Procedura insolventei. Cerere de executare silită a titlului executoriu. Anularea plătii.

Procedura insolventei. Cerere de executare silită a titlului executoriu. Anularea plătii.

Art.1169 Cod civil Art.28, art. 46 şi 49 din Legea nr.85/2006

În cuprinsul contractului perfectat în iunie 2010 nu se face nicio referire la un contract preexistent, între alte părti, la o altă dată scadentă, la faptul că R.C. preia datoria societătii, sau că aceasta sar obliga în solidar cu un alt debitor. Prin virarea sumei executate, a fost stins un debit apartinând nu debitoarei falite, ci unei terte persoane, respectiv asociatului R.C.;

Plata nu a fost executată sub supravegherea, conducerea sau cu autorizarea administratorului judiciar sau a judecătorului – sindic, aspect ce rezultă din chiar împrejurarea că administratorul judiciar a sesizat instanta solicitând anularea plătii, din materialul probator administrat în cauză, în conformitate cu dispozitiile art.1169 Cod civil, reieşind fără putintă de tăgadă că acesta nu a autorizat nici contractarea împrumutului şi nici restituirea sa, cum de altfel, nu se poate retine a intra în atributiile sale, supravegherea împrumuturilor contractate de asociatii societătii, în nume propriu şi care nu angajează de nicio manieră societatea.

Potrivit art. 46 din Legea nr. 85/2006:

„Alin.1 În afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorulsindic, toate actele, operatiunile si plătile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule;

Alin.2 Debitorul si/sau, dupa caz, administratorul judiciar sunt obligati sa întocmească si sa păstreze o lista cuprinzând toate încasările, plătile si compensările efectuate dupa deschiderea procedurii, cu precizarea naturii si valorii acestora si a datelor de identificare a cocontractantilor”,

Iar potrivit art.49 din lege:

„Alin.1 Pe perioada de observatie, debitorul va putea sa continue desfăşurarea activitătilor curente si poate efectua plati către creditorii cunoscuti, care se încadrează în conditiile obişnuite de exercitare a activitătii curente, dupa cum urmează:

a) sub supravegherea administratorului judiciar, daca debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), si nu ia fost ridicat dreptul de administrare;

b) sub conducerea administratorului judiciar, daca debitorului i sa ridicat dreptul de administrare.

Alin.2 Actele, operatiunile si plătile care depăşesc conditiile mentionate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atributiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o şedinta a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia.

Alin.3 În cazul propunerilor de înstrăinare a bunurilor din averea debitorului grevate de garantii, se va tine seama de prevederile art. 39 referitoare la acordarea unei protectii corespunzătoare creantei garantate”.

In concluzie, plata sa făcut fără autorizarea judecătorului sindic şi în lipsa supravegherii administratorului judiciar, neputânduse retine că „aceasta se încadrează în conditiile obişnuite de exercitare a activitătii curente, reprezentând restituirea unui împrumut către societate, ajuns la scadentă, deoarece debitoarea se află în perioada de supraveghere şi, astfel, plata nu poate fi considerată nulă”.

Decizia civilă nr. 239/28.02.2013 Dosar nr. 4175/118/2010/a4

Prin actiunea adresată Tribunalului Constanta – Sectia a IIa Civilă, judecător sindic, şi înregistrată sub nr.11567/118/2009/a2, la data de 06.01.2012, reclamanta S.C. A.C.T. S.R.L, prin administrator judiciar A.I. I.PU.R.L, în contradictoriu cu pârâtii S.C. A.C.T. S.R.L., prin administrator special C.R. şi C.S., a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

anularea plătii în cuantum de 220.649,61 lei executată de S.C. A.C.T.

S.R.L prin BEJ D.V. şi G.A.M. către C.S.; obligarea pârâtului C.S. la restituirea către masa credală a S.C. A.C.T.

S.R.L, a sumei de 220.649,61 lei; obligarea pârâtului C.S. la plata cheltuielilor de judecată.

Motivând actiunea, reclamanta învederează în esentă că, la data de 10.12.2009, a fost deschisă procedura insolventei fată de debitoarea S.C. A.C.T. S.R.L, fiind numit în calitate de administrator judiciar A.I. I.PU.R.L şi că, la data de 06.07.2010, debitoarea, prin fostul administrator statutar, a învestit BEJ D.V. şi G.A.M., cu cererea de executare silită a titlului executoriu reprezentat de Sentinta civilă nr.724/03.02.2010 pronuntată de Tribunalul Constanta Sectia Comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosar nr.5332/118/2009, iar debitul urmărit, în cuantum total de 220.649,61 lei, a fost integral recuperat.

Sustine reclamanta că, la cererea pârâtei SC A.C.T. SRL prin „administrator” C.R., adresată executorului la data de 17.06.2010, întreaga sumă astfel executată, a fost virată către pârâtul C.S., iar ataşat cererii de virare a sumei recuperate către acesta, pârâta, a ataşat un contract de împrumut, perfectat la data de 15.06.2010, anterior cererii adresate executorului judecătoresc, cu doar 2 zile.

Se arată că, contractul de împrumut intervenit între pârâtul C.S. şi „administratorul” SC A.C.T. SRL – R.C., atestă că debitoarea prin administratorul special, a împrumutat suma de 220.000 lei, pe care sa obligat să o restituie, exact 10 zile mai târziu, altfel spus, prin virarea către pârâtul C.S. a sumei recuperate prin executare silită, SC A.C.T. SRL a stins un debit, ce apartinea unei terte persoane şi nu debitoarei falite însăşi.

A mai arătat reclamata că ne aflăm în fata unui contract de împrumut fictiv, deoarece spre această concluzie ne conduce atât suma împrumutată, cât şi perioada foarte scurtă, pentru care acesta a fost acordat, menit a prejudicia masa credală, cu

o sumă mai mult decât importantă.

În drept, sau invocat dispozitiile art. 46 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei şi ale art. 49 din acelaşi act normativ, arătând că, după data deschiderii procedurii, toate actele, operatiunile şi plătile, se efectuează de către debitor, strict sub supravegherea şi conducerea administratorului judiciar, sau conditionat de autorizarea de către administratorul judiciar sau judecătorul – sindic.

Prin întâmpinare, pârâta S.C. A.C.T. S.R.L., prin administrator special C.R., a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiată, cu motivatia în esentă că a încheiat cu pârâtul C.S., un contract de împrumut în data de 20.01.2009, deci înainte de deschiderea procedurii insolventei, dar la legalizat în data de 15.06.2010 la BNP E.T., ori, administratorul judiciar ştia de existenta acestuia.

Sa mentionat că suma recuperată silit de la debitorul S.C. C.U. S.R.L., deriva dintrun contract aflat în derulare şi scadent până la data deschiderii procedurii şi deci, nu i se pot aplica prevederile art. 46 din Legea nr. 85/2006.

Prin Sentinta civilă nr.3746/03.12.2012, Tribunalul Constanta respinge actiunea în anulare formulată de reclamanta debitoare S.C. A.C.T. S.R.L., prin administrator judiciar A.I. I.P.U.R.L, ca neîntemeiată, retinând în esentă că, prin Încheierea din data de 10.12.2009, a fost deschisă procedura generală a insolventei fată de debitoarea S.C. A.C.T. S.R.L., fiind numit în calitate de administrator judiciar A.I. I.PU.R.L.

În timpul procedurii insolventei, debitoarea la executat silit pe propriul debitor S.C. C.U. S.R.L, în dosarul de executare silită nr. 999/2010 al BEJA D.V. şi G.A.M., obtinând suma de 220.649,61 lei, sumă virată de pârâtii S.C. A.C.T. S.R.L., prin administrator special C.R. către pârâtul C.S., potrivit adresei emise către executorul judecătoresc în data de 17.06.2010.

Retine instanta de fond că pârâtul C.S. avea calitate de creditor al debitoarei

S.C. A.C.T. S.R.L., potrivit contractului de împrumut – înscris sub semnătură privată – din data de 20.01.2009, încheiat înainte de deschiderea procedurii insolventei.

În acest sens, arată instanta de fond că, chiar dacă acest contract de împrumut a fost autentificat ulterior, sub nr. 1589/15.06.2010 la BNP E.T., aşa cum rezultă din extrasele de cont din 21.01.2009 şi chitantele de depunere numerar din data de 21.01.2009, consemnate de V. – Sucursala Constanta, suma pe care a împrumutato debitoarea S.C. A.C.T. S.R.L de la pârâtul C.S., a reprezentat împrumut pentru societate, fiind depus în contul societătii debitoare, chiar a doua zi de la data împrumutului, deci nu poate fi retinută sustinerea reclamantei potrivit căreia, contractul de împrumut ar fi unul fictiv, cu atât mai mult cu cât, împotriva acestui contract nu sa formulat actiune în nulitate/anulare, iar după autentificare acestuia, contractul de împrumut a devenit titlu executoriu.

Potrivit art. 46 din Legea nr. 85/2006:

Alin.2 Debitorul si/sau, după caz, administratorul judiciar sunt obligati sa întocmească si sa păstreze o lista cuprinzând toate încasările, plătile si compensările efectuate după deschiderea procedurii, cu precizarea naturii si valorii acestora si a datelor de identificare a cocontractantilor”,

iar potrivit art.49:

a) sub supravegherea administratorului judiciar, daca debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), si nu ia fost ridicat dreptul de administrare;

b) sub conducerea administratorului judiciar, daca debitorului i sa ridicat dreptul de administrare. Alin.2 Actele, operatiunile si plătile care depăşesc conditiile mentionate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atributiilor de supraveghere de

administratorul judiciar; acesta va convoca o şedinta a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia.

Cum plata efectuată către pârâtul C.S., creditor cunoscut, se încadrează în conditiile obişnuite de exercitare a activitătii curente, reprezentând restituirea unui împrumut de către societate, ce a ajuns la scadentă, sub supravegherea administratorului judiciar şi deoarece debitoarea se afla în perioada de supraveghere, a retinut instanta de fond că, această plată nu poate fi considerată nulă, fiind exceptată de la această sanctiune, potrivit art. 46 alin. 1 teza I şi art. 49 alin. 1 lit. a din legea insolventei, respingând actiunea în anulare, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitorul SC A.C.T. SRL – prin administrator judiciar A.I. IPURL, criticândo pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art.8 din Legea nr.85/2006, raportat la art.299 şi urm.Cod pr.civilă, cu aplicarea art.3041 Cod pr.civilă, cu următoarea motivatie, în esentă:

Sub un prim aspect, se invocă faptul că „solutia era mai mult decât previzibilă în raport de antepronuntarea judecătorului – sindic”, deoarece acesta şia spus părerea asupra cauzei, chiar anterior primului termen, sustinând în mod expres în cuprinsul hotărârilor de respingere a cererilor prin care recurenta a solicitat instituirea de măsuri asigurătorii asupra averii intimatuluipârât C.S. că: „nu sunt dovezi din care să rezulte că pârâtul este debitorul reclamantei şi în baza cărui raport juridic”.

Se arată că, deşi faptul antepronuntării a fost expres adus la cunoştinta judecătoruluisindic, acesta fiind sesizat inclusiv asupra faptului că solutionează cauza pe baza aceloraşi probatorii/înscrisuri folosite de recurentă şi în sustinerea cererilor de instituire a măsurilor asigurătorii, unicul demers al judecătoruluisindic a constat in repunerea pe rol a cauzei, în vederea solicitării de înscrisuri suplimentare, fără nici o concludentă în solutionarea acesteia.

Precizează recurenta că se cuvine subliniat şi faptul că niciuna dintre apărările sale nu a fost analizată de judecătorul sindic, iar considerentele pentru care actiunea sa a fost respinsă sunt concretizate în simple enunturi, fără nici un fel de justificare a acestora, determinând eforturi intuitive inutile, ale părtii interesate în promovarea căilor de atac.

In ce priveşte contractul de împrumut olograf, intervenit în luna ianuarie 2009, sustine recurenta ai fi fost ignorată apărarea, potrivit cu care „contractul nu este opozabil, motivat de lipsa datei certe a acestuia” şi că „opozabilitatea înscrisurilor sub semnătură privată se asigură în conditiile prescrise de art.1182 vechiul Cod civil”, publicitatea contractului de împrumut pretins intervenit în luna ianuarie 2009, nefiind asigurată de maniera impusă de lege, la vreun moment anterior prezentării sale în fata judecătorului sindic.

În acest sens, se sustine că, contractul pretins intervenit în luna ianuarie 2009, deşi inopozabil, deşi în conflict deschis/total cu cel perfectat în luna iunie 2010, în formă autentică şi de care pârâtii au înteles să se folosească la momentul executării plătii a cărei anulare a solicitato, a fost preferat de judecătorul sindic, celui intervenit în luna iunie 2010.

Conflictul dintre cele două contracte este evident, prin preferarea celui din luna ianuarie 2009, judecătorul sindic anulândul total pe cel din luna iunie 2010.

In cuprinsul contractului utilizat pentru a justifica virarea sumei cărei copârâtul C.S., respectiv în cuprinsul contractului autentic din iunie 2010, în calitate de împrumutat figurează R.C., „judecătorulsindic, în mod greşit ajungând la concluzia că împrumutul a fost totuşi contractat de debitoarea falită, în baza contractului olograf din ianuarie 2009”, înscris sub semnătură privată, fără dată certă, fabricat „pro causa”.

Argumentând susmentionata sustinere, arată recurenta că, în cuprinsul contractului perfectat în iunie 2010, nu se face nici cea mai mică referire la un contract preexistent, între alte părti, la o altă scadentă, la faptul că R.C. preia datoria societătii sau se obligă în solidar cu alt debitor.

Pe cale de consecintă, nu poate fi făcută nicio legătură între cele două contracte, cel opozabil recurentei ca efect al autentificării şi cel inopozabil, concluzia judecătoruluisindic potrivit cu care: „pârâtul C.S. avea calitatea de creditor.... potrivit contractului de împrumutînscris sub semnătură privată din 20.01.2009, încheiat înainte de deschiderea procedurii insolventei, chiar dacă contractul de împrumut a fost autentificat ulterior... " , fiind, din acest punct de vedere, cel putin surprinzătoare, atâta vreme cât, continutul celor două înscrisuri se află în conflict, iar autentificarea nu priveşte contractul de împrumut initial şi nu face nici o trimitere la acesta.

Sunt nefondate, apreciază recurenta, considerentele judecătoruluisindic potrivit cu care, extrasele de cont din 21.01.2009 şi chitantele de depunere numerar din 21.01.2009 consemnate la V. Sucursala Constanta, ar face dovada faptului că suma pe care a împrumutato R.C. de la pârâtul C.S. a reprezentat împrumut societate şi a fost depusă în contul societătii debitoare.

Astfel, apreciază recurenta că, contractul pretins perfectat în luna ianuarie 2009, nu îi este opozabil,pentru că nu are dată certă, iar aprecierea instantei potrivit cu care, contractul din luna ianuarie 2009, ar fi intervenit între societatea falită şi intimatulpârât C.S., vine în conflict, nu numai cu actul însuşi, dar şi cu recunoaşterea ambilor intimati cuprinsă în întâmpinare, în cadrul căreia, aceştia recunosc expres: „conform contractului de împrumut dintre mine, ca administrator al societătii şi dl. C.S. aveam obligatia de a restitui suma până la data de 01.03.2009”, recunoscând deci că împrumutul fusese contractat de R.C. şi obligatia restituirii revenea tot lui R.C.

Totodată, se arată că, concluzia judecătoruluisindic potrivit cu care împrumutul a fost contractat de societate vine în conflict şi cu sustinerea ambilor intimati pârâti, cuprinsă în încheierea de şedintă de la termenul de judecată din data de 05.11.2012, în care sa consemnat: „C.S. solicită respingerea cererii de chemare în judecată fată de înscrisurile depuse la dosar. Mentionează că a împrumutat banii pentru A.C.T. SRL prin administrator special R.C., care datora o sumă de bani numitului S.V. asociat al numitei R.C....".

Cu alte cuvinte, arată recurenta că, în ciuda concluziei potrivit cu care suma ar fi fost împrumutată societătii, ambii intimati pârâti sustin că suma de bani a fost contractată, respectiv acordată numitei R.C., pentru stingerea unei datorii proprii fată de asociatul său.

Asupra considerentului potrivit cu care banii pretins împrumutati încă din luna ianuarie 2009 ar fi fost achitati societătii, dovada constituindo extrasele de cont bancar din 21.01.2009 şi dovezile depunerii în cont a sumei de bani, sustine recurenta că, sumele apar depuse în conturile societătii de cei doi asociati, R.C. şi S.V. şi nu de către C.S., deci asociatii au împrumutat societatea, nu C.S., acesta împrumutând doar unul dintre asociati.

Mai mult, sumele împrumutate societătii nu corespund cu sumele virate acestuia cu titlu de restituire a împrumutului: 212.000 lei depuşi, fată de 220.000 lei pretins împrumutati, aceasta în conditiile în care, datoria societătii fată de C.S., nu este recunoscută de societate, nici prin înscrisurile depuse în conformitate cu dispozitiile art. 28 alin.1 lit.a şi lit.c din Legea nr. 85/2006.

Asupra considerentului judecătorului sindic privind: „nu poate fi retinută sustinerea reclamantei potrivit cu care contractul de împrumut ar fi unul fictiv, cu atât mai mult cu cât împotriva acestui contract nu a formulat actiune în nulitate/anulare, iar după autentificare acest contract de împrumut a devenit titlu executoriu”, recurenta precizează că nu a înteles la ce contract de împrumut se referă judecătorulsindic şi care ar fi motivul pentru care ar fi trebuit să promoveze

o actiune având ca obiect anularea/constatarea nulitătii.

Dacă se referă la contractul din ianuarie 2009, este lipsit de eficientă respectivul contract, prin opunerea inopozabilitătii, mai mult, contractul nu este perfectat între debitoarea falită şi împrumutător şi nu dă naştere unei obligatii pentru societate, ci numai pentru împrumutat, R.C..

Dacă acelaşi judecătorsindic se referă la contractul de împrumut din iunie 2010, se întreabă retoric recurenta, de ce ar fi trebuit să promoveze o asemenea actiune, atâta vreme cât din nou, contractul nu are nici o legătură cu societatea.

Asupra considerentului potrivit cu care „plata efectuată către pârâtul C.S., creditor cunoscut se încadrează în conditiile obişnuite de exercitare a activitătii curente, reprezentând restituirea unei împrumut către societate, ajuns la

scadentă, sub supravegherea administratorului judiciar, deoarece debitoarea se află în perioada de supraveghere, această plată nu poate fi considerată nulă , fiind exceptată de la această sanctiune potrivit art. 46 alin. 1) teza I şi art. 49 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006”, nu întelege recurenta cui este cunoscut creditorul C.S., pentru că nici administratorul judiciar şi nici debitoarea nu au auzit de el, reamintind recurenta că aşazisa creantă a acestuia nu figurează în înscrisurile depuse de debitoarea falită, în conformitate cu dispozitiile art. 28 din Legea nr. 85/2006.

De neînteles este şi cum sa ajuns la concluzia că o plată executată pentru stingerea unei datorii, apartinând altei persoane decât societatea în insolventă, şi pentru care acesta din urmă nu a garantat, se încadrează în conditiile activitătii obişnuite.

De neînteles este şi sustinerea judecătorului sindic, potrivit cu care plata a fost executată sub supravegherea administratorului judiciar, deşi administratorul judiciar a sesizat instanta pentru anularea plătii, nu a autorizat nici contractarea împrumutului şi nici restituirea acestuia şi nici nu intră în atributiile administratorului, supravegherea împrumuturilor contractate de asociatii societătii în nume propriu şi care nu angajează, de nici o manieră, societatea.

Chiar dacă raportul juridic ce face obiectul cauzei sar fi născut între societate şi intimatulpârât C.S., la un moment pe care judecătorulsindic refuză săl precizeze (ianuarie 2009 sau iunie 2010), restituirea împrumutului nu poate fi încadrată în categoria activitătilor curente ale societătii, desfăşurate în cursul normal al comertului, astfel cum sunt acestea definite de art. 3 pct. 14 din Legea nr. 85/2006, aceasta, cu atât mai mult cu cât, intimatul pârât C.S. nu a formulat niciodată o cerere de admitere la masa credală a debitoarei falite şi nu figurează în tabelul preliminar al creantelor SC A.C.T. SRL.

Subliniază recurenta şi faptul evident al refuzului judecătorului sindic de a analiza apărarea sa, referitoare la faptul că pretinsul creditor nu a formulat o cerere de admitere a creantei, aspect în legătură cu care apreciază recurenta a se impune următoarele mentiuni:

In raport de sustinerea cuprinsă în întâmpinare, potrivit cu care administratorul judiciar ar fi cunoscut despre „împrumutul mai sus mentionat": dacă intimatii pârâti se referă la împrumutul din ianuarie 2009, poate dezvăluie de unde ar fi putut cunoaşte acest aspect la data deschiderii procedurii, câtă vreme

C.S. nu a fost declarat drept creditor al societătii prin înscrisurile depuse de aceasta conform art. 28 din Legea 85/2006, iar ulterior nici un act în legătură cu evidenta contabilă a debitoarei falite, nu a mai fost depus.

Dacă se sustine că au fost predate recurentei în copie înscrisurile în legătură cu împrumutul/împrumuturile, intimatiidebitori au sarcina probei, trebuind să prezinte procesul verbal de predare primire a acestor înscrisuri.

In ce priveşte reproşul adresat administratorului judiciar pentru refuzul de însuşire a unui litigiu, având ca obiect obligarea unei terte persoane la plata sumei de peste 1.000.000 lei, recurenta nu a înteles care a fost vătămarea cauzată debitoarei falite şi de ce nu a putut fi continuat litigiul, în lipsa însuşirii administratorului judiciar.

Prin Concluzii scrise, intimatii pârâti SC A.C.T. SRL – prin administrator special R.C. şi C.S. au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi mentinerea ca legală şi temeinică a solutiei instantei de fond, cu motivatia în esentă că instanta de fond în mod corect a calificat datoria, ca fiind născută anterior deschiderii procedurii, conform înscrisului sub semnătura privată şi extraselor de cont la 21.01.2009.

Se arată că SC A.C.T. SRL, prin administrator, a încheiat în data de 16.01.2009 contractul de vânzarecumpărare nr.61 cu societatea SC C.U. SRL şi că, pentru derularea respectivului contract, în data de 20.01.2009, societatea pârâtă, prin administrator, a încheiat contractul de împrumut cu numitul C.S., contract ce a avut drept obiect împrumutarea sumei de 67.000 USD, reprezentând 220.000 lei.

SC A.C.T. SRL a procedat în luna mai 2009 la virarea sumei împrumutată de la numitul C.S. în contul societătii SC C.U. SRL, iar fată de refuzul acesteia de a livra marfa, sau de a restitui suma primită, a fost nevoită a proceda la formularea cererii cuprinzând somatia de plată împotriva debitoarei sale SC C.U. SRL, cerere care a format obiectul dosarului nr.5332/118/2009 al Tribunalului Constanta şi care a fost admisă prin Sentinta civilă nr.724/03.02.2010.

Întrucât şi în atare situatie, SC C.U. SRL a refuzat restituirea sumei de

220.000 lei, respectiv nu a procedat la executarea obligatiei de bunăvoie, intimata societate, aflânduse în posesia unui titlu executoriu, a formulat cerere de executare silită, care a format obiectul dosarului de executare nr.999/2010 al BEJ D.V. şi G.A.M..

În cursul executării silite, debitoarea SC C.U. SRL a achitat în integralitate debitul în cuantum de 220.000 lei, sumă care a fost virată în contul numitului C.S., virarea realizânduse la solicitarea intimatei, în raport de împrejurarea că, potrivit contractului de împrumut încheiat de intimată cu numitul C.S., avea obligatia de a restitui suma împrumutată la data de 01.03.2009, obligatia care nu a putut fi executată la momentul respectiv.

Potrivit art.1576 Cod civil „Împrumutul este un contract prin care una din părti dă celeilalte oarecare câtime de lucru, cu îndatorire pentru dânsa de a restitui tot atâtea lucruri, de aceeaşi specie şi calitate”, iar potrivit art.1191 Cod civil: „Dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depăşeşte suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât sau prin act autentic sau prin act sub semnătură privată”.

În raport de dispozitiile anterior enuntate, sustin intimatii că dovada contractului de împrumut se face în conditiile art.1191 şi urm. Cod civil şi presupune probatiunea, atât a acordului de vointă, cât şi a remiterii materiale a bunului împrumutat.

Prin contract de împrumut încheiat sub semnătură privată în data de 20.01.2009, înscris ce se regăseşte la dosarul cauzei, apreciază că, în spetă sa făcut dovada contractului de împrumut intervenit între părti, aceasta în conditiile în care, legea nu cere o formă a contractului de împrumut pentru validitatea actului juridic, respectiv acea conditie specială şi esentială, care presupune îndeplinirea unor formalităti prevăzute de lege, în absenta cărora, actul nu ar putea lua naştere în mod valabil.

Împrejurarea că, în data de 15.06.2010, a procedat la legalizarea în formă notarială la BNP E.T. a contractului de împrumut încheiat în data de 20.01.2009, este un aspect lipsit de relevantă juridică, în ceea ce priveşte valabilitatea acestuia, care a fost real, valabil încheiat încă de la momentul încheierii sale sub semnătură privată, în conditiile în care, legea nu impune o anumită formalitate pentru valabilitatea sa.

De asemenea, sustin intimatii că afirmatiile recurentei, precum că împrejurarea virării sumei recuperate prin executarea silită, a stins un debit ce apartinea unei terte persoane, sunt neconforme cu realitatea, mai mult decât atât, sunt contrazise de înscrisul care face dovada încheierii contractului de împrumut, astfel, din simpla analiză a contractului de împrumut, se poate constata că părtile între care a intervenit contractul de împrumut au fost SC A.C. SRL prin administrator R.C. şi numitul C.S., iar nu R.C. – persoană fizică, aşa cum se încearcă a se induce în eroare.

În ceea ce priveşte sustinerile recurentei, potrivit cu care restituirea sumei împrumutate a prejudiciat masa credală, se învederează că restituirea sumei împrumutate de către intimată a stins, contrar afirmatiilor acesteia, o datorie a societătii falite, masa credală nefiind în nicio manieră prejudiciată prin efectuarea acestei plăti, ci din contră, a avut drept efect stingerea unei datorii scadente a societătii debitoare.

Administratorul special este reprezentantul desemnat de adunarea generală a actionarilor/asociatilor debitorului, persoana juridică, să efectueze în numele şi pe seama acestuia actele de administrare necesare în perioadele de procedură, când debitorului i se permite săşi administreze activitatea şi să le reprezinte interesele în procedură, pe perioada în care debitorului i sa ridicat dreptul de administrare.

Solicită respingerea recursului ca nefondat.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate şi a probatoriului administrat, în conformitate cu dispozitiile art.1169 Cod civil, văzând şi dispozitiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea admite recursul, pentru următoarele considerente, în esentă:

Instanta a fost investită la data de 06.01.2012, de reclamanta S.C. A.C.T. S.R.L, prin administrator judiciar A.I. I.PU.R.L cu actiune având ca obiect – obligatia de a face, prin care sa solicitat:

anularea plătii în cuantum de 220.649,61 lei executată de S.C. A.C.T.

S.R.L prin BEJ D.V. şi G.A.M. către C.S.; obligarea pârâtului C.S. la restituirea către masa credală a S.C.

A.C.T. S.R.L, a sumei de 220.649,61 lei; obligarea pârâtului C.S. la plata cheltuielilor de judecată. Prin Sentinta civilă nr.3746/03.12.2012, Tribunalul Constanta a dispus

respingerea actiunii în anulare formulată de reclamanta debitoare S.C. A.C.T. S.R.L., prin administrator judiciar A.I. I.P.U.R.L, ca neîntemeiată, cu motivatia susexpusă.

Acestea sunt conditiile în care recurenta debitoare S.C. A.C.T. S.R.L, prin administrator judiciar A.I. I.P.U.R.L, formulează prezentul recurs, criticând solutia pronuntată de instanta de fond pentru netemeinicie şi nelegalitate, cu motivatia susrelevată, Curtea fiind în situatia de a examina motivele de recurs formulate.

În referire la situatia de fapt, Curtea retine:

La data de 30.09.2009, debitoarea SC A.G.T. SRL a solicitat instantei declanşarea procedurii generale de insolventă, manifestânduşi intentia de aşi reorganiza activitatea, cu mentiunea că se află în încetare de plăti, din aceeaşi dată, iar pasivul său exigibil este de 2.045.517 lei.

Constatând îndeplinite cerintele dispozitiilor cuprinse în art.27 – art.30 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic, în temeiul art.32 alin.1 din lege, dispune, în dosarul nr.11567/118/2009, prin Încheierea nr.449/10.12.2009, deschiderea procedurii generale a insolventei fată de debitoarea S.C. A.C.T. S.R.L, fiind desemnat în temeiul art.34 din Legea nr.85/2006, în calitate de administrator judiciar A.I. I.PU.R.L.

Prin aceeaşi hotărâre, sa dispus suspendarea de drept a tuturor actiunilor judiciare şi extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu exceptia căilor de atac declarate de debitor, precum şi termenul de prescriptie al acestor actiuni, în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006, pentru ca, în temeiul art.61 alin.1 – alin.3 din lege, să fi dispus notificarea prevăzută de art.62 de către administratorul judiciar, tuturor creditorilor, debitorului şi ORC de pe lângă Tribunalul Constanta şi publicarea, pe cheltuiala averii debitoarei, întrun ziar de largă circulatie şi în BPI.

Totodată, judecătorul sindic, prin hotărâre a fixat termen limită pentru depunere creante 08.02.2010, termen limită pentru verificare creante, întocmire, afişare şi comunicare tabel preliminar – 10.03.2010, termen pentru depunerea eventualelor contestatii – 30.03.2010, şi pentru afişarea tabelului definitiv al creantelor – 09.04.2010, cu consecinta stabilirii primei şedinte a adunării creditorilor la data de 15.03.2010.

Ulterior acestei date –10.12.2009, retine Curtea că, prin Sentinta civilă nr. 724/03.02.2010, pronuntată de Tribunalul Constanta în dosarul nr. 5332/118/2009, sa admis cererea formulată de creditoarea din acea cauză, SC

A.C.T. SRL, privind somarea debitoarei SC C.U. SRL, pentru a plăti în termen de 30 de zile de la comunicarea ordonantei către creditoare, a următoarelor sume:

211.724,80 lei – reprezentând contravaloarea facturii fiscale

nr.7000635/20.01.2009;

8.885,51 lei – reprezentând dobânda de referintă BNR aferentă debitului

principal, iar în baza art.274 Cod pr.civilă, debitoarea a fost obligată la plata sumei de 39,3 lei către creditoare, reprezentând cheltuieli de judecată.

La data de 06.07.2010, pârâta SC A.C.T. SRL, prin fostul administrator statutar R.C., a investit executorul judecătoresc, cu o cerere de executare silită a titlului executoriu reprezentat de Sentinta civilă nr.724/03.02.2010 pronuntată de Tribunalul Constanta în dosar nr.5332/118/2009, constituinduse dosar de executare nr.999/2010, în care, conform mentiunilor existente pe cerere, la data de 17.06.2010, pârâta SC A.C.T. SRL prin administrator R.C., solicită ca suma de „220.649,61 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 7000635/20.01.2009, în sumă de 211.724,80 lei, dobânda de referintă BNR aferentă debitului principal în sumă de 8.885,51 lei şi cheltuielile judiciare în sumă de 39,30 lei să fie virate în contul deschis la U.T.B. SA CONSTANłA, pe numele C.S.”.

Ataşat cererii administratorului R.C., de virare a întregii sume rezultate din executare, către creditorul C.S., a fost înaintat un contract de împrumut autentificat sub nr.1589/15.06.2010 la BNP E.T., deci, cu numai 2 zile anterior cererii adresate executorului judecătoresc şi după data deschiderii procedurii insolventei, contract de împrumut ce atestă că „numitul C.S., în calitate de creditor, a acordat cu titlu de împrumut numitei R.C., în calitate de debitoare, suma de 220.000 lei, sumă ce urmează ai fi restituită până la data de 25.06.2010”, deci 10 zile mai târziu.

Curtea retine, totodată, că la dos.fond a fost depus contractul de împrumut din data de 20.01.2009, în formă olografă, intervenit între numita R.C. în calitate de asociat unic şi administrator al SC A.C.T. SRL şi numitul C.S., din care rezultă că „intimata a împrumutat suma de 67.000 USD, reprezentând 220.000 lei, sumă ce urma a fi restituită la data de 01.03.2009”, în prezenta a doi martori.

Pe parcursul desfăşurării procedurii, mai precis la data de 06.01.2012, reclamanta S.C. A.C.T. S.R.L, prin administrator judiciar A.I. I.P.U.R.L a sesizat judecătorul sindic cu prezenta actiune, având ca obiect anularea plătii în cuantum de 220.649,61 lei executată de S.C. A.C.T. S.R.L prin BEJ D.V. şi G.A.M., către C.S., cu obligarea beneficiarului plătii, la restituirea către masa credală a SC A.C.T. SRL, a sumei de 220.649,61 lei.

În acest context şi în raport cu susmentionatele retineri, apreciază Curtea că sustinerile făcute de intimatii pârâti R.C. – administrator special al SC A.C.T. SRL şi C.S., prin întâmpinările depuse la dosar, referitoare la „această plată a fost făcută în mod legal, că acest credit era pentru achitarea unor datorii ale debitoarei falite, anterior deschiderii procedurii şi nu se pot aplica dispozitiile art. 46 din Legea nr. 85/2006", sunt nefondate, urmând a fi respinse, atât timp cât:

contractul olograf intervenit între cele două părti, în luna ianuarie 2009, nu este opozabil recurentei, motivat de lipsa datei certe a acestuia, ştiut fiind că opozabilitatea înscrisurilor sub semnătură privată se asigură în conditiile statuate prin art.1182 Cod civil, potrivit cărora: „Data scripturii private nu face credintă în contra persoanelor a treia interesate, decât din ziua în care sa înfătişat la o dregătorie publică, din ziua în care sa înscris întrun registru public, din ziua mortii a aceluia sau unui din acei care lau subscris, sau din ziua în care va fi fost trecut fie şi în prescurtare în acte făcute de ofiteri publici, precum procese verbale pentru punerea pecetii sau pentru facerea de inventare”, ori, în cauză, publicitatea contractului de împrumut nu a fost asigurată, în nici unul din momentele anterioare, prezentării sale în fata judecătorului sindic;

contractul autentificat sub nr.1589/15.06.2010 la BNP E.T., de care intimatii au înteles să se folosească la momentul executării plătii, a cărui anulare a fost solicitată de recurentă, a fost înlăturat de instanta de fond, odată ce sa dat eficientă celui dintâi.

Astfel, chiar dacă în cuprinsul contractului autentic din iunie 2010 figurează intimatii, retine Curtea că, în mod nelegal şi netemeinic, judecătorul sindic ajunge la concluzia că: „împrumutul a fost contractat în data de 20.01.2009, urmare încheierii contractului sub semnătură privată, înainte de deschiderea procedurii insolventei”, devenind cert, fată de faptul că „acest contract de împrumut a fost autentificat sub nr.1589/15.06.2010 la BNP E.T., aşa cum rezultă din extrasele de cont din 21.01.2009 şi chitantele de depunere numerar din 21.01.2009, consemnate la V. – Sucursala Constanta”.

În acest sens, retine Curtea că sumele apar depuse în conturile societătii de cei doi asociati R.C. şi S.V. şi nu de către C.S., fapt ce atrage concluzia că asociatii au fost cei care au împrumutat societatea şi nicidecum intimatul C.S. care, potrivit contractului de împrumut, a împrumutat numai pe unul dintre asociati – R.C.

Dintro altă perspectivă, retine Curtea că sumele împrumutate nu corespund cu sumele virate în contul societătii, şi ulterior, către intimat, cu titlu de restituire împrumut, odată ce sau depus 212.000 lei, fată de 220.000 lei pretins împrumutati.

Ca atare, apreciază Curtea a fi nelegală retinerea făcută de instanta de fond, privind faptul că: „pârâtul C.S. a împrumutat societatea”, atât timp cât contractul

de împrumut autentic intervenit între părti, priveşte pe intimat în calitate de împrumutător şi pe numita R.C. în calitate de împrumutat, nicidecum societatea.

De altfel, retine Curtea că în cuprinsul contractului perfectat în iunie 2010 nu se face nicio referire la un contract preexistent, între alte părti, la o altă dată scadentă, la faptul că R.C. preia datoria societătii, sau că aceasta sar obliga în solidar cu un alt debitor, astfel că, nelegal, instanta de fond ajunge la concluzia că: „împrumutul a fost totuşi contactat de debitoarea falită, în baza contractului olograf din ianuarie 2009, înscris sub semnătură privată, fără dată certă”.

prin virarea sumei executate, a fost stins un debit apartinând nu debitoarei falite, ci unei terte persoane, respectiv asociatului R.C.;

plata nu a fost executată sub supravegherea, conducerea sau cu autorizarea administratorului judiciar sau a judecătorului – sindic, aspect ce rezultă din chiar împrejurarea că administratorul judiciar a sesizat instanta solicitând anularea plătii, din materialul probator administrat în cauză, în conformitate cu dispozitiile art.1169 Cod civil, reieşind fără putintă de tăgadă că, acesta, nu a autorizat nici contractarea împrumutului şi nici restituirea sa, cum de altfel, nu se poate retine a intra în atributiile sale, supravegherea împrumuturilor contractate de asociatii societătii, în nume propriu şi care nu angajează de nicio manieră societatea.

În acest sens, retine Curtea că intimatul C.S. nu a fost declarat drept creditor al societătii, prin înscrisurile depuse de administratorul societătii, conform art.28 din Legea nr.85/2006, el neformulând cerere de admitere la masa credală a debitoarei falite, nefigurând în tabelul preliminar al creantelor sale şi mai mult, restituirea împrumutului nu poate fi încadrată în categoria activitătilor directe ale societătii, desfăşurate în cursul normal al comertului, astfel cum acestea sunt definite de art.3 pct.14 din Legea nr.85/2006.

Totodată, retine Curtea că, potrivit art. 46 din Legea nr. 85/2006:

iar potrivit art.49 din lege:

a) sub supravegherea administratorului judiciar, daca debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), si nu ia fost ridicat dreptul de administrare;

b) sub conducerea administratorului judiciar, daca debitorului i sa ridicat dreptul de administrare.

Cu alte cuvinte, apreciază Curtea că, în spetă, plata sa făcut fără autorizarea judecătorului sindic şi în lipsa supravegherii administratorului judiciar, neputânduse retine că „aceasta se încadrează în conditiile obişnuite de exercitare a activitătii curente, reprezentând restituirea unui împrumut către societate, ajuns la scadentă, deoarece debitoarea se află în perioada de supraveghere şi, astfel, plata nu poate fi considerată nulă”, aşa după cum, nelegal, retine instanta de fond.

Pentru toate considerentele susexpuse, admitânduse recursul, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, Curtea dispune modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul că admite actiunea dedusă judecătii, dispunând:

anularea plătii în cuantum de 220.649,61 lei executată de SC A.C.T. SRL prin BEJ D.V. şi G.A.M. către C.S.;

obligarea pârâtului C.S. la restituirea către masa credală a SC A.C.T. SRL a sumei de 220.649,61 lei.