Procedura prevăzută de art. 320 ind.1 Cpp. Condiţii de aplicare în căile de atac.

Procedura prevăzută de art. 320 ind.1 Cpp. Condiţii de aplicare în căile de atac.

art. 320 ind.1 Cpp

Prin deciziile Curţii Constituţionale nr.1470/08.11.2011 şi nr.1483/08.11.2011 au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art.320 ind.1 C.p.p.în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, reţinându-se ca dispoziţiile art.320 ind.1 C.p.p. au un caracter mixt, fiind o instituţie procesuală şi o instituţie de drept material care se aplică tuturor inculpaţilor care au fost trimişi în judecată atât înainte cât şi după intrarea în vigoare a Legii nr.202/2010, dar care au depăşit momentul începerii cercetării judecătoreşti însă numai până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În prezenta cauză, având în vedere deciziile Curţii Constituţionale sus menţionate, declaraţia dată de recurentul-inculpat în faţa instanţei de recurs şi împrejurarea că a lipsit la judecata în fond a cauzei, a recunoscut comiterea faptei deduse judecăţii şi în faza de urmărire penală, Curtea a făcut aplicarea în privinţa sa a dispoziţiilor art.3201 Cod procedură penală.

(decizia penală nr.1066/07.06.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I Penală în dosarul nr. 3606/236/2011)

Prin sentinţa penală nr.1862 din data de 7.11.2011 pronunţată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr.3606/236/2011, în baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep, a fost condamnat inculpatul R.M.F. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană ce nu posedă permis de conducere.

În baza art. 71 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a şi b C.pen., pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu nr. 302/P/2011 din 24.03.2011, înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 3606/25.03.2011 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul R.M.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din OG 195/2002.

În fapt, prin actul de sesizare s-a reţinut că în cursul zilei de 23.06.2009, inculpatul R.M.F. s-a deplasat la locuinţa lui I.N. din com. Adunaţii Copăceni, jud. Giurgiu, urcându-se la volanul autoutilitarei marca Dacia 1307, cu consimţământul lui I.N. ce cunoştea că nu posedă permis de conducere şi împreună s-au deplasat pe raza com. Adunaţii Copăceni iar în apropiere de intersecţia DN 5 - DN5A au fost depistaţi de un echipaj de poliţie rutieră.

Din adresa nr. 140717 din 2009 a Serviciului Poliţiei Rutiere Giurgiu rezultă că inculpatul R.M.F. nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.

În cuprinsul declaraţiei sale olografe, după depistarea în trafic, inculpatul R.M.F. a precizat că a condus autoutilitara pe raza com. Adunaţii Copăceni, fără a poseda permis de conducere.

A menţionat prima instanţă că, deşi a fost citat în mod legal în cauză, inculpatul nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a da declaraţie şi a formula probe.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, instanţa de fond a constatat că inculpatul R.M.F. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs peste termen, inculpatul R.M.F. care a arătat, în esenţă, că nu a avut cunoştinţă de judecarea cauzei, întrucât nu mai locuia la adresa menţionată în dosar, deoarece şi-a găsit un loc de muncă, în Spania şi că pedeapsa de 1 an închisoare, cu executare prin privare de libertate este prea mare, având în vedere că este la prima abatere.

Analizând actele şi lucrările dosarului şi sentinţa penală atacată, în conformitate cu dispoziţiile art.3851 şi urm. Cod procedură penală, Curtea a constatat următoarele:

Potrivit art.3853 alin.2 Cod procedură penală, rap.la art.365 Cod procedură penală, partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât şi la pronunţare, poate declara recurs peste termen, dar, nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executărilor privind despăgubirile civile.

În prezenta cauză, examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că inculpatul R.M.F.,deşi legal citat, a lipsit de la judecarea cauzei, atât de la toate termenele de judecată, cât şi de la pronunţarea sentinţei penale nr.1862 din data de 7.11.2011 a Judecătoriei Giurgiu, a fost încarcerat în Arestul D.G.P.M. Bucureşti la data de 26.02.2013, când a început executarea pedepsei de 1 an închisoare şi a formulat calea de atac a recursului la data de 11.03.2013 (data depunerii la oficiul poştal).

Prin urmare, acesta a exercitat calea de atac a recursului în termen de 10 zile de la data începerii executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.1862 din data de 7.11.2011 a Judecătoriei Giurgiu (zilele de 9 şi 10 martie fiind zile nelucrătoare), fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art.3853 alin.2 Cod procedură penală rap.la art.365 Cod procedură penală, recursul declarat de inculpat fiind recurs peste termen.

Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că instanţa de fond a stabilit şi a reţinut corect situaţia de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpatului Răcman Marius Florin, faţă de probele administrate, respectiv procesul verbal de depistare, declaraţiile învinuitului I.N., declaraţiile martorilor G.I.G. şi M.A. şi adresa nr. 140717 din data de 01.07.2009 a I.P.J. Giurgiu - Serviciului Poliţiei Rutiere.

De altfel, în faţa instanţei de recurs, inculpatul R.M.F. a recunoscut fapta dedusă judecăţii, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu şi a solicitat aplicarea dispoziţiilor art.3201 Cod procedură penală, precizând că îşi însuşeşte probele administrate în faza de urmărire penală.

Potrivit art.3201 Cod procedură penală, pana la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic ca recunoaste săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizate a instanţei şi solicită ca judecata sa se faca în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În alineatul 7 al aceluiasi articol se prevede ca instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.

În prezenta cauză, având în vedere deciziile Curţii Constituţionale susmenţionate, declaraţia dată de recurentul-inculpat în faţa instanţei de recurs şi împrejurarea că a lipsit la judecata în fond a cauzei, a recunoscut comiterea faptei deduse judecăţii şi în faza de urmărire penală, în data de 23.06.2009, când a dat declaraţie olografă, Curtea a făcut aplicarea, în ceea ce-l priveşte pe acesta, a dispoziţiilor art.3201 Cod procedură penală.

Prin urmare, Curtea l-a condamnat, în baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art.320 ind. 1 alin. 7 din Codul de procedură penală, la o pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere fără permis a unui autovehicul pe drumurile publice apreciind că prin executarea acesteia în regim de detenţie, se realizează o justă individualizare a sancţiunii, în raport cu gravitatea în concret a faptei comise şi periculozitatea autorului acesteia, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.

Ca atare, pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d rap. la art. 385 ind. 3 alin.2 cu referire la art. 365 alin.1 din Codul de procedură penală,a admis recursul peste termen declarat de inculpatul R.M.F. împotriva sentinţei penale nr. 1862/F din data de 07 noiembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. 3606/236/2011, a casat, în parte, sentinţa penală recurată şi, în fond, rejudecând: în temeiul art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 320 ind. 1 alin. 7 din Codul de procedură penală, a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere fără permis a unui autovehicul pe drumurile publice, în temeiul art.88 alin.1 din Codul penal, a dedus durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, în procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis pe numele său, de la data de 27 octombrie 2012 până la data de 29 octombrie 2012 şi de la data de 18 februarie 2013 până la data de 26 februarie 2013, precum şi perioada deja executată din pedeapsă, începând cu ultima dată menţionată până la zi şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate.