Pensie de serviciu. Revizuire din oficiu
Curtea de Apel
Cluj, Sectia Ia civilă, decizia civilă nr. 253/R din 28 ianuarie 2013
Prin sentinta civilă nr. 7307 din 25.06.2012 a Tribunalului Cluj a
fost admisă exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a MINISTERULUI APĂRĂRII
NAłIONALE şi, în consecintă, sa respins actiunea formulată de reclamantul S.E.
împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de
calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă actiunea formulată de reclamantul S.E. împotriva
pârâtei CASA SECTORIALA DE PENSII A MINISTERULUI APARARII NATIONALE, ca
nefondată.
Sa luat act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî
astfel, prima instantă a retinut următoarele:
Exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a Ministerului
Apărării Nationale este nefondată întrucât în raport de dispozitiile Legii nr.
346/2006, art. 132 din Legea 263/2010 şi art. 8 alin. 1 lit. i din HG nr.
233/2011 casele de pensii sectoriale au un drept propriu de reprezentare în
fata instantelor judecătoreşti, iar Ministerul Apărării Nationale nu are
legitimitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei,
instanta a retinut, în fapt, că
prin Decizia nr. 092180/02.12.2003, reclamantului i sa stabilit pensia militară
de stat în cuantum brut de 819,8 lei. Acest cuantum a suferit modificări,
reclamantul revenindui, în luna decembrie 2010, astfel cum reiese din cuponul
de pensie depus la dosar la f. 18, un cuantum brut al pensiei de 2811 lei.
În baza O.U.G. nr. 1/2011, prin Decizia nr. 46343/06.12.2011,
reclamantului i sa revizuit pensia raportat la situatia reală a veniturilor
obtinute şi avânduse în vedere stagiul de cotizare realizat, stabilinduise
un cuantum brut al pensiei de 2229 lei.
Împotriva Deciziei nr. 46343/06.12.2011, reclamantul a formulat
contestatie la Comisia de Contestatii din cadrul Ministerului Apărării
Nationale, care nu a fost solutionată până la data pronuntării instantei.
Instanta a retinut, prealabil, că nesolutionarea contestatiei
formulate de către reclamant de către institutia competentă în termenul
stabilit de lege în acest scop, nu poate fi interpretată ca un fine de
neprimire a cererii formulate de reclamant, în sarcina acestuia neputânduse
retine vreo culpă cu privire la acest aspect. Mai mult, sa retinut că
reclamantul are dreptul, potrivit art. 21 alin. 3 din Constitutia Românei şi
art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, la
solutionarea cererii sale întrun termen rezonabil, în jurisprudenta instantei
de contencios al drepturilor omului stabilinduse că, în calculul termenului
intră şi durata procedurilor administrative prealabile sesizării instantei
judecătoreşti, în cazul în care legea impune o astfel de procedură prealabilă
(a se vedea, spre exemplu, în acest sens Hotărârea Curtii pronuntată în cauza
J.B. contra Frantei, paragr. 19). Ori, în raport de aceste dispozitii legale,
instanta a constatat că, atunci când procedura administrativă prealabilă nu sa
finalizat în termenul expres prevăzut de lege, se impune analiza
jurisdictională a cererii reclamantului, chiar în absenta hotărârii comisiei de
contestatii, în caz contrar încălcânduise reclamantului dreptul de acces la
justitie.
În drept, sa retinut că, potrivit art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr.
1/2011 pensiile prevăzute la art. 1 lit. a si b din Legea nr. 119/2010 privind
stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea
punctajului mediu anual sa utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit
art. 5 alin. 4 din aceeaşi lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu pana
la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor
realizate lunar de beneficiari.
Totodată, în conformitate cu dispozitiile art. 6 alin. 1 si 2 din
O.U.G. nr. 1/2011 pensiile recalculate ale căror cuantumuri sunt mai mici decât
cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mentin în plată în cuantumurile
avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 şi până la data
emiterii deciziei de revizuire, iar diferentele aferente lunii ianuarie 2011 se
achită până la sfârşitul lunii februarie 2011.
Asupra alegatiilor reclamantului privitoare la lipsa temeiului
juridic al emiterii deciziei de revizuire, instanta a retinut că acestea
sunt neconforme realitătii, pensia reclamantului fiind revizuită din oficiu
avânduse în vedere prevederile O.U.G. nr. 1/2011, astfel cum reiese din chiar
titlul deciziei analizate, respectiv metodologia de calcul prevăzută de anexa 3
la acest act normativ, iar nu metodologia de calcul prevăzută de H.G. nr.
735/2010.
Mai mult, referitor la suspendarea aplicării H.G. nr. 735/2010
prin Sentinta civilă nr. 338/2010 a Curtii de Apel Cluj, aceasta îşi poate
produce efectele numai între părtile litigante, neavând însă nicio relevantă în
prezenta cauză, având în vedere că nu acesta este actul normativ în baza căruia
a fost emisă decizia de revizuire contestată.
Instanta a retinut că reclamantul a formulat în principal critici
ce vizează conformitatea actelor normative emise de legiuitorul român cu
prevederile constitutionale şi cele ale Conventiei Europene a Drepturilor
Omului, critici privitoare la încălcarea dreptului său de proprietate protejat
de art. 1 din Protocolul 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, la
retroactivitatea legilor privitoare la revizuirea pensiilor militare şi la
încălcarea principiului drepturilor câştigate.
Privitor la afirmatiile vizând neconformitatea actelor
normative cu cele ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului, tribunalul
a retinut incidenta cauzelor Ana Maria Frimu şi altii împotriva României,
respectiv Constantin Abălută şi altii c. României, cauze respinse ca
inadmisibile.
În ceea ce priveşte criticile de neconstitutionalitate formulate
de reclamant, vizând încălcarea principiului neretroactivitătii legii şi al
principiului drepturilor câştigate, Tribunalul a retinut că prin Decizia
nr. 871/2010, Curtea Constitutională a României a statuat că prevederile art. 15
şi art. 12 ale Legii nr. 119/2010, potrivit cărora pensiile de serviciu se
recalculează devenind pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul
neretroactivitătii legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constitutie.
Ori, în raport de aceste consideratii de drept retinute de Curtea
Europeană a Drepturilor Omului şi de Curtea Constitutională a României, se
constată că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant este în mod
vădit neîntemeiată sub aspectul criticilor de neconformitate cu prevederile
Conventiei Europene a Drepturilor Omului şi neconstitutionalitate invocate de
acesta.
Chiar efectuând analiza de proportionalitate retinută, prin
Decizia nr. 29/2011 pronuntată în recurs în interesul legii de către Înalta
Curte de Casatie şi Justitie, a fi necesar a se aprecia în fiecare cauză în
parte, în functie de circumstantele sale particulare, se constată că în cauza
de fată reclamantul, prin diminuarea pensiei sale de la cuantumul de 2811 de
lei la 2229 de lei ca urmare a revizuirii, nu suportă o sarcină individuală
excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea
aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este
una extensivă), reclamantul nefiind lipsit total de beneficiu social al
pensiei, ci doar de acel supliment acordat de stat în virtutea calitătii sale
de fost militar, iar pensia contributivă a acestuia are un cuantum care nu
poate conduce la concluzia că, prin măsura revizuirii pensiei sale de serviciu,
iau fost suprimate integral mijloacele de subzistentă. Astfel, suma de 2229 de
lei este superioară pensiei medii pentru limită de vârstă în mai 2012 în
cuantum de 947 lei, conform datelor statistice ale Casei Nationale de Pensii şi
Alte Drepturi de Asigurări Sociale, ceea ce nu poate avea semnificatia unei
afectări grave a asigurării existentei materiale a reclamantului.
În subsidiar, reclamantul a înteles să conteste
corectitudinea stabilirii cuantumului pensiei, arătând că a fost în
imposibilitatea de aşi verifica veniturile lunare realizate, primele acordate
dea lungul timpului, al treisprezecelea salariu şi luarea în calcul a grupei
de muncă în care şia desfăşurat activitatea dea lungul timpului, însă nu a
depus la dosar nicio probă în sustinerea afirmatiilor sale, care să contravină
veniturilor mentionate în dosarul de pensie depus de pârâtă.
Ori, deşi potrivit regulii actor incumbit probatio reclamantul era tinut să îşi
probeze afirmatiile, acesta nu a înteles să îşi îndeplinească obligatia, astfel
că se constată că, şi sub acest aspect, actiunea formulată apare ca
neîntemeiată.
Pentru toate aceste motive, instanta a respins actiunea formulată
de reclamantul SEULEAN EMIL împotriva pârâtei CASA SECTORIALA DE PENSII A
MINISTERULUI APARARII NATIONALE, atât asupra celor solicitate în principal, cât
şi asupra capătului de cerere subsidiar, ca nefondată.
Totodată, în aplicarea dispozitiilor art. 274 din Codul de
procedură civilă, având în vedere că în cauză nu a fost formulată vreo cerere
expresă în acest sens, instanta a luat act că pârâtele nu au solicitat
cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs reclamantul S.E., solicitând în principal
anularea deciziei de revizuire a pensiei, contestate, nr. 4643 din 06.12.2012
emisă de Ministerul Apărării Nationale, prin Casa de Pensii Sectorială;
mentinerea deciziei nr. 092180/02.12.2003 de stabilire a cuantumului pensiei,
revizuită ulterior; obligarea pârâtei la plata diferentei dintre pensia de
serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001, a Legii nr. 179/2004, a
Decretului nr. 214/1977, plătită în luna decembrie 2010 şi pensia revizuită
conform Legii nr. 119/2010, H.G. nr. 735/2010, O.U.G. nr. 1/2011, de la data
plătii şi până la repunerea în plată a pensiei initiale, cu obligarea pârâtei
la plata dobânzii legale şi a indicelui de inflatie aferentă sumelor
reprezentând diferenta dintre cele două decizii.
În subsidiar, contestă cuantumul pensiei stabilit în urma
revizuirii ca urmare a aplicării greşite a dispozitiilor legale în vigoare,
conform precizărilor din contestatia adresată Comisiei de contestatii din
cadrul Ministerului.
Recurentul a arătat că a formulat contestatie în termenul legal de
la comunicarea deciziei de recalculare la comisia de contestatii care
functionează în cadrul Ministerului Administratiei şi Internelor în temeiul
dispozitiilor art. 149 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, privind sistemul
unitar de pensii.
Cum în termenul legal de 45 zile de la momentul înregistrării
contestatiei, potrivit dispozitiilor art. 149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii Comisia nu a emis o hotărâre care să
solutioneze contestatia depusă, apreciază că lipsa acestui răspuns echivalează
cu respingerea demersului.
Mai mult, acesta apreciază că lipseşte temeiul juridic al emiterii
deciziei de revizuire a pensiei militare, în contextul în care prin Sentinta
civilă nr. 338/2010 pronuntată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr.
1371/33/2010 sa dispus „suspendarea executării HG 735/21 iulie 2010, pentru
recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislatiei privind pensiile militare
de stat, a pensiilor politiştilor şi ale functionarilor publici cu statut
special din sistemul administratiei penitenciarelor, conform Legii 119/2010,
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, până la pronuntarea
instantei de fond." Sentinta mentionată a rămasă definitivă în baza Deciziei
nr. 38/07.01.2011 pronuntată de înalta Curte de Casatie şi Justitie.
Aşadar, emiterea deciziilor de recalculare sa făcut în baza unui
act normativ lipsit de orice efect juridic în temeiul sentintei civile mai sus
arătate. Având în vedere efectele „erga omnes" ale suspendării unui act
administrativ prin decizii judecătoreşti rezultă că recalcularea pensiei sa
făcut în temeiul unui act normativ lipsit de orice efect.
Decizia de revizuire emisă este lovită de nulitate absolută
întrucât decizia de recalculare nu are temei juridic legal, fapt ce este de
natură să determine nelegalitatea deciziei de revizuire contestate şi a
cuantumului pensiei.
Recurentul invocă încălcarea dreptului de proprietate cu privire
la modalitatea de calcul prin recalcularea pensiei la salariul mediu brut,
extrapolând motivele ce stau la baza acesteia sustineri prin raportare la Legea
nr. 119/2010, art. 1 din Protocolul Aditional nr. 1 la Conventia Europeană a
Drepturilor Omului, Constitutia României, Declaratia Universală a Drepturilor
Omului, TCE.
De asemenea, face sublinieri cu privire la discriminare în raport
de alte categorii socioprofesionale(magistrati), la principiul
neretroactivitătii legii civile ca principiu constitutional, principiul
drepturilor câştigate.
Referitor la solicitările formulate în subsidiar, recurentul mai
critică decizia de revizuire a pensiei şi pentru că în situatia în care
institutiile abilitate ale statului nu identifică veniturile pe care lea
realizat, este depunctat utilizânduse cuantumul soldei de grad şi al soldei de
functie minime, fapt ce reprezintă atât o încălcare a dreptului de proprietate,
cât şi o încălcare a principiului drepturilor câştigate.
Se mai invocă că în decizia de revizuire a pensiei recalculate
sunt neclarităti care au dus la o serie de suspiciuni în privinta stabilirii
cuantumului, respectiv imposibilitatea de aşi verifica veniturile lunare
realizate deoarece nu i sa pus la dispozitie o adeverintă completă, primele
care iau fost acordate şi al 13lea salariu nu pot fi identificate.
Prin întâmpinările
formulate pârâtul Ministerul Apărării Nationale, în nume propriu şi în calitate
de reprezentant al Casei de pensii sectoriale, a solicitat
respingerea recursului.
Analizând actele si
lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs
şi prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea retine următoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat. Astfel, se retine că întradevăr
prin sentinta civilă nr. 338/2010 a Curtii de Apel Cluj sa dispus suspendarea
executării HG 735/21 iulie 2010, însă prin acest motiv nu se aduc critici
punctuale în ce priveşte modul de calcul a pensiei, pentru a se putea sustine
imposibilitatea verificării legalitătii modului de calculul a pensiei. Ceea ce
contestă în cauză recurentul este în fapt trecerea de la un sistem de pensie la
altul, de la pensia militară la pensia publică bazată pe Legea nr. 19/2000, or
această trecere a fost reglementată de Legea nr. 119/2010, măsura fiind
constitutională, legală şi justificată, aşa cum au arătat Curtea
Constitutională a României, Înalta Curte de Casatie şi Justitie şi CEDO, iar
principiile modului de calcul a pensiei se regăsesc în Legea nr. 119/2010.
Procesul de recalculare a pensiei sa realizat în temeiul Legii
nr. 119/2010, astfel că nu prezintă relevantă faptul că prin hotărâre
judecătorească au fost suspendate şi, ulterior, anulate dispozitii ale HG nr.
735/2010, act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a
pensiei şi nu pune în discutie trecerea la un nou sistem de stabilire a
pensiilor militare.
Referitor la criticile formulate în recurs cu privire la fondul
cauzei se vor retine reperele cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii
ale Curtii Constitutionale, ale Înaltei Curti de Casatie şi Justitie şi ale
Curtii Europene a Drepturilor Omului:
În ceea ce priveşte
controlul de constitutionalitate al Legii nr.119/2010, exercitat
în temeiul art.146 lit. a din Constitutie, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie
2010, Curtea Constitutională a statuat că prevederile art. 15 şi 12 din Legea
nr. 119/2010 sunt constitutionale, în raport cu dispozitiile constitutionale
ale art. 15 alin. (2) neretroactivitatea legii, art. 16 egalitatea în
drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) nivelul
de trai şi dreptul la pensie, art. 53 restrângerea exercitiului unor drepturi,
art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligatia statului de a asigura crearea
conditiilor necesare pentru creşterea calitătii vietii.
Această orientare a instantei constitutionale a fost exprimată şi
cu ocazia solutionării unor exceptii de neconstitutionalitate în cauze generate
de aplicarea Legii nr.119/2010 ex. Decizia nr.1579/13.12.2011.
Jurisprudenta anterioară a Curtii Constitutionale în materie nu
poate fi retinută de instanta de recurs, în conditiile în care instanta de
contencios constitutional sa pronuntat în mod diferit chiar în ceea ce
priveşte dispozitiile legale invocate de recurent.
În ceea ce priveşte
recursul în interesul legii referitor la aplicarea Legii nr. 119/2010, Înalta
Curte de Casatie şi Justitie prin Decizia nr. 29/12.12.2011 (aplicabilă pentru
identitate de ratiune şi în cazul recalculării pensiilor militare de stat, aşa
cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) a concluzionat, pe baza
aspectelor analizate de către Curtea Constitutională prin Deciziile nr. 871 şi
nr. 873/2010 cu privire la neretroactivitatea legii şi la discriminare, că
„(…)Instantele judecătoreşti nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor
critici de neconstitutionalitate, sub aspectul respectării principiului
neretroactivitătii legii, formulate de părtile din litigiile deduse judecătii
şi care au fost solutionate diferit.
De asemenea, Înalta Curte de Casatie şi Justitie a efectuat o
analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, aditional la
Conventie, retinând în esentă că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul
actelor normative speciale în baza cărora cei vizati le încasau, reprezintă un
"interes patrimonial" ce intră în sfera de protectie a art. 1 din
Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertătilor fundamentale, că Legea 119/2010 reprezintă o ingerintă din
perspectiva dreptului de proprietate, ingerintă care este legală şi urmăreşte
un scop legitim.
Înalta Curte a constatat însă că analiza cerintei privind
existenta "raportului rezonabil de proportionalitate" a fost sursa
practicii neunitare ce a condus la initierea prezentului recurs în interesul
legii, întrucât instantele nu au aplicat testul justului echilibru în functie
de circumstantele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici
"ingerinta" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva
"dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală şi, totodată,
prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul
"privării de proprietate" (cea dea doua normă din acelaşi text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizati şiau
văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% şi
80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta
suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care
a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiaşi
categorii, de la o persoană la alta, potrivit conditiilor prevăzute de legea ce
definea fiecare statut profesional în parte şi calificarea fiecărui beneficiar
pentru obtinerea pensiei speciale; din analiza jurisprudentei ataşate
recursului în interesul legii se constată însă că instantele judecătoreşti nu
au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o
circumstantă importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de
proportionalitate, fiind util a se observa proportia reducerii beneficiului social
în discutie pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a
diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de
Legea nr. 119/2010.
Or, instanta europeană însăşi, în aplicarea acestui test de
proportionalitate, analizează situatia reclamantului din fiecare cauză,
determină anumite circumstante particulare în plângerile pe care le
solutionează, se raportează în mod necesar la situatia de fapt pe care ea
însăşi a retinuto în legătură cu respectiva plângere şi, numai pe baza acestui
ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proportionalitate, fără a
stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o
anumită categorie vizată de "ingerintă", în afara statutului de "victimă"
(dacă se au în vedere cauzele cu mai multi reclamanti de exemplu, Aizpurua
Ortiz ş.a. împotriva Spaniei). Apoi, se retine că raportul de proportionalitate
este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă,
exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea
aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este
una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul
este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia iau fost
suprimate integral mijloacele de subzistentă.
În acelaşi timp, fără a fi limitative, în ansamblul
circumstantelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii
precum indemnizatia socială pentru pensionari (prevăzută de art. 7 din Legea
nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului
bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate
circumstantele particulare ale cauzei.
Este esential a se constata că în privinta fiecărui reclamant în
parte a fost depăşit un anumit "prag de dificultate" pentru ca
instanta europeană însăşi să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de
art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertătilor fundamentale (cum se retine, de exemplu, în Decizia
asupra admisibilitătii în Cauza Hasani împotriva Croatiei).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de
proportionalitate instantele trebuie să urmărească rationamentul Curtii Europene
a Drepturilor Omului în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr.
1 aditional la Conventie şi în care Curtea însăşi a analizat tipuri de
"ingerinte" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri
legislative adoptate de stat în prestatiile de asigurări sociale, iar nu să se
recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional,
de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate
alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art.
1 din Protocolul nr. 1 aditional având alti parametri de evaluare).
Înalta Curte are în vedere jurisprudenta Curtii Europene a
Drepturilor Omului (Cauza Hasani împotriva Croatiei decizie de admisibilitate
din 30 septembrie 2010, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei, Cauza Banfield
împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord din 18 octombrie
2005, Cauza Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 decizie asupra
admisibilitătii, Cauza Maggio ş.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, Cauza
Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, Cauza Kjartan Asmundsson
împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri
legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor
pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului
reiese că stabilirea raportului de proportionalitate nu este decât o chestiune
de apreciere în fiecare cauză în parte, în functie de circumstantele sale
particulare.(…)”
Prin Decizia de
inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a Curtii Europene a Drepturilor Omului în
cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, Marta Molnar şi
Lucia Ghetiu împotriva României sa retinut că:.
„Curtea a reiterat că, deşi articolul 1 din Protocolul nr. 1
aditional la Conventie garantează plata prestatiilor sociale pentru persoanele
care au achitat contributii la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu
poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii întrun
cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr.
39860/98; decizia Jankovic c.
Croatiei, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002,
nr. 64100/00, şi Maggio şi altii c.
Italiei, 31 mai 2011, nr. 46286/09, 52851/08, 53727/08, 54486/08 şi
56001/08, par. 55).
Statele părti la Conventie dispun de o marjă largă de apreciere
pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens,
dată fiind cunoaşterea directă a propriei societăti şi a nevoilor sale, că
autoritătile nationale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege
mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru
între cheltuielile şi veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu
exceptia cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de
un temei rezonabil (Jankovic,
citată anterior; Kuna,
citată anterior, şi Mihăieş şi Senteş
c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 şi 44605/11). În
spetă, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată
pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, şi anume
contextul economic actual şi corectarea inegalitătilor existente între
diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată
reclamantelor, în baza contributiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite
de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de
reformă şi acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit
integral de la bugetul de stat şi care reprezenta un avantaj de care au
beneficiat în calitate de personal auxiliar al instantelor.
În această privintă, Curtea a considerat că reducerea pensiilor
reclamantelor, deşi substantială, constituia o modalitate de a integra aceste
pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a
echilibra bugetul şi a corecta diferentele existente între sistemele de pensie.
Ca şi Curtea Constitutională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat
că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproportionate.
De asemenea, Curtea a retinut că reforma sistemului de pensii nu a avut un
efect retroactiv şi nu a adus atingere drepturilor la prestatii sociale,
dobândite în temeiul contributiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate
în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce priveşte diferenta de tratament, în raport de alte
categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferentă este
discriminatorie, în sensul art. 14 din Conventie, în cazul în care nu are nici
o
justificare obiectivă şi rezonabilă. În spetă, Curtea Europeană a retinut
faptul că foştii politişti se bucură în continuare de un mod de calcul
favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru tine, de asemenea, de marja de
apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această
diferentă nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constitutională a
concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor
privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că
măsurile criticate de reclamante nu leau determinat pe acestea să suporte o
sarcină disproportionată şi excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate
şi nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparatie cu alti
pensionari.”
De
asemenea, în cauza Abalută şi
altii c/a României, Curtea a respins ca inadmisibilă cererea
reclamantilor, pensionari militari, prin care aceştia sau plâns de faptul că
măsurile legislative adoptate prin Legea nr. 119/2010, HG nr. 735/2010 şi
ulterior prin OUG nr. 1/2011, ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor,
încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie şi art. 14 din
Conventie.
Astfel, Curtea a retinut faptul că Statele părti la Conventie se
bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce priveşte reglementarea
politicilor sociale iar reducerea pensiilor
reclamantilor a constituit o modalitate de a integra aceste pensii în regimul
general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 263/2010, pentru a echilibra
bugetul de Stat şi a corecta diferentele existente între diferitele sisteme de
pensie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu
pot fi considerate drept nerezonabile sau disproportionate şi, de asemenea, că reforma
sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv iar durata în care
reclamantii au prestat serviciul militar a fost asimilată perioadelor de
cotizatie în sensul legii.
În ceea ce priveşte diferenta de tratament, în raport de alte
categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferentă este
discriminatorie, în sensul art. 14 din Conventie, în cazul în care nu are nici
o
justificare obiectivă şi rezonabilă.
În raport de aceste
dezlegări şi statuări obligatorii, Curtea apreciază ca fiind
nefondate criticile invocate în recurs cu privire la încălcarea dreptului de
proprietate, existenta unei discriminări, încălcarea principiului dreptului
câştigat, încălcarea principiului previzibilitătii legii, încălcarea
principiului neretroactivitătii.
De asemenea, în conditiile în care în concret pensia reclamantului
sa diminuat de la 3.282 la 2229 lei, fiind superioară pensiei medii pentru
limită de vârstă în luna ianuarie 2011 în România, iar reclamantul nu a invocat
alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de
proportionalitate, având în vedere şi Decizia nr. 29/2011 pronuntată de Înalta
Curte de Casatie şi Justitie, în care se evidentiază că în raport de
jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului este necesar să se analizeze
situatia particulară a fiecărui reclamant, Curtea de Apel apreciază, la fel ca
şi instanta de fond, că în raport de probele administrate reclamantul nu
suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că nu ar fi
respectat raportul de proportionalitate între mijloacele utilizate şi scopul
urmărit.
În ceea ce priveşte motivele de recurs invocate în subsidiar, se
retine referitor la existenta unor diferente între veniturile prevăzute în
Anexa 1 din OUG 1/2011 şi cele înscrise în anexa deciziei de revizuire, că în
conformitate cu art. 1 alin. 4 din OUG 1/2011 „în cazul pensiilor prevăzute la
alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot
fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la
stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad şi al
soldei de functie minime corespunzătoare gradului militar detinut, conform
anexei nr. 1, dar nu mai putin de salariul mediu brut/net pe economie, iar
pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe
economie”.
În consecintă, potrivit prevederilor exprese ale dispozitiei
legale mentionate, veniturile mentionate în Anexa 1 din OUG 1/2011 se pot
utiliza la determinarea pensiei revizuite numai în situatia în care nu au fost
identificate veniturile lunare individuale realizate, recurentul nefiind în
această situatie întrucât pentru determinarea pensiei sale sau utilizat
veniturile pe care acesta lea obtinut în desfăşurarea activitătii.
De asemenea, la dosarul de fond sa depus copia dosarului de
pensie al reclamantului, care contine şi Adeverinta nr. 1796/08.06.2011 cu
privire la situatia veniturilor realizate lunar, astfel încât, contrar celor
invocate în recurs, reclamantul avea posibilitatea să le verifice (inclusiv sub
aspectul naturii veniturilor şi a perioadei în care nu au fost luate în
considerare) şi să formuleze critici concrete în acest sens, indicarea cu titlu
general că nu iau fost acordate primele şi al 13lea salariu fiind mult prea
generală pentru a permite o analiză a instantei cu privire la acest aspect.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că sentinta
instantei de fond a fost pronuntată cu interpretarea corectă a probelor
administrate în cauză şi cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale.
Fată de cele retinute, neexistând motive de modificare sau casare
a hotărârii, conform art. 304 pct. 9 sau 3041 Cod procedură civilă, se va
respinge recursul ca nefondat.
.Notă. În acelaşi sens, Curtea de
Apel Cluj, Sectia Ia civilă, decizia civilă nr. 252/R din 28 ianuarie 2013 şi
decizia civilă nr. 256/R din 28 ianuarie 2013.
|