|
Pedepsele. Individualizarea
pedepsei. Concurs între cauza legală privind reducerea pedepsei în cazul
recunoaşterii vinovăţiei şi efectele circumstanţelor atenuante.
În situaţia incidenţei
dispoziţiilor privind o cauză legală de reducere a pedepsei şi circumstanţele
atenuante judiciare, instanţele judecătoreşti sunt obligate să coboare
cuantumul pedepsei judiciare potrivit art.76 Cod penal, ce reglementează
efectele circumstanţelor atenuante, sub noul minim special rezultat din
reducerea limitelor sancţionatorii speciale înscrise sub textele
incriminatorii, consecinţă a aplicării dispoziţiilor privind cauza de reducere
a pedepsei.
Cod proc. penală, art. 3201 alin.
7
Cod penal, art. 72, art.74 alin.
1 lit. a) şi b), art.76 alin. 1 lit.d), art. 182 alin. 2
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia
Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia penală nr. 649 din 8 mai 2012.
Prin sentinţa penală nr.19 din 10
ianuarie 2012 pronunţată de Judecătoria Moreni a fost condamnat inculpatul
pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prev. şi ped. de art. 182
alin. 2 cu aplic. art.74 alin. 1 lit. a) şi b), art.76 alin. 1 lit.d) Cod penal
comb. cu art. 3201 Cod proc. penală, la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art.81–83, art.71 alin.5
Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate
pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni, calculat potrivit art.82
Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, pe baza
probelor administrate, în esenţă, prima instanţă a reţinut în fapt că,
aflându-se într-un restaurant şi în contextul consumului de băuturi alcoolice,
în seara zilei de 01 septembrie 2010, inculpatul a aplicat mai multe lovituri
de pumn părţii vătămate, leziunile traumatice produse la cap, necesitând pentru
vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale iar viaţa fiindu-i pusă în pericol.
La individualizarea pedepsei,
s-au luat în considerare lipsa antecedentelor penale, buna reputaţie
anterioară, conduita procesuală privind recunoaşterea vinovăţiei mai înaintea
începerii cercetării judecătoreşti în condiţiile art.320/1 C.proc.pen., precum
şi stăruinţa depusă de inculpat pentru repararea consecinţelor prejudiciabile
produse părţii vătămate, în sensul achitării sumei de 2.500 lei despăgubiri
civile solicitate de aceasta în procesul penal.
S-a apreciat astfel, că scopul
preventiv-educativ al acesteia poate fi realizat prin atenuarea răspunderii
penale conform art.74 alin. 1 lit. a) şi b) Cod penal, art.76 lit. d) Cod penal
şi suspendarea condiţionată a executării în condiţiile art. 81-83 Cod penal.
Pedeapsa principală stabilită la
primul grad de jurisdicţie, este nelegală.
Cuantumul de un an şi 6 luni închisoare
contravine criteriilor de individualizare determinate prin dispoziţiile art.72
Cod penal, în cazul concursului dintre recunoaşterea vinovăţiei conform art.
3201 Cod proc. penală şi constatarea circumstanţelor atenuante prevăzute de
art. 74 Cod penal.
În sensul acestor ultime texte de
lege, astfel cum au fost interpretate de jurisprudenţa internă recentă,
inclusiv prin nota de probleme de drept din mai 2012, transmisă de secţia
penală a ÎCCJ, în aplicarea unitară a legii, în situaţia incidenţei dispoziţiilor
privind o cauză legală de reducere a pedepsei şi efectele circumstanţelor
atenuante judiciare, instanţele judecătoreşti sunt obligate să coboare
cuantumul pedepsei judiciare potrivit regulilor prev. de art.76 Cod penal, sub
noul minim special rezultat din reducerea limitelor sancţionatorii speciale
înscrise sub textele incriminatorii, consecinţă a aplicării dispoziţiilor
privind cauza de reducere a pedepsei.
Or, din conţinutul art.182 alin.2
Cod penal rezultă că infracţiunea de vătămare corporală gravă stabilită în
sarcina inculpatului este pedepsită cu închisoarea de la 2 ani până la 7 ani.
Ca urmare, stabilindu-se că mai
înaintea începerii cercetării judecătoreşti, acesta a înţeles să recunoască
vinovăţia în condiţiile actului de sesizare, conform criteriilor menţionate, se
impunea ca prima instanţă să dozeze pedeapsa judiciară, prin raportarea
atenuării judiciare în baza art.76 Cod penal, sub minimul de 1 an şi 4 luni
închisoare, rezultat din reducerea legală cu o treime a limitei de 2 ani închisoare
prevăzută de lege, consecinţă a aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. 7 Cod
proc. penală.
Neprocedându-se în acest mod,
rezultă că sentinţa atacată este afectată de nelegalitate în sensul art.3859
alin. 1 pct. 14 Cod proc. penală raportat la art.72 Cod penal.
În consecinţă, admiţându-se
recursul declarat de parchet ca fiind fondat, potrivit art. 38515 pct. 2 lit.
d) Cod proc. penală se va proceda la casarea acesteia, în parte, în latură
penală şi rejudecându-se cauza sub acest aspect, pe fond se va modifica
pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru vătămare corporală gravă, în
sensul reducerii de la 1 an şi 6 luni închisoare, la 1 an şi 3 luni închisoare,
cuantum calculat conform art. 76 alin. 1 lit. d) cod penal şi art. 3201 alin. 7
Cod proc. penală.
Totodată, menţinându-se măsura
suspendării condiţionate a executării pedepsei, apreciată la primul grad de
jurisdicţie ca fiind suficientă pentru atingerea scopului preventiv-educativ,
conform art.82 Cod penal se va modifica şi durata termenului de încercare, de
la 3 ani şi 6 luni la 3 ani şi 3 luni.
(Judecător Elena Negulescu)
| 
