avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 
Pensie de serviciu. Revizuire din oficiu
 
Curtea de Apel Cluj, Sectia I­a civilă, decizia civilă nr. 253/R din 28 ianuarie 2013
Prin sentinta civilă nr. 7307 din 25.06.2012 a Tribunalului Cluj a fost admisă exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a MINISTERULUI APĂRĂRII NAłIONALE şi, în consecintă, s­a respins actiunea formulată de reclamantul S.E. împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă actiunea formulată de reclamantul S.E. împotriva pârâtei CASA SECTORIALA DE PENSII A MINISTERULUI APARARII NATIONALE, ca nefondată.
S­a luat act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instantă a retinut următoarele:
Exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a Ministerului Apărării Nationale este nefondată întrucât în raport de dispozitiile Legii nr. 346/2006, art. 132 din Legea 263/2010 şi art. 8 alin. 1 lit. i din HG nr. 233/2011 casele de pensii sectoriale au un drept propriu de reprezentare în fata instantelor judecătoreşti, iar Ministerul Apărării Nationale nu are legitimitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei, instanta a retinut, în fapt, că prin Decizia nr. 092180/02.12.2003, reclamantului i s­a stabilit pensia militară de stat în cuantum brut de 819,8 lei. Acest cuantum a suferit modificări, reclamantul revenindu­i, în luna decembrie 2010, astfel cum reiese din cuponul de pensie depus la dosar la f. 18, un cuantum brut al pensiei de 2811 lei.
În baza O.U.G. nr. 1/2011, prin Decizia nr. 46343/06.12.2011, reclamantului i s­a revizuit pensia raportat la situatia reală a veniturilor obtinute şi avându­se în vedere stagiul de cotizare realizat, stabilindu­i­se un cuantum brut al pensiei de 2229 lei.
Împotriva Deciziei nr. 46343/06.12.2011, reclamantul a formulat contestatie la Comisia de Contestatii din cadrul Ministerului Apărării Nationale, care nu a fost solutionată până la data pronuntării instantei.
Instanta a retinut, prealabil, că nesolutionarea contestatiei formulate de către reclamant de către institutia competentă în termenul stabilit de lege în acest scop, nu poate fi interpretată ca un fine de neprimire a cererii formulate de reclamant, în sarcina acestuia neputându­se retine vreo culpă cu privire la acest aspect. Mai mult, s­a retinut că reclamantul are dreptul, potrivit art. 21 alin. 3 din Constitutia Românei şi art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, la solutionarea cererii sale într­un termen rezonabil, în jurisprudenta instantei de contencios al drepturilor omului stabilindu­se că, în calculul termenului intră şi durata procedurilor administrative prealabile sesizării instantei judecătoreşti, în cazul în care legea impune o astfel de procedură prealabilă (a se vedea, spre exemplu, în acest sens Hotărârea Curtii pronuntată în cauza J.B. contra Frantei, paragr. 19). Ori, în raport de aceste dispozitii legale, instanta a constatat că, atunci când procedura administrativă prealabilă nu s­a finalizat în termenul expres prevăzut de lege, se impune analiza jurisdictională a cererii reclamantului, chiar în absenta hotărârii comisiei de contestatii, în caz contrar încălcându­i­se reclamantului dreptul de acces la justitie.
În drept, s­a retinut că, potrivit art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2011 pensiile prevăzute la art. 1 lit. a si b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s­a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. 4 din aceeaşi lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu pana la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
Totodată, în conformitate cu dispozitiile art. 6 alin. 1 si 2 din O.U.G. nr. 1/2011 pensiile recalculate ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mentin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 şi până la data emiterii deciziei de revizuire, iar diferentele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârşitul lunii februarie 2011.
Asupra alegatiilor reclamantului privitoare la lipsa temeiului juridic al emiterii deciziei de revizuire, instanta a retinut că acestea sunt neconforme realitătii, pensia reclamantului fiind revizuită din oficiu avându­se în vedere prevederile O.U.G. nr. 1/2011, astfel cum reiese din chiar titlul deciziei analizate, respectiv metodologia de calcul prevăzută de anexa 3 la acest act normativ, iar nu metodologia de calcul prevăzută de H.G. nr. 735/2010.
Mai mult, referitor la suspendarea aplicării H.G. nr. 735/2010 prin Sentinta civilă nr. 338/2010 a Curtii de Apel Cluj, aceasta îşi poate produce efectele numai între părtile litigante, neavând însă nicio relevantă în prezenta cauză, având în vedere că nu acesta este actul normativ în baza căruia a fost emisă decizia de revizuire contestată.
Instanta a retinut că reclamantul a formulat în principal critici ce vizează conformitatea actelor normative emise de legiuitorul român cu prevederile constitutionale şi cele ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului, critici privitoare la încălcarea dreptului său de proprietate protejat de art. 1 din Protocolul 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, la retroactivitatea legilor privitoare la revizuirea pensiilor militare şi la încălcarea principiului drepturilor câştigate.
Privitor la afirmatiile vizând neconformitatea actelor normative cu cele ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului, tribunalul a retinut incidenta cauzelor Ana Maria Frimu şi altii împotriva României, respectiv Constantin Abălută şi altii c. României, cauze respinse ca inadmisibile.
În ceea ce priveşte criticile de neconstitutionalitate formulate de reclamant, vizând încălcarea principiului neretroactivitătii legii şi al principiului drepturilor câştigate, Tribunalul a retinut că prin Decizia nr. 871/2010, Curtea Constitutională a României a statuat că prevederile art. 1­5 şi art. 12 ale Legii nr. 119/2010, potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează devenind pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivitătii legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constitutie.
Ori, în raport de aceste consideratii de drept retinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi de Curtea Constitutională a României, se constată că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant este în mod vădit neîntemeiată sub aspectul criticilor de neconformitate cu prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului şi neconstitutionalitate invocate de acesta.
Chiar efectuând analiza de proportionalitate retinută, prin Decizia nr. 29/2011 pronuntată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casatie şi Justitie, a fi necesar a se aprecia în fiecare cauză în parte, în functie de circumstantele sale particulare, se constată că în cauza de fată reclamantul, prin diminuarea pensiei sale de la cuantumul de 2811 de lei la 2229 de lei ca urmare a revizuirii, nu suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă), reclamantul nefiind lipsit total de beneficiu social al pensiei, ci doar de acel supliment acordat de stat în virtutea calitătii sale de fost militar, iar pensia contributivă a acestuia are un cuantum care nu poate conduce la concluzia că, prin măsura revizuirii pensiei sale de serviciu, i­au fost suprimate integral mijloacele de subzistentă. Astfel, suma de 2229 de lei este superioară pensiei medii pentru limită de vârstă în mai 2012 în cuantum de 947 lei, conform datelor statistice ale Casei Nationale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, ceea ce nu poate avea semnificatia unei afectări grave a asigurării existentei materiale a reclamantului.
În subsidiar, reclamantul a înteles să conteste corectitudinea stabilirii cuantumului pensiei, arătând că a fost în imposibilitatea de a­şi verifica veniturile lunare realizate, primele acordate de­a lungul timpului, al treisprezecelea salariu şi luarea în calcul a grupei de muncă în care şi­a desfăşurat activitatea de­a lungul timpului, însă nu a depus la dosar nicio probă în sustinerea afirmatiilor sale, care să contravină veniturilor mentionate în dosarul de pensie depus de pârâtă.
Ori, deşi potrivit regulii actor incumbit probatio reclamantul era tinut să îşi probeze afirmatiile, acesta nu a înteles să îşi îndeplinească obligatia, astfel că se constată că, şi sub acest aspect, actiunea formulată apare ca neîntemeiată.
Pentru toate aceste motive, instanta a respins actiunea formulată de reclamantul SEULEAN EMIL împotriva pârâtei CASA SECTORIALA DE PENSII A MINISTERULUI APARARII NATIONALE, atât asupra celor solicitate în principal, cât şi asupra capătului de cerere subsidiar, ca nefondată.
Totodată, în aplicarea dispozitiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, având în vedere că în cauză nu a fost formulată vreo cerere expresă în acest sens, instanta a luat act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S.E., solicitând în principal anularea deciziei de revizuire a pensiei, contestate, nr. 4643 din 06.12.2012 emisă de Ministerul Apărării Nationale, prin Casa de Pensii Sectorială; mentinerea deciziei nr. 092180/02.12.2003 de stabilire a cuantumului pensiei, revizuită ulterior; obligarea pârâtei la plata diferentei dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001, a Legii nr. 179/2004, a Decretului nr. 214/1977, plătită în luna decembrie 2010 şi pensia revizuită conform Legii nr. 119/2010, H.G. nr. 735/2010, O.U.G. nr. 1/2011, de la data plătii şi până la repunerea în plată a pensiei initiale, cu obligarea pârâtei la plata dobânzii legale şi a indicelui de inflatie aferentă sumelor reprezentând diferenta dintre cele două decizii.
În subsidiar, contestă cuantumul pensiei stabilit în urma revizuirii ca urmare a aplicării greşite a dispozitiilor legale în vigoare, conform precizărilor din contestatia adresată Comisiei de contestatii din cadrul Ministerului.
Recurentul a arătat că a formulat contestatie în termenul legal de la comunicarea deciziei de recalculare la comisia de contestatii care functionează în cadrul Ministerului Administratiei şi Internelor în temeiul dispozitiilor art. 149 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii.
Cum în termenul legal de 45 zile de la momentul înregistrării contestatiei, potrivit dispozitiilor art. 149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii Comisia nu a emis o hotărâre care să solutioneze contestatia depusă, apreciază că lipsa acestui răspuns echivalează cu respingerea demersului.
Mai mult, acesta apreciază că lipseşte temeiul juridic al emiterii deciziei de revizuire a pensiei militare, în contextul în care prin Sentinta civilă nr. 338/2010 pronuntată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 1371/33/2010 s­a dispus „suspendarea executării HG 735/21 iulie 2010, pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislatiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor politiştilor şi ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor, conform Legii 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, până la pronuntarea instantei de fond." Sentinta mentionată a rămasă definitivă în baza Deciziei nr. 38/07.01.2011 pronuntată de înalta Curte de Casatie şi Justitie.
Aşadar, emiterea deciziilor de recalculare s­a făcut în baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic în temeiul sentintei civile mai sus arătate. Având în vedere efectele „erga omnes" ale suspendării unui act administrativ prin decizii judecătoreşti rezultă că recalcularea pensiei s­a făcut în temeiul unui act normativ lipsit de orice efect.
Decizia de revizuire emisă este lovită de nulitate absolută întrucât decizia de recalculare nu are temei juridic legal, fapt ce este de natură să determine nelegalitatea deciziei de revizuire contestate şi a cuantumului pensiei.
Recurentul invocă încălcarea dreptului de proprietate cu privire la modalitatea de calcul prin recalcularea pensiei la salariul mediu brut, extrapolând motivele ce stau la baza acesteia sustineri prin raportare la Legea nr. 119/2010, art. 1 din Protocolul Aditional nr. 1 la Conventia Europeană a Drepturilor Omului, Constitutia României, Declaratia Universală a Drepturilor Omului, TCE.
De asemenea, face sublinieri cu privire la discriminare în raport de alte categorii socio­profesionale(magistrati), la principiul neretroactivitătii legii civile ca principiu constitutional, principiul drepturilor câştigate.
Referitor la solicitările formulate în subsidiar, recurentul mai critică decizia de revizuire a pensiei şi pentru că în situatia în care institutiile abilitate ale statului nu identifică veniturile pe care le­a realizat, este depunctat utilizându­se cuantumul soldei de grad şi al soldei de functie minime, fapt ce reprezintă atât o încălcare a dreptului de proprietate, cât şi o încălcare a principiului drepturilor câştigate.
Se mai invocă că în decizia de revizuire a pensiei recalculate sunt neclarităti care au dus la o serie de suspiciuni în privinta stabilirii cuantumului, respectiv imposibilitatea de a­şi verifica veniturile lunare realizate deoarece nu i s­a pus la dispozitie o adeverintă completă, primele care i­au fost acordate şi al 13­lea salariu nu pot fi identificate.
Prin întâmpinările formulate pârâtul Ministerul Apărării Nationale, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Casei de pensii sectoriale, a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs şi prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea retine următoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat. Astfel, se retine că într­adevăr prin sentinta civilă nr. 338/2010 a Curtii de Apel Cluj s­a dispus suspendarea executării HG 735/21 iulie 2010, însă prin acest motiv nu se aduc critici punctuale în ce priveşte modul de calcul a pensiei, pentru a se putea sustine imposibilitatea verificării legalitătii modului de calculul a pensiei. Ceea ce contestă în cauză recurentul este în fapt trecerea de la un sistem de pensie la altul, de la pensia militară la pensia publică bazată pe Legea nr. 19/2000, or această trecere a fost reglementată de Legea nr. 119/2010, măsura fiind constitutională, legală şi justificată, aşa cum au arătat Curtea Constitutională a României, Înalta Curte de Casatie şi Justitie şi CEDO, iar principiile modului de calcul a pensiei se regăsesc în Legea nr. 119/2010.
Procesul de recalculare a pensiei s­a realizat în temeiul Legii nr. 119/2010, astfel că nu prezintă relevantă faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate şi, ulterior, anulate dispozitii ale HG nr. 735/2010, act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei şi nu pune în discutie trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare.
Referitor la criticile formulate în recurs cu privire la fondul cauzei se vor retine reperele cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale Curtii Constitutionale, ale Înaltei Curti de Casatie şi Justitie şi ale Curtii Europene a Drepturilor Omului:
În ceea ce priveşte controlul de constitutionalitate al Legii nr.119/2010, exercitat în temeiul art.146 lit. a din Constitutie, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constitutională a statuat că prevederile art. 1­5 şi 12 din Legea nr. 119/2010 sunt constitutionale, în raport cu dispozitiile constitutionale ale art. 15 alin. (2) ­neretroactivitatea legii, art. 16 ­egalitatea în drepturi, art. 44 ­dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) ­nivelul de trai şi dreptul la pensie, art. 53 ­restrângerea exercitiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligatia statului de a asigura crearea conditiilor necesare pentru creşterea calitătii vietii.
Această orientare a instantei constitutionale a fost exprimată şi cu ocazia solutionării unor exceptii de neconstitutionalitate în cauze generate de aplicarea Legii nr.119/2010 ­ex. Decizia nr.1579/13.12.2011.
Jurisprudenta anterioară a Curtii Constitutionale în materie nu poate fi retinută de instanta de recurs, în conditiile în care instanta de contencios constitutional s­a pronuntat în mod diferit chiar în ceea ce priveşte dispozitiile legale invocate de recurent.
În ceea ce priveşte recursul în interesul legii referitor la aplicarea Legii nr. 119/2010, Înalta Curte de Casatie şi Justitie prin Decizia nr. 29/12.12.2011 (aplicabilă pentru identitate de ratiune şi în cazul recalculării pensiilor militare de stat, aşa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constitutională prin Deciziile nr. 871 şi nr. 873/2010 cu privire la neretroactivitatea legii şi la discriminare, că „(…)Instantele judecătoreşti nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstitutionalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivitătii legii, formulate de părtile din litigiile deduse judecătii şi care au fost solutionate diferit.
De asemenea, Înalta Curte de Casatie şi Justitie a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, aditional la Conventie, retinând în esentă că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizati le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protectie a art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertătilor fundamentale, că Legea 119/2010 reprezintă o ingerintă din perspectiva dreptului de proprietate, ingerintă care este legală şi urmăreşte un scop legitim.
Înalta Curte a constatat însă că analiza cerintei privind existenta "raportului rezonabil de proportionalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la initierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instantele nu au aplicat testul justului echilibru în functie de circumstantele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerinta" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală şi, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de­a doua normă din acelaşi text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizati şi­au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% şi 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiaşi categorii, de la o persoană la alta, potrivit conditiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte şi calificarea fiecărui beneficiar pentru obtinerea pensiei speciale; din analiza jurisprudentei ataşate recursului în interesul legii se constată însă că instantele judecătoreşti nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstantă importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proportionalitate, fiind util a se observa proportia reducerii beneficiului social în discutie pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de Legea nr. 119/2010.
Or, instanta europeană însăşi, în aplicarea acestui test de proportionalitate, analizează situatia reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstante particulare în plângerile pe care le solutionează, se raportează în mod necesar la situatia de fapt pe care ea însăşi a retinut­o în legătură cu respectiva plângere şi, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proportionalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerintă", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai multi reclamanti ­de exemplu, Aizpurua Ortiz ş.a. împotriva Spaniei). Apoi, se retine că raportul de proportionalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i­au fost suprimate integral mijloacele de subzistentă.
În acelaşi timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstantelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizatia socială pentru pensionari (prevăzută de art. 7 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstantele particulare ale cauzei.
Este esential a se constata că în privinta fiecărui reclamant în parte a fost depăşit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanta europeană însăşi să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertătilor fundamentale (cum se retine, de exemplu, în Decizia asupra admisibilitătii în Cauza Hasani împotriva Croatiei).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proportionalitate instantele trebuie să urmărească rationamentul Curtii Europene a Drepturilor Omului în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie şi în care Curtea însăşi a analizat tipuri de "ingerinte" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestatiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional având alti parametri de evaluare).
Înalta Curte are în vedere jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Hasani împotriva Croatiei ­decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei, Cauza Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord din 18 octombrie 2005, Cauza Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 ­decizie asupra admisibilitătii, Cauza Maggio ş.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, Cauza Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului reiese că stabilirea raportului de proportionalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în functie de circumstantele sale particulare.(…)”
Prin Decizia de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a Curtii Europene a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Ghetiu împotriva României s­a retinut că:.
„Curtea a reiterat că, deşi articolul 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie garantează plata prestatiilor sociale pentru persoanele care au achitat contributii la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într­un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croatiei, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, şi Maggio şi altii c. Italiei, 31 mai 2011, nr. 46286/09, 52851/08, 53727/08, 54486/08 şi 56001/08, par. 55).
Statele părti la Conventie dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoaşterea directă a propriei societăti şi a nevoilor sale, că autoritătile nationale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile şi veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu exceptia cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, şi Mihăieş şi Senteş c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 şi 44605/11). În spetă, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, şi anume contextul economic actual şi corectarea inegalitătilor existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contributiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă şi acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat şi care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instantelor.
În această privintă, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deşi substantială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul şi a corecta diferentele existente între sistemele de pensie. Ca şi Curtea Constitutională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproportionate. De asemenea, Curtea a retinut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv şi nu a adus atingere drepturilor la prestatii sociale, dobândite în temeiul contributiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce priveşte diferenta de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferentă este discriminatorie, în sensul art. 14 din Conventie, în cazul în care nu are nici
o justificare obiectivă şi rezonabilă. În spetă, Curtea Europeană a retinut faptul că foştii politişti se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru tine, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferentă nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constitutională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le­au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproportionată şi excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate şi nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparatie cu alti pensionari.”
De asemenea, în cauza Abalută şi altii c/a României, Curtea a respins ca inadmisibilă cererea reclamantilor, pensionari militari, prin care aceştia s­au plâns de faptul că măsurile legislative adoptate prin Legea nr. 119/2010, HG nr. 735/2010 şi ulterior prin OUG nr. 1/2011, ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor, încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie şi art. 14 din Conventie.
Astfel, Curtea a retinut faptul că Statele părti la Conventie se bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce priveşte reglementarea politicilor sociale iar reducerea pensiilor reclamantilor a constituit o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 263/2010, pentru a echilibra bugetul de Stat şi a corecta diferentele existente între diferitele sisteme de pensie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproportionate şi, de asemenea, că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv iar durata în care reclamantii au prestat serviciul militar a fost asimilată perioadelor de cotizatie în sensul legii.
În ceea ce priveşte diferenta de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferentă este discriminatorie, în sensul art. 14 din Conventie, în cazul în care nu are nici
o justificare obiectivă şi rezonabilă.
În raport de aceste dezlegări şi statuări obligatorii, Curtea apreciază ca fiind nefondate criticile invocate în recurs cu privire la încălcarea dreptului de proprietate, existenta unei discriminări, încălcarea principiului dreptului câştigat, încălcarea principiului previzibilitătii legii, încălcarea principiului neretroactivitătii.
De asemenea, în conditiile în care în concret pensia reclamantului s­a diminuat de la 3.282 la 2229 lei, fiind superioară pensiei medii pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2011 în România, iar reclamantul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proportionalitate, având în vedere şi Decizia nr. 29/2011 pronuntată de Înalta Curte de Casatie şi Justitie, în care se evidentiază că în raport de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului este necesar să se analizeze situatia particulară a fiecărui reclamant, Curtea de Apel apreciază, la fel ca şi instanta de fond, că în raport de probele administrate reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că nu ar fi respectat raportul de proportionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit.
În ceea ce priveşte motivele de recurs invocate în subsidiar, se retine referitor la existenta unor diferente între veniturile prevăzute în Anexa 1 din OUG 1/2011 şi cele înscrise în anexa deciziei de revizuire, că în conformitate cu art. 1 alin. 4 din OUG 1/2011 „în cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad şi al soldei de functie minime corespunzătoare gradului militar detinut, conform anexei nr. 1, dar nu mai putin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie”.
În consecintă, potrivit prevederilor exprese ale dispozitiei legale mentionate, veniturile mentionate în Anexa 1 din OUG 1/2011 se pot utiliza la determinarea pensiei revizuite numai în situatia în care nu au fost identificate veniturile lunare individuale realizate, recurentul nefiind în această situatie întrucât pentru determinarea pensiei sale s­au utilizat veniturile pe care acesta le­a obtinut în desfăşurarea activitătii.
De asemenea, la dosarul de fond s­a depus copia dosarului de pensie al reclamantului, care contine şi Adeverinta nr. 1796/08.06.2011 cu privire la situatia veniturilor realizate lunar, astfel încât, contrar celor invocate în recurs, reclamantul avea posibilitatea să le verifice (inclusiv sub aspectul naturii veniturilor şi a perioadei în care nu au fost luate în considerare) şi să formuleze critici concrete în acest sens, indicarea cu titlu general că nu i­au fost acordate primele şi al 13­lea salariu fiind mult prea generală pentru a permite o analiză a instantei cu privire la acest aspect.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că sentinta instantei de fond a fost pronuntată cu interpretarea corectă a probelor administrate în cauză şi cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale.
Fată de cele retinute, neexistând motive de modificare sau casare a hotărârii, conform art. 304 pct. 9 sau 3041 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
.Notă. În acelaşi sens, Curtea de Apel Cluj, Sectia I­a civilă, decizia civilă nr. 252/R din 28 ianuarie 2013 şi decizia civilă nr. 256/R din 28 ianuarie 2013.