Procedura
insolvenţei . Cerere pentru anularea unor plăţi efectuate după data deschiderii
procedurii insolvenţei. Necesitatea ca titularul cererii să dovedească
calitatea de persoană interesată. Creditor care nu ar fi putut beneficia oricum
de sumele plătite. Respingerea cererii
Secţia a IIa civilă, de contencios administrativ şi
fiscal, decizia nr. 3541 din 4 mai 2012
Prin sentinţa civilă nr.
1.431 din 21 octombrie 2011, a Tribunalului BistriţaNăsăud sa respins ca
neîntemeiată cererea creditorului D.C.L., în contradictoriu cu intimaţii
ADMINISTRATIA FINANŢELOR PUBLICE A MUN. Bistriţa şi MUNICIPIUL BISTRIŢA, prin
PRIMAR.
Pentru a pronunţa această
hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin încheierea comercială nr.359/22
dec.20l0 pronunţată de Tribunalul BistriţaNăsăud a fost deschisă procedura
generală a insolvenţei în condiţiile L.nr.85/2006, la cererea debitorului SC F.
SRL Bistriţa care şia exprimat intenţia de redresare pe baza unui plan de
reorganizare.
Prin aceeaşi încheiere de
deschidere a procedurii insolvenţei a fost desemnat administratorul judiciar,
la propunerea debitoarei făcută în condiţiile art. 11(1) lit.c din L.85/2006 şi
au fost stabilite termenele limită pentru întocmirea, afişarea şi comunicarea
tabelului preliminar al creanţelor (28.02.2011) şi pentru afişarea tabelului
definitiv (.l5.03.2011).
La data de 28.02.2012,
administratorul judiciar provizoriu a depus la dosar tabelul preliminar de
creanţe (în care‚ la poziţia 2 a fost înscrisă creditarea AFP Bistriţa cu o
creanţă bugetară de 8382 lei iar la poz.3 a fost înscris creditorul Municipiul
Bistriţa, cu o creanţă bugetară de 761 lei).
In tabelul definitiv nu au
mai fost înscrişi cei 2 creditori bugetari, întrucât debitoarea a efectuat
plata datoriilor către cei 2 creditori bugetari (reprezentând taxe şi impozite
restante şi curente), la datele de 14.03.20l2 şi respectiv 01.03.2012.
Despre aceste plăţi a fost
încunoştinţat administratorul judiciar de către de debitoare care, la rândul
său, ia notificat pe cei 2 creditori pentru a justifica neînscrierea lor în
tabelul definitiv de creanţe.
Art. 46 alin. l din Legea
nr.85/2006 privind procedura insolvenţei statuează imperativ că „în afară de
cazurile prevăzute la art.49 sau de cele autorizate de judecătorulsindic,
toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii
procedurii sunt nule”.
Pe de altă parte, disp.art.49
alin.1 din lege prevăd că „ pe perioada de observaţie, debitorul va putea să
continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi către
creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare
a activităţii curente, după cum urmează:
a) sub supravegherea
administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în
sensul art. 28 alin. (1) lit. h), şi nu ia fost ridicat dreptul de administrare;
b) sub conducerea
administratorului judiciar, dacă debitorului i sa ridicat dreptul de
administrare, iar alin.2 prevede că „actele, operaţiunile şi plăţile care
depăşesc condiţiile menţionate la alin. (1) vor putea fi autorizate în
exercitarea atribuţiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va
convoca o şedinţă a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare
a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data
primirii acesteia”.
Rezultă din coroborarea
disp.art. 46(1) şi art.49 alin. 1 şi 2 că nu sunt supuse efectelor nulităţii
absolute, plăţile făcute după deschiderea procedurii insolvenţei, în perioada
de observaţie, de către debitorul căruia nu ia fost ridicat dreptul de
administrare, dar sub supravegherea administratorului judiciar dacă debitorul a
fost cererea de reorganizare.
In speţă, judecătorulsindic
a apreciat că sunt îndeplinite toate aceste cerinţe, care dau libertate
debitorului de a efectua plăţile legale şi după deschiderea procedurii
insolvenţei, exceptate de la efectele nulităţii.
Astfel, debitorul şia
declarat intenţia de reorganizare judiciară prin însăşi cererea de deschidere a
procedurii, acesta se află încă în perioada de observaţie, plăţile vizează
plata unor datorii la bugetul de stat şi local, impozit pe teren, alte impozite
şi taxe – restante şi curente, ce pot fi circumscrise operaţiunilor financiare
dintre cele vizate exemplificativ de art.3 alin.2 pct.l4 din lege, iar aceste
plăţi au fost aduse la cunoştinţa administratorului judiciar, care a luat act
de plăţi, fiind îndeplinită condiţia ca plăţile să fie efectuate sub
supravegherea administratorului judiciar.
In aceste condiţii, plăţile
efectuate către cei 2 creditori bugetari şi în sume relativ mici, fiind exceptate
de la efectele nulităţii impuse prin art.46 din lege, sa respins ca
neîntemeiată cererea creditorului D.C.L..
Împotriva acestei hotărâri
creditorul D.C.L. a declarat recurs, solicitând instanţei modificarea sentinţei
pronunţate de instanţa de fond în sensul admiterii cererii sale prin care a
solicitat constatarea nulităţii absolute a plăţii efectuate de debitoarea S.C.
F. S.R.L. Bistriţa în sumă de 8.400 lei către A.F.P. Bistriţa şi a sumei de 761
lei către creditorul Municipiul Bistriţa şi obligarea acestor doi creditori să
restituie aceste sume în contul unic de lichidare, plăţile fiind lovite de
nulitate absolută.
În motivarea recursului,
creditorul a arătat că prin încheierea comercială nr. 359/2010 pronunţată de
Tribunalul BistriţaNăsăud sa deschis procedura generală a insolvenţei la
cererea debitoarei SC. F. SRL Bistriţa la data de 22.12.2010, iar debitoarea a
efectuat plăţi către cei 2 creditori, respectiv 8400 către A.F.P. Bistriţa, la
data de 14.03.2011, cu chitanţa TS6 nr. 7945992 şi 761 lei către Municipiul
Bistriţa, la data de 01.03.2011, deci ulterior datei deschiderii procedurii,
astfel că aceste plăţi sunt făcute în frauda celorlalţi creditori.
Plăţile efectuate de către
creditoare au avut ca obiect plata impozitului unui teren către creditorul
Municipiul Bistriţa şi plata unei amenzi către creditorul D.G.F.P. BistriţaNăsăud,
or printre activităţile curente enumerate în mod expres în art. 3 din Legea nr.
insolvenţei, nu se regăsesc şi cele efectuate de către debitoare, motiv pentru
care în baza prev.art.46 din Legea nr. 85/2006, plăţile efectuate sunt nule.
Deoarece aceste plăţi nu se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a
activităţii curente, administratorul judiciar avea obligaţia să convoace o
şedinţă a creditorilor în vederea autorizării acestora, potrivit art. 49 alin.
2 din Legea nr. 85/2006.
Cum nici din actele depuse la
dosarul cauzei şi nici din adresa comunicată de către administratorul judiciar
nu rezultă îndeplinirea de către acesta a acestei obligaţii legale, respectiv
convocarea adunării creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii
administratorului special, în termen maxim de 5 zile de la data primirii
acesteia, cu toate că avea cunoştinţă despre cele două plăţi efectuate, cele
două chitanţe fiindui remise de către reprezentantul legal al debitoarei,
creditorulrecurent apreciază că şi din acest motiv plăţile efectuate către de
cei 2 creditori nu pot fi decât nule.
Intimatul MUNICIPIUL BISTRIŢA
a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului
formulat de creditor şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei
de fond deoarece plata făcută de debitoare se încadrează în situaţiile prev. de
art. 49 şi anume în desfăşurarea obişnuită a activităţii curente a debitoarei.
Analizând actele şi lucrările
dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor
legale incidente, Curtea reţine următoarele:
Prin cererea adresată
judecătorului sindic, recurentul D.C.L. a solicitat în conformitate cu
prevederile art. 46 şi 49 din Legea nr. 85/2006 anularea celor două plăţi în
valoare de 8.400 lei şi respectiv 761 lei efectuate de către debitoare în
favoarea DGFP Bistriţa NăsăudAFP Bistriţa şi Municipiului Bistriţa, după data
deschiderii procedurii insolvenţei.
Cu toate recurentul se
prevalează de dispoziţii legale care instituie sancţiunea nulităţii absolute,
acesta trebuie săşi dovedească calitatea de persoană interesată, respectiv
trebuie să probeze folosul practic urmărit prin promovarea unei astfel de acţiuni.
Din actele de la dosarul
cauzei reiese că recurentul figurează în tabelul definitiv de creanţe cu suma
de 579.737,5 lei în categoria creanţelor chirografare. Cele două creditoare,
AFP Bistriţa şi Municipiul Bistriţa, care au fost plătite după deschiderea
procedurii insolvenţei, deţineau creanţe bugetare, iar potrivit ordinii de
plată instituită de art. 123 din Legea nr. 85/2006, titularii creanţelor
bugetare beneficiază de distribuiri de sume înaintea creditorilor chirografari.
Prin urmare chiar dacă am
admite nevalabilitatea celor două plăţi efectuate după deschiderea procedurii
insolvenţei în favoarea celor doi creditori bugetari, de sumele cu care sar
reîntregi patrimoniul debitoarei nu ar profita recurentul D.C.L., ci eventual
creditorii garantaţi.
Date fiind aceste
circumstanţe, Curtea apreciază că recurentul D.C.L. nu poate justifica un
interes personal şi actual în promovarea acţiunii în constatarea nulităţii
absolute a celor două plăţi.
Cât timp cerinţa interesului
personal este esenţială pentru declanşarea oricărui demers judiciar, aceasta se
impune a fi verificată şi în cazul de faţă, iar în cazul neîntrunirii sale
acţiunea trebuia respinsă ca lipsită de interes, fără a se proceda la o analiză
a fondului cererii.
De asemenea de la înscrisurile
aflate la dosarul cauzei nu rezultă dacă sumele utilizate pentru plata celor
două creanţe provin din fonduri proprii ale administratorului statutar sau din
disponibilităţile băneşti ale societăţii, astfel că nici din această
perspectivă nu se justifică interesul reclamantului de a solicita anularea
plăţilor efectuate.
Cu toate că în opinia
instanţei de recurs acţiunea reclamantului D.C.L. trebuia respinsă ca lipsită
de interes, nu se justifică admiterea căii de atac a recursului deoarece
recurentul nu ar obţine nici un folos practic prin adoptarea unei astfel de
soluţii, acţiunea acestuia neatingânduşi scopul pentru care a fost promovată.
Pentru
toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ. Curtea va respinge
recursul declarat de creditorul D.C.L., împotriva sentinţei civile nr. 1.431
din 21 octombrie 2011, a Tribunalului BistriţaNăsăud, pe care o menţine în
întregime. (Judecător Monica Ileana Iuga) |