Procedura insolvenţei. Contestaţie împotriva raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea creanţelor şi împotriva planului de distribuire.

Procedura insolvenţei. Contestaţie împotriva raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea creanţelor şi împotriva planului de distribuire. Calitate procesuală activă

Art.122 pct.3 din Legea 85/2006

Calitatea procesuală activă într-o astfel de contestaţie o au numai creditorii şi respectiv comitetul creditorilor, iar nu şi administratorul special a cărui calitate procesuală activă este recunoscută în procedura insolvenţei însă numai în acele acţiuni introduse în limitele mandatului său de reprezentare a intereselor acţionarilor sau asociaţilor, nu însă şi pentru acele contestaţii pentru care legiuitorul a înţeles să confere expres calitatea procesuală activă doar unei anumite categorii de participanţi la procedură.

(Decizia nr.1531/R-Cont/13 iunie 2012)

Prin cererea formulată la data de 28.03.2012, C.I. şi C.P., prima în calitate de asociat majoritar al SC M. SA, iar cel de al doilea în calitate de administrator special al SC M. SA şi de asociat minoritar al SC PCU SA, au formulat contestaţie împotriva raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea creanţelor şi împotriva planului de distribuire pentru debitorul SC M. SA prin care au arătat că se opun distribuirii sumei de 100.000 lei către creditorul SC PCU SA.

În esenţă, contestatorii au contestat calitatea de creditor al SC PCU SA, motivat de faptul că odată ce a fost respinsă irevocabil contestaţia la tabelul preliminar, instanţa nu mai putea pe calea contestaţiei la tabelul definitiv să pronunţe o sentinţă prin care să modifice componenţa masei credale, respectiv înscrierea acestui creditor.

Contestatorii au susţinut că în aceste condiţii, creditorul SC PCU SA nu putea să cesioneze creanţa către SC UPC SRL, decât în frauda debitoarei şi a D.G.F.P. Argeş.

S-a solicitat, pe cale de consecinţă, să nu se achite suma de 100.000 lei către SC PCU SA până la soluţionarea acţiunii în anularea cesiunii formulată de către aceeaşi contestatori.

S.C. UPC S.R.L. a invocat excepţia de tardivitate a introducerii contestaţiei şi excepţia de inadmisibilitate a cererii formulate de către CI şi CP.

În motivarea excepţiei de inadmisibilitate, s-a arătat că, după trecerea la procedura falimentului, potrivit art.18 pct.2 lit.f din Legea nr.85/2006, administratorul special nu mai are calitatea de a formula contestaţii în prezenta procedură.

S-a mai susţinut că este tardivă formularea unei contestaţii la calitatea de creditor, având în vedere faptul că SC PCU SA avea calitatea de creditor încă din anul 2010.

Prin sentinţa nr.793/F/02.05.2012, Tribunalul Specializat Argeş a admis excepţia lipsei procesuale active a constatatorilor CI şi CP şi, pe cale de consecinţă a respins contestaţia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că nu se află în prezenţa unei contestaţii la calitatea de creditor a intimaţilor SC PCU SA şi SC UPC 2002 SRL, motiv pentru care tardivitatea contestării calităţii de creditor nu are relevanţă.

Tribunalul a reţinut că prezenta contestaţie este întemeiată pe prevederile art.122 pct.3 din Legea nr.85/2006 şi reprezintă o contestaţie la raportul şi la planul de distribuţie şi nu poate fi primită ca o contestaţie la calitatea de creditor a SC PCU SA şi SC UPC 2002 SRL.

Calitatea de creditor al SC PCU SA a fost stabilită irevocabil prin sentinţa nr.653/F/10.05.2010 rămasă irevocabilă prin decizia nr.1453/R-COM/2010 a Curţii de Apel Piteşti. Înscrierea creditorului SC PCU SA la masa credală a debitoarei SC M. SA a fost rezultatul admiterii unei contestaţii la tabelul definitiv în condiţiile art.75 din Legea insolvenţei, contestaţie care poate fi oricând formulată până la închiderea procedurii. Tocmai de aceea prin decizia nr.3345/27.10.2011 pronunţată din Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost înlăturată susţinerea contestatoarei potrivit căreia există contrarietate de hotărâri, respingându-se irevocabil cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri. În consecinţă, SC PCU SA i s-a stabilit în mod irevocabil calitatea de creditor al SC M. SA, fiind înscris în tabelul definitiv al creanţelor. Prin încheierea din 21.09.2011 s-a luat act de cesiunea intervenită între SC PCU SA şi SC UPC 2002 SRL, acesta din urmă, subrogându-se în toate drepturile şi obligaţiile SC PCU SA.

S-a reţinut că tabelul definitiv consolidat este principalul criteriu al distribuirii fondurilor rezultate din lichidare şi în acelaşi timp, criteriul care conferă creditorilor îndreptăţirea de a participa la procedură.

Judecătorul sindic a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorilor pornind de la prevederile art.122 pct.3, pe care a admis-o pentru următoarele considerente:

În ceea ce o priveşte pe contestatoarea C.I. s-a precizat că după deschiderea procedurii asociaţii, acţionarii sau membrii debitorului persoană juridică nu au dreptul să participe direct la procedura insolvenţei, drepturile lor, privite colectiv, fiind exercitate de administratorul special.

În actuala reglementare, legea insolvenţei a eliminat asociaţii/acţionarii din rândul participanţilor direct la procedură, calitatea lor de creditori ai debitorului pentru creanţa reziduală din deţinerea de părţi sociale/acţiuni devenind indiferentă pentru procedura insolvenţei.

În ceea ce priveşte pe C.P., acesta a formulat contestaţie atât în calitate de administrator special, cât şi de acţionar minoritar al SC PCU SA.

În această ultimă calitate, C.P. nu a făcut dovada calităţii de reprezentant a SC PCU SA, motiv pentru care nu poate să angajeze societatea într-un astfel de litigiu. Din toate actele depuse la dosar rezultă că SC PCU SA este reprezentată de C. G.

În ceea ce priveşte atribuţiile administratorului special, C.P. ca şi administrator special, ar fi putut, potrivit art.18 lit.f din Legea nr.85/2006, doar să participe la inventar, să primească bilanţul de închidere şi notificarea închiderii procedurii.

Mai mult decât atât, art.122 pct.3 din Legea nr.85/2006, prevede dreptul exclusiv al comitetului creditorilor sau oricărui creditor să formuleze contestaţii la raport şi la planul de distribuire.

În mod evident, nu orice creditor poate contesta distribuţiile parţial, ci numai creditorii îndreptăţiţi să participe la procedură.

Tribunalul a reţinut de aici că, neavând calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură, CI şi CP nu au calitate procesuală activă care să le permită promovarea unei contestaţii la planul de distribuire.

Faţă de cele expuse, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a numiţilor CI şi CP şi respinsă contestaţia acestora, pentru acest motiv.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs contestatorii Coman CI şi CP, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând totodată, în temeiul art.8 alin.5 lit.d din Legea nr.85/2006, suspendarea executării hotărârii recurate.

În motivarea recursului, după o largă prezentare a situaţiei de fapt şi a istoricului cauzei, s-a arătat că în mod greşit judecătorul sindic a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorilor-recurenţi, cu încălcarea dispoziţiilor art.18 alin.2 lit.c din Legea nr.85/2006, potrivit cărora administratorul social are dreptul de a formula contestaţii în cadrul procedurii de insolvenţă, pe toată durata procedurii şi fără a i se limita în vre-un fel acest drept.

Recurenţii mai arată că instanţa fondului are o motivare contradictorie întrucât pe de o parte arată că asociata C.I. nu avea calitate procesuală activă întrucât ”după deschiderea procedurii asociaţii, acţionarii sau membrii debitorului persoană juridică nu au dreptul să participe direct la procedura insolvenţei, drepturile lor, privite colectiv, fiind exercitate de administratorul special”, iar pe de altă parte susţine că administratorul special ar putea „doar să participe la inventar, să primească bilanţul de închidere şi notificarea închiderii procedurii”.

Recurenţii susţin că dacă s-ar afecta acest punct de vedere ar însemna că administratorul special al oricărei societăţi în insolvenţă, nu ar mai avea dreptul de a mai promova în numele asociaţilor, nici o contestaţie după deschiderea procedurii, nemaiputând astfel să-şi exercite rolul prevăzut de art.18, alin.2, lit.c din Legea nr.85/2006.

Intimata S.C. UPC 2002 S.R.L. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca legală şi temeinică, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Piteşti, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr.1531/R-Cont/13 iunie 2012, a respins cererea de suspendare şi recursurile formulate de contestatorii-recurenţi, ca nefondate.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare, Curtea a constatat că aceasta este nemotivată, respingând-o ca atare.

Asupra recursurilor formulate, analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a constatat că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În cauză, deşi formulate printr-un înscris unic, suntem în prezenta a două contestaţii, formulate de contestatori care se află în poziţii procesuale diferite şi acţionează fiecare într-o calitate proprie.

Astfel, în ceea ce-l priveşte pe contestatorul recurent CP acesta a formulat contestaţia în calitatea sa de administrator special al debitoarei, S.C. M. S.A., dar şi în calitate de asociat minoritar al SC PCU SA .

În ceea ce o priveşte pe C. I., aceasta a formulat contestaţie în calitate de asociat majoritar al SC PCU SA.

În ceea ce priveşte contestaţia formulată de administratorul special, Curtea reţine că, potrivit art.18 alin.1 din Legea nr.85/2006: „După deschiderea procedurii, adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societăţii şi ale acestora şi să participe la procedură, pe seama debitorului. După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce şi activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor”.

Printre atribuţiile prevăzute la art.18 alin.2 din Legea nr.85/2006 se numără şi cea prevăzută la lit.c), şi anume :„formulează contestaţii în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege”.

Cu toate acestea, dreptul administratorului special de a formula contestaţii nu se referă în mod generic decât la acele contestaţii pentru care legea îi conferă acestuia calitate procesuală activă, în virtutea mandatului său de reprezentare a intereselor acţionarilor sau asociaţilor, prevăzute art.18 alin.1 teza a II-a din legea nr.85/2006.

Or, în ceea ce priveşte contestaţiile la raportul şi la planul de distribuţie art.122 alin.3 din Legea nr.85/2006, prevede că: ”Comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestaţii la raport şi la plan, în termen de 15 zile de la afişare”.

Prin urmare, calitatea procesuală activă într-o astfel de contestaţie au numai creditorii şi respectiv comitetul creditorilor, iar nu şi administratorul special a cărui calitate procesuală activă este recunoscută în procedura insolvenţei însă numai în acele acţiuni introduse în limitele mandatului său de reprezentare a intereselor acţionarilor sau asociaţilor, nu însă şi pentru acele contestaţii pentru care legiuitorul a înţeles să confere expres calitatea procesuală activă doar unei anumite categorii de participanţi la procedură.

Or, potrivit art.3 pct.7 şi 8 din Legea nr.85/2006: „prin creditor se înţelege persoana fizică sau juridică ce deţine un drept de creanţă asupra averii debitorului şi care a solicitat, în mod expres, instanţei să îi fie înregistrată creanţa în tabelul definitiv de creanţe sau în tabelul definitiv consolidat de creanţe şi care poate face dovada creanţei sale faţă de patrimoniul debitorului, în condiţiile prezentei legi. Au calitatea de creditor, fără a depune personal declaraţiile de creanţă, salariaţii debitorului”, iar „creditorul îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei este acel creditor care a formulat şi i-a fost admisă, total sau în parte, o cerere de înregistrare a creanţei sale pe tabelul definitiv al creanţelor contra debitorului şi care are dreptul de a participa şi de a vota în adunarea creditorilor, inclusiv asupra unui plan de reorganizare judiciară admis de judecătorul-sindic, de a fi desemnat în calitate de membru al comitetului creditorilor, de a participa la distribuţiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciară a debitorului sau din lichidarea averii debitorului, de a fi informat ori notificat cu privire la desfăşurarea procedurii şi de a participa la orice altă procedură reglementată de prezenta lege”.

În consecinţă, neregăsindu-se înscrişi în tabelul definitiv al creanţelor, recurenţii nu au calitatea de creditori îndreptăţiţi să participe la procedură în sensul art.3 pct.8 din Legea nr.85/2006 şi prin urmare, nici calitate procesuală activă pentru a formula contestaţia prevăzută de art.122 alin.3 din Legea nr.85/2006.

Drept urmare, nici contestaţia formulată de aceştia în calitate de asociat majoritar, respectiv minoritar al SC PCU SA nu poate fi primită, contestatorii neputând justifica calitatea procesuală activă prin calitatea de asociat, ci doar prin aceea de creditor îndreptăţit să participe la procedură, calitate a cărei dovadă însă nu au produs-o, aceştia nefiind înscrişi în tabelul definitiv al creanţelor.

Pentru aceste motive, contestaţia fiind în mod corect respinsă de către tribunal, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Văzând şi dispoziţiile art.274 Cod procedură civilă, recurenţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinare în sumă de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocat, conform facturii fiscale nr.12/12.06.2012, depuse dosar.