avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 
Procedura insolvenţei. Suspendarea măsurilor de executare silită, inclusiv a plăţilor efectuate în temeiul unei popriri înfiinţate anterior. Creditor bugetar. Organul fiscal nu ar putea distribui fără autorizarea judecătorului sindic o sumă  pentru a stinge alt tip de obligaţii fiscale decât cele curente, în ordinea prevăzută de art.115 C.pr.fisc., ci trebuie să o distribuie pentru a stinge creanţele curente.
 
Secţia a II­a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 5220 din 11 iunie 2012
 
Prin sentinţa civilă nr. 8429 din 13.12.2010 pronunţată în dosarul nr. 5095/1285/2010 al Tribunalului Comercial Cluj a fost admisă, în parte, cererea formulată de către contestatoarea SC
T. SA împotriva creditoarei AFP Cluj­Napoca, având sediul în Cluj­Napoca. S­a dispus restituirea, de către creditoare, în conturile debitoarei, a sumei de 21.303 lei. Judecătorul sindic a reţinut următoarele: Analizând cererea formulată de către debitoare, judecătorul a admis­o, în parte, în baza
art. 36 din Legea nr. 85/2006.
În data de 25 iunie 2009, Serviciul de Executare Silită şi Stingere a Crenţelor Fiscale din cadrul AFP pentru Contribuabili Mijlocii Cluj­Napoca, a comunicat Casei de Asigurări de Sănătate Cluj, că în baza adresei de înfiinţare a popririi nr. 5253/24 iunie 2009 şi în baza titlului executoriu nr. 4624/29 mai 2009, urmează să plătească, în calitate de terţ poprit, suma totală de 59.540 lei, în contul Trezoreriei Cluj.
Prin sentinţa civilă nr. 2655/C/2009, pronunţată în data de 29 iunie 2009, a fost deschisă procedura insolvenţei urmăritei SC T. SA Cluj­Napoca.
Referitor la suma de 21.303 lei, încasată de către pârâtă în urma popririi făcute, după data deschiderii procedurii, lucru recunoscut de către însăşi pârâta, este evident că ea trebuie restituită, în baza prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006. Nu are nicio importanţă faptul că poprirea s­a dispus înainte de deschiderea procedurii, relevant fiind doar când banii au intrat efectiv în conturile creditoarei. O poprire dispusă, este o măsură de executare silită care, în mod automat, începând cu data pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii, se suspendă automat. Orice intrare de bani ulterioară deschiderii procedurii intră sub incidenţa textului de lege menţionat.
Referitor la suma de 38.237 lei ce a susţinut debitoarea că pârâta ar fi imputat­o asupra unor creanţe mai vechi şi nu a celor născute în procedură, trebuie menţionat că lichidatorul judiciar este cel care hotărăşte ce plăţi se fac şi ce creanţe doreşte să stingă cu sumele de bani pe care le plăteşte creditorilor. Prin urmare, nu creditorul este cel care stabileşte ce parte din creanţă şi care anume creanţe se consideră acoperite în urma unei plăţi parţiale făcute de către debitoare. Dacă este nemulţumit de modul cum au fost distribuite sumele de bani încasate în timpul procedurii de către debitoare şi ce creanţe doreşte administratorul/lichidatorul judiciar să acopere, creditorul interesat este cel care poate formula o contestaţie împotriva acestei măsuri. Prin urmare, judecătorul sindic nu o va putea obliga pe pârâtă să stingă anumite creanţe cu sumele primite, din moment ce imputaţia plăţii o face chiar lichidatorul judiciar, el în planul de distribuire a sumelor încasate făcând toate calculele necesare referitoare la creanţele stinse şi cele rămase de achitat.
Împotriva sentinţei a declarat recurs S.C. T. S.A. prin administratorul special, solicitând modificarea sentinţei recurate, în sensul admiterii în întregime a acţiunii cu consecinţa anulării tuturor operaţiunilor efectuate de către pârâta Administraţia Finanţelor Publice Cluj­Napoca după data deschiderii procedurii de insolvenţă faţă de debitoare şi care au avut drept urmare stingerea de creanţe născute anterior datei deschiderii procedurii de insolvenţă faţă de debitoare în cuantum total de 59.540 lei, nu doar a sumei de 21.303 lei, cu precizarea faptului că în cauza dedusă judecăţii se aplică dispoziţiile art. 3041 C.pr.civ., în sensul că recursul va trebui analizat nu numai sub aspectul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C.pr.civ., ci şi sub aspectul netemeiniciei, deoarece instanţa poate să examineze cauza sub toate aspectele.
În motivarea recursului, recurenta arată că prin decizia instanţei de a anula doar o parte dintre operaţiunile efectuate de către creditoarea AFP în vederea recuperării de creanţe anterioare deschiderii procedurii insolvenţei şi de a nu soluţiona problema sumei de 38.237 lei, instanţa a permis încălcarea prevederilor legii insolvenţei cu privire la plăţile pe care le poate efectua debitorul în perioada de observaţie către creditorii cunoscuţi în continuarea desfăşurării activităţilor curente.
În speţă, nu există nici autorizarea administratorului judiciar, nici aprobarea comitetului creditorilor, pe cale de consecinţă, nu poate fi valabilă plata unor creanţe anterioare deschiderii procedurii, cum consideră pârâta, întrucât acestea nu ar corespunde plăţilor necesare activităţilor curente prevăzute de alin. 1 al art. mai sus­mentionat. Contrar dispoziţiilor legale creditoarea AFP a înţeles să stingă creanţe anterioare deschiderii procedurii. Într­adevăr, judecătorul­sindic nu va putea obliga pârâta să stingă anumite creanţe, însă considerăm că este de competenţa acestuia să anuleze acele plăţi care încalcă prevederile legii insolvenţei.
Arată că deşi instanţa a adus în discuţie petitul cu privire la anularea operaţiunii de stingere a unor creanţe anterioare deschiderii procedurii, aceasta nu a tranşat efectiv problema, motivând că nu ar fi de competenţa ei să stabilească ce plăţi se fac şi ce creanţe se sting cu sumele de bani pe care societate în insolvenţă le plăteşte creditorilor, ci a administratorului judiciar. Dar în speţă nu este vorba de felul în care s­au realizat plăţile recurentei în cursul perioadei de observaţie, ci de felul în care AFP a perceput această plată, transformând­o dintr­o plată­curentă valabilă şi conformă cu legea într­o plată a unor creanţe care nu se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, încălcandu­se astfel prevederile art. 49 din Legea 85/2006, aşa cum am arătat mai sus.
Intenţia recurentei la momentul realizării plăţii a fost aceea de a achita doar obligaţii curente perioadei de observaţie, de aceea nu a solicitat autorizarea administratorului judiciar, însă creditoarea AFP numărând o creanţă ce depăşeşte valoarea acestor obligaţii curente, abuzând de dreptul său, în gestiunea sa proprie a procedat la stingerea unor datorii anterioare deschiderii procedurii insolvenţei.
Consideră că dacă această problemă rămâne incertă ar putea aduce reale prejudicii atât recurentei, ingreunându­i­se situaţia financiară cu posibile dobânzi suplimentare, ceea ce ar avea ca efect şi prejudicierea totodată a celorlalţi creditori înscrişi la masa credală. În plus, AFP, în calitate de creditor bugetar cu creanţe nescadente la data deschiderii procedurii în vederea recuperării acestor creanţe să le declare în vederea înscrierii lor în tabelul crenţelor. Nerespectând art. 64 alin. 4 din Legea 85/2006, creditorul nu şi­a declarat creanţele nescadente născute înainte de data deschiderii procedurii şi a folosit plăţile efectuate de către debitoare, şi enumerate de către subscrisa prin cerere de chemare în judecată, pentru a considera stinse aceste creanţe născute anterior deschiderii procedurii, în loc să fie considerate stinse obligaţiile curente ale acesteia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj, solicitând modificarea in tot a sentintei, in sensul respingerii in totalitate a actiunii debitoarei ca neintemeiata. În subsidiar, in cazul in care se va considera solutia instantei de a constata nulitatea platii sumei de 21.303 lei intemeiata, solicita modificarea sentintei in sensul respingerii cererii de revenire a sumei in patrimonial debitoarei prin compensare ca fiind lipsita de obiect, intrucat compensarea s­a realizat deja, prin modalitatile de stingere prevazute de normele legale in materie. În subsidiar, solicita modificarea sentintei in sensul de a dispune revenirea sumei de 21.303 lei in patrimoniul debitoarei in modalitatea solicitata de debitoare respectiv prin compesarea acestei sume cu datoriile curente.
În motivarea recursului, se arată că prin sentinta atacata, judecatorul sindic a constatat nulitatea platii sumei de 21.303 lei asa cum a solicitat debitoarea, dar a dispus in plus restituirea de catre creditoarea Administratia Finantelor Publice pentru contribuabili Mijlocii a acestei sume debitoarei, prin virarea acesteia in contul unic de lichidare, in conditiile in care prin actiunea dedusa judecatii administratorul judiciar nu a avut aceasta solicitare.
Ceea ce a solicitat administratorul judiciar este ca in urma constatarii nulitatii platii sumei de 21.303 lei, revenirea acestei sumei in patrimoniul debitoarei sa se faca prin compensare, adica prin anularea modalitatilor de stingere a obligatiilor fiscale, in sensul de a obliga creditoarea sa stinga si cu aceasta suma creantele curente nascute dupa data deschiderii procedurii (in considerarea faptului ca suma a intrat in contul creditoarei dupa aceasta data) si nu creante nascute inaintea deschiderii procedurii asa cum s­a procedat de catre Administratia Finantelor Publice pentru contribuabili Mijlocii.
Actiunea dedusa judecatii are ca scop ultim anularea/modificarea modalitatilor de stingere a platilor in suma totala de 59.540, si nu doar pentru suma de 38.237 lei, asa cum este mentionat la punctul 2 al petitului 1 al actiunii.
Aceasta solicitare rezulta expres din paginile 2 si 3 ale actiunii (la punctul b) unde este individualizata pe surse intrega suma aflata in litigiu, in incheierea actiunii solicitandu­se anularea operatiunilor efectuate dupa deschiderea procedurii de insolventa fata de debitoare care au avut drept urmare stingerea unor creante nascute anterior deschiderii procedurii, si obligarea Administratiei Finantelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii la stingerea obligatiilor curente ale societatii debitoare.
In ceea ce priveste motivarea instantei cu privire la modalitatea de stingere a creantei care in opinia ei ar fi la latitudinea lichidatorului judiciar care este cel ce hotaraste ce plati se fac si ce creante doreste sa stinga cu sumele de bani pe care le plateste creditorilor, creditoarea fiind cea care poate eventual contesta masura luata in acest sens in cazul in care nu este multumita de modul in care au fost distribuite sumele de bani incasate in timpul procedurii, solutia este de asemenea nelegala. Judecatorul sindic nu si­a motivat in drept aceasta afirmatie. De altfel, nu exista text de lege care sa lase la arbitrariul lichidatorului care anume creante se vor stinge in urma platilor efectuate in procedura, modalitatile de stingere ale creantelor ficale fiind reglementate in mod expres de lege.
Se impune a se face distinctie intre notiunea de distribuire facuta de legea 85/2006 care se refera la distribuirea catre creditori a sumelor ce rezulta din lichidare si notiunea de stingere a creantelor care este o operatiune ulterioara distribuirii, fiind un atribut al creditorului, în speţă al creditorului fiscal, care este şi ea expres reglementată de normele fiscale în vigoare.
Prin întâmpinarea formulată, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj­Napoca în calitate de creditor al SC T. SA, a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant, mentinerea sentintei atacate in privinta modalitatilor de stingere a platilor in suma de 38.237 lei ca temeinica si legala.
În motivare intimata arată că, prin recursul formulat reclamanta solicita anularea operatiunilor efectuate de Administratia Finantelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii dupa data deschiderii procedurii de insolventa, respectiv anularea modalitati lor de stigere a creantei fiscale in cuantum de 38.237 lei ca urmare a platii acesteia de catre debitoare. Concret, solicita stingerea obligatiilor curente si nu a celor anterioare deschiderii procedurii.
Pe fond, reclamantul in mod gresit a retinut ca au fost stinse obligatii anterioare deschiderii procedurii. Stingerea s­a facut incepand cu obligatiile scadente dupa data intrarii in insolventa, respectiv dupa data de 29.06.2009 (scadente la 25.07.2009), respectandu­se astfel prevederile art.114 alin. (27) coroborat cu art. 115 alin. (3) din O. G. 92/2003 privind ordinea stingerii datoriilor potrivit careia "Pentru debitorii care se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, ordinea de stingere este următoarea: a) obligaţii fiscale cu termene de plată (deci scadente) după data deschiderii procedurii insolvenţei, În ordinea vechimii, cu excepţia celor prevăzute În planul de reorganizare confirmat."
In aceasta ordine, urmeaza ca dupa stingerea celor mai vechi creante care au scadenta (termenul de plata) dupa data deschiderii procedurii, sa fie stinse creantele curente, deci cele care au rezultat din activitatea curenta a debitoarei in perioada de observaţie, care şi acestea au termenul de plată după deschiderea procedurii de insolvenţă.
Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi a dispoziţiilor legale relevante, curtea reţine următoarele:
Obiectul prezentei cauze îl reprezintă, pe de o parte, anularea unei plăţi efectuate către DGFP Cluj în temeiul popririi nr.5253/24.06.2009 transmise la CAS Cluj – 21.303 lei, şi, pe de altă parte, anularea modalităţii de stingere a creanţelor bugetare prin stingerea obligaţiilor curente ale acesteia, iar nu a celor anterioare datei deschiderii procedurii – 38.237 lei.
Textele legale pe care curtea le va analiza sunt art.36, art.46 alin.1, art.49 alin.1, art.64 alin.6 din Legea 85/2006 şi art.115 alin.3 din OG 92/2003.
Astfel, în primul rând, judecătorul sindic a reţinut corect că 21.303 lei, sume de recuperat reprezentând indemnizaţii achitate care depăşesc obligaţia lunară de plată a contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii aferente lunilor martie – mai 2009 (anterior deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei) au fost virate în conturile indicate de DGFP Cluj în temeiul popririi nr.5253/24.06.2009 (aceasta fiind, de asemenea, anterioară deschiderii procedurii insolvenţei) cu încălcarea dispoziţiilor art.36 din Legea 85/2006. Acest text legal impunea suspendarea oricărei măsuri de executare silită împotriva debitorului intrat în insolvenţă, inclusiv a plăţilor efectuate în temeiul unei popriri înfiinţate anterior, cu câteva zile înainte de deschiderea procedurii insolvenţei, executarea silită nefiind desfiinţată. Prin urmare, primul motiv de recurs invocat de creditoarea DGFP Cluj este nefondat.
Cu privire la motivul prevăzut de art.304 pct.4 C.proc.civ. (ultra petita), curtea apreciază, în acord cu lichidatorul judiciar al debitoarei, că dispunerea restituirii sumei plătite nelegal în contul debitoarei era o consecinţă logică a anulării plăţii, în condiţiile în care judecătorul sindic nu a admis integral cererea de chemare în judecată, considerând că nu poate dispune obligarea pârâtei să stingă anumite creanţe cu sumele primite, întrucât imputaţia plăţii o face lichidatorul.
Referitor la suma de 21.303 lei, creditoarea DGFP Cluj a mai arătat că aceasta a fost deja compensată astfel cum a solicitat debitoarea, prin stingerea creanţelor fiscale în conformitate cu art.115 alin.3 C.proc.fisc., însă şi acest motiv de recurs este neîntemeiat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare cu privire la recursul debitoarei.
Aceasta a invocat nerespectarea dispoziţiilor art.46 şi 49 din lege, în sensul că a efectuat, în perioada de observaţie, o plată către Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, iar aceasta nu a stins legal creanţele bugetare, ci prin aplicarea cu art.115 alin.3 C.proc.fisc., care, însă, nu este incident în speţă.
Astfel, potrivit art.46 şi 49 din Legea insolvenţei, în lipsa autorizării judecătorului sindic, debitorul poate efectua numai plăţi către creditorii cunoscuţi, stingând datorii curente ale procedurii.
Creditoarea s­a prevalat de dispoziţiile art.115 alin.3 lit.a C.proc.fiscală, care, în opinia sa, îi permit ca, înainte de a stinge datoriile curente, să procedeze la stingerea datoriilor anterioare deschiderii procedurii şi cu scadenţa ulterioară.
Contrar susţinerilor creditoarei, curtea apreciază că aceste texte legale nu pot fi interpretate şi aplicate decât coroborat, în sensul că, dacă există creanţe curente, fără autorizarea judecătorului sindic organul fiscal nu ar putea distribui o sumă pentru a stinge alt tip de obligaţii fiscale decât cele curente, în ordinea prevăzută de art.115 C.proc.fiscală., ci trebuie să o distribuie pentru a stinge creanţele curente.
Prin urmare, curtea constată că distribuirea sumei de 38.237 lei plătite de debitoare cu intenţia de a stinge datorii curente în procedura insolvenţei prin stingerea de către creditoarea Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a unor creanţe bugetare născute anterior deschiderii procedurii, indiferent că data scadenţei este ulterioară acestui moment, a fost efectuată nelegal, cu încălcarea dispoziţiilor art.46 şi 49 din Legea 85/2006.
În concluzie, ambele sume în litigiu, în cuantum total de 59.540 lei, au făcut obiectul unor operaţiuni nelegale care cad sub incidenţa art.46 alin.1, cu consecinţa obligării pârâtei la stingerea obligaţiilor curente şi anulării accesoriilor calculate pentru neachitarea acestora la scadenţă.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.304¹ şi art.312 C.proc.civ., curtea va admite recursul debitoarei şi va modifica sentinţa recurată în sensul că va dispune anularea operaţiunilor efectuate de pârâta Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Cluj­Napoca după deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei cu privire la suma de 59.540 lei şi va obliga pârâta la stingerea obligaţiilor curente şi anularea accesoriilor aferente calculate de pârâtă. (Judecător Crtistina Paşol)
Întocmit, Preşedintele Secţiei, Judecător DELIA MARUSCIAC