avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Pedeapsă cu suspendare aplicată unui inculpat, arestat preventiv în altă cauză. Consecinţe. Prezumţia de nevinovăţie. Legalitatea şi temeinicia soluţiei de condamnare.
 
C.pen., art. 81
C.proc.pen., art.66 alin.1, art.317
 
Faptul că inculpatul a fost arestat preventiv într-o altă cauză, într-o perioadă ce coincide parţial cu cea în care s-a desfăşurat judecata din acest proces, este fără relevanţă juridică şi nu poate produce consecinţe juridice asupra cuantumului pedepselor şi modalităţii de individualizare a acestora, cum neîntemeiat a susţinut recurentul-parchet, fiindcă pe de o parte, judecata se mărgineşte numai la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei conform art.317 alin.1 cod pr.pen.,ceea ce obligă instanţa de judecată să facă abstracţie de orice altă cauză penală aflată în curs, iar pe de alta, în condiţiile lipsirii de libertate ca măsură preventivă, orice persoană trebuie să beneficieze de prezumţia relativă de nevinovăţie, drept garanţie a echităţii procedurii care se desfăşoară împotriva sa.
 
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia  penală nr. 1225 din  18 septembrie 2012.
 
           Prin sentinţa penală nr.39 din data de 9 februarie 2012 pronunţată de judecătorie a fost condamnat inculpatul S.M.F.pentru comiterea, în concurs real de fapte penale, conform art.33 lit.a cod penal, a unei infracţiuni de furt, faptă prev.şi ped de art.208 alin.1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.c Cod penal, art.76 alin.1 lit.e Cod penal, art.3201 Cod procedură penală şi art.13 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare şi pentru comiterea unei infracţiuni de folosire a unei instalaţii clandestine în scopul racordării directe la reţeaua electrică, prev.şi ped.de art.85 alin.4 din Legea nr.13/2007, cu aplicarea art.74 alin.1 lit. c Cod penal, art.76 alin.1 lit. e Cod penal, art.3201 Cod procedură penală şi art.13 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
           În baza art.34 alin.1 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, aceea de 6 luni închisoare.
           În baza art. 81 şi art. 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicate pe o durată de 2 ani şi 6 luni ce constituie termen de încercare pentru inculpat.
          Au fost interzise inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b  Cod penal, pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
          În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii aplicate în baza art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal.
Potrivit art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.
S-a luat act că prejudiciul cauzat părţii civile SC OMV Petrom SA  a fost acoperit.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat. 
Instanţa de fond a reţinut că la data de 4.02.2011 inculpatul  a fost depistat de organele de poliţie ca fiind branşat ilegal la reţeaua de înaltă tensiune ce alimentează sondele aparţinând SC Petrom SA-Grup Zăcăminte Preajba, din cercetări rezultând că la branşare s-au folosit instalaţii clandestine, respectiv un transformator electric contrafăcut şi cabluri electrice trase prin pământ de la stână până la stâlpul la care s-a racordat ilegal.
S-a mai reţinut şi că inculpatul a sustras energie electrică începând cu jumătatea lunii ianuarie 2011 şi până la data de 04.02.2011 când a fost prins şi debranşat, prejudiciul cauzat SC Petrom SA prin sustragerea energiei electrice fiind de 118,66 lei. Acesta a fost recuperat.
Anterior începerii cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
 În aceste condiţii,  pe temeiul dovezilor strânse la urmărirea penală, instanţa de fond a reţinut că inculpatul S. M. F. a săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecată, în modalitatea descrisă în actul de inculpare, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art.208 alin.1 şi 2 Cod penal  şi art.85 alin.4 din Legea nr.13/2007 şi l-a condamnat la două pedepse de câte 6 luni închisoare.
La individualizarea acestora, instanţa de fond a ţinut seama de dispoziţiile art.3201 Cod procedură penală, făcând aplicarea şi a prevederilor art.13 Cod penal;au fost avute în vedere şi criteriile prev.de art.72 Cod penal dar şi gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a manifestat sinceritate pe parcursul procesului penal, are doi copii minori în întreţinere precum şi părinţi cu probleme de sănătate, astfel cum rezultă din înscrisurile în circumstanţiere pe care le-a depus la dosar. Aceste împrejurări au fost considerate de prima instanţă circumstanţe cu caracter atenuant, în sensul art.74 alin.1, lit.c Cod penal, făcând astfel incidente dispoziţiile art.76 alin.1 lit.c din acelaşi cod.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului, acesta aflându-se la prima încălcare a legii penale, prima instanţă a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit potrivit art.82 Cod penal, urmând ca în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, să se suspende şi executarea pedepselor accesorii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri parchetul şi inculpatul.
           Recurentul parchet a susţinut că inculpatul S.M.F. era arestat preventiv în altă cauză la data condamnării din acest proces, ceea ce nu justifică suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
S-a mai susţinut că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, fiindcă aplicarea unei pedepse de 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată nu este aptă să asigure realizarea scopului pedepsei ca măsură de constrângere şi de reeducare a inculpatului.
În consecinţă, s-a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei penale recurate, iar pe fond condamnarea inculpatului. la o pedeapsă privativă de libertate.
2.Recurentul-inculpat nu a motivat în scris recursul exercitat, dar în şedinţa dezbaterilor, prin apărătorul său ales, a criticat sentinţa atacată, solicitând admiterea recursului său, casarea hotărârii atacate şi, pe fondul cauzei, reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate de instanţa de fond.
Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de situaţia de fapt reţinută, de probele administrate, de criticile formulate prin cele două recursuri, precum şi sub toate aspectele, conform art.3856 alin.3 cod pr.pen. în limitele motivelor de casare prev.de art.3859 alin.3 din acelaşi cod, a constatat că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul procesului penal, din care rezultă atât existenţa faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât şi săvârşirea acesteia cu vinovăţie, în forma cerută de lege.
Astfel, au fost valorificate mijloacele de probă strânse în faza de urmărire penală inclusiv declaraţia inculpatului prin care acesta a recunoscut sustragerea de energie electrică din reţeaua ce aparţine SC OMV Petrom, prin branşarea sa ilegală.
Criticile formulate de recurenţi nu se justifică.
Pronunţând condamnarea inculpatului, instanţa de fond a stabilit pedepsele respectând criteriile generale prevăzute de art.72 cod penal, individualizând cuantumul acestora şi modalitatea de executare prin raportare la împrejurările de fapt ale cauzei şi la circumstanţele cu caracter personal ale făptuitorului.
          Astfel, în mod corect s-a ţinut seama de cuantumul redus al prejudiciului( de 118 lei) şi perioada în care acesta a fost produs dar şi de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, de situaţia sa personală şi de conduita adoptată pe parcursul judecăţii, când a achitat contravaloarea pagubei şi a cooperat cu organele judiciare, recunoscând integral săvârşirea faptelor penale pentru care a fost trimis în judecată, ceea ce a generat recunoaşterea şi acordarea în favoarea sa a circumstanţei personale cu caracter atenuant prev.de art.74 lit.c Cod pen., aşa încât o altă reducere a cuantumului pedepsei nu se impune.
Faptul că inculpatul a fost arestat preventiv într-o altă cauză într-o perioadă ce coincide parţial cu cea în care s-a desfăşurat judecata din acest proces, este fără relevanţă juridică şi nu poate produce consecinţe juridice asupra cuantumului pedepselor şi modalităţii de individualizare a acestora, cum neîntemeiat a susţinut recurentul-parchet, fiindcă pe de o parte, judecata se mărgineşte numai la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei conform art.317 alin.1 cod pr.pen.,ceea ce obligă instanţa de judecată să facă abstracţie de orice altă cauză penală aflată în curs, iar pe de alta, în condiţiile lipsirii de libertate ca măsură preventivă, orice persoană trebuie să beneficieze de prezumţia relativă de nevinovăţie, drept garanţie a echităţii procedurii care se desfăşoară împotriva sa.
În egală măsură, numai dacă vinovăţia făptuitorului ar fi legal stabilită în respectiva cauză şi dacă aceasta se va finaliza cu o eventuală condamnare, calea legală de a stabili modalitatea finală de executare a tuturor pedepselor aplicate definitiv acestuia, este dată de dispoziţii expres şi efectiv reglementate de normele procesual penale, fiind interzis instanţei să hotărască cuantumul şi modalitatea de executare a unei pedepse în considerarea unor alte acuzaţii aduse împotriva aceleiaşi persoane, în alte dosare penale.
Cum la controlul de legalitate şi temeinicie al sentinţei, exercitat de Curte nu au fost identificate aspecte de natură să conducă la reformarea acesteia, constatând că pedepsele aplicate efectiv inculpatului răspund exigenţelor de constrângere, reeducare şi prevenţie stabilite de art.52 cod penal, fiind stabilite între limitele legale şi adaptate corect de prima instanţă la activitatea infracţională şi persoana făptuitorului, în temeiul art.38515 alin.1, pct.1, lit.b cod pr.pen. Curtea a respins ca nefondate ambele recursuri, cu consecinţa menţinerii în totalitate a sentinţei penale atacate.
                                                                                (Judecător Simona Petruţa Buzoianu)