Procedura insolvenţei.
Contestaţie împotriva raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare şi
din încasarea creanţelor şi împotriva planului de distribuire. Calitate procesuală
activă
Art.122 pct.3 din Legea 85/2006
Calitatea procesuală activă
într-o astfel de contestaţie o au numai creditorii şi respectiv comitetul
creditorilor, iar nu şi administratorul special a cărui calitate procesuală
activă este recunoscută în procedura insolvenţei însă numai în acele acţiuni
introduse în limitele mandatului său de reprezentare a intereselor acţionarilor
sau asociaţilor, nu însă şi pentru acele contestaţii pentru care legiuitorul a
înţeles să confere expres calitatea procesuală activă doar unei anumite
categorii de participanţi la procedură.
(Decizia nr.1531/R-Cont/13 iunie 2012)
Prin cererea formulată la data de
28.03.2012, C.I. şi C.P., prima în calitate de asociat majoritar al SC M. SA,
iar cel de al doilea în calitate de administrator special al SC M. SA şi de
asociat minoritar al SC PCU SA, au formulat contestaţie împotriva raportului
asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea creanţelor şi
împotriva planului de distribuire pentru debitorul SC M. SA prin care au arătat
că se opun distribuirii sumei de 100.000 lei către creditorul SC PCU SA.
În esenţă, contestatorii au
contestat calitatea de creditor al SC PCU SA, motivat de faptul că odată ce a
fost respinsă irevocabil contestaţia la tabelul preliminar, instanţa nu mai
putea pe calea contestaţiei la tabelul definitiv să pronunţe o sentinţă prin
care să modifice componenţa masei credale, respectiv înscrierea acestui
creditor.
Contestatorii au susţinut că în
aceste condiţii, creditorul SC PCU SA nu putea să cesioneze creanţa către SC UPC
SRL, decât în frauda debitoarei şi a D.G.F.P. Argeş.
S-a solicitat, pe cale de
consecinţă, să nu se achite suma de 100.000 lei către SC PCU SA până la
soluţionarea acţiunii în anularea cesiunii formulată de către aceeaşi
contestatori.
S.C. UPC S.R.L. a invocat
excepţia de tardivitate a introducerii contestaţiei şi excepţia de
inadmisibilitate a cererii formulate de către CI şi CP.
În motivarea excepţiei de
inadmisibilitate, s-a arătat că, după trecerea la procedura falimentului,
potrivit art.18 pct.2 lit.f din Legea nr.85/2006, administratorul special nu
mai are calitatea de a formula contestaţii în prezenta procedură.
S-a mai susţinut că este tardivă formularea unei
contestaţii la calitatea de creditor, având în vedere faptul că SC PCU SA avea
calitatea de creditor încă din anul 2010.
Prin sentinţa
nr.793/F/02.05.2012, Tribunalul Specializat Argeş a admis excepţia lipsei
procesuale active a constatatorilor CI şi CP şi, pe cale de consecinţă a
respins contestaţia.
Pentru a pronunţa această
sentinţă, instanţa a reţinut că nu se află în prezenţa unei contestaţii la
calitatea de creditor a intimaţilor SC PCU SA şi SC UPC 2002 SRL, motiv pentru
care tardivitatea contestării calităţii de creditor nu are relevanţă.
Tribunalul a reţinut că prezenta
contestaţie este întemeiată pe prevederile art.122 pct.3 din Legea nr.85/2006
şi reprezintă o contestaţie la raportul şi la planul de distribuţie şi nu poate
fi primită ca o contestaţie la calitatea de creditor a SC PCU SA şi SC UPC 2002
SRL.
Calitatea de creditor al SC PCU
SA a fost stabilită irevocabil prin sentinţa nr.653/F/10.05.2010 rămasă
irevocabilă prin decizia nr.1453/R-COM/2010 a Curţii de Apel Piteşti.
Înscrierea creditorului SC PCU SA la masa credală a debitoarei SC M. SA a fost
rezultatul admiterii unei contestaţii la tabelul definitiv în condiţiile art.75
din Legea insolvenţei, contestaţie care poate fi oricând formulată până la
închiderea procedurii. Tocmai de aceea prin decizia nr.3345/27.10.2011
pronunţată din Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost înlăturată susţinerea
contestatoarei potrivit căreia există contrarietate de hotărâri, respingându-se
irevocabil cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri. În
consecinţă, SC PCU SA i s-a stabilit în mod irevocabil calitatea de creditor al
SC M. SA, fiind înscris în tabelul definitiv al creanţelor. Prin încheierea din
21.09.2011 s-a luat act de cesiunea intervenită între SC PCU SA şi SC UPC 2002
SRL, acesta din urmă, subrogându-se în toate drepturile şi obligaţiile SC PCU
SA.
S-a reţinut că tabelul definitiv
consolidat este principalul criteriu al distribuirii fondurilor rezultate din
lichidare şi în acelaşi timp, criteriul care conferă creditorilor îndreptăţirea
de a participa la procedură.
Judecătorul sindic a invocat
excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorilor pornind de la
prevederile art.122 pct.3, pe care a admis-o pentru următoarele considerente:
În ceea ce o priveşte pe
contestatoarea C.I. s-a precizat că după deschiderea procedurii asociaţii,
acţionarii sau membrii debitorului persoană juridică nu au dreptul să participe
direct la procedura insolvenţei, drepturile lor, privite colectiv, fiind
exercitate de administratorul special.
În actuala reglementare, legea
insolvenţei a eliminat asociaţii/acţionarii din rândul participanţilor direct
la procedură, calitatea lor de creditori ai debitorului pentru creanţa
reziduală din deţinerea de părţi sociale/acţiuni devenind indiferentă pentru
procedura insolvenţei.
În ceea ce priveşte pe C.P.,
acesta a formulat contestaţie atât în calitate de administrator special, cât şi
de acţionar minoritar al SC PCU SA.
În această ultimă calitate, C.P.
nu a făcut dovada calităţii de reprezentant a SC PCU SA, motiv pentru care nu
poate să angajeze societatea într-un astfel de litigiu. Din toate actele depuse
la dosar rezultă că SC PCU SA este reprezentată de C. G.
În ceea ce priveşte atribuţiile
administratorului special, C.P. ca şi administrator special, ar fi putut,
potrivit art.18 lit.f din Legea nr.85/2006, doar să participe la inventar, să
primească bilanţul de închidere şi notificarea închiderii procedurii.
Mai mult decât atât, art.122
pct.3 din Legea nr.85/2006, prevede dreptul exclusiv al comitetului
creditorilor sau oricărui creditor să formuleze contestaţii la raport şi la
planul de distribuire.
În mod evident, nu orice creditor
poate contesta distribuţiile parţial, ci numai creditorii îndreptăţiţi să
participe la procedură.
Tribunalul a reţinut de aici că,
neavând calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură, CI şi CP
nu au calitate procesuală activă care să le permită promovarea unei contestaţii
la planul de distribuire.
Faţă de cele expuse, a fost
admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a numiţilor CI şi CP şi
respinsă contestaţia acestora, pentru acest motiv.
Împotriva acestei sentinţe au
formulat recurs contestatorii Coman CI şi CP, criticând-o pentru nelegalitate
şi netemeinicie solicitând totodată, în temeiul art.8 alin.5 lit.d din Legea
nr.85/2006, suspendarea executării hotărârii recurate.
În motivarea recursului, după o
largă prezentare a situaţiei de fapt şi a istoricului cauzei, s-a arătat că în
mod greşit judecătorul sindic a admis excepţia lipsei calităţii procesuale
active a contestatorilor-recurenţi, cu încălcarea dispoziţiilor art.18 alin.2
lit.c din Legea nr.85/2006, potrivit cărora administratorul social are
dreptul de a formula contestaţii în
cadrul procedurii de insolvenţă, pe toată durata procedurii şi fără a i se
limita în vre-un fel acest drept.
Recurenţii mai arată că instanţa
fondului are o motivare contradictorie întrucât pe de o parte arată că asociata
C.I. nu avea calitate procesuală activă întrucât ”după deschiderea procedurii
asociaţii, acţionarii sau membrii debitorului persoană juridică nu au dreptul
să participe direct la procedura insolvenţei, drepturile lor, privite colectiv,
fiind exercitate de administratorul special”, iar pe de altă parte susţine că
administratorul special ar putea „doar
să participe la inventar, să primească bilanţul de închidere şi notificarea
închiderii procedurii”.
Recurenţii susţin că dacă s-ar
afecta acest punct de vedere ar însemna că administratorul special al oricărei
societăţi în insolvenţă, nu ar mai avea dreptul de a mai promova în numele
asociaţilor, nici o contestaţie după deschiderea procedurii, nemaiputând astfel
să-şi exercite rolul prevăzut de art.18, alin.2, lit.c din Legea nr.85/2006.
Intimata S.C. UPC 2002 S.R.L. a
formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat şi
menţinerea sentinţei instanţei de fond ca legală şi temeinică, cu cheltuieli de
judecată.
Curtea de Apel Piteşti, Secţia a
II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia
nr.1531/R-Cont/13 iunie 2012,
a respins cererea de suspendare şi recursurile formulate
de contestatorii-recurenţi, ca nefondate.
În ceea ce priveşte cererea de
suspendare, Curtea a constatat că aceasta este nemotivată, respingând-o ca
atare.
Asupra recursurilor formulate,
analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a
constatat că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În cauză, deşi formulate printr-un
înscris unic, suntem în prezenta a două contestaţii, formulate de contestatori
care se află în poziţii procesuale diferite şi acţionează fiecare într-o
calitate proprie.
Astfel, în ceea ce-l priveşte pe
contestatorul recurent CP acesta a formulat contestaţia în calitatea sa de
administrator special al debitoarei, S.C. M. S.A., dar şi în calitate de
asociat minoritar al SC PCU SA .
În ceea ce o priveşte pe C. I.,
aceasta a formulat contestaţie în calitate de asociat majoritar al SC PCU SA.
În ceea ce priveşte contestaţia
formulată de administratorul special, Curtea reţine că, potrivit art.18 alin.1
din Legea nr.85/2006: „După deschiderea procedurii, adunarea generală a
acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică, va desemna, pe
cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică,
administrator special, care să reprezinte interesele societăţii şi ale acestora
şi să participe la procedură, pe seama debitorului. După ridicarea dreptului de
administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator
care îi conduce şi activitatea comercială, iar mandatul administratorului
special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor”.
Printre atribuţiile prevăzute la
art.18 alin.2 din Legea nr.85/2006 se numără şi cea prevăzută la lit.c), şi anume :„formulează contestaţii în
cadrul procedurii reglementate de prezenta lege”.
Cu toate acestea, dreptul
administratorului special de a formula contestaţii nu se referă în mod generic
decât la acele contestaţii pentru care legea îi conferă acestuia calitate
procesuală activă, în virtutea mandatului său de reprezentare a intereselor
acţionarilor sau asociaţilor, prevăzute art.18 alin.1 teza a II-a din legea
nr.85/2006.
Or, în ceea ce priveşte
contestaţiile la raportul şi la planul de distribuţie art.122 alin.3 din Legea
nr.85/2006, prevede că: ”Comitetul creditorilor sau orice creditor poate
formula contestaţii la raport şi la plan, în termen de 15 zile de la afişare”.
Prin urmare, calitatea procesuală
activă într-o astfel de contestaţie au numai creditorii şi respectiv comitetul
creditorilor, iar nu şi administratorul special a cărui calitate procesuală
activă este recunoscută în procedura insolvenţei însă numai în acele acţiuni
introduse în limitele mandatului său de reprezentare a intereselor acţionarilor
sau asociaţilor, nu însă şi pentru acele contestaţii pentru care legiuitorul a
înţeles să confere expres calitatea procesuală activă doar unei anumite
categorii de participanţi la procedură.
Or, potrivit art.3 pct.7 şi 8 din Legea nr.85/2006: „prin creditor
se înţelege persoana fizică sau juridică ce deţine un drept de creanţă asupra
averii debitorului şi care a solicitat, în mod expres, instanţei să îi fie
înregistrată creanţa în tabelul definitiv de creanţe sau în tabelul definitiv
consolidat de creanţe şi care poate face dovada creanţei sale faţă de
patrimoniul debitorului, în condiţiile prezentei legi. Au calitatea de
creditor, fără a depune personal declaraţiile de creanţă, salariaţii
debitorului”, iar „creditorul îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei
este acel creditor care a formulat şi i-a fost admisă, total sau în parte, o
cerere de înregistrare a creanţei sale pe tabelul definitiv al creanţelor
contra debitorului şi care are dreptul de a participa şi de a vota în adunarea
creditorilor, inclusiv asupra unui plan de reorganizare judiciară admis de
judecătorul-sindic, de a fi desemnat în calitate de membru al comitetului
creditorilor, de a participa la distribuţiile de fonduri rezultate din reorganizarea
judiciară a debitorului sau din lichidarea averii debitorului, de a fi informat
ori notificat cu privire la desfăşurarea procedurii şi de a participa la orice
altă procedură reglementată de prezenta lege”.
În consecinţă, neregăsindu-se
înscrişi în tabelul definitiv al creanţelor, recurenţii nu au calitatea de creditori îndreptăţiţi să participe la
procedură în sensul art.3 pct.8 din Legea nr.85/2006 şi prin urmare, nici
calitate procesuală activă pentru a formula contestaţia prevăzută de art.122 alin.3
din Legea nr.85/2006.
Drept urmare, nici contestaţia
formulată de aceştia în calitate de asociat majoritar, respectiv minoritar al SC
PCU SA nu poate fi primită, contestatorii neputând justifica calitatea
procesuală activă prin calitatea de asociat, ci doar prin aceea de creditor
îndreptăţit să participe la procedură, calitate a cărei dovadă însă nu au
produs-o, aceştia nefiind înscrişi în tabelul definitiv al creanţelor.
Pentru aceste motive, contestaţia
fiind în mod corect respinsă de către tribunal, în baza art.312 alin.1 Cod
procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art.274
Cod procedură civilă, recurenţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor de
judecată solicitate prin întâmpinare în sumă de 1.000 lei, reprezentând
onorariu avocat, conform facturii fiscale nr.12/12.06.2012, depuse dosar.