Obligarea asiguratorului de răspundere civilă la cheltuieli judiciare.Acţiune civilă disjunsă. Dispoziţiile legale aplicabile.

Obligarea asiguratorului de răspundere civilă la cheltuieli judiciare.Acţiune civilă disjunsă. Dispoziţiile legale aplicabile.

Conform art.191 alin.1 C.proc.pen. în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind interpreţii desemnaţi de organele judiciare, potrivit legii, precum şi în cazul în care s-a dispus acordarea de asistenţă gratuită, care rămân în sarcina statului iar potrivit alin.3 al aceluiaşi articol, partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,

Decizia civilă nr. 1313 din 8 octombrie 2012.

Prin sentinţa penală nr.139 din data de 10.07.2012 pronunţată de judecătorie a fost condamnat inculpatul S.A.G. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, (faptă din data de 18.12.2011) la pedeapsa de 1 an si 4 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiţionat pe o durată de 3 ani şi 4 luni.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi prev. de art. 71 si 64 lit. a si b Cod penal cu excepţia dreptului de a alege in alegerile legislative, prev. de art. 64 alin. 1 lit. a Cod penal, care de asemenea a fost suspendată.

În baza art. 320 alin. 5 C.proc.pen. s-a disjuns latura civilă a cauzei şi s-a dispus formarea unui alt dosar fixându-se termen la 4.09.2012.

În baza art.191 alin.1 C.proc.pen. inculpatul a fost obligat, alături de asiguratorul S.C. Asigurare Reasigurare Astra S.A. Bucureşti, la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În actul de sesizare s-a reţinut că în ziua de 18.12.2011, în jurul orelor 13,50 a avut loc un accident de circulaţie în care au fost implicate un autoturism cu numărul de înmatriculare ………… şi un moped cu numărul de înmatriculare ……….

Din actele de urmărire penală a rezultat că la data mai sus menţionată inculpatul-posesor al permisului categoria B-se deplasa la volanul autoturismului pe strada Republicii din oraşul P. La intersecţia străzii Republicii cu strada Stadionului, inculpatul a virat stânga brusc, fără a se asigura şi fără a ceda trecerea mopedului condus de partea vătămată care se deplasa din sens invers. Cele două vehicule s-au ciocnit, din impact rezultând atât pagube materiale (avarii ale autoturismului) cât şi accidentarea părţii vătămate căreia i-au fost cauzate în împrejurările de mai sus, leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale. Leziunile i-au pus viata în primejdie (ruptură de spină care a necesitat splenectomie).

Inculpatului i-au fost recoltate probe sangvine rezultând o îmbibaţie alcoolică de 0,75 g/l alcool pur în sânge şi 0,55 g/l alcool pur în sânge.

Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, arătând că a observat mopedul care se deplasa din sens invers însă a apreciat că are timp să vireze stânga pentru a pătrunde pe strada Stadionului.

La termenul din data de 29.05.2012 partea vătămată a depus cerere de constituire parte civilă cu suma de 150.000 euro din care 5000 euro daune materiale şi 145.000 euro daune morale, în echivalentul în lei şi a solicitat introducerea în cauză în calitate de asigurator de răspundere civilă a SC Asigurare-Reasigurare Astra SA .

În şedinţa publică din data de 26.06.2012 inculpatul a declarat că recunoaşte săvârşirea faptei şi este de acord ca judecarea cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte. Cu privire la latura civilă a susţinut că suma pretinsă de victimă este exagerat de mare.

În temeiul art. 320 alin 5 C.proc.pen. instanţa de fond a disjuns latura civile a cauzei, formându-se un alt dosar.

Instanţa de fond a constatat prin sentinţa penală pronunţată că fapta inculpatului care la data de 18.12.2011, conducând autoturismul înmatriculat sub nr. ……….., nu a respectat prevederile art. 48 din OUG nr. 195/2002, coroborate cu prevederile art. 49 şi art. 51 din acelaşi act normativ şi a produs din culpa sa, un accident rutier care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale în împrejurările de fapt descrise în actul de inculpare şi pe care acesta le-a recunoscut integral şi necondiţionat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art.184 alin.2 şi 4 C.pen.

La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere potrivit disp. art.72 C.pen., dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, prin prisma articolului 3201 C.proc.pen., căruia instanţa i-a dat relevanţă faţă de poziţia procesuală manifestată de inculpat, persoana acestuia, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii, gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, în sensul că inculpatul la data comiterii faptei se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi urmările grave pe care fapta le-a avut asupra victimei.

Faţă de aceste considerente, instanţa a considerat că o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum orientat spre minimul special este suficientă pentru reeducarea inculpatului, urmând ca executarea acesteia să fie suspendată condiţionat, cerinţele art.81 Cod penal fiind îndeplinite.

Potrivit art. 71 C.pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b C.pen.a cărei executare a fost de asemenea suspendată, în baza art. 71 alin. 5 C.pen.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a exercitat recurs asigurătorul SC Asigurare Reasigurare Astra SA.

Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, recurentul-asigurător SC Asigurare Reasigurare Astra SA a susţinut că în mod eronat instanţa de fond l-a obligat alături de inculpat la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, deşi, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, societatea de asigurare nu poate fi ţinută răspunzătoare pentru plata acestora şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe fondul cauzei, obligarea exclusivă a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de critica formulată, de probele administrate şi de dispoziţiile legale incidente în cauză dar şi sub toate aspectele, conform art.3856 alin.3 şi art.3859 alin.3 Cod procedură penală, a constatat că este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:

Din analiza coroborată a materialului probator strâns numai în faza de urmărire penală, rezultă că instanţa de fond, în baza propriului examen, în mod judicios, temeinic şi motivat a stabilit vinovăţia inculpatului pentru comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situaţia de fapt reţinută şi pe care acesta a declarat că o recunoaşte, pentru a beneficia de reducerea legală a pedepsei aşa cum prevede art.3201 C.proc.pen.

Astfel, stabilind răspunderea penală a inculpatului, instanţa de fond l-a condamnat pe acesta la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev.de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal, dispunând suspendarea condiţionată a executării acesteia.

Prin aceeaşi sentinţă, instanţa de fond a disjuns soluţionarea acţiunii civile alăturate celei penale de către partea vătămată care s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.

Totodată, a obligat pe inculpat alături de asigurătorul de răspundere civilă SC Asigurare Reasigurare Astra SA la cheltuieli judiciare către stat, indicând drept fundament juridic pentru instituirea acestei obligaţii dispoziţiile art.191 C.proc.pen.

Critica societăţii de asigurare recurente, vizând greşita dezlegare dată de prima instanţă acestui din urmă aspect, este întemeiată şi atrage incidenţa cazului de recurs prev.de art.3859 pct.172 C.proc.pen.

În raport de acest cadru legal, numai obligaţia inculpatului la plata cheltuielilor judiciare este justificată de prima instanţă prin invocarea şi aplicarea prevederilor art.191 C.proc.pen., ca o consecinţă a condamnării dispuse.

Instituirea obligaţiei asigurătorului de a plăti alături de inculpat suma stabilită cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, nu a fost fundamentată juridic şi nici motivată în vreun fel de instanţa fondului.

La examinarea răspunderii juridice civile a asigurătorului în procesul penal, în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudiciile cauzate prin accidente produse de autovehicule, nu sunt aplicabile dispoziţiile art.1000 alin.1 şi 3 din Codul civil privind răspunderea pentru fapta altuia sau a comitenţilor pentru prejudiciul ocazionat de prepuşii lor, care constituie temeiurile răspunderii civile, în procesul penal, pentru faptele acestora, ceea ce ar face incidente prevederile art.191 alin.3 C.proc.pen. sus-citat.

Caracterul limitat, derivat din contract, al obligaţiei asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea poziţiei sale, determinată de aplicarea dispoziţiilor art. 54 alin. 4, coroborate cu cele ale art. 57 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, cu modificările ulterioare, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cat timp nici o prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.

Natura juridica a obligaţiei pe care si-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului de asigurare cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia, reglementata prin art. 1000 alin. 1 din Codul civil, precum si de răspunderea comitenţilor, pentru prejudiciul cauzat de prepuşii lor, la care se referă alin. 3 al aceluiaşi articol.

Pe de altă parte, nici nu se poate considera ca răspunderea civilă a asigurătorului pentru prejudiciul cauzat de asigurat a fost reglementată prin dispoziţie specială a legii civile, deoarece, aşa cum s-a arătat, prin Legea nr. 136/1995 s-a prevăzut obligativitatea citării societăţii de asigurare în calitate de asigurator de răspundere civilă, fără a se face trimitere la vreo dispoziţie care sa permită să i se atribuie calitatea de parte responsabila civilmente sau de garant.

Aşa fiind, din analiza dispoziţiilor legale si a principiilor de drept la care s-a făcut referire rezulta că, în cazul producerii unui accident de circulaţie, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condiţiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.

Art. 49 din acest act normativ stabileşte că asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund fata de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule (…) şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în conformitate cu:

- legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislaţia respectivă şi cel prevăzut în contractul de asigurare;

- legislaţia româneasca în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, in timpul unei calatorii ce leagă direct doua teritorii in care este valabil tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, daca nu exista birou naţional pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul.

Acelaşi act normativ prevede în art. 50 că despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

Societatea de asigurare recurentă SC Asigurare Reasigurare Astra SA a invocat în concluziile scrise incidenţa dispoziţiilor art.27 pct.6 şi 7 din Ordinul nr.14/2011 de aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, potrivit cu care asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru (…) cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului şi cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluţionat şi latura civilă.

Cum în cadrul acestui proces penal, latura civilă a fost disjunsă, pe de o parte, iar pe de alta, cadrul normativ sus-citat exclude obligarea asigurătorului de răspundere civilă de a plăti, alături de inculpat, cheltuielile judiciare datorate statului ca urmare a soluţionării acţiunii penale, Curtea a admis recursul exercitat de asigurătorul SC Asigurare Reasigurare Astra SA. în conformitate cu art.38515 alin.1, pct.2 lit.d cod pr.pen., a casa în parte sentinţa penală recurată în sensul înlăturării obligaţiei asigurătorului de la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat alături de inculpat.

(Judecător Simona Petruţa Buzoianu)