Principiul puterii de lucru
judecat. Interdicţia judecării din nou a unui proces terminat, precum şi a
contrazicerii între două hotărâri judecătoreşti, adică a infirmării
constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o altă
hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces.
Art.166 Cod procedură civilă
Art. 1201 Cod civil
Potrivit art.1201 Cod civil este
lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi
obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută
de ele şi împotriva lor în aceeaşi calitate, iar potrivit art.166 Cod procedură
civilă, excepţia puterii de lucru judecat poate fi invocată de părţi sau de
instanţă din oficiu în orice fază a judecăţii, chiar şi înaintea instanţei de
recurs.
(Decizia civilă nr. 1579/20.06.012)
Prin acţiunea înregistrată la
data de 01.07.2011, reclamantul B.I. a
chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii A., solicitând obligarea
acesteia să îi emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de
vârstă, conform dispoziţiilor O.U.G. nr.4/2005, în care la stabilirea
punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20
ani, precum şi la plata diferenţelor drepturilor de pensie pentru o perioadă de
3 ani anterioară introducerii acţiunii şi până la data de 31.12.2010 .
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că
este pensionat pentru limită de vârstă, drepturile iniţiale fiindu-i stabilite
prin decizia nr.169368/22.03.1994.
Fiind o pensie stabilită anterior
intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, pensia acestuia a intrat în procesul de
recalculare, potrivit H.G. nr.1550/2004 şi O.U.G. nr.4/2005.
A susţinut reclamantul că
potrivit dispoziţiilor Legii nr.3/1977, stagiul complet de cotizare este de 20
de ani şi nu de 30 de ani, cum în mod eronat a stabilit pârâta în buletinul de
calcul ce a stat la baza deciziei emise conform O.U.G. nr.4/2005, având în
vedere vechimea acestuia în muncă de 51 de ani, 4 luni şi 3 zile, din care 32 ani 6 luni şi 11 zile în grupa I de muncă.
Reclamantul a precizat că în mod
greşit intimata a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, în loc
de 20 ani, având în vedere art.2 din Normele metodologice de aplicare a H.G.
nr.1550/2004, art.14 din Legea nr.3/1977 şi Decizia nr.40/22.09.2008 a I.C.C.J.
Reclamantul a arătat faptul că nu
contestă decizia de recalculare, ci solicită obligarea pârâtei la recalcularea
pensiei conform celor învederate de el.
În drept, acţiunea a fost
întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 263/2010, Legii nr.19/2000, Legea
nr.3/1977, H.G. nr.1550/2004, O.U.G. nr.4/2005 modificată şi completată prin
Legea nr. 262/2008 şi Decizia nr.40/22.09.2008 a I.C.C.J.
La data de 08.02.2012 pârâta a
depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii
ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării s-a
arătat că prin decizia nr.169368/22.03.1994 a D.M.P.S. A.
reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea
vârstei de pensionare, în condiţiile art.14 din Legea nr.3/1977, ca urmare a
activităţii desfăşurate în grupa I de muncă timp de 32 de ani, 6 luni şi 11
zile.
Drepturile de pensie ale
reclamantului au fost recalculate în conformitate cu dispoziţiile O.U.G.
nr.4/2005 şi H.G. nr.1550/2004, începând cu data de 01.09.2005.
A învederat pârâta că la data de
01.01.2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.263/2010, au fost abrogate
actele normative în baza cărora s-a efectuat recalcularea drepturilor de pensie
ale reclamantului, inclusiv O.U.G. nr.4/2005.
În evidenţele instituţiei
reclamantul figurează cu un stagiu de cotizare realizat de 51 de ani, 4 luni şi
3 zile, din care 32 de ani, 6 luni şi 11 zile în grupa I de muncă.
S-a susţinut că art.14 din Legea
nr.3/1977 nu face vorbire de vechimea necesară pentru înscrierea la pensie
pentru limită de vârstă ci prevede care este vechimea necesară în grupa I sau
II de muncă pentru înscrierea la pensie cu reducerea vârstei de pensionare.
Potrivit art.2 din H.G.
nr.1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului
mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în
vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficia sau
care i se cuvenea la data începerii operaţiunilor de evaluare.
Art.8 din Legea nr. 3/1977
prevede că vechimea în muncă pentru înscrierea la pensie este de 30 ani pentru
bărbaţi şi 25 de ani pentru femei.
Prin urmare, drepturile de pensie
ale reclamantului au fost recalculate prin utilizarea unui stagiu complet de
cotizare de 30 ani, aşa cum prevede H.G. nr.1550/2004, întrucât acesta nu a
fost înscris la pensie în baza unor legi speciale, de natură să conducă la
utilizarea unui alt stagiu complet de cotizare.
Cei 20 de ani la care face
referire textul de lege nu reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de
legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, respectiv
stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual,
ci premiza acordării sporului suplimentar de vechime în muncă avut în vedere la
calcularea pensiei.
A mai arătat pârâta că în cauza
de faţă se solicită o recalculare a pensiei, nu o deschidere a dreptului de
pensie, cu stabilirea condiţiilor de pensionare şi prin urmare nu se pot modifica criteriile de
pensionare avute în vedere la data deschiderii dreptului la pensie.
În ceea ce priveşte capătul de
cerere privind obligarea pârâtei la plata unor diferenţe de pensie, s-a solicitat
respingerea acestuia întrucât, pe de o parte, la recalcularea drepturilor de
pensie ale reclamantului s-au avut în vedere dispoziţiile legale în materie cu
privire la evaluarea şi recalcularea drepturilor de pensie, iar pe de altă
parte, la data de 01.01.2011 s-au abrogat actele normative referitoare la
recalculare.
În drept, întâmpinarea a fost
întemeiată pe dispoziţiile art.115-118 Cod procedură civilă, O.U.G. nr.4/2005,
H.G. nr.1550/2004, Legii nr.3/1977, Legii nr.19/2000 şi Legii nr.263/2010.
Prin sentinţa civilă nr.84 din
data de 15 februarie 2012, Tribunalul A. a admis acţiunea şi a obligat pârâta să
procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului, luând în
calcul un stagiu de cotizare de 20 ani, precum şi să plătească acestuia
diferenţele drepturilor de pensie începând cu data de 01.07.2008 până la data
de 31.12.2010.
Pentru a pronunţa această
sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin decizia nr.169368/22.03.1994
reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă începând cu
01.04.1994, conform Legii nr.3/1977 şi a beneficiat de recalcularea drepturilor
de pensie, potrivit H.G. nr.1550/2004 şi O.U.G. nr.4/2005, începând cu data de
01.09.2005.
Din buletinul de calcul depus la
dosarul cauzei, rezultă ca pârâta a utilizat la determinarea punctajului mediu
anual al reclamantului un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Prin prezenta acţiune reclamantul
a solicitat obligarea pârâtei să îi emită o decizie de recalculare a pensiei
pentru limită de vârstă, conform dispoziţiilor O.U.G. nr.4/2005, în care la
stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de
cotizare de 20 ani, precum şi la plata diferenţelor drepturilor de pensie.
Cu privire la această solicitare,
instanţa a reţinut că drepturile de pensie ale reclamantului s-au născut în
baza Legii nr.3/1977, act normativ care trebuie avut în vedere pentru a se
verifica dacă pârâta a aplicat în mod corect dispoziţiile legale privind stagiul
complet de cotizare.
Aceasta întrucât potrivit art.2
alin.3 din Anexa 1 a
H.G. nr.1550/2004, privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea
recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al
asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de
01.04.2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, „Pentru persoanele
ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 –
31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului
mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977”.
Potrivit H.G. nr.1550/2004,
stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual
reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzuta de legislaţia in vigoare la
data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficia sau care i se
cuvenea la data începerii operaţiunilor de evaluare.
Potrivit art.14 din Legea
nr.3/1977, pentru o activitate desfăşurată în grupa I de muncă de cel puţin 20
ani, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani.
În acest sens s-a pronunţat şi
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr.40/22.09.2008, prin care
s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel
Timişoara, statuându-se că disp.art.77 alin.2 rap. la art.43 alin.1 şi alin.2
din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare
utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror
drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 şi
care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din
Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială
Potrivit art.329 pct.3 Cod
procedură civilă, soluţiile pronunţate în recursul în interesul legii prin care
se dezleagă problemele de drept sunt obligatorii pentru instanţă.
În cauza de faţă, reclamantul a
desfăşurat timp de peste 20 ani activităţi încadrate în grupa I de muncă,
respectiv 32 ani, 6 luni şi 11 zile, aşa cum rezultă din decizia
nr.169368/22.03.1994.
Raportând situaţia de fapt expusă
la dispoziţiile legale menţionate, instanţa a constatat că acţiunea este
întemeiată, întrucât pensia reclamantului trebuia recalculată conform H.G.
nr.1550/2004 şi O.U.G. nr.4/2005 pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20
de ani.
În ceea ce priveşte apărarea
pârâtei potrivit căreia la momentul formulării acţiunii, O.U.G. nr.4/2005 şi H.G.
nr.1550/2004 erau abrogate, instanţa a reţinut că, deşi acţiunea este formulată
ulterior abrogării O.U.G. nr.4/2005 şi H.G. nr.1550/2004, norma aplicabilă
raportului substanţial dintre părţile litigiului este norma în vigoare la
momentul la care se pretinde a fi existat dreptul dedus judecăţii.
În cauza de faţă reclamantul se
plânge de modalitatea în care i-au fost recalculate drepturile de pensie în
temeiul H.G. nr.1550/2004 şi O.U.G. nr.4/2005.
Posibilitatea revizuirii
drepturilor de pensie este reglementată de art.107 din Legea nr.263/2010, care
stabileşte că se operează, din oficiu sau la cererea pensionarului,
modificările ce se impun, atunci când se constată diferenţe între sumele
stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, fără a se distinge după
momentul iniţial sau legea în baza căreia au fost stabilite aceste drepturi.
Faţă de considerentele de fapt şi
de drept expuse, instanţa a admis acţiunea şi a obliga pârâta să recalculeze
drepturile de pensie ale reclamantului utilizând un stagiu complet de cotizare
de 20 de ani.
Pentru aceleaşi considerente, a fost
obligată pârâta să plătească reclamantului diferenţele de drepturi de pensie
începând cu data de 01.07.2008 şi până la data de 31.12.2010.
Împotriva sentinţei civile nr.84
din data de 15 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul A., a formulat în termen
recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii A., criticând-o pentru nelegalitate şi
netemeinicie, invocând motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.6 şi 9 Cod
procedură civilă.
În motivarea recursului, într-o
primă critică se invocă excepţia autorităţii lucrului judecat, întrucât pe
rolul tribunalului s-a mai aflat un dosar având aceleaşi părţi, respectiv
reclamantul din cauza de faţă şi pârâtă, având acelaşi obiect.
În acel dosar prin sentinţa
civilă nr.1213/2011 pronunţată de Tribunalul A., s-a respins acţiunea, dar prin
decizia civilă nr.1837/R-CA/18 octombrie 2011 a Curţii de Apel P., s-a admis recursul
formulat de reclamant, s-a modificat sentinţa, în sensul că a fost admisă
acţiunea şi obligată pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale
reclamantului în funcţie de un stagiu de cotizare de 20 de ani, urmând a i se
plăti şi diferenţa de drepturi de pensie începând cu data de 20 ianuarie 2008.
De aceea având în vedere această
situaţie, în conformitate cu dispoziţiile art.166 Cod procedură civilă, urmează
a se constata că în cauză există autoritate de lucru judecat.
Apreciază pârâta că dacă se va
trece peste această excepţie, acţiunea nu este întemeiată nici pe fond întrucât
drepturile de pensie pentru limită de vârstă au fost stabilite conform
legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, acesta a beneficiat de
recalcularea drepturilor de pensie conform H.G. nr.1550/2004 şi O.U.G.
nr.4/2005, începând cu 1 septembrie 2005.
În contextul celor arătate,
pârâta solicită admiterea recursului.
Examinând criticile formulate,
Curtea a constatat că sunt întemeiate, iar recursul este fondat.
Astfel potrivit art.1201 Cod
civil este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are
acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi,
făcută de ele şi împotriva lor în aceeaşi calitate, iar potrivit art.166 Cod
procedură civilă, excepţia puterii de lucru judecat poate fi invocată de părţi
sau de instanţă din oficiu în orice fază a judecăţii, chiar şi înaintea
instanţei de recurs.
Pentru a exista lucru judecat
dedus într-un proces din hotărârea pronunţată într-un proces anterior, potrivit
art.1201 Cod civil, trebuie să existe tripla identitate cerută de acest text,
de persoane, de obiect şi de cauză.
Din examinarea hotărârii
pronunţate în primul proces, rezultă tripla identitate.
Principiul puterii de lucru
judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având
acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi fiind purtat între aceleaşi părţi, ci şi
contrazicerea între două hotărâri judecătoreşti, adică infirmarea constatărilor
făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o altă hotărâre
judecătorească posterioară dată în alt proces.
Întrucât Curtea a găsit
întemeiată această excepţie, celelalte critici ce privesc fondul cauzei nu vor
mai fi analizate.
De aceea în considerarea celor
arătate mai sus, Curtea a constatat că recursul este fondat şi în conformitate
cu dispoziţiile art.312 Cod procedură civilă
l-a admis, cu consecinţa modificării sentinţei, în sensul respingerii
acţiunii.