Obligativitatea eliberării unui
document de către angajator care să ateste activitatea angajatului, vechimea în
muncă, în meserie şi în specialitate
întemeiată pe disp. art. 34 pct.
5 Codul Muncii.
Codul muncii, art. 34 pct. 5
Potrivit dispoziţiilor art. 34 pct.
5 din Codul muncii, fiecare angajator are obligaţia de a înfiinţa un registru
general de evidenţă a salariaţilor, iar la solicitarea salariatului,
angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea
desfăşurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia I
Civilă,
Decizia civilă nr. 3971 din 2
noiembrie 2012
Prin sentinţa civilă nr. 1158 din
28 mai 2012, Tribunalul Dâmboviţa a admis în parte acţiunea formulată de
reclamantul ZV, în contradictoriu cu pârâtele SC CCH SA şi SC Uz SA., a obligat
pe pârâta S.C. U S.A. să elibereze reclamantului adeverinţă cu perioadele
lucrate, veniturile realizate şi condiţiile de muncă şi climă în Egipt, de la
22.05.1989 la 20.07.1990 şi octombrie 1990-aprilie 1991, precum şi în China de
la martie 1993 la iulie 1993,
a respins capetele de cerere faţă de aceeaşi pârâtă
privind sporul de noapte, daunele morale şi materiale, a respins capătul de
cerere privind acordarea grupei I de muncă, a daunelor morale şi materiale faţă
de pârâta CH S.A., reţinând că, de fapt, pârâtele au eliberat aceste
adeverinţe, dar nu au arătat, în concret, indemnizaţia primită pe această
perioadă şi condiţiile de muncă (grupă), indiferent că a lucrat câteva luni sau
un an, cu nerespectarea celorlalte condiţii prev. de O.U.G. nr. 4/2005.
Prin decizia nr. 3971 din 2 noiembrie 2012, Curtea de Apel
Ploieşti a respins ca nefondate recursurile formulate de reclamantul ZV şi
pârâta SC Uz SA în contradictoriu cu pârâta SC CCH SA, reţinând că adeverinţele
aliberate de către cei doi angajatori atestă faptul că reclamantul a lucrat în
China şi Egipt, dar nu cuprind toate elementele prev. de art. 34 pct. 5 din
Codul muncii, respectiv durata activităţii, salariul, vechimea în muncă, în meserie
şi în specialitate, preluate şi de O.U.G. nr. 4/2005.
În ceea ce priveşte restul
pretenţiilor reclamantului, s-a reţinut că dovada perioadei lucrate şi a
veniturilor suplimentare realizate, se face cu documente eliberate de
angajator, or, la dosar nu au fost depuse probe în dovedirea lor.
În atare context, în raport de argumentele expuse anterior,
Curtea a apreciat că, în speţă, nu
sunt incidente dispoziţiile art. 309, 3041 C. pr. civilă, motiv
pentru care, în baza art. 312
C.pr.civilă, a
respins ca nefondate recursurile declarate.