Hotărârile judecătoreşti, ce
reprezintă titlu executoriu, nu au fost puse în executare în mod eficace şi efectiv, sens în care inculpatul a
avut permanent posesia terenului în litigiu, se apreciază că nu sunt întrunite
elementele constitutive ale acestor
infracţiuni (prev. de art. 271 alin.2 Cod penal), întrucât partea vătămată nu a
deţinut posesia imobilului la data comiterii faptelor, fapt ce impune
achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit. d Cod procedură penală
pentru infracţiunile prev. de art.271 alin.2 Cod penal.
(Decizia penală nr. 349/R din 19 Aprilie 2012)
Prin
sentinţa penală nr.27 din 7 februarie 2012, Judecătoria Câmpulung, a condamnat
pe inculpat, la câte 3 luni închisoare,
pentru săvârşirea a două infracţiuni prev. de art. 271 al. 2 C.pen. cu aplicarea art. 37
lit. a C.pen.
Pentru
a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, prin sentinţa civilă
nr. 2078 pronunţată la 27.10.2004 de Judecătoria Câmpulung, rămasă definitivă
prin decizia civilă nr. 231 pronunţată de Tribunalul Argeş la 03.02.2006 şi irevocabilă
prin decizia civilă nr. 902/R/07.06.2006 de Curtea de Apel Piteşti, inculpatul
a fost obligat să lase în deplină proprietate şi posesie părţii vătămate
suprafaţa de 200 mp situată în pct. IC.
Prin sentinţa civilă nr. 405
pronunţată la 24.02.2005 de Judecătoria Câmpulung, rămasă definitivă prin decizia
civilă nr. 666 pronunţată la 03.06.2005 de Tribunalul Argeş şi irevocabilă prin
decizia civilă 1487 pronunţată la 03.11.2005 de Curtea de Apel Piteşti,
inculpatul a fost obligat să lase în deplină proprietate şi posesie părţii
vătămate suprafaţa de 1750 mp situată în pct. IC.
După
ce partea vătămată a fost pusă în posesie de către executorul judecătorească
asupra suprafeţelor de teren revendicate, inculpatul a continuat să folosească
suprafeţele revendicate. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria
Câmpulung nr. 895/P/2009 din 17.11.2009 inculpatul a fost trimis în judecată
pentru săvârşirea a două infracţiuni de nerespectare a două hotărâri
judecătoreşti în concurs.
Prin
sentinţa penală nr. 93 pronunţată la 11.03.2010 de Judecătoria Câmpulung,
inculpatul a fost condamnat la un an închisoare în condiţiile prev. de art. 81 C. pen., fiind dispusă
totodată şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
La
data de 24.11.2010, prin procesul verbal de punere în posesie nr. 605 încheiat
de executorul judecătoresc M.I.M., partea vătămată a fost pusă din nou în
posesie asupra terenurilor şi construcţiilor revendicate prin cele două
sentinţe judecătoreşti, menţionate mai sus.
Şi după această nouă punere în
posesie, inculpatul a continuat să folosească aceste două suprafeţe de teren.
Prin
decizia penală nr.349/R din 19 aprilie 2012, Curtea de Apel Piteşti, a admis
recursul inculpatului, cu consecinţa achitării conform art. 10 lit. d Cod
procedură penală, pentru infracţiunile prevăzute de art. 271 alin. 2 Cod penal
cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
S-a
dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară şi s-au menţinut, în rest,
dispoziţiile sentinţei atacate.
Pentru
a pronunţa această decizie, curtea a reţinut următoarele:
Articolul
271 alin.2 din Codul penal incriminează împiedicarea unei persoane de a folosi
o locuinţă sau un imobil deţinute în baza unei hotărâri judecătoreşti,
inculpatul împotrivindu-se unei situaţii de fapt consfinţită printr-o
hotărâre judecătorească şi adusă la
îndeplinire, de cele mai multe ori, pe calea executării silite.
În acest sens, dreptul pe care partea vătămată
îl exercită asupra imobilului în litigiu poate izvorî dintr-un act juridic,
câtă vreme în baza acestui titlu, pentru protejarea exercitării sale titularul
dreptului s-a adresat justiţiei, obţinând o hotărâre judecătorească care a fost
pusă în executare.
Prin incriminarea din art.271 din
Codul penal, inclusiv alin.2, se ocrotesc deopotrivă prestigiul, autoritatea
hotărârilor judecătoreşti, ca şi drepturile şi interesele legitime ale cetăţenilor, recunoscute şi restabilite
de instanţele judecătoreşti prin intermediul acestora.
O asemenea hotărâre
judecătorească este şi cea prin care se dispune obligarea inculpatului în cauză, de a lăsa în deplină proprietate şi
posesie părţii vătămate unele terenuri,
conform titlurilor executorii reprezentate prin sentinţa civilă
nr.2078/27.10.2004 a Judecătoriei
Câmpulung, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr.902/R/07.06.2006 a Curţii de Apel Piteşti,
precum şi sentinţa civilă nr.405 din 24.02.2005 a Judecătoriei Câmpulung,
rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr.1487 din 3 noiembrie 2005 a Curţii de Apel
Piteşti, căci luarea unei asemenea măsuri presupune implicit şi recunoaşterea
unui drept asupra imobilelor respective
în favoarea părţii vătămate.
În caz contrar, ar însemna ca
orice demers al unei persoane de a cere
restabilirea pe calea justiţiei a drepturilor sale asupra unui imobil ar fi
inutil, câtă vreme situaţia de fapt consfinţită printr-o hotărâre
judecătorească şi pusă efectiv în executare nu ar primi o protecţie corespunzătoare din partea legii.
În speţă, la data de
24.11.2010, executorul judecătoresc s-a
deplasat la faţa locului şi în baza sentinţelor civile nr.2078/27.10.2004 a
Judecătoriei Câmpulung, definitivă şi
irevocabilă prin decizia civilă
nr.902/R/07.06.2006 a Curţii de Apel Piteşti, precum şi sentinţa civilă
nr.405 din 24.02.2005 a Judecătoriei Câmpulung, rămasă definitivă şi
irevocabilă prin decizia civilă nr.1487 din 3 noiembrie 2005 a Curţii de Apel
Piteşti, investite cu formulă executorie, a pus-o în posesie pe partea vătămată
cu imobilele terenuri ce rezultă
din titlurile executorii exhibate
încheind procesul verbal de executare
nr.605, la aceeaşi dată.
Deşi, cu acea ocazie, inculpatul
a declarat că se opune la executare şi a refuzat să semneze procesul verbal,
executorul a omis să asigure prezenţa la faţa locului a doi martori asistenţi
care să participe la executarea silită şi, să confirme efectivitatea punerii în
posesie a părţii vătămate.
În această situaţie, punându-se
în discuţie , însăşi valabilitatea actului de executare silită, se pune la îndoială efectivitatea punerii în
posesie a părţii vătămate asupra imobilelor în litigiu, cu atât mai mult cu cât
din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul a rămas în
continuare în posesia terenurilor, ca
stare de fapt, nepermiţând accesul părţii vătămate pe acestea.
Cum inculpatul a avut permanent
posesia terenului în litigiu, partea vătămată nu a deţinut posesia imobilului
la data comiterii faptelor.
În consecinţă, întrucât
hotărârile judecătoreşti, ce reprezintă titlu executoriu, nu au fost puse în
executare în mod eficace şi efectiv, se
apreciază că nu sunt întrunite elementele
constitutive ale acestor infracţiuni (prev. de art.271 alin.2 Cod
penal).