|
Motivul de revizuire prevăzut de
art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă. Noţiunea de „lucru cerut”.
Art. 322 pct. 2 Cod procedură
civilă
Prin sintagma "lucru
cerut" trebuie să se înţeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul
litigiului, au determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul dedus judecăţii.
Ceea ce caracterizează aceste cereri şi le delimitează de alte cereri pe care
le pot formula părţile în cadrul litigiului este faptul că, prin pronunţarea
asupra lor, instanţa pune capăt litigiului.
(Decizia civilă nr. 1437/01.06.012)
Prin cererea înregistrată la data
de 04.04.2012, Uniunea Sindicatelor Învăţământ V. (U.S.Î.V.) – pentru membrii
de sindicat, a solicitat revizuirea deciziei
civile nr.555/02.03.2012 pronunţată de Curtea de Apel P., în dosarul
nr.5074/90/2011, invocând art.322 pct.2 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii se susţine că soluţia instanţei este
dată cu încălcarea art.322 pct.2 Cod procedură civilă, respectiv instanţa de
recurs, s-a pronunţat asupra unui lucru care nu s-a cerut şi a dat mai mult decât
s-a cerut, in sensul că a respins acţiunea
şi faţă de pârâtul-intimat deşi
recurentul nu solicitase aşa ceva.
Mai mult decât atât, instanţa de
recurs a fost investită doar cu
soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de
recurentă la fond, astfel că o dată în plus, instanţa s-a pronunţat asupra unui
lucru care nu s-a cerut, respectiv cu care nu a fost investită.
Examinând cererea de
revizuire, Curtea a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.
555/2012, a fost admisă acţiunea
formulată de către reclamanta Uniunea
Sindicatelor Învăţământ V. (U.S.Î.V.) reprezentanta membrilor de sindicat, in
contradictoriu cu pârâţii Şcoala cu
Clasele I-VIII P.M., Comuna P.M. prin Primar şi Primarul Comunei P.M.
– Instituţia Primarului.
Au
fost obligaţi pârâţii să calculeze, utilizând coeficientul de multiplicare
1,000 cu valoarea de 400,00 lei, şi să
plătească fiecăruia dintre membrii de sindicat
care sunt salariaţi ai unităţii de învţământ respective diferenţa de
drepturi salariale efectiv încasate şi cele cuvenite, pe perioada
01.01.2010-13.05.2011, sume ce vor fi
actualizate in funcţie de
coeficientul de inflaţie până la data
efectivă şi integrală a plăţii.
A
fost obligată pârâta unitatea
şcolară să rectifice carnetele de
muncă în mod corespunzător, precum
şi registrul general de evidenţă al
salariaţilor.
Împotriva
acestei sentinţa a formulat recurs Comuna P. prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând dispoziţiile art. 304
pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se susţine că
drepturile salariale pretinse de reclamant nu sunt asigurate din bugetul local
al autorităţii administrative, ci se realizează de la bugetul de stat, aşa cum
prevăd dispoziţiile art.14 alin.1 lit.a din Legea nr.1/2011 în sarcina
recurentei revenind numai distribuirea resurselor financiare în vederea salarizării personalului din învăţământ,
potrivit dispoziţiilor art.4 alin.1 şi 2 din H.G.1395/2010 privind finanţarea
unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, cu precizarea că Şcoala cu clasele I-VIII A.P., are personalitate juridică şi întocmeşte buget
propriu.
Drept urmare se invocă excepţia
lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei, iar pe de altă parte se arată
că aceasta este în imposibilitatea achitării sumelor de bani stabilite prin
sentinţa de la fond, cât timp aceasta nu este opozabilă Ministerului Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului, precum şi Inspectoratului Şcolar R.V. şi
Ministerului Finanţelor Publice, deoarece recurenta nu deţine sumele de bani
necesare achitării acestor drepturi.
Prin notele de şedinţă depuse la
fila 26 dosar, intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr.555/02.03.2012 pronunţată
de Curtea de Apel P., în dosarul nr.5074/90/2011, s-a admis recursul formulat
de pârâta Comuna P.M. - prin Primar, împotriva sentinţei civile nr.1426 din 12
decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul V. în dosarul nr.5074/90/2011, a fost
modificată sentinţa, iar pe fond a fost
respinsă acţiunea formulată de Uniunea Sindicatelor V. în numele membrilor de sindicat, împotriva pârâţilor Şcoala cu clasele I-VIII
P.M. şi Primarul Comunei P.M. – Instituţia Primarului.
S-a reţinut in esenţă că, prima
critică referitoare la calitatea procesuală pasiva a recurentei este fondată
deoarece, în baza art.XIII alin.1 din
O.U.G. nr.32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, cu
modificările ulterioare, finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar
de stat se asigură din bugetele locale ale unităţilor
administrativ-teritoriale, pe a căror rază îşi desfăşoară activitatea acestea,
făcând excepţie de la această regulă anumite cheltuieli enumerate la lit.a)-f)
de la acest alineat, nu însă şi cheltuielile de personal.
Potrivit art.19 şi următoarele
din H.G. nr.538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanţarea
învăţământului preuniversitar de stat, autoritatea administraţiei publice
locale, consiliul local, examinează propunerile de cheltuieli ale instituţiilor
de învăţământ preuniversitar de stat şi va cuprinde cu prioritate în bugetul
local, fondurile necesare pentru finanţarea acestora.
Art.2 din H.G. nr.538/2001
privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanţarea învăţământului
preuniversitar de stat precizează expres tipurile de cheltuieli aparţinând
finanţării de bază care se suportă de la bugetul de stat. Cum printre aceste
cheltuieli nu se află şi cheltuielile de personal, rezultă că plata drepturilor
salariale ale cadrelor didactice se finanţează, aşa cum se prevede în teza
întâi a art.1 din Norme, de la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale.
În fine, Curtea constată că,
potrivit art.106 din Legea nr.1/2011, finanţarea de bază şi finanţarea complementară
se realizează pe baza contractului de management încheiat între directorul
unităţii de învăţământ preuniversitar şi primarul localităţii/primarul de
sector, în a cărei rază teritorială se află unitatea de învăţământ, respectiv
cu preşedintele consiliului judeţean/primarul de sector, în cazul şcolilor
speciale, iar conform art.63 alin.1 lit.c şi alin.4 lit.a din Legea nr.215/2001
a administraţiei publice locale, în exercitarea atribuţiilor referitoare la
bugetul local, primarul exercită funcţia de ordonator principal de credite.
A fost găsită ca fondată cea de-a
doua critică referitore la fondul cauzei, cu privire la care s-a reţinut că
prima instanţă a pronunţat o soluţie nelegală, deoarece trebuia să aibă în
vedere Decizia nr.3 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 4
aprilie 2011, în vigoare la data pronunţării sentinţei şi obligatorie pentru
instanţele judecătoreşti, în
conformitate cu dispoziţiile art.3307 alin.4 Cod procedură civilă, potrivit cu
care, dispoziţiile Ordonanţei Guvernului
nr.15/2008, care reprezintă temeiul legal, pe baza căruia şi-au fundamentat
pretenţiile intimaţii-reclamanţi, aşa cum a fost aprobată şi modificată prin
Legea nr.221/2008, constituie temei legal pentru diferenţa dintre drepturile
salariale cuvenite funcţiilor didactice, potrivit acestui act normativ şi
drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 şi
numai până la data de 31 decembrie 2009.
După această dată, respectiv pe
perioada dedusă judecăţii, cu privire la care s-a pronunţat instanţa de fond nu
mai există temei legal pentru acordarea acestor drepturi, raportat la faptul că
a intrat în vigoare Legea nr.330/2009, care a abrogat dispoziţiile prevăzute de
OG nr.15/2008, modificând implicit valoarea coeficienţilor de ierarhizare şi
condiţionând acordarea acestora de reducerea numărului de angajaţi, precum şi
de produsul intern brut.
Examinând cererea de revizuire
prin prisma motivelor invocate, Curtea a constatat că este fondată pentru
următoarele considerente:
Revizuirea fiind o cale
extraordinară de atac, de retractare, poate fi exercitată doar în cazurile
expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 322 Cod procedură civilă,
potrivit cărora se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în
instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o
instanţă de recurs atunci când evocă fondul, revizuienta invocând în susţinerea
prezentei căi de atac de retractare pct. 2, 5 şi 7.
Motivul de revizuire prevăzut
de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă poate fi invocat atunci când instanţa
s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat
asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Prin sintagma „lucru cerut”
trebuie să se înţeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au
determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul dedus judecăţii. Ceea ce
caracterizează aceste cereri şi le delimitează de alte cereri pe care le pot
formula părţile în cadrul litigiului este faptul că, prin pronunţarea asupra
lor, instanţa pune capăt litigiului.
Motivul de revizuire
reglementat de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă constituie practic o
aplicare a principiului disponibilităţii, dar, reprezintă şi o aplicare a principiului
consacrat de art. 129 alin. final Cod procedură civilă, conform căruia, în
toate cazurile judecătorii hotărăsc numai
in limitele investirii.
În
aplicarea riguroasă a art. 129 alin. final Cod procedură civilă, instanţa are
obligaţia de a judeca toate pretenţiile deduse judecăţii cu respectarea
cadrului procesual fixat de părţi.
Recursul pârâtei viza sentinţa prin care a fost obligată
să calculeze utilizând
coeficientul de multiplicare 1,000 cu
valoarea de 400,00 lei, şi să plătească
fiecăruia dintre membrii de sindicat ... salariile efectiv încasate şi cele cuvenite, pe
perioada 01.01.2010 – 13.05.2011, sume
ce vor fi actualizate pana la data
efectiva şi integrală a plăţii, susţinând că nu datorează sumele deoarece nu are obligaţia de a calcula
drepturile salariale şi nici nu deţine banii respectivi deoarece in sarcina sa
cade numai distribuirea resurselor financiare in vederea salarizării
personalului din învăţământ, bani viraţi de la buget.
Ţinând
seama de poziţia şi de calitatea părţii care a declanşat calea de atac, de interesul ei concret, de limitele investirii instanţei de control,
Curtea ca instanţă de recurs avea obligaţia de a
se pronunţa numai cu privire la acest
recurs, identificând împrejurări
de drept favorabile numai titularului
căii de atac.
Prin
soluţia pronunţată, instanţa de recurs a
acordat ceea ce nu s-a cerut, fiind incidente astfel disp art. 322 pct.
2 cod procedură civilă, in sensul că
admiţând recursul acestei pârâte, a modificat in tot sentinţa respingând
acţiunea şi faţă de cealaltă parata care nu a formulat recurs, ignorând
independenţa procesuală a părţilor.
Coparticiparea procesuală presupune participarea
in acelaşi litigiu a mai multor persoane, in calitate de reclamanţi sau pârâţi,
daca obiectul pricinii este un drept sau o obligaţie comuna ori daca drepturile
si obligaţiile lor au aceeaşi cauza.
In speţă nu exista coparticipare procesuală
pasivă, deoarece obligaţia celor două pârâte nu este comună şi
nici nu are aceeaşi cauză. Astfel, intre reclamanţi şi pârâta Şcoala P.M. obligaţia este născută
dintr-un raport de muncă, întemeiat pe
Codul muncii, iar intre reclamanţi şi
recurenta-pârâtă nu există nici un fel
de raport juridic, aceasta având
obligaţia de a asigura sumele necesare
primei pârâte in temeiul unor raporturi de drept financiar-fiscal.
Mai mult decât atât, in
raporturile de muncă răspunderea
patrimonială nu este solidară, cele
două parate nefiind ţinute solidar in temeiul aceloraşi norme legale la plata sumelor solicitate de reclamanţi, pentru ca recursul declarat de către
recurentă sa profite şi celeilalte pârâte.
In consecinţă, efectele admiterii recursului
se răsfrâng numai asupra recurentei care
a formulat calea de atac, fiind o
consecinţă firească a efectului puterii
lucrului judecat.
Faţă de cele ce preced,
cererea de revizuire a fost admisă in temeiul art. 322 pct. 2 comb. cu art. 327 cod procedură civilă, cu consecinţa modificării
deciziei nr.555/02.03.2012, în
sensul admiterii recursului Comunei P. prin
Primar împotriva sentinţei instanţei de fond şi respingerea acţiunii numai faţă
de această pârâtă, menţinând în rest sentinţa.
| 
