Plângere la Legea nr.
10/2001. Îndreptăţire la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 165/2013
Curtea de Apel Cluj,
Secţia I-a civilă, decizia nr. 3473 din 26 septembrie 2013
Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 17 iulie
2006, reclamanţii G.M.G., G.G. junior, M.G.G., M.T.B., K.B., K.D.O.I., K.F.,
C.J., B.P., K.G. au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în
contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Turda, şi RADP TURDA, să
dispună: anularea Deciziei nr.5/8 ianuarie 2003 emisă de Primarul Mun.Turda, în
aplicarea disp. Legii 10/2001 în soluţionarea Notificării înregistrate la
Biroul executorului judecătoresc M.D. din Turda, jud. Cluj, sub nr. 184/25
iunie 2001 în ceea ce priveşte acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent
pentru nr. top.755/l/3, 756/3, Acces în suprafaţă de 479 m.p. (înscris în CF
404 Turda,
A+28), respectiv no
top.755/l/2, 756/2, Curte în suprafaţă de 424 m.p şi să dispună obligarea
intimatei la restituirea în natură a imobilelor deţinute de acestea, situate în
Turda, str. A., nr..., jud. Cluj,identificate cu nr. top. 755/l/3, 756/3, Acces
în suprafaţă de 479 m.p. (înscris în CF 404 Turda, A+28), respectiv no
top.755/1/2,756/2, Curte în suprafaţă de 424 mp, actualmente transpus în CF nou
în favoarea RADP Turda.
În subsidiar s-a solicitat obligarea solidară a
intimaţilor a emite o nouă dispoziţie pentru restituirea în natură a imobilelor
deţinute de acestea, situate în Turda, str. A., Jud. Cluj, identificate cu nr.
top. 755/l/3, 756/3 Acces în suprafaţă de 479 m.p. (înscris în CF 404 Turda,
A+28), respectiv no top.755/1/2, 756/2, Curte în suprafaţă de 424 m.p, cu
obligarea solidară a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin extinderea şi precizarea de acţiune formulată la
data de 06.10.2011 de către reclamanţii G.M.G., G.G. junior, M.G.G., M.T.B. s-a
solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâţi a Municipiului Turda ,
Serviciului Administrarea Patrimoniului Imobiliar şi SC Domeniul Public SA
Turda.
Prin extinderea şi completarea de acţiune formulată de
reclamanţi la data de 02.11.2011, s-a solicitat introducerea în cauză în calitate
de pârâţi şi a numiţilor C.G., R.V.,născ. C., urmând ca în contradictoriu cu
aceştia să stabilească instanţa limitele de proprietate ale imobilului
solicitat de reclamanţi a fi restituit în condiţiile Legii 10/2001,în
conformitate cu concluziile raportului iniţial de expertiză judiciară în
specialitatea topografie efectuat de către ing. D.A.N., limita faţă de aceştia
fiind liniile drepte dintre punctele 15, 16, 17, 18, 19, 20, 2, 27, 15, în
această ordine.
Prin sentinţa civilă nr. 886 din 13.12.2012 pronunţată
de Tribunalul Cluj s-a admis în parte acţiunea civilă extinsă şi precizată
formulată de reclamanţii G.M.G., G.G. jr., M.G.G., M.T.B., K.B., K.D.O.I.,
K.F., C.J., B.P. şi K.G., toţi prin mandatar G.F.E. în contradictoriu cu
paraţii Primarul Municipiului Turda, SC Domeniul Public Turda SA,
continuatoarea în drepturi a RADP Turda, Municipiul Turda Serviciul
Administrarea Patrimoniului Imobiliar, C.G., R.V. născ. C. şi în consecinţă:
- s-a anulat în parte Dispoziţia nr.5/08.01.2003 emisă
de Primarul Municipiului Cluj-Napoca cu privire la imobilul înscris iniţial în
CF nr.404 Turda, nr. top. 755 şi 756, astfel:
- s-a dispus restituirea în natură în favoarea
reclamanţilor a suprafeţei de 1117 mp., configurată cu culoare roşie
între punctele 3, 6,8,14, în anexa 3 a raportului de expertiză întocmit în
cauză de expert D.A., raport care împreună cu răspunsul la obiecţiuni, face
parte integrantă din prezenta hotărare; a suprafeţei de 622 mp.
configurată în acelaşi raport cu culoare verde, între punctele 3,14,15,20,
precum şi a suprafeţei de 486 mp., configurată în raport cu culoare
portocalie, între punctele 15,25,24,23,16,22,21,19,20;
- s-a dispus restituirea în natură , în favoarea
reclamanţilor a corpurilor de clădire identificate existente asupra imobilului
în suprafaţă de 622 mp. configurată în raportul de expertiză întocmit de expert
D.A. anexa 3 cu culoare verde, între punctele 3,14,15,20.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale Dispoziţiei
nr.5/08.01.2003.
S-au respins celelalte pretenţii ale reclamanţilor.
Au fost obligaţi paraţii Primarul Municipiului Turda,
Municipiul Turda şi SC Domeniul Public Turda SA să achite reclamanţilor suma de
4.470 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre,
instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Dispoziţia nr.5/08.01.2003 emisă de Primarul
Municipiului Turda s-a dispus cu privire la imobilul situat în Turda, str. R.
nr.47, în favoarea numiţilor G.M., G.G. jr., M.G., M.T.,moştenitori ai
defunctei G.A. şi K.B., D.O., K.F., C.J. şi B.P. , moştenitori ai defunctului
K.F. restituirea în natură a apartamentului nr.1 corp A , nr.
top.755/1/2/S/I şi 756/2/S/I cu cota de teren aferentă 48/290 mp., ap. nr.2 corp
A nr. top.755/1/2/S/II şi 756/2/S/II cu cota de teren aferentă 72/290 mp , ap.nr.3
corp A nr. top.755/1/2/S/III şi 756/2/S/III cu cota de teren aferentă
55/290 mp., ap.nr.4 corp A nr. top.755/1/2/S/IV şi 756/2/S/IV cu cota de
teren aferentă 29/290 mp, ap.nr.5 corp A nr. top.755/1/2/S/V şi
756/2/S/V cu cota de teren aferentă 49/290 mp., ap.nr.6 corp A nr.
top.755/1/2/S/VI şi 756/2/S/VI cu cota de teren aferentă 29/290 mp., ap.nr.7
corp A nr. top.755/1/2/S/VII şi 756/2/S/VII cu cota de teren aferentă 8/290
mp., ap.nr.2 corp B nr. top 755/1/3/S/II şi 756/3/S/II cu cota de teren
aferentă de 21/119 mp., ap.nr.3 corp B nr. top 755/1/3/S/III şi
756/3/S/III cu cota de teren aferentă de 16/119 mp., şi ap.nr.4 corp B
nr. top 755/1/3/S/IV şi 756/3/S/IV cu cota de teren aferentă de 3/119 mp.,
precum şi a terenului din curte în cotă de 1373/2345 mp. cu r. top 755/1/1 şi
756/1, s-a propus acordarea de despăgubiri bămeţti pentru ap. nr.1 corp B care
s-a înstrăinat în temeiul Legii nr.112/1995 precum şi pentru suprafaţa de 200
mp. cu nr. top 755/2 asupra căreia s-a edificat o casă proprietate privată şi
de asemenea pentru diferenţa de teren din interiorul curţii , teren în cotă de
682/2345 mp. (f.5 vol.I).
Prin Sentinţa civilă nr.1223/2003 a Tribunalului Cluj
rămasă definitivă şi irevocabilă,astfel cum a fost îndreptată prin încheierea
din 19.01.2004, s-a dispus anularea parţială a Dispoziţiei nr.5/08.01.2003
emisă de Primarul Mun. Turda în sensul că au fost menţionate cotele ce revin
reclamanţilor din imobilele menţionate, respectiv G.M.G.-1/16 parte, G.G.
jr.1/16 parte, M.G.G. -1/16 parte, M.T.B. -1/16 parte, K.B.-3/32 parte,
K.D.O.I. -3/32 parte, K.F. -3/32 parte, K.G. -3/32 parte, B.P.-3/16 parte ,C.I.
-3/16 parte .
Instanţa a reţinut că dispoziţia amintită a fost dată
în soluţionarea notificării înregistrate la BEJ M.D. sub nr.184/25.06.2001 şi
la Primăria Municipiului Turda sub nr.12501/27.06.2001, formulată de G.M., G.G.
jr., M.G., M.T. precum şi a notificării nr.173/14.02.2002 a BEJ M.D.,
înregistrată la Primăria Mun. Turda sub nr.7381/15.02.2002, formulată de K.B.,
D.O., K.F.,K.G. C.J. şi B.P..
Prin notificarea înregistrată sub nr.184/25.06.2001 la
BEJ M.D. reclamanţii G.M., G.G. jr., M.G., M.T. au solicitat, în temeiul Legii
nr.10/2001 restituirea în natură a imobilului situat la adresa administrativă
în Turda, str. R. nr.47 înscris în CF nr.404 Turda, nr. top 755/1, 756 cu
destinaţia casă, curte şi grădină în intravilan în suprafaţă de 1840+505 mp.
Prin aceeaşi notificare s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin
echivalent pentru imobilul cu nr. top. 755/2 cu destinaţia loc de casă în
intravilan în suprafaţă de 56 stjp(200 mp.), teren atribuit în folosinţă
veşnică familiei C.G. şi V., asupra căruia aceştia au edificat o construcţie
înregistrată în CF 11492 Turda.
Prin notificarea înregistrată sub nr.173/25.06.2001 la
BEJ M.D. reclamanţii K.B., D.O., K.F.,K.G. C.J. şi B.P. au solicitat
restituirea în natură în baza Legii nr.10/2001 a imobilelor situate în Turda,
str. R. nr.47 corp A şi B înscris în CF nr.404 Turda nr. top 755/1 casă
şi curte în suprafaţă de 1840 mp. şi nr. top 756 grădină în suprafaţă de
505 mp., precizand că pentru apartamentul vandut în temeiul Legii nr.112/1995
solicită despăgubiri băneşti.
În vederea identificării imobilelor în
litigiu s-a dispus efectuarea unei lucrări în specialitatea topografie de către
expert V.F., iar ulterior s-a încuviinţat realizarea unei noi lucrări de către
expert D.A.N..
De asemenea , dată fiind precizarea de acţiune a
reclamanţilor în sensul că solicită şi restituirea în natură a construcţiilor,
s-a dispus şi efectuarea unui raport de expertiză tehnică în construcţii de
către expertul L.N.A.
Este de menţionat că, la pronunţarea soluţiei,
instanţa a avut în vedere expertiza topografică întocmită de expert D.A.N.,
lucrare care, spre deosebire de cea iniţială, efectuată de d-na expert V.F., a
răspuns tuturor obiectivelor şi obiecţiunilor formulate, într-o manieră
documentată, clară şi argumentată, în măsură să lămurească instanţa cu privire
la situaţia imobilelor în litigiu.
De altfel, modul relativ superficial şi pe alocuri
lacunar în care a fost realizată cea dintai lucrare, a şi determinat instanţa
să încuviinţeze efectuarea unei noi lucrări topografice în cauză.
Aşadar, conform documentaţiei întocmite de dl. expert
D.A., imobilele revendicate se identifică după cum urmează: S1 în
suprafaţă de 1117 mp. (faţă de cota de 1373/2345 cat s-a prevăzut în Dispoziţia
nr.5/2003), ce poate fi restituită în natură, asupra căreia sunt edificate
corpurile A şi B din care fac parte apartamentele propuse prin dispoziţie a fi
restituite în natură, S2 în suprafaţă de 622 mp. real măsurată
(faţă de 682/2345 cat s-a menţionat în Dispoziţia nr.5/2003), care de asemenea
poate fi restituită în natură, proprietar fiind Statul Roman cu titlu de drept
naţionalizare în baza Decretului nr.92/1950 şi S3 în suprafaţă de
807 mp., posesor Statul Roman, cu titlu de drept naţionalizare în baza
Decretului nr.92/1950 şi paraţii familia C.
Această ultimă suprafaţă se compune, la randul ei din
suprafeţele de 486 mp. cu destinaţia actuală de cale de acces, afectată de
amenajări de utilitate publică, cea de 223 mp. aflată în curtea grădiniţei de
pe str. A. nr.25 şi afectată şi de o parte a clădirii grădiniţei, respectiv 11
mp. , cea de 50 mp. situată în curtea imobilului din str. A. nr.27 şi cea de 48
mp. situată în curtea imobilului din str. A. nr.27 A.
S-a impus precizarea că, aşa cum a relevat atat
raportul de expertiză efectuat, cat şi depoziţiile martorilor audiaţi,
imobilele revendicate prezintă fronturi la două străzi, respectiv atat la str.
R., cat şi la str. A. din municipiul Turda.
Martorii audiaţi au mai precizat totodată că anterior
naţionalizării, nu exista delimitare între imobilele prevăzute actualmente cu
nr. administrative 25 şi 27 din str. A., ele reprezentand o singură proprietate
deţinută de antecesorii reclamanţilor, familia K., care era împrejmuită cu un
gard aflat la extremitatea imobilelor cu nr. administrative actuale 25 şi 27.
În acest sens este relevant faptul că o parte dintre
reclamanţi, respectiv K.B., D.O., K.F.,K.G. C.J. şi B.P. au formulat notificări
şi pentru imobilul situat în str. A. nr.25 construcţie şi teren aferent, avand
actualmente destinaţia de grădiniţă, respectiv cele înregistrate la BEJ M.D.
sub nr.170/2002 şi nr.486/2001, precum şi cea înregistrată sub nr.485/2001
privind imobilul situat în str. A. nr.27 cu nr. top.755/2 pentru care s-a emis
Dispoziţia nr116/07.02.2003 a Primarului Municipiului Turda.
În ce priveşte corpurile de clădire existente asupra
imobilului în suprafaţă de 622 mp. configurat în raportul de expertiză întocmit
de expert D.A. anexa 3 cu culoare verde, între punctele 3, 14, 15, 20,
solicitate a fi restituite în natură, se reţine că raportul de expertiză
tehnică în specialitatea construcţii a concluzionat în sensul că acestea sunt
clădiri vechi, edificate înainte de
naţionalizare şi care ulterior au suferit modificări nestructurale. Niciuna
dintre cele două clădiri nu este nouă, nu s-au făcut adăugiri la clădirile
vechi, astfel încat acestea nu se încadrează în prevederile art.19 al.1 din
Legea nr.10/2001. Este real că a existat un gang de trecere care a fost închis
transformandu-se în acest fel în încăperi pentru birouri, însă expertul
opinează că nici această lucrare nu a condus la transformarea clădirii în una
nouă, care să atragă încidenţa dispoziţiilor legale anterior menţionate.
Concluziile raportului de expertiză se coroborează şi
cu depoziţiile martorilor audiaţi în cauză care au arătat că, respectivele
corpuri de clădire au existat anterior naţionalizării, ele reprezenatnd la acea
epocă, grajdurile aparţinand antecesorilor reclamanţilor.
Faţă de aceste reţineri, este fără relevanţă
împrejurarea că, în anul 2004, în cadrul unei proceduri necontencioase, paratul
Municipiul Turda şi-a întabulat dreptul de proprietate asupra acestor clădiri,
cu titlu de drept construcţie proprie, ele fiind înscrise în CF 13.432 Turda.
De altfel, s-a constatat că paraţii nici nu au înţeles
să formuleze obiecţiuni faţă de concluziile raportului de expertiză în
specialitatea construcţii întocmit în cauză de expertul L.N.A..
În ce priveşte deţinătorii acestor clădiri, s-a
reţinut că prin HCL nr.196/ 30.11.2010 au fost date în administrarea
Serviciului Public Administrarea Patrimoniului Imobiliar Turda, iar conform
art.4 din acest act normativ „predarea -preluarea spaţiului se va face în baza
unui protocol încheiat între Serviciul Public Administrarea Patrimoniului
Imobiliar şi SC Domeniul Public SA Turda".
Apoi, aşa cum parata SC Domeniul Public SA Turda a
precizat în cadrul întampinării depuse, ea este continuatoarea în drepturi a
RADP Turda, reorganizată potrivit HCL nr.60/07.05.2009.
Reţinând această stare de fapt, instanţa a constatat
că sunt incidente dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, care prevăd că în
situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate
pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se
dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, iar
pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate măsurile reparatorii se
stabilesc prin echivalent. Ca atare, se apreciază că sunt susceptibile de a fi
restituite în natură corpurile de clădire identificate, existente asupra
imobilului în suprafaţă de 622 mp. configurată în raportul de expertiză
întocmit de expert D.A. anexa 3 cu culoare verde, între punctele 3, 14, 15, 20.
În ce priveşte terenul revendicat, este aşa cum
rezultă din expertiza topografică efectuată, este susceptibilă de a fi
restituită în natură suprafaţa de 1117 mp. configurată cu culoare roşie între
punctele 3, 6, 8, 14, în anexa 3 a raportului de expertiză întocmit în cauză de
expert D.A. precum şi cea de 622 mp. configurată în acelaşi raport cu
culoare verde, între punctele 3, 14, 15, 20, asupra căreia sunt edificate
construcţiile menţionate anterior.
Apoi, instanţa a apreciat că poate fi restituită în natură
şi suprafaţa de 486 mp. configurată în raport cu culoare portocalie, între
punctele 15, 25, 24, 23, 16, 22, 21, 19, 20 , întrucat chiar dacă este
străbătută de reţele apă şi electricitate, este vorba despre utilităţi care
deservesc imobilele construcţii amplasate pe terenul în suprafaţă de 622 mp. şi
care au fost restituite prin prezenta hotărare reclamanţilor.
Potrivit art. 10.3 din Normele
metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, sintagma "amenajări de
utilitate publică" are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei
utilităţi publice, respectiv, suprafaţa de teren supusă unor amenajări
destinate a deservi nevoile comunităţii, şi anume, căi de comunicaţie (străzi,
alei, trotuare, etc), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii
verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri şi grădini publice, pieţe
pietonale şi altele.
Ori, reţelele edilitare ce străbat suprafaţa de 486
mp. sunt destinate să deservească exclusiv imobilele proprietate privată, ce au
fost restituite reclamanţilor.
Instanţa a apreciat însă că cererea reclamanţilor nu
este întemeiată pentru diferenţa solicitată de 321 mp., compusă din suprafeţele
de 50 mp., 48 mp. şi respectiv 223 mp.
Astfel, suprafeţele de 50 mp. şi respectiv 48 mp.
configurate în raportul de expertiză anexa 3 între punctele 19-17-22 se
identifică cu nr. top. 754/2 care nu face obiectul notificărilor în temeiul
cărora a fost emisă dispoziţia contestată în prezenta cauză. Aşa cum s-a
reţinut anterior, notificările ce au condus la emiterea Dispoziţiei nr.5/2003,
au vizat imobilele înscrise în CF 404 Turda nr. top 755/1 şi 756, iar prezenta
acţiune vizează de asemenea doar aceste imobile.
Pe de altă parte, referitor la imobilul purtand nr.
top.754/2 s-au formulat notificări de către o parte dintre reclamanţi,
notificări ce nu fac obiectul prezentului dosar şi în privinţa cărora urmează a
se pronunţa o dispoziţie de către unitatea deţinătoare.
De asemenea nu se poate dispune nici restituirea
suprafeţei de 223 mp. identificată în raportul de expertiză anexa 3 între
punctele 16-23-24-25 reprezentand terenul aferent grădiniţei, întrucat atat
construcţia în care funcţionează grădiniţa, cat şi terenul aferent acesteia,
fac obiectul altor notificări decat cele care au stat la baza emiterii
Dispoziţiei nr.5/2003, şi împotriva căreia reclamanţii au promovat prezenta
contestaţie. În acelaşi timp, acest teren apare înscris sub nr. top 757 şi
nr.top758, nesolicitate pe calea prezentului demers.
Urmează ca, îndreptăţirea reclamanţilor pentru aceste
imobile şi eventualele măsuri reparatorii, să fie stabilite în urma analizării
respectivelor notificări.
Avand în vedere considerentele şi temeiurile legale
expuse, instanţa văzand şi dispoziţiile art. din Legea nr.10/2001 a admis în
parte acţiunea promovată, conform dispozitivului prezentei hotărari.
Faţă de soluţia adoptată, în temeiul art.274 C.pr.civ.
instanţa a obligat paraţii Primarul Municipiului Turda, Municipiul Turda şi SC
Domeniul Public Turda SA să achite reclamanţilor suma de 4.470 lei cu titlu de
cheltuieli de judecată reprezentand onorariile experţilor D.A. şi L.N.A. Nu au
fost acordate cheltuielile legate de onorariul expertului topograf V.F. dat
fiind că lucrarea întocmită de aceasta nu a fost avută în vedere la
soluţionarea cauzei.
În privinţa onorariului avocaţial pretins, s-a reţinut
că, nefiind depusă decat copia unui bon fiscal, nu există certitudinea că
acesta reflectă suma achitată de reclamanţi cu titlu de onorariu avocaţial în
acest dosar, astfel încat nu a fost acordat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs
reclamanţii G.M.G., G.G., M.G.G. şi M.T.B., pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI TURDA
şi pârâtul SERVICIUL PUBLIC ADMINISTRAREA PATRIMONIULUI IMOBILIAR TURDA.
1.Prin recursul declarat de reclamanţii G.M.G., G.G.,
M.G.G. şi M.T.B. s-a solicitat modificarea sentinţei civile nr. 886/20112 a
Tribunalului Cluj în sensul
admiterii în întregime a cererii
formulate, dispunându-se restituirea în natură şi a imobilelor identificate în
cuprinsul raportului de expertiză efectuat de către expertul D.A.N. în anexa
nr. 3 având suprafeţele de 223 m.p., 50 m.p. şi 48 m.p., cu cheltuieli de
judecată în fond şi recurs.
În motivare s-a arătat că în mod greşit instanţa de
fond a reţinut că cererea formulată nu este întemeiată pentru suprafaţa de 321
m.p. compusă din suprafeţele de teren indicate mai sus.
În anexa nr. 3 a raportului de expertiză topografică
întocmit în cauză de către expertul D.A.N. este marcat conturul imobilelor
identificate cu nr. topografic 755 şi 756 în suprafaţă de 2.546 m.p., cele 3
suprafeţe de teren menţionate în recurs făcând parte din imobilele cu nr. topo.
755 şi 756. Acest lucru rezultă cu evidenţă din anexa nr. 4 a raportului
suplimentar de expertiză efectuat de către acelaşi expert.
Concluziile expertizei au fost interpretate greşit de
către instanţa de fond, ceea ce a vrut să sublinieze expertul fiind faptul că
imobilul de pe str. A. nr. 27 se identifică cu nr. topo. 754/2 pe acest număr
topografic situându-se şi imobilul de la nr. administrativ 27A şi parţial cel
de la nr. 28, însă suprafeţele litigioase de 50 m.p. şi 48 m.p. nu fac parte
din imobilele situate la nr. administrative 27 şi 27A de pe str. A..
Faptul că proprietarii imobilelor de la nr. 27 şi 27A
folosesc o suprafaţă mai mare de teren decât cea evidenţiată în CF, respectiv
pe un alt contur decât cel al nr. topo. 754/2 nu poate conduce la concluzia
reţinută de către prima instanţă, acesta fiind de altfel motivul pentru care în
cauză s-a formulat şi o cerere de grăniţuire.
În privinţa suprafeţei de 223 m.p. s-a arătat că acest
teren face parte din imobilul cu nr. topo. 755, 756 iar nu din imobilul cu nr.
topo. 757, 758.
S-a mai învederat că hotărârea instanţei de fond este
criticabilă şi în privinţa cheltuielilor de judecată, nefiind acordate
cheltuieli de judecată reprezentând onorariul achitat expertei V.F. cu
motivarea că această lucrare nu a fost avută în vedere la soluţionarea cauzei.
Această împrejurare nu este de natură a priva părţile de dreptul de a recupera
cheltuielile de judecată, instanţa având posibilitatea să reducă onorariul iar
nu să oblige partea să îl achite, fără a mai putea recupera această cheltuială.
În privinţa onorariului avocaţial, în mod greşit nu a
fost acordat acesta, simpla deţinere a bonului fiscal de către reclamanţi
făcând dovada achitării de către aceştia a onorariului avocaţial, chiar dacă pe
bon nu apare numele reclamanţilor.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct.
7-9 C.pr.civ. şi art. 3041 C.pr.civ.
Intimatul Primarul municipiului Turda a formulat
întâmpinare la recursul formulat de reclamanţi solicitând respingerea acestuia.
În motivare s-a arătat că într-adevăr suprafaţa de
teren de 223 m.p. identificată în anexa nr. 3 a raportului de expertiză
întocmit de către expertul D.A.N. face parte din vechile numere topografice
755, 756. Din această suprafaţă o porţiune de 11 m.p. este afectată de clădirea
Grădiniţei nr. 19, imobil care nu face obiectul litigiului. Ori, potrivit art.
10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 pentru această suprafaţă de 11 m.p. urmează a
se stabili dreptul reclamanţilor la măsuri reparatorii constând în despăgubiri.
În ceea ce priveşte diferenţa de 212 m.p. din curtea
Grădiniţei nr. 19, restituirea acesteia nu poate fi încadrată în prevederile
art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, acest text de lege referindu-se la imobilele
construcţii preluate în mod abuziv care nu au fost demolate, nefiind aplicabil
în cazul terenurilor. Sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr.
10/2001, posibilitatea restituirii în natură a terenului fiind subordonată
afectaţiunii sale. Curtea grădiniţei
este un spaţiu îngrădit şi delimitat de celelalte proprietăţi, special conceput
şi amenajat pentru satisfacerea nevoilor unităţii de învăţământ. Restituirea
unei porţiuni din acest teren ar fi de natură să afecteze funcţional spaţiul conceput
pentru a deservi grădiniţa.
S-a mai arătat că accesul în incinta grădiniţei se
face exclusiv pe parcela de teren identificată în raportul de expertiză ca
fiind S31 în
suprafaţă de 486 m.p.
Totodată imobilul teren din incinta grădiniţei cade
sub incidenţa prevederilor pct. 2.2.2 din anexa II a HG nr. 525/1996 pentru
aprobarea Regulamentului general de urbanism, pentru funcţionarea unităţilor
destinate învăţământului preşcolar existând obligativitatea asigurării unei
suprafeţe de teren de minim 22 m.p./copil. Raportat la numărul de copii
înscrişi la grădiniţă ar fi necesară o suprafaţă de teren de 506 m.p.
2.Prin recursul declarat de pârâtul PRIMARUL
MUNICIPIULUI TURDA s-a solicitat modificarea în parte a sentinţei pronunţate de
tribunal în sensul respingerii solicitării reclamanţilor de restituire în
natură a imobilului în suprafaţă de 486 m.p. cu destinaţia drum de acces şi
acordarea în favoarea acestora de măsuri reparatorii în echivalent pentru
această suprafaţă urmând a se constitui o servitute de trecere auto şi cu
piciorul conform raportului de expertiză efectuat în cauză, respingându-se
solicitarea reclamanţilor de restituire a corpurilor de clădire C1 şi C2
edificate asupra imobilului teren în suprafaţă de 622 m.p. şi a terenului
aferent acestora.
În motivare s-a arătat că sentinţa atacată este
lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor
legale imperative ale art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Raportat la actele existente la dosar şi la
concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză restituirea terenului cu
destinaţia drum de acces în suprafaţă de 486 m.p. s-a dispus eronat. Această
suprafaţă de teren este afectată de amenajări de utilitate publică subterană de
apă, gaz şi canalizare, precum şi de stâlpi de electricitate care nu deservesc
doar imobilele construcţii identificate C1 şi C2 în raportul de expertiză,
deservind imobilele amplasate pe cele două laturi ale drumului, imobile situate
administrativ pe str. A. nr. 25, 25A, 27, 27A şi imobilul învecinat celui de la
nr. 27A, neidentificat cu nr. administrativ în raportul de expertiză.
Un alt aspect ignorat de către instanţa de fond este
însăşi destinaţia de drum de acces a acestui imobil. Din acest drum se
realizează accesul atât la imobilul aflat în administrarea Serviciului Public
Administrarea Patrimoniului Imobiliar Turda, cât şi la imobilele aflate în
proprietatea unor persoane fizice. Această suprafaţă de teren este
nerestituibilă în natură raportat la prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr.
10/2001.
Chiar în cazul în care s-ar stabili măsuri reparatorii
prin echivalent pentru acest imobil se impune constituirea unei servituţi de
trecere peste imobilul teren în suprafaţă de 622 m.p. restituit reclamanţilor
în natură, imobilul construcţie C3 şi terenul aferent acestuia neavând cale de
acces prin altă parte.
O altă critică formulată constă în aceea că
soluţionarea cauzei s-a făcut cu depăşirea temeiului legal al acţiunii astfel
cum a fost indicat de reclamanţi prin acţiunea introductivă.
Temeiul de drept al acţiunii a fost indicat ca fiind
art. II din Titlul I al Legii nr. 247/2005.
Dispoziţia primarului nr. 5/2003 a fost contestată în
termenul legal de 30 zile prevăzut de Legea nr. 10/2001, contestaţia fiind
soluţionată irevocabil prin sentinţa civilă
nr. 1223/2003 a Tribunalului Cluj. În
cadrul contestaţiei formulate în anul 2003 reclamanţii au criticat dispoziţia
doar sub aspectul cotelor de proprietate care le reveneau fără a solicita
măsuri reparatorii pentru imobilele construcţii identificate C1, C2.
Reclamanţii nu au invocat nici un drept asupra acestor construcţii în cadrul
procedurii administrative derulate anterior emiterii dispoziţiei primarului.
Abia prin extinderea şi precizarea de acţiune depusă la data de 06.10.2011 s-a
solicitat restituirea în natură a acestor construcţii.
Prin art. II din Titlul I al Legii nr. 247/2005
legiuitorul nu a dat persoanelor îndreptăţite posibilitatea de a formula
pretenţii noi de restituire ci doar posibilitatea de a contesta natura
măsurilor reparatorii dispuse prin dispoziţie pentru imobilele ce cădeau la
data emiterii acestora sub incidenţa prevederilor art. 16 alin. 1 din Legea nr.
10/2001. Recunoaşterea de către instanţa de fond a îndreptăţirii reclamanţilor
la restituirea în natură a celor două construcţii echivalează cu o repunere în
termenul de contestare a dispoziţiei nr. 5/2003, fapt inadmisibil raportat la
prevederile art. II Titlul I al Legii nr. 247/2005.
În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr.
10/2001, HG nr. 250/2007, art. II din Titlul I al Legii nr. 247/2005, art. 304
pct. 9 şi art. 3041 C.pr.civ.
3.Prin recursul declarat de pârâtul SERVICIUL PUBLIC
ADMINISTRAREA PATRIMONIULUI IMOBILIAR TURDA s-a solicitat admiterea recursului
şi respingerea acţiunii formulate de către reclamanţi în ceea ce priveşte
suprafaţa de 486 m.p. cu destinaţia drum de acces.
În motivare s-a arătat că această suprafaţă de teren
identificată în raportul de expertiză are destinaţia de drum de acces, fiind
afectată de amenajări de utilitate publică în sensul art. 10 pct. 3 din Normele
Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că
clădirea identificată C3 în raportul de expertiză nu are altă cale de acces
decât pe terenul în suprafaţă de 486 m.p. la care s-a făcut referire mai sus.
Reclamanţii au formulat întâmpinare la recursul
declarat de pârâţi solicitând respingerea acestora, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că soluţia instanţei de fond
este temeinică şi legală sub aspectul restituirii în natură a terenului în
suprafaţă de 486 m.p., acesta fiind străbătut de reţele de apă şi electricitate
care deservesc numai construcţiile amplasate pe terenul de 622 m.p. restituit
reclamanţilor. Nu se poate deci admite raportat la dispoziţiile art. 10 pct. 3
din HG nr. 250/2007 că suprafaţa de 486 m.p. ar fi afectată de amenajări de
utilitate publică, această suprafaţă neavând destinaţia de stradă sau alee şi
nedeservind nevoile comunităţii, fiind mai degrabă un drum de servitute de
trecere către imobilele situate pe str. A. nr. 25, 25A, 27, 27A aflate în
proprietatea unor persoane fizice. Pentru exercitarea dreptului de proprietate
cu privire la aceste imobile aparţinând terţilor se poate crea un drum de
servitute asupra acestui imobil.
Pentru domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001
prezintă relevanţă deosebită respectarea exigenţelor art. 1 din Primul Protocol
adiţional la Convenţie care trebuie să primească prioritate faţă de dreptul
intern, ori în privinţa suprafeţei de 486 m.p. nu se poate considera că există
o cauză de utilitate publică, utilitatea fiind privată, restrânsă la un număr
mic de persoane.
În ceea ce priveşte depăşirea temeiului legal al
acţiunii s-a arătat că soluţia primei instanţe de restituire a corpurilor de
clădire C1 şi C2 îşi găseşte justificarea în primul rând
în faptul că în favoarea reclamanţilor a
fost restituită suprafaţa de 622 m.p. asupra căreia sunt amplasate
construcţiile.
Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor
Omului s-a pronunţat în sensul admisibilităţii unei acţiuni în revendicare
întemeiată pe dreptul comun, chiar fără parcurgerea procedurii reglementate de
Legea nr. 10/2001 (cauza Faimblat împotriva României). În cazul în care se
recunoaşte acest drept cu atât mai mult trebuie recunoscută posibilitatea
reclamanţilor de a dobândi restituirea în natură a construcţiilor şi a
terenului aferent în cadrul unei proceduri speciale, în caz contrar
încălcându-se art. 6 alin. 1 al Convenţiei.
La data de 12.04.2013 s-a formulat de către M.M. şi
M.A. o cerere de intervenţie accesorie prin care s-a solicitat admiterea în
parte a recursului declarat de către Primarul municipiului Turda în sensul de a
se respinge solicitarea de restituire în natură în favoarea reclamanţilor a
imobilului în suprafaţă de 486 m.p. având destinaţia de cale de acces.
S-a arătat în cuprinsul cererii că această suprafaţă a
fost restituită cu încălcarea art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 şi art. 10
pct. 3 din HG nr. 250/2007.
În probaţiune s-au depus la dosar înscrisuri: extras
CF nr. 55489 Turda, plan de amplasament al imobilului proprietatea
intervenienţilor, cărţile de identitate ale intervenienţilor şi planşe foto.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 49 alin.
3, art. 51 şi art. 54 C.pr.civ.
La solicitarea instanţei s-au comunicat relaţii
referitor la imobilul în litigiu de la EON-GAZ DISTRIBUŢIE SA, Compania de Apă
ARIEŞ SA.
S-a depus de asemenea la dosar de către Serviciul
Public Administrarea Patrimoniului Imobiliar o adresă emisă de către
Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Avram Iancu” al judeţului Cluj.
Analizând recursurile declarate de reclamanţii G.M.G.,
G.G., M.G.G. şi M.T.B., pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI TURDA şi pârâtul
SERVICIUL PUBLIC ADMINISTRAREA PATRIMONIULUI IMOBILIAR TURDA împotriva
sentinţei civile nr. 886/13.12.2012 a Tribunalului Cluj, Curtea reţine
următoarele:
Prima problemă care se impune a fi lămurită în cauză
în vederea justei soluţionări a acesteia este aceea a situaţiei terenului în
suprafaţă de 486 m.p., identificat în raportul de expertiză întocmit de către
expertul D.A.N., anexa nr. 3, cu S3I. Această problemă a fost ridicată prin cererile de
recurs formulate de către pârâţi raportat la faptul că instanţa de fond a
apreciat că această suprafaţă de teren poate fi restituită în natură în
favoarea reclamanţilor.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în
cauză de către expertul D.A.N. rezultă că această suprafaţă de teren de 486
m.p. identificată S3I în
anexa nr. 3 (fila 7, vol. II dosar fond) are destinaţia de drum de acces,
aspect confirmat de altfel de către toate părţile din dosar, inclusiv de către
reclamanţi prin întâmpinarea formulată. De asemenea, necontestat este faptul că
această suprafaţă de teren este străbătută de reţele de gaz, apă, canalizare şi
electricitate. Ceea ce se contestă de către reclamanţi, care susţin astfel
poziţia instanţei de fond reţinută în considerentele sentinţei atacate, este
faptul că ar fi îndeplinite prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001
şi cele ale art. 10.3 din HG nr. 250/2007, aceştia apreciind că nu se pune problema
unui drum de acces având în vedere că acesta deserveşte numai câteva
proprietăţi private, în ceea ce priveşte utilităţile
susţinându-se că acestea deservesc numai
imobilele restituite deja în favoarea reclamanţilor.
Conform prevederilor art. 10 alin. 2 din Legea nr.
10/2001 nu se poate restitui în natură terenul care este afectat de servituţi
legale şi alte amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi
rurale, în acest caz măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent.
La art. 10 pct. 3 din HG nr. 250/2007 se prevede că în
toate cazurile entitatea investită cu soluţionarea notificării are obligaţia de
a verifica destinaţia actuală a terenului solicitat şi a subfeţei acestuia,
pentru a nu afecta căile de acces (străzi, trotuare, parcări amenajate şi alte
asemenea şi utilizarea unor amenajări subterane etc.) în cazul în care se
constată astfel de situaţii restituirea în natură se limitează numai la acele
suprafeţe de teren libere sau după caz numai la acele suprafeţe de teren care nu
afectează accesul şi utilizarea normală a amenajărilor subterane.
În ceea ce priveşte sintagma amenajări de utilitate
publică acelaşi text prevede că se au în vedere acele suprafeţe de teren
afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţele de teren supuse unor
amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii şi anume căi de comunicaţie
(străzi, alei, trotuare, dotări tehnico edilitare subterane, amenajări de
spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit etc.).
Relevant este şi art. 9 din Legea nr. 10/2001 care
prevede că imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură libere de
orice sarcini.
Având în vedere conţinutul textelor de lege invocate
mai sus şi care sunt aplicabile în cauză având în vedere situaţia de fapt din
dosar, Curtea apreciază că suprafaţa de teren de 486 m.p. nu poate fi
restituită în natură în favoarea reclamanţilor. Aceasta are destinaţia de cale
de acces la mai multe imobile aflate în proprietatea unor persoane fizice şi
juridice, fiind străbătută de conducte de alimentare cu apă, gaz, canalizare,
subterane şi reţele de electricitate supraterane, hidrant de incendiu, care
contrar susţinerilor reclamanţilor deservesc cel puţin o parte dintre ele mai
multe imobile, iar nu numai pe acela restituit în favoarea reclamanţilor, aspect
atestat şi prin relaţiile comunicate în acest sens în recurs( filele 46, 53,
58). Ţinând cont şi de faptul că imobilele care se restituie în natură în
temeiul Legii nr. 10/2001 nu pot fi grevate de sarcini nu se pune problema
restituirii în natură a acestui teren şi grevării sale cu un drept de servitute
de trecere în favoarea proprietarilor care în prezent au acces la imobile pe
acest teren.
Referitor la suprafeţele de teren menţionate în
cererea de recurs formulată de către reclamanţi, în suprafaţă de 223 m.p., 50
m.p. respectiv 48 m.p., identificate şi acestea în anexa nr. 3 la raportul de
expertiză întocmit de către expertul D.A.N. se impune a se stabili întâi dacă
acestea fac sau nu parte din terenul cu nr. topo. 755, 756 iar apoi dacă pot
sau nu a fi restituite în natură în favoarea reclamanţilor.
În ceea ce priveşte identificarea acestor suprafeţe
concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către
expertul D.A.N. sunt clare în sensul că acestea fac parte din terenul cu nr.
topo. 755, 756, aspect recunoscut de altfel parţial de către pârâtul Primarul
municipiului Turda prin întâmpinarea formulată, în ceea ce priveşte suprafaţa
de 223 m.p. teren. Rezultă deci că concluzia instanţei de fond în sensul că
aceste suprafeţe de teren ar face parte din alte numere topografice, care nu
fac obiectul notificării soluţionate prin decizia contestată, nu este susţinută
de probele administrate în cauză.
Nici aceste suprafeţe de teren nu pot fi
însă restituite în natură în favoarea reclamanţilor.
Astfel, în ceea ce priveşte suprafaţa de 223 m.p.
teren, din raportul de expertiză întocmit în cauză, anexa nr. 3 rezultă că pe o
parte din acest teren respectiv 11 m.p. se află o parte din construcţia având
destinaţia de grădiniţă care nu face obiectul cauzei. Referitor la aceasta cu
certitudine nu se poate dispune restituirea în natură, punându-se eventual
problema diferenţei de teren de 212 m.p. În ceea ce priveşte această diferenţă,
raportat la faptul că suprafaţa învecinată de 486 m.p. nu a fost restituită în
natură reclamanţilor pentru considerentele arătate anterior, nici aceasta nu
poate fi restituită în natură, fiind o suprafaţă mică, izolată de terenul
restituit în natură reclamanţilor şi care nu ar putea fi utilizată în nici un
fel de sine stătător. Oricum practic nu ar putea fi vorba de 212 m.p., ci de
mai puţin, atât cât ar rezulta din scăderea suprafeţei necesare pentru buna
utilizare şi funcţionare a clădirii cu destinaţia de grădiniţă.
Aceeaşi este şi situaţia celorlalte suprafeţe de teren
de 48 m.p şi 50 m.p., practic posibilitatea restituirii sau nu în natură în
favoarea reclamanţilor depinzând de soarta celor 486 m.p. de teren care au
destinaţia de drum de acces.
În consecinţă, având în vedere şi prevederile Legii
nr. 165/2013, aplicabile în cauză raportat la art. 4 din aceasta, reclamanţilor
li se va stabili în temeiul art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 dreptul la
măsuri reparatorii în echivalent sub forma compensării prin puncte pentru
suprafaţa de 807 m.p. teren identificată S3 în anexa nr. 3 a raportului de
expertiză tehnică judiciară întocmit de către expertul D.A.N..
În ceea ce priveşte critica formulată prin recursul
declarat de către pârâtul Primarul municipiului Turda referitor la restituirea
în natură a construcţiilor identificate C1 şi C2 în raportul de expertiză,
aceasta este apreciată a fi neîntemeiată din următoarele considerente:
Într-adevăr temeiul de drept al acţiunii formulate de
către reclamanţi este art. II din Titlul I al Legii nr. 247/2005, temei de
drept care limitează cenzurarea dispoziţiei emisă de către primar numai în ceea
ce priveşte acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilele
prevăzute la art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001. În cazul de faţă ar fi
vorba despre suprafaţa de teren pentru care s-au acordat măsuri reparatorii
prin echivalent prin dispoziţia Primarului municipiului Turda nr. 5/2003.
Analizând însă conţinutul acestei dispoziţii rezultă
că prin aceasta primarul nu s-a pronunţat în nici un fel asupra construcţiilor
existente pe terenul pentru care s-au stabilit măsuri reparatorii prin
echivalent în considerarea art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 deşi în
notificarea soluţionată prin această dispoziţie (fila 40 dosar nr. 2494/2003 al
Tribunalului Cluj) s-a solicitat de către reclamanţi restituirea în natură a
imobilului înscris în CF nr. 404 Turda, nr. topo. 755/1, 756 cu destinaţia de
casă, curte şi grădină. Rezultă deci că prin notificare s-a solicitat
restituirea în natură şi a construcţiilor iar nu numai a terenului identificat
prin aceasta, ceea ce înseamnă că până la această dată Primarul municipiului
Turda nu s-a pronunţat decât în parte pe notificarea formulată. Reclamanţii ar
avea deci dreptul oricum să formuleze o cerere de chemare în judecată în acest
sens, având în vedere perioada de timp scursă de la momentul formulării
notificării.
În aceste condiţii, chiar dacă reclamanţii nu au
indicat în cuprinsul precizării cererii de chemare în judecată formulate în
dosar la data de 06.10.2011 un alt temei de drept decât cel indicat iniţial,
neindicând practic vreun temei de drept al acestei precizări de acţiune, având
în vedere ceea ce s-a reţinut mai sus se apreciază de către Curte că nu
se poate nega dreptul reclamanţilor de a
li se stabili în acest cadru procesual dacă sunt sau nu îndreptăţiţi la
restituirea în natură a acestor construcţii.
Important de subliniat este şi faptul că din probele
administrate în cauză(raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către
expertul tehnic judiciar L.N.A.) a rezultat că este vorba despre construcţiile
vechi care au aparţinut antecesorilor reclamanţilor, acestea putând fi deci
restituite în natură în condiţiile Legii nr. 10/2001, având acelaşi regim
juridic ca şi terenul a cărui restituire în natură nu a fost contestată de
către pârât. Pârâtul nu contestă de altfel îndreptăţirea reclamanţilor la
restituirea acestor construcţii ci numai posibilitatea de a se solicita în
acest cadru procesual aceste construcţii.
Problema stabilirii în acest dosar a unei eventuale
servituţi de trecere care să greveze terenul în suprafaţă de 622 m.p., având
nr.top.755/1/2/756/2, restituit în favoarea reclamanţilor prin sentinţa
atacată, nu se pune. Aceasta deoarece referitor la această suprafaţă de teren
nu a fost declarat recurs de către nici una dintre părţi, acceptându-se deci
restituirea sa în natură, ori restituirea în natură trebuie să se facă conform
art.9 din Legea nr.10/2001, adică liberă de orice sarcini.
Un ultim aspect criticat, de această dată prin
recursul reclamanţilor, este acela al modului de stabilire al cheltuielilor de
judecată de către instanţa de fond, această critică fiind apreciată întemeiată
în parte.
Într-adevăr instanţa de fond nu a acordat cheltuielile
de judecată reprezentând onorariul achitat de către reclamanţii recurenţi
expertei V.F., apreciind că acestea nu se impun a fi acordate deoarece raportul
de expertiză întocmit de către experta V.F. nu a fost avut în vedere la
soluţionarea cauzei. În mod corect arată însă reclamanţii că nu este culpa
acestora, în măsura în care au achitat conform dispoziţiei instanţei onorariul
pentru acest expert impunându-se ca aceste cheltuieli să fie incluse în
cheltuielile de judecată la care au fost obligaţi pârâţii. Din actele dosarului
rezultă că reclamanţii recurenţi au achitat în favoarea expertei V.F. numai o
parte din onorariul în cuantum de 1.400 lei încuviinţat de către instanţă,
respectiv suma de 450 lei conform chitanţelor de la filele 130 şi 224 vol. I
dosar fond.
Onorariul avocaţial neacordat de către instanţa de
fond nu a fost dovedit de către reclamanţi, la dosarul de fond neregăsindu-se
vreo chitanţă sau bon fiscal care să ateste plata acestuia, reclamanţii
nearătând în recurs nici un fel de date în acest sens, neprecizând nici
cuantumul onorariului avocaţial achitat în dosarul de fond.
Ţinând cont de ansamblul considerentelor de mai sus,
Curtea în temeiul art.3041 C.pr.civ. va admite în parte recursul declarat de
reclamanţii G.M.G., G.G., M.G.G. şi M.T.B. şi cel declarat de pârâtul PRIMARUL
MUNICIPIULUI TURDA împotriva sentinţei civile nr. 886/13.12.2012 pronunţată în
dosarul nr. 6230/117/2006 al Tribunalului Cluj, admiţând în consecinţă şi
cererea de intervenţie în interesul PRIMARULUI MUNICIPIULUI TURDA, cerere
formulată de intervenienţii M.M. şi M.A. şi în întregime pe cel declarat de pârâtul
SERVICIUL PUBLIC ADMINISTRAREA PATRIMONIULUI IMOBILIAR TURDA împotriva
aceleiaşi sentinţe care va fi modificată în parte astfel:
Se va respinge solicitarea reclamanţilor de restituire
în natură a terenului în suprafaţă de 486 m.p. având destinaţia de drum de
acces, suprafaţă de teren identificată S3 ind. 1 în anexa nr. 3 din raportul de
expertiză întocmit în cauză de către expertul tehnic judiciar D.A.N..
Se va stabili dreptul reclamanţilor la
măsuri reparatorii prin echivalent sub forma compensării prin puncte în
condiţiile Legii nr. 165/2013 pentru terenul având nr. top. 755/1/3, 756/3 din
C.F. nr. 404 Turda, în suprafaţă de 807 m.p., teren identificat S3 în anexa nr.
3 din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul tehnic judiciar
D.A.N..
Vor fi obligaţi pârâţii PRIMARUL MUNICIPIULUI TURDA,
MUNICIPIUL TURDA şi SC DOMENIUL PUBLIC TURDA SA să achite reclamanţilor suma de
4920 lei cheltuieli de judecată la fond.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei vor fi menţinute.
În temeiul art.1169 C.civ raportat la
art.274 şi urm C.pr.civ se va respinge cererea reclamanţilor de acordare a
cheltuielilor de judecată în recurs, aceştia nefăcând dovada suportării unor
astfel de cheltuieli.
|