Obligarea asiguratorului de
răspundere civilă la cheltuieli
judiciare.Acţiune civilă disjunsă. Dispoziţiile legale aplicabile.
Conform art.191 alin.1 C.proc.pen.
în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare
avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind interpreţii desemnaţi de
organele judiciare, potrivit legii, precum şi în cazul în care s-a dispus
acordarea de asistenţă gratuită, care rămân în sarcina statului iar potrivit
alin.3 al aceluiaşi articol, partea responsabilă civilmente, în măsura în care este
obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod
solidar cu acesta şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia
Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia civilă nr. 1313 din 8
octombrie 2012.
Prin sentinţa penală nr.139 din
data de 10.07.2012 pronunţată de judecătorie a fost condamnat inculpatul S.A.G.
pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, (faptă din data
de 18.12.2011) la pedeapsa de 1 an si 4 luni închisoare a cărei executare a
fost suspendată condiţionat pe o durată de 3 ani şi 4 luni.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa
accesorie a interzicerii unor drepturi prev. de art. 71 si 64 lit. a si b Cod
penal cu excepţia dreptului de a alege in alegerile legislative, prev. de art.
64 alin. 1 lit. a Cod penal, care de asemenea a fost suspendată.
În baza art. 320 alin. 5 C.proc.pen. s-a disjuns
latura civilă a cauzei şi s-a dispus formarea unui alt dosar fixându-se termen
la 4.09.2012.
În baza art.191 alin.1 C.proc.pen.
inculpatul a fost obligat, alături de asiguratorul S.C. Asigurare Reasigurare
Astra S.A. Bucureşti, la plata sumei de
400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În actul de sesizare s-a reţinut
că în ziua de 18.12.2011, în jurul orelor 13,50 a avut loc un
accident de circulaţie în care au fost implicate un autoturism cu numărul de
înmatriculare ………… şi un moped cu numărul de înmatriculare ……….
Din actele de urmărire penală a
rezultat că la data mai sus menţionată inculpatul-posesor al permisului
categoria B-se deplasa la volanul autoturismului pe strada Republicii din
oraşul P. La intersecţia străzii Republicii cu strada Stadionului, inculpatul a
virat stânga brusc, fără a se asigura şi fără a ceda trecerea mopedului condus
de partea vătămată care se deplasa din sens invers. Cele două vehicule s-au
ciocnit, din impact rezultând atât pagube materiale (avarii ale autoturismului)
cât şi accidentarea părţii vătămate căreia i-au fost cauzate în împrejurările
de mai sus, leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 25-30 zile de
îngrijiri medicale. Leziunile i-au pus viata în primejdie (ruptură de spină
care a necesitat splenectomie).
Inculpatului i-au fost recoltate
probe sangvine rezultând o îmbibaţie alcoolică de 0,75 g/l alcool pur în sânge
şi 0,55 g/l alcool pur în sânge.
Inculpatul a recunoscut
săvârşirea faptei, arătând că a observat mopedul care se deplasa din sens
invers însă a apreciat că are timp să vireze stânga pentru a pătrunde pe strada
Stadionului.
La termenul din data de
29.05.2012 partea vătămată a depus cerere de constituire parte civilă cu suma de 150.000 euro din care 5000 euro
daune materiale şi 145.000 euro daune morale, în echivalentul în lei şi a
solicitat introducerea în cauză în
calitate de asigurator de răspundere civilă a SC Asigurare-Reasigurare Astra SA
.
În şedinţa publică din data de
26.06.2012 inculpatul a declarat că recunoaşte săvârşirea faptei şi este de
acord ca judecarea cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în faza de
urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte. Cu privire la latura
civilă a susţinut că suma pretinsă de victimă este exagerat de mare.
În temeiul art. 320 alin 5 C.proc.pen. instanţa de fond
a disjuns latura civile a cauzei, formându-se un alt dosar.
Instanţa de fond a constatat prin
sentinţa penală pronunţată că fapta inculpatului care la data de 18.12.2011,
conducând autoturismul înmatriculat sub nr. ……….., nu a respectat prevederile
art. 48 din OUG nr. 195/2002, coroborate cu prevederile art. 49 şi art. 51
din acelaşi act normativ şi a produs din
culpa sa, un accident rutier care a avut ca urmare vătămarea corporală a
victimei provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale în împrejurările de
fapt descrise în actul de inculpare şi pe care acesta le-a recunoscut integral
şi necondiţionat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de
vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art.184 alin.2 şi 4 C.pen.
La individualizarea pedepsei,
instanţa a avut în vedere potrivit disp.
art.72 C.pen., dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de
pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, prin prisma
articolului 3201 C.proc.pen.,
căruia instanţa i-a dat relevanţă faţă de poziţia procesuală manifestată de
inculpat, persoana acestuia, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a
avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii, gradul
de pericol social al faptei, împrejurările
în care aceasta a fost comisă, în sensul că inculpatul la data comiterii faptei
se afla sub influenţa băuturilor alcoolice
şi urmările grave pe care fapta le-a avut asupra victimei.
Faţă de aceste considerente,
instanţa a considerat că o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum orientat
spre minimul special este suficientă pentru reeducarea inculpatului, urmând ca
executarea acesteia să fie suspendată condiţionat, cerinţele art.81 Cod penal
fiind îndeplinite.
Potrivit art. 71 C.pen., s-a aplicat
pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b
C.pen.a cărei executare a fost de asemenea suspendată, în baza art. 71 alin. 5 C.pen.
Împotriva acestei sentinţe, în
termen legal, a exercitat recurs asigurătorul SC Asigurare Reasigurare Astra
SA.
Prin concluziile scrise depuse la
dosarul cauzei, recurentul-asigurător SC Asigurare Reasigurare Astra SA a
susţinut că în mod eronat instanţa de fond l-a obligat alături de inculpat la
plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, deşi,
potrivit dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, societatea de asigurare nu
poate fi ţinută răspunzătoare pentru plata acestora şi a solicitat admiterea
recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe fondul cauzei, obligarea exclusivă
a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Curtea, examinând hotărârea
recurată în raport de critica formulată, de probele administrate şi de
dispoziţiile legale incidente în cauză dar şi sub toate aspectele, conform
art.3856 alin.3 şi art.3859 alin.3 Cod procedură penală, a constatat că este
afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Din analiza coroborată a
materialului probator strâns numai în faza de urmărire penală, rezultă că
instanţa de fond, în baza propriului examen, în mod judicios, temeinic şi
motivat a stabilit vinovăţia inculpatului pentru comiterea infracţiunii pentru
care a fost trimis în judecată, în raport cu situaţia de fapt reţinută şi pe
care acesta a declarat că o recunoaşte, pentru a beneficia de reducerea legală
a pedepsei aşa cum prevede art.3201 C.proc.pen.
Astfel, stabilind răspunderea
penală a inculpatului, instanţa de fond l-a condamnat pe acesta la pedeapsa de
1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală
din culpă, faptă prev.de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal, dispunând suspendarea
condiţionată a executării acesteia.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa
de fond a disjuns soluţionarea acţiunii civile alăturate celei penale de către
partea vătămată care s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
Totodată, a obligat pe inculpat
alături de asigurătorul de răspundere civilă SC Asigurare Reasigurare Astra SA
la cheltuieli judiciare către stat, indicând drept fundament juridic pentru
instituirea acestei obligaţii dispoziţiile art.191 C.proc.pen.
Critica societăţii de asigurare
recurente, vizând greşita dezlegare dată de prima instanţă acestui din urmă
aspect, este întemeiată şi atrage incidenţa cazului de recurs prev.de art.3859 pct.172 C.proc.pen.
Conform art.191 alin.1 C.proc.pen.
în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare
avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind interpreţii desemnaţi de
organele judiciare, potrivit legii, precum şi în cazul în care s-a dispus
acordarea de asistenţă gratuită, care rămân în sarcina statului iar potrivit
alin.3 al aceluiaşi articol, partea responsabilă civilmente, în măsura în care
este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod
solidar cu acesta şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În raport de acest cadru legal,
numai obligaţia inculpatului la plata cheltuielilor judiciare este justificată
de prima instanţă prin invocarea şi aplicarea prevederilor art.191 C.proc.pen.,
ca o consecinţă a condamnării dispuse.
Instituirea obligaţiei
asigurătorului de a plăti alături de inculpat suma stabilită cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, nu a fost fundamentată juridic şi nici
motivată în vreun fel de instanţa fondului.
La examinarea răspunderii
juridice civile a asigurătorului în procesul penal, în cazul asigurării
obligatorii de răspundere civilă pentru prejudiciile cauzate prin accidente
produse de autovehicule, nu sunt aplicabile dispoziţiile art.1000 alin.1 şi 3
din Codul civil privind răspunderea pentru fapta altuia sau a comitenţilor
pentru prejudiciul ocazionat de prepuşii lor, care constituie temeiurile
răspunderii civile, în procesul penal, pentru faptele acestora, ceea ce ar face
incidente prevederile art.191 alin.3 C.proc.pen. sus-citat.
Caracterul limitat, derivat din
contract, al obligaţiei asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea
poziţiei sale, determinată de aplicarea dispoziţiilor art. 54 alin. 4,
coroborate cu cele ale art. 57 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, cu modificările
ulterioare, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cat
timp nici o prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.
Natura juridica a obligaţiei pe
care si-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului de
asigurare cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia,
reglementata prin art. 1000 alin. 1 din Codul civil, precum si de răspunderea
comitenţilor, pentru prejudiciul cauzat de prepuşii lor, la care se referă
alin. 3 al aceluiaşi articol.
Pe de altă parte, nici nu se
poate considera ca răspunderea civilă a asigurătorului pentru prejudiciul
cauzat de asigurat a fost reglementată prin dispoziţie specială a legii civile,
deoarece, aşa cum s-a arătat, prin Legea nr. 136/1995 s-a prevăzut
obligativitatea citării societăţii de asigurare în calitate de asigurator de
răspundere civilă, fără a se face trimitere la vreo dispoziţie care sa permită
să i se atribuie calitatea de parte responsabila civilmente sau de garant.
Aşa fiind, din analiza
dispoziţiilor legale si a principiilor de drept la care s-a făcut referire
rezulta că, în cazul producerii unui accident de circulaţie, având ca urmare
cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare
obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală,
bazată pe art. 998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat
efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată
pe contractul de asigurare încheiat în condiţiile reglementate prin Legea nr.
136/1995.
Art. 49 din acest act normativ
stabileşte că asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de
asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund fata de terţe
persoane păgubite prin accidente de vehicule (…) şi pentru cheltuielile făcute
de asiguraţi în procesul civil, în conformitate cu:
- legislaţia în vigoare din
statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul şi cu cel mai mare
nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislaţia respectivă şi cel prevăzut
în contractul de asigurare;
- legislaţia româneasca în
vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetăţeni ai statelor membre
ale Uniunii Europene, in timpul unei calatorii ce leagă direct doua teritorii
in care este valabil tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene,
daca nu exista birou naţional pe teritoriul traversat în care s-a produs
accidentul.
Acelaşi act normativ prevede în art.
50 că despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să
le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor
păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum si prin avarierea ori
distrugerea de bunuri.
Societatea de asigurare recurentă
SC Asigurare Reasigurare Astra SA a invocat în concluziile scrise incidenţa
dispoziţiilor art.27 pct.6 şi 7 din Ordinul nr.14/2011 de aplicare a Normelor
privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse
prin accidente de vehicule, potrivit cu care
asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru (…) cheltuielile penale la
care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului
asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului şi cheltuielile făcute în
procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului
asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul
procesului penal s-a soluţionat şi latura civilă.
Cum în cadrul acestui proces
penal, latura civilă a fost disjunsă, pe de o parte, iar pe de alta, cadrul
normativ sus-citat exclude obligarea asigurătorului de răspundere civilă de a
plăti, alături de inculpat, cheltuielile judiciare datorate statului ca urmare
a soluţionării acţiunii penale, Curtea a admis recursul exercitat de
asigurătorul SC Asigurare Reasigurare Astra SA. în conformitate cu art.38515 alin.1,
pct.2 lit.d cod pr.pen., a casa în parte sentinţa penală recurată în sensul
înlăturării obligaţiei asigurătorului de
la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat alături
de inculpat.