avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 
Procedura insolvenţei. Cerere de schimbare a lichidatorului judiciar. Respingere. Vot al creditorilor majoritari de confirmare a lichidatorului desemnat provizoriu. Efecte. Cererea creditorului iniţiator al procedurii, de desemnare a unui anumit practician
 
Secţia a II­a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 5203 din 8 iunie 2012
 
Prin sentinţa civilă din data de 27.01.2012 a Tribunalului Specializat Cluj s­a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Specializat Cluj în ce priveşte soluţionarea cererii formulate de creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj, de suspendare a executării sentinţei civile nr. 6026/2011 pronunţată la 04.11.2011 de Tribunalul Specializat Cluj, invocată din oficiu.
S­a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj, de suspendare a executării sentinţei civile nr. 6026/2011 pronunţată la 04.11.2011 de Tribunalul Specializat Cluj, în favoarea Curţii de Apel Cluj.
S­a admis cererea formulată de administratorul judiciar şi s­a dispus intrarea în faliment în procedură simplificată a debitoarei S.C. B.V. S.R.L., şi s­a confirmat în calitate de lichidator judiciar pe CII T.C., care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006.
S­a dispus dizolvarea debitoarei S.C. B.V. S.R.L. şi notificarea de către lichidator a intrării în faliment, tuturor creditorilor notificaţi conform art. 61 din Legea nr. 85/2006, debitoarei şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj pentru efectuarea menţiunii, precum şi aducerea la îndeplinire a prevederilor art. 109 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, stabilindu­se termen pentru examinarea stadiului procedurii pentru data de 27.04.2012, ora 8,00.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la 26.01.2012, creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj a solicitat judecătorului sindic să dispună, în principal, suspendarea executării sentinţei civile nr. 6026/2011 pronunţată la 04.11.2011 de Tribunalul Specializat Cluj până la soluţionarea recursului formulat împotriva acesteia, iar în subsidiar, acordarea unui alt termen de judecată pentru soluţionarea irevocabilă a cererii de numire în calitate de administrator judiciar a P.O. IPURL şi confirmarea sau desemnarea în calitate de lichidator provizoriu a acestuia din urmă.
Totodată, s­a constatat că prin raportul de activitate depus la dosar la data de 17.01.2012, administratorul judiciar CII T.C. a propus intrarea debitoarei în faliment în procedură simplificată, arătând că aceasta se încadrează în criteriile prevăzute de art. 1 alin. 2 lit. c pct. 2, 3 şi 4 din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 300 alin. 2 Cod proc.civ., competenţa de soluţionare a cererii de suspendare a executării unei hotărâri împotriva căreia a fost formulată calea de atac a recursului, revine instanţei sesizate cu judecarea recursului, iar nu instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, astfel că a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Specializat Cluj în ce priveşte soluţionarea cererii formulate de creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj, de suspendare a executării sentinţei civile nr. 6026/2011 pronunţată la 04.11.2011 de Tribunalul Specializat Cluj, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj, de suspendare a executării sentinţei civile nr. 6026/2011 pronunţată la 04.11.2011 de Tribunalul Specializat Cluj, în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Nefiind suspendată executarea sentinţei prin care s­a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei, judecătorul sindic a analizat cererea de deschidere a procedurii simplificate a insolvenţei împotriva aceleiaşi debitoare, formulată de administratorul judiciar, în baza dispoziţiilor art. 54 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, şi constatând întrunite cerinţele art. 1 alin. 2 lit. c pct. 2, 3 şi 4 din acelaşi act normativ, actele contabile ale debitoarei nefiind găsite, nefiind găsit nici administratorul debitoarei, iar sediul debitoarei nemaiexistând la adresa menţionată în Registrul Comerţului, a încuviinţat propunerea formulată de către administratorul judiciar şi va dispune, în temeiul art. 107 lit. D raportat la art. 1 alin. 2 lit. c din acelaşi act normativ, intrarea în faliment în procedura simplificată a debitoarei S.C. B.V. S.R.L.
În baza prevederilor art. 107 alin.2 lit. c din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a confirmat în calitate de lichidator judiciar pe CII T.C., care va îndeplini atribuţiile prev. de art. 25 din Legea nr. 85/2006, acesta fiind administratorul judiciar desemnat conform art. 34 din acelaşi act normativ, prin sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei.
În acest sens, tribunalul a reţinut că nu sunt întrunite cerinţele art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, pentru confirmarea în calitate de lichidator judiciar a P.O. IPURL, conform cererii formulate de creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Cluj, având în vedere faptul că această creditoare nu deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor şi nici nu a invocat existenţa unei hotărâri a adunării generale a creditorilor debitoarei prin care să se fi hotărât numirea P.O. IPURL în calitate de administrator judiciar sau lichidator judiciar al debitoarei.
Potrivit art. 107 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006, prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul sindic trebuie să dispună, printre altele, „în cazul procedurii simplificate, confirmarea, în calitate de lichidator judiciar, a administratorului judiciar desemnat conform art. 19 alin. 2 sau art. 34, după caz”. Or, nefiind întrunite cerinţele art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic nu poate confirma în calitate de lichidator judiciar al debitoarei decât pe administratorul judiciar al acesteia numit prin sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei.
Împrejurarea că, la numirea administratorului judiciar al debitoarei, prin sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva acesteia, judecătorul sindic în mod greşit a reţinut că nu s­a solicitat de către creditoarea care a formulat cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, numirea unui anumit administrator judiciar, priveşte modul de soluţionare a căii de atac a recursului formulate de către creditoare împotriva acelei sentinţe, fără a reprezenta o excepţie de la dispoziţiile art. 107 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006, pe care judecătorul sindic este obligat să le aplice, câtă vreme nu a fost modificată sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitoarei.
În baza art. 107 alin.2 din acelaşi act normativ, s­a dispus dizolvarea societăţii debitoare, iar în temeiul art. 109 alin.1 din Legea nr. 85/2006 s­a dispus notificarea de către lichidator a intrării în faliment a creditorilor notificaţi, debitoarei şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj pentru efectuarea menţiunii, precum şi aducerea la îndeplinire a prevederilor art. 109 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei hotărâri, creditoarea DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ în reprezentarea ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE CLUJ­NAPOCA a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia şi modificarea hotărârii, în sensul numirii în calitate de lichidator judiciar pe P.O. IPURL precum şi suspendarea executării sentintei comerciale pronunţată în data de 27.01.2012 privind deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva debitoarei până la soluţionarea recursului pe care l­a formulat împotriva sentinţei comerciale nr. 6026/ 04.11.2011 a Tribunalului Specializat Cluj, recurs prin care a solicitat modificarea sentintei nr. 6026/ 04.11.2011 prin care a fost numita practician în insolventă C.I.I.T.C. si numirea în calitate de practician în insolventa pe P.O. IPURL. De asemenea, a solicitat suspendarea executării sentinţei recurate până la soluţionarea prezentului recurs.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C.pr.civ., creditoarea a arătat că, prin sentinta comerciala nr. 6026/04.11.2011, Tribunalul Specializat Cluj a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei faţă de debitoarea SC B.V. SRL CLUJ­NAPOCA, la solicitarea creditorului Administratia Finantelor Publice a Municipiului Cluj­Napoca, numind în calitate de lichidator judiciar pe T.C.. În ceea ce priveşte această numire a formulat recurs prin care a solicitat numirea practici anului în insolventa P.O. IPURL, în temeiul prevederilor art. 11 alin.l lit.c) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei.
A menţionat că prin cererea înregistrată la Tribunalul Comercial Cluj în data de 09.05.2011, A.F.P.Cluj­Napoca prin D.G.F.P.Cluj a solicitat în dosar numirea în calitate de administrator judiciar pe practicianul în insolvenţă pe P.O. IPURL selectat conform Ordinului
A.N.A.F. nr. 1009/2007 şi care a depus la dosarul Tribunalului Comercial Cluj oferta sa de servicii.
Întrucât creditoarea care a solicitat deschiderea procedurii insolventei prin cererea depusă în data de 09.05.2011 a solicitat numirea in calitate de administrator judiciar pe P.O. IPURL, iar oferta de servicii a acestuia a fost depusă la dosarul cauzei anterior pronunţării sentinţei atacate, recurenta a apreciat că judecătorul sindic trebuia să tină cont de aceasta şi astfel i­a fost încălcat dreptul prev. de art. 11 alin.l lit.c) din Legea nr. 85/2006.
A mai menţionat că administratorul judiciar T.C. nu a fost confirmat în cadrul procedurii insolventei de adunarea creditorilor SC B.V. SRL.
Fata de cele arătate mai sus, recurenta nu este de acord cu confirmarea sau desemnarea în calitate de lichidator judiciar a C.I.I. T.C. întrucât în speţă au fost încălcate prevederile art. 11 alin.l lit.c) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, iar numirea C.I.I. T.C. in calitate de administrator judiciar provizoriu nu este irevocabilă.
În final, a învederat instantei că în ceea ce priveşte numirea în calitate de administrator judiciar pe T.C. a formulat recurs si împotriva sentintei comerciale nr. 6026/04.11.2011 pronunţata de Tribunalul Specializat Cluj.
Intimata CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENTĂ C.I.I.T.C. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate precum şi respingerea cererii de suspendare a executării acesteia până la soluţionarea recursului prin care s­a solicitat modificarea sentinţei nr. 6026/04.11.2011 ca fiind rămasă fără obiect. Totodată, a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării sentinţei din data de 27.01.2012 până la soluţionarea prezentului recursului ca fiind neîntemeiată.
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 310 din 27.01.2012 a Tribunalului Specializat Cluj s­a dispus intrarea în faliment în procedura simplificată a debitoarei S.C. B.V. S.R.L. şi s­a confirmat în calitate de lichidator judiciar CII T.C., care urma să îndeplinească atribuţiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006.
Ulterior deschiderii procedurii insolvenţei în formă generală şi emiterii notificărilor în temeiul prevederilor art. 61 din Legea nr. 85/2006 au fost depuse declaraţii de creanţă de către creditorii A.F.P.Cluj­Napoca, Municipiul Cluj­Napoca lei, ITM Cluj şi E. SA.
În urma analizării declaraţiilor de creanţă, administratorul judiciar provizoriu a întocmit tabelul preliminar înscriind creanţele la valorile solicitate. Creditoarea A.F.P.Cluj deţine o creanţă în valoare de 33,62% din valoarea totală a pasivului, iar Municipiul Cluj­Napoca este creditor majoritar deţinând o creanţă în valoare de 65,84% din cuantumul total al creanţelor.
La data de 20.02.2012 a fost convocată adunarea creditorilor în vederea confirmării lichidatorului judiciar, CII T.C., numit de judecătorul sindic iar creditorul majoritar Municipiul Cluj­Napoca cu un procent de 65,84% din masa credală şi creditoarea E. SA cu un procent de 0,45% din masa credală şi­au exprimat în mod valabil votul în sensul confirmării lichidatorului desemnat provizoriu de judecătorul sindic.
Întrucât creditorii care deţin mai mult de 50 % din valoarea totală a creanţelor asupra debitoarei S.C. B.V. S.R.L. au decis confirmarea lichidatorului judiciar provizoriu în acord cu prevederile art. 19 alin 2 din Legea nr. 85/2006 orice discuţie cu privire la legalitatea desemnării lichidatorului judiciar prin hotărârea de intrare în faliment în procedura simplificată este lipsită de legitimitate din perspectiva actualităţii interesului procesual al recurentei. Chiar dacă prima instanţă a omis la momentul deschideri procedurii insolvenţei în formă generală cererea formulată de creditorul la iniţiativa căruia s­a deschis procedura de desemnare a unui anumit practician în insolvenţă, o reformare a actului jurisdicţional sub acest aspect ar fi lipsită de utilitate la acest moment procesual, atâta timp cât creditorii majoritari şi­au exprimat deja în mod valabil votul în sensul confirmării lichidatorului desemnat provizoriu de judecătorul sindic, decizia ce nu a fost contestată sub aspectul legalităţii în conformitate cu art. 19 alin.3 din Legea nr.85/2006.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 C.proc.civ Curtea va respinge recursul declarat de creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj împotriva sentinţei civile nr. 310 din 27.01.2012, a Tribunalului Specializat Cluj, pe care o va menţine în întregime.
Dată fiind soluţia pronunţată asupra recursului, Curtea va respinge şi cererea de suspendare a executării sentinţei menţionată anterior, aceasta fiind lipsită şi de interes ca urmare a faptului că a fost soluţionată odată cu recursul promovat împotriva aceleiaşi sentinţe. (Judecător Monica Ileana Iuga)
Funcţionar public. Salarizare. Solicitare de avansare în trepte. Încadrare în funcţie publică de conducere. Respingerea cererii
Secţia a II­a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 5209 din 11 iunie 2012
Prin sentinţa civilă nr. 935 din 15.02.2012 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosar nr. 5261/100/2011 s­a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B.T.A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamanta B.T.A. a fost numită în funcţia publică de conducere Consilier juridic I Superior 2 Şef Birou Juridic şi Contencios începând cu 7.04.2010, aspect ce rezultă din copia carnetului de muncă depusă la fila 5, urmare concursului organizat în perioada 16 – 18.03.2010.
Prin cererea înregistrată sub nr. 32801 din 25.XI.2010, reclamanta a solicitat pârâtei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş să dispună asupra avansării sale în grad din treapta 2 în treapta 1 de salarizare, începând cu 1.X.2010, în temeiul art. 67 din Legea nr. 188/1999 republicată, respectiv art. 7 (3) din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, motivat de faptul că este în treapta 2 de salarizare începând cu 1.07.2008, astfel că îndeplineşte condiţiile de 2 ani vechime în treapta de salarizare din care solicită să avanseze şi are calificativul corespunzător.
Prin adresa nr. 35115 din 17.XII.2010, pârâta a comunicat reclamantei că pentru funcţiile publice de conducere nu se realizează avansare în trepte de salarizare, acest lucru fiind valabil doar pentru funcţionarii publici de execuţie definitivi.
Prin dispoziţia nr. 100 din 8.02.2011, reclamanta a fost numită începând cu 1.02.2011 în funcţia publică de conducere de Şef Serviciu Juridic, Contencios şi Secretariatul Comisiei.
Actul administrativ unilateral a fost emis având în vedere Hotărârea Consiliului Judeţean nr. 208/2010 privind aprobarea stabilirii funcţiilor publice şi a Statului de funcţii pentru Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, art. 100 din Legea 188/1999 republicată privind statutul funcţionarilor publici, HG nr. 611/2008 privind aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, completată prin HG 611/2008.
Cu toate că dispoziţia i­a fost comunicată reclamantei în ziua de 16.03.2011 aceasta nu a fost atacată în instanţă, împrejurare recunoscută de reclamantă în motivarea acţiunii.
Urmare plângerilor înregistrate sub nr. 8363 – 8365 din 31.03.2011, pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş a emis adresa nr. 9982 din 19.04.2011 conform căreia în coeficienţii de ierarhizare privind funcţiile de conducere sunt cuprinse atât indemnizaţia de conducere cât şi valoarea sporului de vechime la maxim, aspecte reglementate de art. 15 şi 30 din Legea Cadru nr. 330/2009 raportat la art. 5 din Legea nr. 285/2010.
Legat de dovada vechimii în specialitate, pârâta a comunicat reclamantei că la 7.04.2010 a luat la cunoştinţă de fişa postului stabilită funcţiei publice de conducere – Şef Birou Juridic şi Contencios, care conţine atribuţii specifice consilierului juridic, funcţie publică pe care o ocupă din acea dată.
Din perspectiva celor descrise anterior şi ţinând seama că pentru funcţiile publice de conducere, cum este cea ocupată de reclamantă, nu se realizează avansare în trepte de salarizare raportat la prevederile art. 7 al. 3 din Secţiunea 2 a Legii Cadru nr. 330/2009, nu pot fi primite susţinerile reclamantei.
Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, acţiunea este neîntemeiată şi a fost respinsă în baza dispoziţiilor art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B.T.A. solicitând în principal, să se admită recursul, să se caseze hotărârea atacată şi să se trimită cauza spre rejudecare instanţei de fond; ­în subsidiar, să se admită recursul, să se modifice sentinţa atacată şi pe cale de consecinţă să se admită acţiunea aşa cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată al căror cuantum îl va preciza.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurenta că instanţa nu a soluţionat efectiv cererea sa, deoarece a solicitat să constatate că, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile În materie si documentelor de serviciu ale reclamantei deţine calitatea de consilier juridic corespunzător funcţiei publice de execuţie CONSILIER JURIDIC, clasa 1, grad Superior, treapta 1 de salarizare, cerere asupra căreia apreciază că instanţa de fond nu s­a pronunţat.
In motivare, instanţa de fond arată că pentru funcţiile de conducere, nu se realizează avansarea în trepte de salarizare raportat la prevederile art. 7 alin. 3 din secţiunea 2 a Legii nr. 330/2009, or nu acest lucru a solicitat, ci recunoaşterea calităţii sale de consilier juridic cu încadrarea arătată în petit în cadrul instituţiei intimate. Câtă vreme instanţa de fond nu face nicio referire la cererea formulată, apreciază că acest lucru echivalează cu o nepronunţare asupra cererii, cu o nerezolvare a solicitării sale, motiv de casare cu trimitere a sentinţei atacate.
Referitor la petitul subsidiar de modificare a hotărârii atacate, arată faptul că. este angajată a paratei din data de 07.04.2011 în funcţia publică CONSILIER JURIDIC clasa 1, grad superior, treapta 2 de salarizare, şef Birou Juridic şi Contencios Administrativ, astfel cum rezultă din copia propunerii de numire în funcţia publică actului de numire, a documentului care atesta depunerea jurământului, a fişei postului, Carnetului de muncă, pe care le anexează.
Prin documentele ulterioare emise în materie de raporturi de serviciu pentru reclamantă, parata, cu rea credinţă nu­i recunoaşte calitatea de consilier juridic corelativă funcţiei publice CONSILIER JURIDIC, clasa 1, grad Superior, treapta 1 de salarizare ocupată prin concurs, În conditiile legii ,menţionand doar funcţia publică de conducere pe care o exercită, sens în care anexează copii ale dispoziţiilor nr.83/04.02.2011, 100/08.02.2011.
În fapt, parata pretinde să exercite atribuţii si să­şi asume responsabilităţi specifice funcţiei publice CONSILIER JURIDIC, o delegă în această calitate la instanţele de judecată sau în orice alte împrejurări unde are nevoie, dar în drept, în documentele de serviciu ale reclamantei, refuză fără temei să­i recunoască această calitate, deşi exercită acest fel de atribuţii.
La comunicarea către reclamantă a dispoziţiilor menţionate, a formulat plangere ( înregistrată sub nr.8364/31.03.2011 şi pe care o anexează) prin care a aratat inadvertenţele existente ,iar prin adresa paratei nr.9982/19.04.2011 (pe care o anexează), se formulează răspuns la ceea ce nu a solicitat, respectiv modul de stabilire şi cuantumul indemnizaţiei de conducere.
Prin conduita sa parata încalcă dispoziţiile legale care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, respectiv Legea nr.514/2003 cu modificări şi completări şi Statutul profesiei de consilier juridic şi încalcă dreptul reclamantei la vechimea în funcţii juridice care, potrivit art.7 din lege este recunoscută doar consilierilor juridici iar nu şefului de birou sau serviciu, acestea reprezentand atribuţii de conducere care pot exista sau nu temporar sau definitiv, dar funcţia de bază CONSILIER JURIDIC, ocupată prin concurs nu poate fi nesocotită, nerecunoscută, eventual poate fi schimbată cu acordul reclamantei, în condiţiile legii; de asemenea se încalcă principiul egalităţii de şanse şi tratament în raport cu ceilalţi consilieri juridici angajaţi ai paratei, fapt de natură a­i produce şi prejudicii.
De altfel, prin poziţia procesuală exprimată de intimată în faţa instanţei de fond prin întâmpinare aceasta nu s­a opus admiterii acţiunii.
În drept s­au invocat prevederile: art.20 din Legea nr. 554/2004, art. 304/1 şi următ. din C.proc.civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, din următoarele considerente:
Consideră recurenta­reclamantă că instanţa de fond s­a pronunţat asupra altei cereri decât cea cu care a fost investită, în realitatea solicitând instanţei să constate că deţine calitatea de consilier juridic corespunzător funcţiei publice de consilier juridic clasa I, grad superior, treapta 1 de salarizare.
Contrar susţinerilor recurentei, Curtea constată că întreaga procedură prealabilă realizată de aceasta cu intimata Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş a vizat promovarea sa din treapta 2 în treapta 1 de salarizare. Cererea sa fiind respinsă, s­a adresat instanţei de contencios administrativ, solicitând să se constate că deţine calitatea de consilier juridic corespunzător funcţiei publice de execuţie consilier juridic, clasa I, grad superior, treapta 1 de salarizare.
Prin urmare, este evident că ceea ce dorea reclamanta era avansarea sa în treapta 1 de salarizare, calitatea sa de consilier juridic nefiind contestată de intimată, mai mult decât atât, calitatea de consilier juridic deţinută în cadrul intimatei fiind menţionată şi în carnetul de muncă.
În consecinţă, singurul aspect contestat fiind cel referitor la posibilitatea avansării recurentei în treapta 1 de salarizare, aspect asupra căreia reclamanta a investit instanţa, Curtea constată că prima instanţă s­a pronunţat asupra cererii formulate, în limita investirii, cu respectarea principiului disponibilităţii părţilor.
Pe fondul cauzei, Curtea constată, la fel ca şi instanţa de fond, că reclamanta deţine o funcţie publică de conducere, cu privire la care nu este posibilă avansarea în trepte de salarizare, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. 3 din Legea nr. 330/2009. De altfel, cu privire la acest aspect, recurenta nu a criticat în nici un fel soluţia instanţei de fond.
Prin urmare, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursul formulat este nefondat, motiv pentru care îl va respinge. (Judecător Monica Diaconescu)