Procedura insolvenţei. Plan de
distribuţie. Cheltuieli de conservare şi administrare a imobilelor. Situaţia
impozitelor pe imobile.
Art.121 şi art.123 din Legea
nr.85/2006
Dispoziţiile art.121 din Legea
nr.85/2006 se aplică în cazul obţinerii fondurilor din vânzarea bunurilor
grevate şi are înscrisă la poziţia 1 acoperirea cheltuielilor de conservare şi
administrare, categorie ce se regăseşte şi la art.123, care priveşte însă
celelalte bunuri.
În cauză, imobilele vândute erau
grevate şi se aflau pe raza unei alte localităţi decât municipiul Turda, astfel
încât şi în măsura în care s-ar aprecia că taxele şi impozitele locale aferente
bunurilor intră în categoria cheltuielilor de conservare şi administrare a acestora,
se au în vedere astfel de cheltuieli pentru terenurile vândute, adică, sumele
datorate Primăriei Budeşti cu titlu de taxă şi impozit
Creditoarea-recurentă se poate
situa la poziţia 1 în art.123, pentru bunurile negrevate (sau pentru sumele
rămase în urma distribuirii tuturor creanţelor de la art.121), sau, la aceeaşi
poziţie, în art.121, în măsura în care s-ar fi înstrăinat bunuri grevate,
aflate pe raza municipiului Turda
(Decizie nr. 181/R-COM/25.01.2012)
Prin
cererea formulată de 23 mai 2011, creditorul Municipiul Turda a contestat
planul de distribuire a creanţelor din dosarul de insolvenţă privind pe
debitoarea S.C. PD S.R.L.
În
motivare s-a arătat că, în condiţiile art.64 alin.6 din Legea nr.85/2006,
creanţele născute după deschiderea procedurii sunt plătite în temeiul
documentelor din care rezultă, fără a se înscrie la masa credală, în ordinea la
care se referă art.123 din Legea nr.85/2006, cu observarea dacă acestea sunt
cheltuieli aferente procedurii.
În
aceste condiţii, creanţa de 52.411,51 lei, născută ulterior intrării debitoarei
în procedura falimentului (19.10.2007), trebuia plătită cu ocazia distribuţiei
realizate.
Prin
sentinţa nr.1890/2011 Tribunalul Vâlcea a respins contestaţia, reţinând că în
cauză sunt incidente disp.art.121 din Legea nr.85/2006, dispoziţii respectate
cu ocazia distribuţiei, conform planului 4, prin aceea că suma obţinută din
vânzarea imobilelor aflate pe raza comunei Budeşti au fost împărţite prin
acoperirea cheltuielilor de procedură, iar diferenţa a fost virată în favoarea
creditorului garantat.
Împotriva
acestei sentinţe a declarat recurs contestatoarea, criticând-o pentru motive
încadrabile în dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în dezvoltarea
cărora a susţinut că, în mod greşit instanţa a reţinut că-i sunt aplicabile
dispoziţiile art.121 şi nu cele ale art.123 pct.1 din Legea nr.85/2006, în
temeiul cărora se plătesc, cu prioritate, cheltuielile aferente procedurii,
categorie în care se înscrie şi creanţa recurentei.
Această
creanţă este reprezentată de taxe şi impozite datorate după deschiderea
procedurii, categorie ce este înscrisă la pct.1 din art.123 al Legii
nr.85/2006.
Examinând
critica formulată se constată că ea este nefondată pentru cele ce se vor arăta
mai jos.
În
cadrul procedurii de insolvenţă a debitoarei s-au vândut, cu suma de 182.770 lei, la 4 mai 2011, mai multe
imobile aparţinând acesteia (f.46-50), imobile situate pe raza comunei Budeşti,
judeţul Vâlcea.
Suma
astfel obţinută a fost distribuită conform planului nr.4/12.05.2011 (f.31), în
condiţiile art.121 din Legea nr.85/2006, în sensul că, pentru creanţa de la
pct.1 s-a alocat suma de 99.497,87 lei, pentru cea de la pct.4 s-a alocat suma
de 1.000 lei (sumă regularizată din distribuţia anterioară), iar în favoarea creditorului
garantat s-a plătit suma de 75.078,63 lei.
Un
prim aspect care se impune a fi reţinut şi care, de altfel, este esenţial în
cauză este acela că bunurile din a căror vânzare s-a obţinut valoarea
distribuită sunt bunuri ce fuseseră afectate unor garanţii şi ele se află
situate pe raza comunei Budeşti, judeţul Vâlcea.
Distribuirea
sumelor obţinute cu ocazia lichidării patrimoniului unei debitoare-falite se
face potrivit ordinii la care se referă art.121 şi 123 din Legea nr.85/2006,
diferenţa dintre cele două fiind însă esenţială şi determinată de existenţa sau
nu a unor garanţi asupra bunurilor supuse vânzării.
Dacă
art.121 reglementează distribuţia fondurilor obţinute din vânzarea bunurilor
grevate, art.123 priveşte distribuţia fondurilor obţinute din înstrăinarea
celorlalte active din patrimoniul falitei.
Acest
aspect rezultă în mod expres din textele enunţate, inclusiv din menţiunile de
la pct.1 pentru fiecare din cele două planuri de distribuţie. Astfel, potrivit
art.121 „(1) Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea
debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte
garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie de orice fel, vor fi
distribuite în următoarea ordine: 1) taxe, timbre şi orice alte cheltuieli
aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru
conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi plata remuneraţiilor
persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 şi 24;”,
iar potrivit art.123 „Creanţele vor fi plătite, în cazul falimentului, în
următoarea ordine: 1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente
procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru
conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata
remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin. (2),
art. 23, 24 şi ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 102
alin. (4).”
În
concluzie, dispoziţiile art.121 din Legea nr.85/2006 se aplică în cazul
obţinerii fondurilor din vânzarea bunurilor grevate şi are înscrisă la poziţia
1 acoperirea cheltuielilor de conservare şi administrare, categorie ce se
regăseşte şi la art.123, care priveşte însă celelalte bunuri.
În
cauză, imobilele vândute erau grevate şi se aflau pe raza unei alte localităţi
decât municipiul Turda, astfel încât şi în măsura în care s-ar aprecia că
taxele şi impozitele locale aferente bunurilor intră în categoria cheltuielilor
de conservare şi administrare a acestora, se au în vedere astfel de cheltuieli
pentru terenurile vândute, adică, sumele datorate Primăriei Budeşti cu titlu de
taxă şi impozite.
Creditoarea-recurentă
se poate situa la poziţia 1 în art.123, pentru bunurile negrevate (sau pentru
sumele rămase în urma distribuirii tuturor creanţelor de la art.121), sau, la
aceeaşi poziţie, în art.121, în măsura în care s-ar fi înstrăinat bunuri
grevate, aflate pe raza municipiului Turda.
Pentru
toate aceste considerente s-a apreciază că este nefondat recursul contestatoarei
şi, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, a fost respins.
|