care rezultatul interventiei sau siguranta ulterioară a politistului ar fi periclitată; înainte de intrarea în actiune sau efectuarea interventiei ce nu suferă amânare politistul este obligat să se prezinte verbal, iar după încheierea oricărei actiuni sau interventii, să se legitimeze şi să îşi declare functia şi unitatea de politie din care face parte.
Astfel, pentru a beneficia şi a se prevala de dispozitiile legale care dispun absolvirea de orice răspundere a politistului pentru fapte comise în exercitarea atributiilor de serviciu (potrivit art.56 din Legea nr.360/2002 privind Statutul politistului – este absolvit de orice răspundere, politistul, care prin exercitarea, în limitele legii, a atributiilor de serviciu, a cauzat suferinte sau vătămări unor persoane ori a adus prejudicii patrimoniului acestora), este necesar ca inculpatii să se fi situat în situatiile premisă stabilite de lege.
Ori, în cauză, din probele dosarului rezultă clar că cei doi inculpati nu s­au situat, în exercitarea atributiilor de serviciu, în limitele legii, ci au actionat cu încălcarea acestora.
Din declaratiile părtii vătămate V.A.R., coroborate cu declaratiile martorelor
J.R.R. şi B.S. rezultă că cei doi inculpati nu s­au legitimat, nu şi­au declinat calitatea, nu au spus din ce unitate de politie fac parte, nici la momentul abordării părtii vătămate şi nici la finalul actiunii, iar maşina în care au sosit nu era inscriptionată, nu purta însemnele politiei; apoi, inculpatii nu se aflau în situatia de a lucra sub acoperire, astfel încât să nu trebuiască să se legitimeze pentru a nu periclita rezultatul interventiei sau siguranta lor ulterioară.
Pe de altă parte, nu s­a dovedit că V.A.R. făcea parte din categoria persoanelor, fată de care exista obligatia legitimării, respectiv, că a încălcat dispozitiile legale ori existau indicii că pregăteşte sau că a comis o faptă ilegală. Sub acest aspect, de precizat că, inculpatii recunosc că nu au întrebat pe martora J.R.R., ce era cu ei, dacă bărbatul interpelat este presupusul proxenet, deşi în acest scop o luaseră pe martoră cu ei, iar martora arată expres că le­a spus celor doi că nu este „peştele său”; mai mult, nu exista nici cel mai mic indiciu că partea vătămată a încălcat vreo dispozitie legală ­partea vătămată ieşise pe stradă la o oră normală, să­şi caute pisica – sau că pregăteşte sau a comis vreo faptă ilicită, inculpatii nu aveau semnalmentele presupusului proxenet, nu ştiau nimic despre acesta, despre înfătişarea lui.
Potrivit declaratiilor ambelor părti vătămate şi martorei J., li s­a spus politiştilor că partea vătămată locuieşte în apropiere şi poate prezenta un act de identitate, chiar sotia sa mentionându­le acest aspect, astfel că nu ar fi fost necesară conducerea la politie, dacă inculpatii ar fi dat curs acestei solicitări; dar chiar şi în ipoteza în care identitatea părtii vătămate nu ar fi putut fi stabilită în conditiile legii (prin prezentarea unui act de identitate) – conducerea la politie şi folosirea fortei în acest scop, legea o impune dacă este vorba de persoane care, prin actiunile lor periclitează viata persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale, precum şi persoanele suspecte de săvârşirea unor fapte – împrejurări, conditii premisă – nedovedite în cauză, partea vătămată devenind recalcitrant, doar în momentul în care inculpatii au început agresiunile.
În ceea ce priveşte obiectivitatea şi valoarea declaratiilor martorelor J.R.R. şi B.S., Curtea constată că solicitarea inculpatilor de a înlătura aceste depozitii din economia probatoriului cauzei, nu poate fi primită.
Martora J.R.R. a fost prezentă de la începutul până la finalul incidentului, a putut auzi şi vedea tot ce s­a întâmplat, cum, de altfel, recunosc şi inculpatii, a sustinut constant că a văzut inculpatii agresând partea vătămată, că nu i s­a cerut să identifice presupusul proxenet, că inculpatii nu s­au legitimat şi nu şi­au declinat calitatea. Declaratiile ei se coroborează cu ale părtii vătămate, iar inadvertentele din declaratiile sale, invocate de inculpati, nu sunt relevante, nu se referă la aspecte esentiale, de natură a influenta veridicitatea celor declarate cu privire la fondul problemei – agresarea sau nu, a părtii vătămate (că mai dat o declaratie, înainte de demararea cercetărilor în cauză, în fata unei procuroare sau a unei avocate, că a fost initiativa sa ori că i s­a cerut să de această declaratie, momentul încătuşării părtii vătămate, etc.).
Martora B.S., de asemenea, confirmă sustinerile părtii vătămate şi ale martorei
J.R.R. cu privire la agresiunile exercitate de inculpati, iar neconcordantele din declaratiile sale, invocate de inculpati, nu poartă asupra unor aspecte relevante ale cauzei.
Astfel, nu importă că martora s­a aflat pe o parte sau alta a străzii, în momentul în care a observat incidentul, esential fiind faptul că l­a observat, fapt confirmat şi de alte probe.
Faptul că martora a fost cea care a sunat la nr. de urgentă 112, fără a­şi declina identitatea, anuntând că în zona în care se afla, în apropiere de autogară, doi bărbati îl bat pe un al treilea ­este confirmat de martorul V.S.– ofiter de serviciu la Politia Dej în noaptea respectivă, care arată că, într­adevăr, a primit un apel, o persoană de sex feminin anuntând că „este scandal la autogară pe strada Bistritei”; mai arată martorul că, nu retine exact, persona respectivă, parcă şi­a dat numele de „L.”, context în care inculpatii au sustinut că martora S.L. ar fi sunat la politie şi nu B.S.
Ori, în conditiile în care, martorul V.S. la u.p. arată că persoana care a sunat nu şi­a dat numele, iar în fata instantei face nişte mentiuni imprecise „nu retine exact……. parcă……numele era L. ”, iar martora S.L. arată că, într­adevăr, a sunat la politie , dar pentru a anunta că o prietenă a ei a fost luată de doi domni pe str. Bistritei şi nu i se mai dă drumul şi că, nu a asistat la incidentul din seara respectivă şi nici nu i s­a povestit de către J.R.R. sau B.S. vol. II inst., este clar că martorul V.S., s­a referit la B.S., raportat la continutul anuntului primit, doar aceasta putând şti ce s­a întâmplat, în contextul în care şi martorul R.C., sosit la fata locului, a observat o prostituată pe marginea carosabilului alergând şi gesticulând şi care le­a indicat unde este incidentul.
În ceea ce priveşte contestarea de către inculpati a probelor cu caracter ştiintific – expertizele medico­legale – care nu ar fi stabilit cu certitudine dacă fractura claviculară dreaptă a părtii vătămate V.A.R. s­a produs, urmare a incidentelor din 13.04.2010 sau era preexistentă, pe motiv că nu au fost avute în vedere toate actele medicale şi radiografiile efectuate părtii la acest nivel, se impun următoarele precizări:
În cauză, sub aspectul leziunilor suferite de partea vătămată şi nr. de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, există la dosar următoarele mijloace de probă:
­certificat medico­legal din 16.04.2012, emis de IML Cluj dos.u.p. – care concluzionează că leziunile traumatice prezentate de V.A.R. s­au putut produce prin lovire cu corp dur, necesită 35­40 zile de îngrijiri medicale şi pot data din 13.04.2010.
De precizat că printre leziunile descrise în certificat, se mentionează şi fractură claviculă dreaptă, recomandându­se imobilizare umăr drept în bandaj Watson Jones; leziunile şi diagnosticele mentionate au avut la bază radiografiile efectuate la UPU Cluj, inclusiv radiografie de umăr şi figurează în fişa de examinare de la toate unitătile la care a fost dusă partea vătămată în seara incidentului – Clinica de Neurochirurgie şi Clinica Ortopedie Cluj;
­raport de expertiză medico­legală din 20.12.2011 efectuată de IML Cluj dos. inst. – ale cărei concluzii sunt în sensul că, leziunile traumatice prezentate de V.A.R. la 13.04.2010 s­au putut produce prin cădere şi lovire cu sau de corpuri dure, au necesitat 4­5 zile de îngrijiri medicale, iar fractura claviculei drepte consemnată în certificatul medico­legal este anterioară datei presupusei agresiuni, cu cel putin 4­6 săptămâni.
Concluzia cu privire la fractura de claviculă s­a impus, urmare a reinterpretării filmelor radiologice puse la dispozitie de către Clinica de Ortopedie, dar şi luând în considerare declaratia martorei I.V. – asistent medical la Ambulantă, care a examinat victima în seara incidentului, la sediul politiei din Dej şi a observat că aceasta nu prezenta urme de violentă pe fată sau mâini şi acuza dureri doar în regiunea cervicală şi cefalee. Radiografiile puse la dispozitie pentru interpretare, se mentionează că sunt nedatate şi fără date de identificare a pacientului.
­raport de nouă expertiză medico­legală din 02.04.2012 efectuată de IML Cluj – vol.II dos.inst., conform căruia, leziunile prezentate de partea vătămată s­au putut produce prin cădere şi lovire cu sau de corpuri dure, au necesitat 4­5 zile de îngrijiri medicale, iar fractura claviculei drepte nu a existat, fiind infirmată de examinare CT din 08.02.2012.
S­a mai precizat că radiografia cu nr. de înregistrare nr.5187 şi nr. de fabricatie 1 2617770450 nu contine numele şi prenumele pacientului şi nici dat şi denumirea institutiei medicale unde a fost efectuată, astfel că nu a putut fi luată în considerare
Comisia de avizare şi control a actelor medico­legale din cadrul IML Cluj a considerat că nu pot fi emise concluzii de certitudine în acest caz, iar Comisia superioară de medicină legală din cadrul INML Bucureşti a recomandat efectuarea unei noi expertize medico­legale la INML Bucureşti dos. inst.
­raport de nouă expertiză medico­legală din 29.11.2012 efectuată de INML Bucureşti avizat de Comisia Superioară Medico ­Legală dos. inst., este în sensul că leziunile traumatice suferite de partea vătămată V.A.R. la 13.04.2010 au necesitat pentru vindecare 35­40 zile de îngrijiri medicale şi că, fractura de claviculă s­a produs la 13.04.2010, având în vedere absenta unor date medicale care să ateste o fractură de claviculă anterior acestei date, precum şi diagnosticele consemnate în documentatia medicală pusă la dispozitie şi buletinele radiologice întocmite ulterior datei de 13.04.2010.
Fată de toate aceste probe ştiintifice, instanta, având în vedere şi concluziile contradictorii ale acestora, dar şi precizările din cuprinsul tuturor actelor medicale existente la dosar, prin coroborare, a apreciat că este cu gradul cel mai mare de certitudine, cea din urmă expertiză, având şi avizul Comisiei Superioare Medico – Legală, pentru că, aşa cum s­a precizat, şi­a întemeiat concluziile pe documentatia medico­legală avută la dispozitie şi buletinele radiologice întocmite ulterior datei de 13.04.2010, documentatie care, în întregime (încă de la primirea victimei la UPU Cluj, apoi la Neurochirurgie şi la Ortopedie Cluj ) consemnează fractura de claviculă şi care, este un act oficial care, până la proba contrară (care nu s­a făcut în cauză), exprimă realitatea.
Încă o dată, este de precizat că expertiza care a retinut un nr. de 4­5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor părtii vătămate din 13.04.2010 şi lipsa fracturii de claviculă – şi­a întemeiat concluziile pe interpretarea unor filme radiologice nedatate şi fără date de identificare a pacientului, puse la dispozitia specialistului radiolog de către medicul legist, însărcinat cu efectuarea expertizei, pe când, ultima expertiză a luat în considerare documentatia medico­legală întocmită în cauză, inclusiv buletinele radiologice întocmite ulterior datei de 13.04.2010, documentatie care, în întregime, cum arătam, consemnează fractura de claviculă, chiar dacă nu a avut la dispozitie toate radiografiile efectuate părtii vătămate sau nu le­a putut lua în considerare din cauza unor vicii.
De altfel, sub acest aspect, instanta a efectuat demersuri la unitătile medicale pentru comunicarea tuturor filmelor radiologice efectuate părtii fără vreun rezulta însă, pentru că, se pare, pe parcursul circuitului actelor medicale între unitătile la care a fost investigată partea vătămată, a apărut la un moment dat un blocaj, o lacună ­aspect care, în prezent face obiectul unor verificări ale organelor de urmărire penală.
Inculpatul P.O. a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infractiunii de purtare abuzivă prev. de art.250 al.1 şi 3 C.pen., retinându­se în sarcina sa că la aceeaşi dată ­în seara zilei de 13.04.2010, în timp ce se afla în exercitarea atributiilor de serviciu, ca lucrător de politie, a întrebuintat expresii jignitoare fată de partea vătămată V.V. şi totodată, a exercitat acte de violentă asupra părtii vătămate V.V. (prinzând­o cu brutalitate de brat şi împingând­o).
Sub aspectul acestei din urmă infractiuni, instanta constată însă că, fapta retinută în sarcina inculpatului nu întruneşte elementele constitutive ale infractiunii de purtare abuzivă.
Astfel, inculpatul P., ale cărui sustineri concordă cu ale coinculpatului M., cu privire la această faptă, a arătat că nu a făcut altceva decât să o îndepărteze pe partea vătămată V.V., pentru că aceasta îl trăgea de haine, solicitându­i să ­i dea drumul sotului său.
Apoi, afirmatiile părtii vătămate V.V. că inculpatul ar fi împins­o violent lăsându­i urme pe brat, nu sunt sustinute de alte probe. Doar sotul său, V.A.R. arată că , multă vreme aceasta a prezentat o vânătaie pe brat, în declaratia de la urmărire penală, pentru că în fata instantei cele două părti vătămate au refuzat să dea declaratii.
Martorele J. şi B. nu confirmă, indubitabil, agresarea părtii vătămate şi nici folosirea de către inculpati de expresii jignitoare la adresa acesteia.
Astfel, martora J.R.R. a arătat în cursul urmăririi penale ­că nu a auzit ca P.O. să
o jignească pe partea vătămată şi nici nu a văzut să o lovească, a văzut doar că a prins­o de brat şi a tras­o în lateral pentru a o îndepărta din acel loc; în fata instantei nu mai face nicio referire la aceste aspecte.
Martora B.S. a declarat în cursul urmăririi penale că nu a auzit dacă politistul blond ( n.n. P.O. ) a jignit­o sau nu pe partea vătămată, ci doar a văzut că a prins­o de brat şi a împins­o; în fata instantei arată că „nu a observat ca asupra părtii vătămate să se exercite violente de către inculpatii”.
Ori, în conditiile în care sustinerile părtii vătămate V.V. sunt confirmate doar de sotul său, V.A.R., şi el implicat în conflictul cu politiştii, cele două martore, anterior mentionate, nefiind constante în declaratii – cu privire la jignirea părtii vătămate sau agresarea acesteia ­nu se poate retine cu certitudine că părtii vătămate, în urma actiunii inculpatului, i s­au cauzat anumite suferinte fizice şi o echimoză la nivelul bratului.
Actiunea de împingere a părtii vătămate a avut loc, dar, fată de lipsa unor investigatii medicale care să confirme anumite leziuni, dar, mai ales, a unor dovezi certe că această actiune a cauzat suferinte fizice specifice faptei de lovire, în sensul legii penale
– nu se poate stabili în mod indubitabil întrunirea elementelor constitutive ale infractiunii de purtare abuzivă prev. de art.250 al.1 şi 3 C.pen.
În consecintă, pentru această infractiune se va dispune achitarea inculpatului P.O., în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.pr.pen., ca urmare a lipsei laturii obiective.
În privinta infractiunii de purtare abuzivă prev. de art.250 al.1,4 C.pen., retinută în sarcina ambilor inculpati însă, aşa cum s­a arătat anterior, probele administrate dovedesc comiterea acestora de către cei doi inculpati, cu forma de vinovătie prevăzută de textul incriminator, astfel că, instanta urmează a dispune condamnarea acestora la pedeapsa închisorii, de câte 1 (un) an închisoare, pentru fiecare.
La individualizarea judiciară a pedepselor, se au în vedere criteriile prev. de art.72 C.pen. – limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege (pedeapsa închisorii de la 6 luni la 6 ani); gradul de pericol social concret al faptei: ridicat, având în vedere natura infractiunii, importanta relatiilor sociale lezate – relatii a căror existentă şi evolutie normală, firească, depinde de atitudinea deferendă, nonviolentă a functionarului în raporturile cu alte persoane, relatii care se referă, în primul rând la serviciu, iar în secundar privesc şi importante atribute ale omului (onoarea demnitatea, integritatea corporală sau sănătatea), cu atât mai mult, cu cât, inculpatii, cu autoritatea cu care erau învestiti aveau datoria de a preveni şi combate astfel de atitudini violente şi, nicidecum, de a se deda ei înşişi, la practici violente, jignitoare, care nu aveau nicio legătură cu atributiile specifice din seara incidentului, dacă, cu mai multă diligentă ar fi făcut verificările necesare pentru a porni în actiunea de identificare a proxenetului, doar în momentul în care ar fi avut suficiente şi rezonabile date, în acest scop; persoana inculpatilor ­cu o atitudine corespunzătoare, anterior comiterii faptelor, neavând antecedente penale – împrejurare care, a fost retinută în favoarea lor, în sensul stabilirii unei pedepse apropiate de minimul special, care, apreciem că este în măsură a asigura scopul prev. de art.52 C.pen.
În baza art.71 alin.2 C.pen. se vor interzice inculpatilor drepturile prev. de art.64 lit.a teza II şi lit.b C.pen.
Întrucât pedepsele aplicate sunt mai mici de 3 ani închisoare, inculpatii nu au mai fost condamnati şi, raportat la conduita lor anterioară, se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, în temeiul art.81­82 C.pen. se va dispune suspendarea conditionată a executării pedepselor aplicate , pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În baza art.359 C.pr.pen. rap. la art.83­84 C.pen. se va atrage atentia inculpatilor asupra dispozitiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării conditionate a executării pedepselor, respectiv dacă săvârşesc o nouă infractiune în cursul termenului de încercare sau nu îndeplinesc obligatiile civile stabilite prin prezenta.
În baza art.71 alin.5 C.pen. pe durata suspendării conditionate a executării pedepselor închisorii, se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii, pentru ambii inculpati.
Sub aspectul laturii civile, se constată că s­au formulat pretentii civile în cauză, după cum urmează:
­Spitalul Municipal Dej ­suma de 2249 lei şi dobânda legală pentru fiecare zi de întârziere începând cu prima zi următoare datei externării părtii vătămate V.A.R. ­27.04.2010;
­Spitalul Clinic Judetean de Urgentă Cluj ­suma de 1.131,94 lei, cu majorări de întârziere calculate din prima zi următoare datei externării părtii vătămate V.A.R. ­16.04.2010, sumă aferentă cheltuielilor efectuate pentru tratarea cesteia la Sectia Neurochirurgie şi la Unitatea de Primire Urgente;
­Serviciul de Ambulantă al Judetului Cluj ­suma de 871,80 lei plus dobânda legală începând cu 15.04.2010 până la recuperarea integrală a prejudiciului, sumă reprezentând contravaloarea serviciilor de asistentă medicală acordate părtii vătămate V.A.R.; ­partea vătămată V.A.R. – cu sumele de 5000 lei daune materiale (din care, 4000 lei – contravaloarea medicamentelor, investigatiilor medicale şi supraalimentatiei pe perioada spitalizării şi convalescentei, 1000 lei – contravaloare carburant achizitionat cu ocazia deplasărilor la unitătile spitaliceşti) şi 20.000 euro sau echivalentul în lei, daune morale , precum şi dobânda legală calculată la aceste sume, de la rămânerea definitivă a hotărârii până la plata integrală; ­partea vătămată V.V. – suma de 8000 euro sau echivalentul în lei, daune morale.
Deoarece în cauză, s­a făcut dovada că inculpatii au comis faptele retinute în sarcina lor, în dauna părtii vătămate V.A.R. şi, că au fost cheltuite cu serviciile medicale acordate acesteia sumele de bani solicitate de unitătile spitaliceşti, cu deconturile şi actele medicale depuse la dosar, la filele anterior mentionate, instanta constată întemeiate pretentiile acestora, urmând ca, în baza art.346 C.pr.pen. rap. la art.14 C.pr.pen., art. 1357,1370,1373 alin.2 C.civil, art. 313 din Legea nr.95/2006 şi art.2,3 din O.G.nr.13/2011, actiunile civile formulate de acestea să fie admise.
În ceea ce priveşte pretentiile civile formulate de partea vătămată V.A.R., acestea vor fi admise, în baza aceloraşi temeiuri legale, doar în parte, pentru următoarele considerente.
Despăgubirile materiale solicitate au fost dovedite doar la nivelul sumei de 730,15 lei, sumă care se compune din: 39,10 lei – taxă IML, 15 lei – radiografie umăr, 15 lei ­radiografie claviculă dr. şi 661,05 lei – contravaloare combustibil.
De mentionat că nu s­a luat în considerare bonul de benzină în sumă de 299,79 lei, deoarece acesta datează din 13.04.2010, ora 11.42 – deci, anterior incidentului din seara de 13.04.20110, această cheltuială neavând vreo legătură de cauzalitate cu incidentul a cărui victimă a fost partea vătămată.
De asemenea, nu s­au dovedit sumele de bani cheltuite cu medicamentatia şi supraalimentatia, depozitiile de martori audiati pentru dovedirea acestor cheltuieli nefiind concludente şi utile sub acest aspect.
Astfel, martora B.A. arată că nu poate preciza sumele cheltuite de sotia părtii vătămate cu produsele cumpărate şi duse la spital, ştie doar că s­a cumpărat de către aceasta, generic – mâncare, fructe, medicamente; în acelaşi sens este şi declaratia martorului G.O. – ştie doar că sotia părtii vătămate mergea la spital la Dej, de 2 ori pe zi, cu carne, banane, suc, ciocolate pentru asistente, cheltuind probabil, în jur de 50 lei, că probabil, aceeaşi sumă se cheltuia la fiecare deplasare, dar că nu poate preciza sumele, că s­au dus la spital şi medicamente, dar nu ştie ce sume s­au cheltuit pentru acestea; nici martora V.A.C. nu a putut preciza suma cheltuită, ştie doar că s­au făcut cheltuieli cu mâncare, drumuri, medicamente; martorul B.I., nu ştie ce cheltuieli s­au făcut cu medicamentele şi mâncarea, dar crede că, probabil s­au făcut astfel de cheltuieli.
În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de această parte civilă, instanta constată că şi acestea se justifică în cauză, dar nu în cuantumul cerut.
Astfel, raportat la suferintele fizice pe care a trebuit să le suporte partea civilă, atât la momentul agresării efective de către inculpati, dar şi ulterior, cu ocazia spitalizării, şi apoi, a convalescentei, la faptul că o perioadă destul de mare – aproximativ 3 luni nu a putut lucra (potrivit sustinerilor martorilor ), precum şi fată de umilinta pe care a trebuit să o îndure, prin faptul că, a fost „confundat” cu un proxenet, ba chiar, inculpatii au intentionat chiar să­l fotografieze lângă prostituată, martora J.R.R. aşa cum s­a recunoscut, de altfel, de către inculpati – se apreciază că suma de 6000 euro sau echivalentul în lei, este în măsură a compensa prejudiciul afectiv cauzat prin fapta inculpatilor.
Aşadar, inculpatii, prin faptele lor, cauzând împreună prejudiciile, mai sus descrise, vor fi obligati în solidar la repararea acestora, în temeiul art.1370 C.civil.
Totodată, întrucât, la momentul comiterii faptelor, inculpatii erau angajati în cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalitătii Organizate …, unitatea aflată în subordinea directă a Inspectoratul General al Politiei Române din cadrul Ministerului Administratiei şi Internelor – această unitate va fi tinută să răspundă în solidar cu inculpatii, pentru repararea daunelor produse de aceştia în exercitarea atributiilor de serviciu, în virtutea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, conform art.1373 alin.2 C.civil.
În privinta actiunii civile formulate de partea vătămată V.V., aceasta urmează a fi respinsă, în temeiul art.346 alin.2 C.pr.pen., dată fiind solutia de achitare pronuntată fată de inculpatul P.O. relativ la fata retinută ca fiind comisă în dauna acestei părti vătămate, solutie care, într­adevăr, permite acordarea de daune, potrivit legii civile; ori, potrivit legii civile – art.1357 C.civil, nu s­a făcut dovada creării vreunui prejudiciu în dauna părtii vătămate, nefiind dovedite în cauză nici expresiile jignitoare ce s­ar fi adresat de către inculpat şi nici agresarea părtii vătămate, care să se circumscrie notiunii de „alte acte de violentă” cauzatoare de suferinte fizice, în sensul art.180 alin.1 C.pen.
În baza art.193 alin.1,4 C.pr.pen. şi, respectiv, art.191 alin.1,3 C.pr.pen. inculpatii, fiecare, în solidar cu partea responsabilă civilmente, vor fi obligati la cheltuieli judiciare către stat – în sumă de 3500 lei şi, către partea civilă V.A.R. ­în sumă de 4975 lei, urmând a fi respinse restul cheltuielilor judiciare solicitate de partea civilă V.A.R..
Cheltuielile judiciare către partea civilă V.A.R. în sumă totală de 9950 lei, se compun din:
­1200 lei – contravaloare combustibil pentru deplasarea părtii la 24 termene de judecată (50 lei/drum pe distanta Dej­Cluj şi retur); nu s­a admis suma de 60 lei/drum, luându­se în considerare distanta Dej ­Cluj şi retur de 120 Km.; 7,5 l combustibil la 100 Km şi respectiv, un pret mediu al combustibilului de 5,5, lei în perioada de referintă, pentru care s­au depus bonuri de benzină;
­100 lei ­contravaloare combustibil pentru deplasarea părtii de 2 ori la IML Cluj, pentru eliberarea certificatului medico­legal şi apoi, pentru expertiza medico­legală; nu s­a admis suma de 60 lei/drum ci, de 50 lei/drum, pentru aceleaşi considerente, mai sus arătate;
­460 lei ­contravaloare combustibil pentru deplasarea părtii la INML Bucureşti şi contravaloare investigatii, luându­se în considerare distanta Cluj ­Bucureşti şi retur de 900 Km.; 7,5 l combustibil la 100 Km şi respectiv, un pret mediu al combustibilului de 6,2 lei/l în perioada de referintă, pentru care s­au depus bonuri de benzină plus 25 lei – taxă radiologie INML;
­110 lei ­contravaloare cazare hotel Bucureşti cu ocazia deplasării la INML Bucureşti şi, nu 120 lei, cum greşit s­a solicitat;
­80 lei ­contravaloare combustibil pentru o deplasare la IML Baia Mare, luându­se în considerare distanta Dej­Baia Mare şi retur – 200 Km, un consum de 7,5 l/100 Km şi un pret mediu al combustibilului de 5,8 lei/l în perioada de referintă – 02.02.2012; s­a făcut dovada doar a unei deplasări la Baia­Mare la 2 februarie 2012 când partea vătămată a achitat onorariu pentru expertul parte numit în cauză – Dr. A.C., nejustificându­se deplasarea din 18.01.2013, această dată fiind ulterioară încheierii procesului în fata primei instante – 14.01.2013;
­1500 lei – onorariu expert parte IML Baia Mare ­Dr. A.C. şi nu 2300 lei, cum s­a solicitat, suma de 650 lei, achitându­se la 18.01.2013, ulterior încheierii procesului în fata Curtii, astfel că, nu s­a dovedit că ar reprezenta servicii de medicină legală aferente acestei cauze;
­6500 lei – onorarii avocati 5300+900+300.
Nu s­au dovedit cu titlu de cheltuieli judiciare şi nu se vor acorda sumele de: ­240 lei – reprezentând 4 deplasări la arhiva instantei pentru studiere dosar şi copiere acte din dosar, partea neprecizând datele deplasării, mijloc de transport, pentru a se putea face verificările necesare; ­300 lei ­reprezentând 4 deplasări la Cluj pentru consultare cu avocatul, din aceleaşi considerente – neprecizare dată deplasare, mijloc de transport, etc. pentru a se verifica pretul combustibilului la data de referintă şi, dacă, într­adevăr, datele respective coincid sau nu cu cele ale termenelor de judecată, pentru care s­au acordat cheltuieli;
­2400 lei – pierderi zile de muncă datorate deplasării la cele 24 termene de judecată (100 lei/zi x 24) – întrucât nu s­a făcut dovada că partea vătămată desfăşoară vreo activitate aducătoare de venituri sau, eventual, în ce au constat pierderile;
­1600 lei – diverse deplasări la IML Cluj şi Baia Mare – întrucât nu s­a specificat pentru ce s­au făcut deplasările, datele la care s­au făcut, mijloacele de transport, etc. ­pentru a se verifica veridicitatea sustinerilor şi justificarea sau nu, a unor astfel de cheltuieli.
În ceea ce priveşte cheltuielile judiciare la care, partea vătămată V.V. a solicitat a fi obligat inculpatul P.O. – 4420 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate cu deplasări în interesul cauzei şi onorariu avocatial, acestea vor fi respinse, având în vedere, pe de o parte solutia de achitare a inculpatului şi, apoi, respingerea actiunii civile, astfel că, în virtutea dispoz. art.192 alin.1,2 C.pr.pen., astfel de sume nu se cuvin părtii vătămate, inculpatul necăzând în pretentii în prezenta cauză, relativ la fapta de care a fost acuzat a fi comis­o în dauna acestei părti vătămate. (Judecător Ana Covrig)