|
Pedeapsă cu suspendare aplicată
unui inculpat, arestat preventiv în altă cauză. Consecinţe. Prezumţia de
nevinovăţie. Legalitatea şi temeinicia soluţiei de condamnare.
C.pen., art. 81
C.proc.pen., art.66 alin.1,
art.317
Faptul că inculpatul a fost
arestat preventiv într-o altă cauză, într-o perioadă ce coincide parţial cu cea
în care s-a desfăşurat judecata din acest proces, este fără relevanţă juridică
şi nu poate produce consecinţe juridice asupra cuantumului pedepselor şi
modalităţii de individualizare a acestora, cum neîntemeiat a susţinut
recurentul-parchet, fiindcă pe de o parte, judecata se mărgineşte numai la
fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei conform art.317
alin.1 cod pr.pen.,ceea ce obligă instanţa de judecată să facă abstracţie de
orice altă cauză penală aflată în curs, iar pe de alta, în condiţiile lipsirii
de libertate ca măsură preventivă, orice persoană trebuie să beneficieze de
prezumţia relativă de nevinovăţie, drept garanţie a echităţii procedurii care
se desfăşoară împotriva sa.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia
Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia penală nr. 1225 din 18 septembrie 2012.
Prin sentinţa penală nr.39 din data
de 9 februarie 2012 pronunţată de judecătorie a fost condamnat inculpatul
S.M.F.pentru comiterea, în concurs real de fapte penale, conform art.33 lit.a
cod penal, a unei infracţiuni de furt, faptă prev.şi ped de art.208 alin.1 şi 2
Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.c Cod penal, art.76 alin.1 lit.e Cod
penal, art.3201 Cod procedură penală şi art.13 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni
închisoare şi pentru comiterea unei infracţiuni de folosire a unei instalaţii
clandestine în scopul racordării directe la reţeaua electrică, prev.şi ped.de
art.85 alin.4 din Legea nr.13/2007, cu aplicarea art.74 alin.1 lit. c Cod
penal, art.76 alin.1 lit. e Cod penal, art.3201 Cod procedură penală şi art.13
Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.34 alin.1 lit.b Cod
penal, s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să o execute pe
cea mai grea, aceea de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 şi art. 82 Cod penal
s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicate
pe o durată de 2 ani şi 6 luni ce constituie termen de încercare pentru
inculpat.
Au fost interzise inculpatului
drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal, pe perioada de la rămânerea
definitivă a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei,
până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea
termenului de prescripţie a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe
durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat
şi executarea pedepselor accesorii aplicate în baza art. 71 alin. 1 şi 2 Cod
penal.
Potrivit art. 359 Cod procedură
penală, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal
privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul
săvârşirii unei noi infracţiuni.
S-a luat act că prejudiciul
cauzat părţii civile SC OMV Petrom SA a
fost acoperit.
În baza art.191 alin.1 Cod
procedură penală, a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către
stat.
Instanţa de fond a reţinut că la
data de 4.02.2011 inculpatul a fost
depistat de organele de poliţie ca fiind branşat ilegal la reţeaua de înaltă
tensiune ce alimentează sondele aparţinând SC Petrom SA-Grup Zăcăminte Preajba,
din cercetări rezultând că la branşare s-au folosit instalaţii clandestine,
respectiv un transformator electric contrafăcut şi cabluri electrice trase prin
pământ de la stână până la stâlpul la care s-a racordat ilegal.
S-a mai reţinut şi că inculpatul
a sustras energie electrică începând cu jumătatea lunii ianuarie 2011 şi până
la data de 04.02.2011 când a fost prins şi debranşat, prejudiciul cauzat SC
Petrom SA prin sustragerea energiei electrice fiind de 118,66 lei. Acesta a
fost recuperat.
Anterior începerii cercetării
judecătoreşti, inculpatul a declarat că recunoaşte în totalitate săvârşirea
faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi că solicită ca judecata
să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În aceste condiţii, pe temeiul dovezilor strânse la urmărirea
penală, instanţa de fond a reţinut că inculpatul S. M. F. a săvârşit faptele
pentru care a fost trimis în judecată, în modalitatea descrisă în actul de
inculpare, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor
prevăzute de art.208 alin.1 şi 2 Cod penal
şi art.85 alin.4 din Legea nr.13/2007 şi l-a condamnat la două pedepse
de câte 6 luni închisoare.
La individualizarea acestora,
instanţa de fond a ţinut seama de dispoziţiile art.3201 Cod procedură penală,
făcând aplicarea şi a prevederilor art.13 Cod penal;au fost avute în vedere şi
criteriile prev.de art.72 Cod penal dar şi gradul de pericol social al
infracţiunilor săvârşite, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu
antecedente penale, a manifestat sinceritate pe parcursul procesului penal, are
doi copii minori în întreţinere precum şi părinţi cu probleme de sănătate,
astfel cum rezultă din înscrisurile în circumstanţiere pe care le-a depus la
dosar. Aceste împrejurări au fost considerate de prima instanţă circumstanţe cu
caracter atenuant, în sensul art.74 alin.1, lit.c Cod penal, făcând astfel
incidente dispoziţiile art.76 alin.1 lit.c din acelaşi cod.
Apreciind că scopul pedepsei
poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului, acesta aflându-se
la prima încălcare a legii penale, prima instanţă a dispus suspendarea condiţionată
a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare, pe durata termenului de
încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit potrivit art.82 Cod penal, urmând ca în
baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiţionate a executării
pedepsei închisorii, să se suspende şi executarea pedepselor accesorii.
Împotriva acestei sentinţe au
declarat recursuri parchetul şi inculpatul.
Recurentul parchet a susţinut că
inculpatul S.M.F. era arestat preventiv în altă cauză la data condamnării din
acest proces, ceea ce nu justifică suspendarea condiţionată a executării
pedepsei.
S-a mai susţinut că scopul
pedepsei nu poate fi atins decât prin aplicarea unei pedepse privative de
libertate, fiindcă aplicarea unei pedepse de 6 luni închisoare a cărei executare
a fost suspendată nu este aptă să asigure realizarea scopului pedepsei ca
măsură de constrângere şi de reeducare a inculpatului.
În consecinţă, s-a solicitat
admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei penale recurate, iar pe fond
condamnarea inculpatului. la o pedeapsă privativă de libertate.
2.Recurentul-inculpat nu a
motivat în scris recursul exercitat, dar în şedinţa dezbaterilor, prin
apărătorul său ales, a criticat sentinţa atacată, solicitând admiterea
recursului său, casarea hotărârii atacate şi, pe fondul cauzei,
reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate de instanţa de fond.
Curtea, examinând hotărârea
recurată în raport de situaţia de fapt reţinută, de probele administrate, de
criticile formulate prin cele două recursuri, precum şi sub toate aspectele,
conform art.3856 alin.3 cod pr.pen. în limitele motivelor de casare prev.de
art.3859 alin.3 din acelaşi cod, a constatat că nu este afectată legalitatea şi
temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Instanţa de fond a reţinut în mod
corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă interpretare şi
apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul procesului
penal, din care rezultă atât existenţa faptelor pentru care inculpatul a fost
trimis în judecată, cât şi săvârşirea acesteia cu vinovăţie, în forma cerută de
lege.
Astfel, au fost valorificate
mijloacele de probă strânse în faza de urmărire penală inclusiv declaraţia
inculpatului prin care acesta a recunoscut sustragerea de energie electrică din
reţeaua ce aparţine SC OMV Petrom, prin branşarea sa ilegală.
Criticile formulate de recurenţi
nu se justifică.
Pronunţând condamnarea
inculpatului, instanţa de fond a stabilit pedepsele respectând criteriile
generale prevăzute de art.72 cod penal, individualizând cuantumul acestora şi
modalitatea de executare prin raportare la împrejurările de fapt ale cauzei şi
la circumstanţele cu caracter personal ale făptuitorului.
Astfel, în mod corect s-a ţinut seama
de cuantumul redus al prejudiciului( de 118 lei) şi perioada în care acesta a
fost produs dar şi de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, de situaţia
sa personală şi de conduita adoptată pe parcursul judecăţii, când a achitat
contravaloarea pagubei şi a cooperat cu organele judiciare, recunoscând
integral săvârşirea faptelor penale pentru care a fost trimis în judecată, ceea
ce a generat recunoaşterea şi acordarea în favoarea sa a circumstanţei
personale cu caracter atenuant prev.de art.74 lit.c Cod pen., aşa încât o altă
reducere a cuantumului pedepsei nu se impune.
Faptul că inculpatul a fost
arestat preventiv într-o altă cauză într-o perioadă ce coincide parţial cu cea
în care s-a desfăşurat judecata din acest proces, este fără relevanţă juridică
şi nu poate produce consecinţe juridice asupra cuantumului pedepselor şi
modalităţii de individualizare a acestora, cum neîntemeiat a susţinut
recurentul-parchet, fiindcă pe de o parte, judecata se mărgineşte numai la
fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei conform art.317
alin.1 cod pr.pen.,ceea ce obligă instanţa de judecată să facă abstracţie de
orice altă cauză penală aflată în curs, iar pe de alta, în condiţiile lipsirii
de libertate ca măsură preventivă, orice persoană trebuie să beneficieze de
prezumţia relativă de nevinovăţie, drept garanţie a echităţii procedurii care
se desfăşoară împotriva sa.
În egală măsură, numai dacă
vinovăţia făptuitorului ar fi legal stabilită în respectiva cauză şi dacă
aceasta se va finaliza cu o eventuală condamnare, calea legală de a stabili modalitatea
finală de executare a tuturor pedepselor aplicate definitiv acestuia, este dată
de dispoziţii expres şi efectiv reglementate de normele procesual penale, fiind
interzis instanţei să hotărască cuantumul şi modalitatea de executare a unei
pedepse în considerarea unor alte acuzaţii aduse împotriva aceleiaşi persoane,
în alte dosare penale.
Cum la controlul de legalitate şi
temeinicie al sentinţei, exercitat de Curte nu au fost identificate aspecte de
natură să conducă la reformarea acesteia, constatând că pedepsele aplicate
efectiv inculpatului răspund exigenţelor de constrângere, reeducare şi
prevenţie stabilite de art.52 cod penal, fiind stabilite între limitele legale
şi adaptate corect de prima instanţă la activitatea infracţională şi persoana făptuitorului,
în temeiul art.38515 alin.1, pct.1, lit.b cod pr.pen. Curtea a respins ca
nefondate ambele recursuri, cu consecinţa menţinerii în totalitate a sentinţei
penale atacate.
(Judecător
Simona Petruţa Buzoianu)
| 
