Natura juridică
a hotărârii fostului Consiliu Popular de acceptare a unei donaţii.
Rezumat:
Atâta timp cât prin decizia contestată Consiliul Popular al Judeţului Bistriţa
Năsăud şi-a manifestat acordul în sensul acceptării unei donaţii private, este
de observat că, prin actul atacat nu s-a acţionat în regim de putere publică,
ci s-a manifestat ca orice particular în exprimarea voinţei de a încheia un act
juridic eminamente civil, respectiv un contract de donaţie.
(Decizia
nr.3514/20.06.2012–Curtea de Apel Suceava
Secţia a II-a
Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal)
Hotărârea: Prin cererea înregistrată la data de 6 oct.2009 pe rolul Tribunalului
Sibiu, sub nr. 3430/85/2009 reclamanta
S.C. „Y” S.R.L. Rebra a chemat în judecată pârâţii Consistoriul Superior al
Bisericii Evanghelice C.A. Sibiu, Consiliul Judeţean Bistriţa Năsăud şi Consiliul Local Năsăud, solicitând instanţei
anularea Deciziei nr. 126/10 mai 1980
a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al
Judeţului Bistriţa - Năsăud emisă în mod nelegal pentru terenul înscris în C.F.
Năsăud nr. 749, top. 1275, 1276 proprietatea reclamantei;
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că în mod legal
Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. putea oferi terenul numai
prin act notarial autentic, conform cu art. 813, 814 al Codului Civil, act
autentificat la Notariatul
de Stat, singura instituţie care avea dreptul de autentificare a donaţiilor,
conform cu Decretul nr. 377/1960, acceptarea unei "scrisori de
ofertă" ca fiind un act translativ de proprietate pentru un teren fiind ilegală.
În ce priveşte Decizia nr. 126 din 10 mai 1980 a Comitetului Executiv
al Consiliului Popular al Judeţului Bistriţa - Năsăud nu a fost materializată
în nicio formă de act notarial autentic de donaţie şi nu a produs efecte şi nu
a intrat în circuitul civil (nu s-a ajuns la operări în Cartea Funciară),
astfel că faţă de cele prezentate mai sus se impune anularea ei ca fiind
nelegală.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr.
554/2004, Legea nr. 57/1968, Decretul nr. 377/1960, Decretul nr. 478/1954, art.
93 din Constitutia Republicii Socialiste România, art. 813, 814, 948 şi 966 din
Codul Civil.
La termenul din
19.11.2009 pârâtul Consiliul Local Năsăud a depus întâmpinare prin care a
invocat exceptia lipsei competentei materiale şi teritoriale a Tribunalului
Sibiu.
Prin sentinţa
administrativă nr.192/CA din data de 01.04.2010, Tribunalul Sibiu - Secţia
Comercială de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis excepţia de
necompetenţă teritorială a Tribunalului Sibiu şi, în consecinţă, a
declinat competenţa soluţionării
acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta SC „Y” SRL în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local
Năsăud, Consiliul Judeţean Bistriţa – Năsăud şi Consistoriul Superior Al Bisericii
Evanghelice C.A, în favoarea
Tribunalului Bistriţa Năsăud.
Împotriva sentinţei de
mai sus a declarat recurs reclamanta SC
„Y” SRL, fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu sub acelaşi număr, la
data de 14 aprilie 2010, şi apoi trimis la Curtea de Apel Alba Iulia
unde a fost înregistrat, la data de
24.08.2010, sub nr. 3430 din 24.08.2010.
Prin Decizia nr.1535 din
data de 08.09.2010, Curtea de Apel Alba Iulia a
respins ca nefondat recursul declarat de către reclamanta SC „Y” SRL
împotriva sentinţei nr. 192/CA/01.04.2010 pronunţată de Secţia de Contencios
Administrativ a Tribunalului Sibiu, pârâţi
fiind Consiliul Local Năsăud,
Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA Sibiu şi Consiliul
Judeţean Bistriţa-Năsăud.
Prin Încheierea de şedinţă
nr. 3965 din 24.08.2011, pronunţată în dosarul nr.5163/1/2011 de către Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Contencios Administrativ, a fost
admisă cererea de strămutare a cauzei formulată de către reclamanta SC Genel
Internaţional SRL, stabilindu-se ca instanţă pentru judecarea cauzei,
Tribunalul Suceava.
Prin Încheierea de
şedinţă nr. 1001 din 18 octombrie 2011,
Tribunalul Bistriţa Năsăud-Secţia a II-a civilă, de Contencios Administrtiv şi
Fiscal a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea dosarului către
Tribunalul Suceava, fiind înregistrat la această instanţă la data de
07.11.2011, sub nr. 9092/112/2010.
Prim-pârâtul Consiliul
local Năsăud a formulat întâmpinare prin
care a invocat excepţia lipsei competenţei materiale a
Tribunalului Suceava, excepţia lipsei
calităţii procesuale active a reclamantei şi excepţia lipsei de interes a
reclamantei în formularea acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea ca
neîntemeiată a acţiunii formulată de reclamanta S.C. „Y" S.R.L. Rebra.
În motivare, a arătat că obiectul litigiului îl constituie anularea
Deciziei nr. 126 din 10 mai 1980, prin care Consiliul Popular al Judeţului
Bistriţa-Năsăud a acceptat oferta de donaţie a Bisericii Evanghelice C.A. din
Republica Socialistă România - Consistoriul Superior, prin care aceasta a
oferit spre donaţie către Statul Român, în administrarea operativă a
Consiliului Popular al oraşului Năsăud, terenul
construit în suprafaţă de 2187 mp., situat în oraşul Năsăud, înscris în
C.F. nr. 749 Năsăud, nr. top 1275 şi 1276.
Fiind vorba de o donaţie
- de o cauză civilă - (decizia de acceptare
anterior menţionată nefiind un act administrativ, respectiv un act
unilateral emis în regim de putere publică, în vederea organizării executării
legii sau a executării în concret a legii), a considerat că, în cauză,
competenţa de soluţionare revine
judecătoriei şi nu tribunalului, actul de acceptare, respectiv decizia,
având natura juridică de act autentic.
Referitor la excepţia
lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi exceptia lipsei de interes
a reclamantei în formularea acţiunii, pârâtul a apreciat că reclamanta nu are calitate procesuală
activă, deoarece aceasta nu a avut calitatea de parte în raportul juridic dedus
judecăţii (donaţia) şi implicit nu are
nici interesul de a promova o acţiune în anularea donaţiei.
Astfel, susţine
prim-pârâtul că reclamanta nu justifică niciun interes în anularea donaţiei,
întrucât, chiar şi în ipoteza anulării donaţiei, acest fapt nu are nicio
relevanţă asupra restituirii în natură a terenului, în lipsa unei cererii
formulate de Biserica Evanghelică C.A. din România, în conformitate cu
prevederile Ordonanţei de Urgenţă nr. 94/2000, privind retrocedarea unor bunuri
imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.
Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii formulate de
reclamantă ca neîntemeiată, dat fiind faptul că Decizia nr. 126/10.05.1980 reprezintă
un act autentic în sensul dispoziţiilor art. 1171 Cod civil, deoarece a fost
întocmit de un funcţionar de stat, în limitele competenţei sale, iar înscrisul autentic nu desemnează doar
înscrierile notariale şi contrar
susţinerii reclamantei, decizia a produs efecte juridice, imobilul teren
identificat cu nr. top 1275 şi nr. top 1276, înscris în C.F. nr. 749 Năsăud,
intrând în proprietatea Statului Român.
Mai arată că, pe imobilul
teren identificat cu nr. top 1275 şi nr. top 1276, fosta Inteprindere
Forestieră de Exploatare şi Transport (devenită S.C. "Forest Silva"
S.A., ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 15/1990, privind
reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţii
comerciale), a edificat o construcţie,
în regim de înălţime de P + 2 E, în baza Acordului unic nr. 99/1985 şi a
Autorizaţiei pentru executarea de lucrări, nr. 61/25.05.1985, emise de
Consiliul Popular al Judeţului Bistriţa-Năsăud.
Cu toate acestea, la
data de 29.10.2002, Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. din
România şi reclamanta, profitând de faptul că donaţia nu a fost operată în
cartea funciară, au vândut şi respectiv au cumpărat în mod fictiv terenul
identificat sub nr. top 1275 şi 1276, (în prezent existând pe rolul instanţei
de judecată o acţiune în constatarea nulităţii absolute a contractului de
vânzare-cumpărare, promovată de S.C. "Forest Silva" S.A.).
Astfel, terenul fiind preluat de către stat, a
solicitat a se dispune împrocesuarea SC „Forest
Silva” SA, cerere ce a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin întâmpinare, pârâtul
Consiliul Judeţean Bistriţa Năsăud a invocat şi el excepţia lipsei de interes,
precum şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
Prin sentinţa nr. 858 din 9 februarie 2012,
Tribunalul Suceava a respins
excepţia necompetenţei sale materiale, ca nefondată, a respins excepţia lipsei
calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes a reclamantei, ca
nefondate, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins
acţiunea privind pe reclamanta SC „Y” SRL Rebra, în contradictoriu cu
pârâţii Consiliul Local Năsăud, Consistoriul Superior al Bisericii
Evanghelice CA Sibiu şi Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud, ca fiind prescrisă.
Totodată, a respins cererea în cheltuieli de judecată, ca nefondată, reţinând,
în motivare, că în situaţia unui
concurs între excepţii, va fi invocată şi soluţionată cu întâietate acea
excepţie care o face de prisos pe următoarea.
Astfel, tribunalul a reţinut că
obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Deciziei nr. 126/10 mai 1980 a Comitetului Executiv
al Consiliului Popular al Judeţului Bistriţa – Năsăud, reclamanta motivându-şi
în drept acţiunea în principal pe prevederile art.554/2004.
Având în vedere că procesul civil
este guvernat de principiul disponibilităţii şi că reclamanta a înţeles să
investească instanţa cu un litigiu de contencios administrativ, Tribunalul nu
poate da o altă calificare cererii, precum constatare
nulitate donaţie, aşa cum a solicitat pârâtul Consiliul local Năsăud, considerându-se legal învestit în
soluţionarea cauzei şi respingând, prin urmare, excepţia necompetenţei sale
materiale, ca nefondată.
A
reţinut tribunalul că, potrivit art. 1
alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Orice
persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes
legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin
nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de
contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea
dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost
cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public. (2)Se poate adresa
instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său
sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual,
adresat altui subiect de drept.”
În
contenciosul administrativ, calitatea
procesuală activă este strâns legată aşadar de noţiunea de interes legitim.
Pârâtul Consiliul local Năsăud a
invocat prin întâmpinare şi excepţia
lipsei de interes în exercitarea acţiunii. Sub acest aspect tribunalul a
reţinut următoarele:
Interesul,
ca şi condiţie pentru exercitarea acţiunii civile, reprezintă folosul practic
pe care îl are partea prin formularea unei cereri de chemare în judecată.
Dar, noţiunea de interes legitim care poate fi ocrotit pe
calea contenciosului administrativ nu se confundă cu noţiunea de interes
în sensul de condiţie pentru exercitarea acţiunii civile.
Astfel, interesul ocrotit poate
fi public sau privat.
Potrivit art. 2 lit. p) din Legea nr.
554/2004, interesul legitim privat
constă în posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea
realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat, iar la lit.r)
se prevede că interesul legitim public
constă în interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia
constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor
fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea
competenţei autorităţilor publice”.
Întrucât reclamanta s-a adresat instanţei
pentru anularea unui act administrativ individual - respectiv a deciziei prin
care a fost acceptată oferta de
donaţie a Bisericii Evanghelice - Consistoriul Superior către Statul Român
-referitor la un teren pe care l-a
dobândit prin cumpărare de la donator, tribunalul a apreciat că ea
(reclamanta) justifică atât calitate procesuală activă, cât şi interes în
prezenta cauză, motiv pentru care a respins excepţiile invocate, ca nefondate.
În ce priveşte excepţia prescripţiei
dreptului material la acţiune, invocată de pârâtul Consiliul judeţean
Bistriţa-Năsăud prin întâmpinarea depusă la data de 19.11.2009, Tribunalul a
constatat că este întemeiată.
Prin cererea introductivă, reclamanta a
solicitat anularea Deciziei nr. 126/10 mai 1980 a Comitetului Executiv
al Consiliului Popular al Judeţului Bistriţa - Năsăud prin care a fost acceptată oferta de donaţie
pentru terenul înscris în C.F. Năsăud nr. 749, top. 1275, 1276 proprietatea, la
acea vreme, a Consistoriului Superior al Bisericii Evanghelice C.A din România.
Prin
contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 29 octombrie 2002 şi
autentificat sub nr. 1354 la BNP Mărginean
Nicolae din Sibiu, reclamanta a cumpărat imobilul descris mai sus şi şi-a
înscris dreptul astfel dobândit în CF.
Din coala
evolutivă de carte funciară ataşată acţiunii rezultă că despre situaţia
juridică a imobilului reclamanta a luat cunoştinţă la data înscrierii dreptului său de
proprietate în cartea funciară, adică la data de 30.10.2002
Potrivit art.
art. 7 alin.(3) din Legea nr. 554/2004,
este
îndreptăţită să introducă plângere prealabilă persoana vătămată într-un drept
al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter
individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat
cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6
luni prevăzut la alin. (7): Plângerea prealabilă în cazul actelor
administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi
peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data
emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie.
Reclamanta a formulat plângerea prealabilă
la aproape 6 ani de la data la care a luat la cunoştinţă de existenţa deciziei
administraţie locale, astfel că dreptul la acţiune s-a stins prin prescripţie.
În consecinţă, a fost admisă excepţia
prescripţiei dreptului la acţiune şi a
fost respinsă acţiunea ca fiind prescrisă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC „Y” SRL Rebra, criticând-o
pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Se arată în recurs că tribunalul nu s-a
pronunţat asupra excepţii lor invocate, respectiv excepţia lipsei calităţii de
reprezentant a Primarului Oraşului Năsăud, secretarului şi a consilierului
juridic al Primăriei Oraşului Năsăud pentru Consiliul Local Năsăud; excepţia lipsei calităţii de reprezentare a
preşedintelui Consiliului Judeţean Bistriţa Năsăud, a directorului şi a
celorlalţi funcţionari care semnează întâmpinarea şi notele; excepţia
tardivităţii depunerii întâmpinării Consiliului Judeţean Bistriţa Năsăud şi
excepţia tardivităţii depunerii
întâmpinării Consiliului Local
Năsăud.
În continuarea cererii de recurs reclamanta
dezvoltă motivele de recurs pentru care consideră că nu este dată excepţia
prescrierii dreptului la acţiune,
precizând, în esenţă că, a luat cunoştinţă de decizia atacată din dosarul nr.
3029/265/2008 al Judecătoriei Năsăud, la termenul de judecată din 9.03.2009,
când a fost depusă adresa nr. 1542/3.02.2009 a
Primăriei Oraşului Năsăud.
Prin decizia nr.3514/20.06.2012, Curtea de
Apel Suceava – Secţia a II-a Civilă, de Contencios
Administrativ şi Fiscal a admis
recursul reclamantei şi a casat sentinţa atacată, trimiţând cauza pentru
rejudecarea fondului la Judecătoria Suceava,
reţinând că:
Prin acţiunea ce face obiectul prezentei
cauze, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 126/10.05.1980 a Comitetului executiv al Consiliului Popular
al Judeţului Bistriţa Năsăud prin care a fost acceptată donaţia oferită
statului de Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA – prin oraşul
Năsăud – a terenului înscris în CF Năsăud nr. 749, nr. top 1275 şi 1276 în
suprafaţă de 2187 mp.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr.
554/2004 „Orice persoană care se
consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o
autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în
termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios
administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului
pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată”, iar
potrivit art. 2 lit. c, actul administrativ este definit ca „actul unilateral cu caracter individual sau
normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea
organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă
naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor
administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de
autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor
proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea
serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute
şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de
contencios administrativ”.
Ori, atâta timp cât prin decizia contestată
Consiliul Popular al Judeţului Bistriţa Năsăud şi-a manifestat acordul în
sensul acceptării unei donaţii private, este de observat că, prin actul atacat
nu a acţionat în regim de putere publică, ci s-a manifestat ca orice particular
în exprimarea voinţei de a încheia un act juridic eminamente civil, respectiv
un contract de donaţie.
În condiţiile în care actul atacat este
derobat de caracterul public, în speţă este vorba de un act juridic
civil, iar competenţa soluţionării acţiunii privind anularea unui astfel
de act aparţine Judecătoriei, conform art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Având în vedere acestea, Curtea,
în baza art. 312, 304 pct. 3 Cod procedură civilă, a admis recursul, cu
consecinţa casării sentinţei atacate şi trimiterii cauzei la Judecătoria Suceava.
