Litigii cu profesionişti. Reprezentarea acţionarilor în adunările generale. Nulitatea hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor.

Litigii cu profesionişti. Reprezentarea acţionarilor în adunările generale. Nulitatea hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor.

Llitigii cu profesionişti.

Art. 125 alin. 1 şi 5, art. 129 alin. 7 din Legea nr. 31/1990

Alin. 5 al art. 125 reglementează, anumite incapacităţi relative cu privire la reprezentarea acţionarilor. În cauză, interdicţia legală se impune a fi reţinută în raport de calitatea mandatarului (acţionar) de funcţionar al societăţii, în sensul de persoană care îndeplineşte o muncă cu caracter administrativ. Votul exprimat aceasta, în calitate de mandatar al acţionarilor mandanţi, a contribuit la obţinerea majorităţii necesare pentru adoptarea hotărârilor contestate. Prezumţia de cedare a voturilor de către mandanţi către mandatari instituită prin art. 125 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 unită cu împrejurarea că, împuternicind-o să voteze cu va crede de cuviinţă, mandanţii au dat puteri de vot discreţionare mandatarei lor, duce la concluzia că a avut loc o cedare a drepturilor de vot în afara unui acte de înstrăinare a acţiunilor aferente acelor voturi vot.

Curtea de Apel Bacău – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal Decizia civilă nr. 18 din 18 iulie 2012

Asupra recursului comercial de faţă constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 2687/110/2011 din 26.05.2011 A.M.I. a solicitat, în contradictoriu cu S.C. C. S.A. Bacău, anularea în parte a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din data e 14.05.2011 în ceea ce priveşte punctul 2 al ordinii de zi, punctul 3 al ordinii de zi, punctul introdus pe ordinea de zi referitor la atragerea răspunderii administratorului şi nemenţionat în Hotărâre; constatarea încetării de drept a mandatului administratorului unic, V.B., începând cu data adoptării hotărârii.

În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut următoarele:

La data de 14.05.2011 a avut loc şedinţa Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor care a adoptat cu majoritate de voturi punctele 2 şi 3 de pe ordinea de zi. S-a precizat faptul că un număr de 52 de acţionari deţinători ai unui număr de 26333 acţiuni, reprezentând 18,65% din capital au fost reprezentaţi de administratorul şi funcţionarii societăţii prezenţi pe baza celor 7 procuri notariale depuse la secretariatul societăţii, cu cinci zile înaintea adunării generale. Dacă administratorul unic şi funcţionarii societăţii nu ar fi reprezentat alţi acţionari cvorumul ar fi fost de 91.183 acţiuni, reprezentând 64,56 % din capitalul social, iar el ar fi avut 50,7%, fiind deţinătorul unui număr de 46218 acţiuni, reprezentând 32,72% din capital.

Punctul 2 nu a fost adoptat cu majoritatea prevăzută de actul constitutiv, administratorul şi funcţionarii reprezentând cu încălcarea dispoziţiilor art. 125 alineat 5 din Legea 31/1990. Şi cu privire la adoptarea punctului 3 din Hotărâre s-au încălcat dispoziţiile art. 125 alineat 5 din Lege.

În ceea ce priveşte atragerea răspunderii administratorului unic, hotărârea este lovită de nulitate întrucât majoritatea formată pentru respingerea propunerii a fost constituită cu încălcarea art. 126, având în vedere faptul că a solicitat supunerea la vot a propunerii, dar propunerea a fost respinsă, administratorul neabţinându-se să voteze nici în calitatea sa de acţionar şi nici în calitatea de mandatar.

La Registrul Comerţului nu a fost inclusă şi menţiunea referitoare la atragerea la răspundere.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia lipsei de interes, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată, având în vedere faptul că votul exprimat de administratorul statutar a vizat doar introducerea pe ordinea de zi a unui nou punct, şi nu acţiunea în răspundere, reprezentarea este legală, administratorul nu a reprezentat nici un acţionar, iar dna T.. A. este acţionar cu peste 13% din capitalul social. S-a mai precizat faptul că s-a pus în discuţie oportunitatea majorării şi nu s-a majorat capitalul social.

Prin sentinţa civilă nr. 59 din 29.03.2012 Tribunalul Bacău a respins acţiunea ca neîntemeiată şi a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din data de 14.05.2011 s-a decis că nu este oportună divizarea societăţii, s-a aprobat oportunitatea majorării de capital, s-a dispus modificarea articolului 10 din actul constitutiv ultimul alineat şi articolul 11 din actul constitutiv.

În conformitate cu prevederile actului constitutiv, capitalul social al societăţii este în sumă de 155.333,20 lei, împărţit în 141.212 acţiuni şi este deţinut de I. M. A. în cotă de 32,72 % (46.218 acţiuni), B.V. 18,43% (26.026 acţiuni), T.A. 13,41% (18.928 acţiuni) şi de acţionarii persoane fizice care au 50.040 acţiuni, cotă de participare la beneficii şi pierderi de 35,44 %.

Din analiza procesului verbal al şedinţei rezultă faptul că au fost prezenţi acţionari care reprezintă 83,76% din capitalul social, din care cu procuri 18,65 %, pentru care a votat T.A. Punctul doi al ordinii de zi referitoare la oportunitatea majorării de capital a fost supusă dezbaterii şi votului, vot care s-a prezentat astfel: reclamantul s-a abţinut, ceilalţi acţionari au votat pentru, nici un vot împotrivă. Ulterior, în cadrul dezbaterii punctului 3 al ordinii de zi referitor la modificarea articolului 10 (votat de reclamant împotrivă, 69% pentru, nicio abţinere), reclamantul a revenit asupra votului exprimat, în sensul că este împotrivă. În cadrul adunării reclamantul a propus introducerea unui nou punct pe ordinea de zi referitor la angajarea răspunderii administratorului, propunere care a fost respinsă cu majoritatea acţionarilor prezenţi şi reprezentaţi, reclamantul fiind singurul care a votat pentru.

În drept, sunt de reţinut dispoziţiile art. 119, art. 125, art. 126 din Legea nr. 31/1990, precum şi cele ale art. 14 din actul constitutiv potrivit căruia hotărârile privind majorarea capitalului social se adoptă cu majoritate de 2/3 din drepturile deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentanţi, iar cele pentru modificarea actului constitutiv cu majoritatea celor prezenţi sau reprezentaţi.

Este neîntemeiat motivul cu privire la nerespectarea voinţei sociale la adoptarea punctului 2 al ordinii de zi, fiind îndeplinite cerinţele de cvorum şi majoritate impuse de lege. Din conţinutul procesului verbal al adunării rezultă faptul că punctul 2 al ordinii de zi a fost votat cu majoritatea celor prezenţi, singurul vot împotrivă fiind cel exprimat de reclamant. Punctul 2 al ordinii de zi a avut ca obiect oportunitatea majorării de capital. Oportunitatea majorării capitalului social este o noţiune distinctă, prin efectele juridice produse, de majorarea capitalului, punctul supus analizei acţionarilor vizând opinia acestora în sensul dacă este sau nu momentul potrivit pentru adoptarea unei măsuri, nefiind decisă însăşi majorarea capitalului social. Neregularităţile invocate de reclamant vizează măsura majorării capitalului social, excedând obiectului hotărârii atacate care a privit strict oportunitatea măsurii, fiind o problemă care ţine de aprecierea societăţii care nu poate fi supusă cenzurii instanţei, obiectul unei acţiuni în justiţie trebuind să fie raportat doar la aspecte de legalitate. Cerinţa majorităţii de 2/3 este prevăzută de lege şi de actul constitutiv pentru adoptarea hotărârii privind majorarea capitalului social, măsură care nu a fost adoptată în adunarea generală din data de 14.05.2011, ci ulterior prin Hotărârea din data de 6.07.2011, punctul 2 trebuind să respecte cerinţa generală de adoptare cu majoritate care impune jumătate plus unu din numărul voturilor celor prezenţi.

Nu este întemeiat nici motivul referitor la modul de reprezentare al acţionarilor, respectiv modul de obţinere al majorităţii pentru adoptarea celor trei puncte, fiind îndeplinite cerinţele prevăzute pentru exprimarea votului prin mandat.

Din copia registrului se reţine faptul că procurile au fost depuse la data de 5.05.2011 (procura 278), 5.05.2011 (procura 1029), 6.05.2011 (procura 291), 6,05,2911 (procura 297), 6.05.2011 (procura 296), 9.05.2011 (procura nr. 1065), 9.05.2011 (procura 586), cu respectarea termenului de 48 de ore prevăzut de lege, respectiv 5 zile prevăzut de actul constitutiv.

Mandatarul are calitatea de acţionar în cadrul societăţii, având dreptul de reprezentare în adunare a altor acţionari, în conformitate cu prevederile art. 125 alineat 1, criticile reclamantului referitoare la calitatea de director al acesteia nefiind de natură să conducă la nulitatea hotărârii. Interdicţia impusă de alineatul 5 vizează reprezentarea acţionarilor prin persoane care au atribuţii de conducere în cadrul societăţii, scopul fiind acela de evitare a influenţării acţionarilor şi a unei eventuale fraude, care se poate realiza prin înţelegerea dintre mandanţi şi conducerea societăţii. Interdicţia este relativă şi vizează doar o anumită categorie de mandanţi şi operează doar în situaţia în care prin votul astfel exprimat s-ar obţine majoritatea ceruta de lege sau de actul constitutiv. De asemenea limitarea are în vedere noţiunea de director aşa cum este ea definită de articolul 143. Din fişa postului directorului de marketing şi resurse umane depusă la fila 116 instanţa reţine faptul că atribuţiile acesteia sunt acelea de asigurare a activităţii de aprovizionare cu marfă, de analizare a activităţii de contractare marfă, de analizare a oportunităţii majorării sau reducerii preţului unui produs, de urmărire a evoluţiei mărfurilor aprovizionate, de obţinere a autorizaţiilor de funcţionare, de ţinere a evidenţei documentaţiei necesare activităţii biroului resurse umane, vizare concedii de odihnă, atribuţii care nu intră în noţiunea de conducere a societăţii, nefiind astfel incidentă interdicţia de reprezentare.

Mandatarul a fost împuternicit să voteze în numele acţionarilor pentru adunarea din data de 14.05.2011, neregularităţile invocate de reclamant în cadrul concluziilor pe fond referitoare la conţinutul procurii nefiind întemeiate. Procurile fac dovada mandatului acordat, mandantul conferind mandatarului dreptul de a vota pentru el în cadrul adunării, conform opţiunii mandatarului, voinţa reprezentatului fiind expres şi clar exprimată, orice vicii cu privire la modul de îndeplinire a mandatului, respectiv depăşirea acestuia putând fi invocate doar de părţile implicate.

În ceea ce priveşte neregularitatea referitoare la neconcordanţa dintre datele inserate în procuri şi cele din lista acţionarilor se constată că nu este întemeiată, nefiind făcută dovada contrară în sensul că persoanele care au acordat mandat nu au calitatea de acţionar. Neconcordanţele la care se referă reclamantul vizează doar domiciliile părţilor, domiciliul nefiind un element de identificare al persoanei, din actele dosarului instanţa reţinând faptul că mandatarii au calitatea de acţionar.

În ceea ce priveşte motivul referitor la încălcarea dispoziţiilor articolului 126 prin participarea administratorului la votul pentru punctul referitor la atragerea răspunderii instanţa reţine că nu este întemeiat, având în vedere faptul că prin hotărârea din data de 14.05.2011 nu s-a dispus asupra acestei probleme ci doar s-a supus la vot introducerea unui nou punct pe ordinea de zi. Dispoziţiile legale la care face trimitere reclamantul impun o interdicţie de vot cu privire la descărcarea de gestiune a administratorului sau la o altă problemă conexă activităţii de administrator, scopul fiind acela de protejare a intereselor acţionarilor împotriva actelor frauduloase comise în dauna lor de către persoanele care deţin funcţii administrative în cadrul societăţilor comerciale. Din analiza procesului verbal al şedinţei rezultă că reclamantul a propus un punct nou pe ordinea de zi privind angajarea răspunderii administratorului şi s-a supus la vot propunerea de completare a ordinii de zi, nefiind astfel o chestiune care să ţină de activitatea de administrare desfăşurată de B.V. Sunt de reţinut dispoziţiile art. 129 alineat 7 care impun existenţa acordului acţionarilor pentru completarea ordinii de zi, motiv pentru care s-a supus la vot această iniţiativă. Faţă de obiectul problemei supusă votării nu este incidentă interdicţia reglementată de articolul 126, această interdicţie neputând fi extinsă şi la alte domenii decât cele strict indicate de textul normativ, în caz contrar fiind atinse drepturile acţionarilor de a vota.

Având în vedere faptul că nu s-a votat angajarea răspunderii administratorului, instanţa nu poate completa hotărârea acţionarilor, cererea reclamantului în sensul de a se constata încetarea de drept a mandatului ca urmare a nulităţii hotărârii nefiind astfel fundamentată juridic.

În ceea ce priveşte motivul referitor la introducerea pe ordinea de zi a modificării actului constitutiv şi a analizării oportunităţii majorării capitalului social, instanţa reţine că acest motiv a fost invocat în cadrul concluziilor pe fond, constituind o modificare a acţiunii de anulare, tardiv formulată. Mai mult decât atât având în vedere data la care s-a făcut solicitarea, drepturile acţionarului, lipsa criticilor în cadrul adunării, publicarea ordinii de zi, instanţa reţine faptul că această critică nu este întemeiată. Articolul 1171 stabileşte procedura de introducere a unor noi puncte pe ordinea de zi, conferind acest drept acţionarilor care reprezintă cel puţin 5% din capitalul social; cererea se înaintează consiliului de administraţie, respectiv directoratului, în cel mult 15 zile de la publicarea convocării, iar ordinea de zi completată cu punctele propuse de acţionari, ulterior convocării, trebuie publicată cu cel puţin 10 zile înaintea adunării generale, la data menţionată în convocatorul iniţial. Din analiza cererii depuse la dosar, se reţine faptul că la data de 1.04.2011 acţionarul T.A. a solicitat introducerea pe ordinea de zi a două puncte, propunerea fiind înaintată administratorului B. V. Ordinea de zi a fost publicată în ziarul Deşteptarea la data de 5.04.2011 şi în Monitorul Oficial nr. 1207/4.04.2011. Punctele solicitate de acţionarul T.A. au fost introduse anterior publicării convocării ordinii iniţial stabilite. Prevederile articolului 14 alineat 7 din actul constitutiv -referitor la condiţia minimă de 25 % din capitalul social -nu sunt aplicabile, legalitatea trebuind a fi analizată în raport de prevederile articolului 1171 din lege, actul normativ nefăcând nicio menţiune cu privire la posibilitatea derogării prin contractul părţilor de la regula stabilită. Mai mult decât atât în cadrul şedinţei acţionarii nu s-au opus completării ordinii de zi, articolul 129 alineat 9 permiţând introducerea de noi puncte dacă acţionarii nu s-au opus şi nici nu au contestat hotărârea sub acest aspect. În cazul de faţă reclamantul nu a invocat nicio neregularitate în cadrul şedinţei, acceptând astfel introducerea unor noi puncte.

În ceea ce priveşte celelalte neregularităţi invocate în cadrul concluziilor orale referitoare la contractul de împrumut încheiat de societate, se reţine că nu au legătură cu cauza, obiectul acţiunii fiind anularea hotărârii din data de 15.05.2011 care nu a stabilit majorarea capitalului social. Scopul ilicit al majorării nu poate fi analizat în cadrul unui litigiu care vizează altă hotărâre, criticile putând fi ridicate în cadrul contestării Hotărârii din data de 6.07.2011. În ceea ce priveşte motivele care au condus la modificarea actului constitutiv acestea nu pot face obiectul cenzurii instanţei, acţiunea în justiţie trebuind să vizeze legalitatea actului şi nu oportunitatea acestuia.

În termen legal, împotriva hotărârii tribunalului, reclamantul I. A. a formulat prezentul recurs în motivarea căruia a susţinut următoarele:

Instanţa de fond a înlăturat în mod greşit susţinerile sale cu privire la nelegalitatea procedurii de stabilire a ordinii de zi şi de convocare a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din 14.05.2011. Art. 1171 din Legea nr. 31/1990 a fost reţinut greşit de tribunal întrucât acest text nu este o normă imperativă; prin urmare, actul constitutiv prevalează, iar adunarea din 14.05.2011 este viciată prin faptul că a avut o ordine de zi nelegală, completarea fiind făcută tocmai cu punctele contestate.

Adoptarea punctelor 2 şi 3 nu s-ar fi putut face fără voturile prin reprezentare. Interdicţia impusă de art. 125 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 este impusă oricărui funcţionar al societăţii, indiferent de natura atribuţiilor, de reprezentare ori de dispoziţie. Chiar dacă noţiunea de director de marketing nu se încadrează în noţiunea de director astfel cum este definită prin art. 143, în mod sigur directorul de marketing este un funcţionar al societăţii căruia i se aplică aceeaşi interdicţie ca şi directorului.

Instanţa de fond a greşit şi atunci când a apreciat că procurile sunt conforme cu dispoziţiile Legii nr. 31/1990 în privinţa modului de definire a mandatului încredinţat. Este o situaţie specială de mandat în care legea impune ca prin procura încredinţată mandantul să aibă exprimată voinţa sa şi nu pentru a vota cum va crede de cuviinţă mandatarul întrucât un mandatar nu va putea să cunoască interesul unui acţionar în cadrul unei societăţi. Procura estenecesară întrucât votul prin corespondenţă nu a fost reglementat prin actul constitutiv. În plus, procura trebuie să fie dată în mod special pentru o anumită adunare, iar nu pentru mai multe.

Instanţa de fond a greşit reţinând că avea obligaţia de a face dovada neconcordanţelor dintre datele din procuri ale mandanţilor şi cele din registrul acţionarilor întrucât nu se poate face dovada unui fapt negativ.

Instanţa nu a făcut nici corecta palicare a art. 126 din Legea nr. 31/1990. Acţionarul

B.V. trebuia să se abţină de la a vota acest punct întrucât avea interesul de a nu fi aprobat.

Instanţa de fond a apreciat greşit asupra tardivităţii modificării acţiunii, confundând modificarea acţiunii cu extinderea motivelor de nulitate, respectiv cu explicarea detaliată a acestora.

În plus, instanţa nu a analizat actul juridic din punctul de vedere al cauzei acestuia, respectiv din punctul de vedere al scopului care a determinat acţionarii să adopte o astfel de hotărâre. Sub acest aspect a făcut discuţii cu privire la contractul de împrumut şi la hotărârile subsecvente adoptate, pentru a dovedi cauza ilicită a hotărârii din 14.05.2011.

Intimatul a formulat întâmpinare cu încălcarea dispoziţiilor art. 308 alin. 2 din Codul de procedură civilă, fapt constatat la termenul din 21.06.2012.

La data de 22.06.2012 recurentul a depus la dosar precizări ale motivelor de recurs, cu referire la împrejurările de fapt în care s-a născut prezentul litigiu şi celelalte litigii aflate pe rolul instanţelor între părţi.

Examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate, Curtea de apel constată următoarele:

În fapt,

Structura acţionariatului S.C. C. S.A., la data adunării generale extraordinare a

acţionarilor din 14.05.2011, era următoarea: reclamantul deţinea un număr de 46.218 acţiuni, cu Constituţie cotă de participare la beneficii şi pierderi de 32,72%; B.V. deţinea un număr de

26.026. acţiuni, cu o cotă de 18,43%; T.A. deţinea un număr de 18.928 acţiuni, cu o cotă de 13,41% (18.928 acţiuni); un număr de 50.040 acţiuni erau deţinute de acţionari persoane fizice, cu o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 35,44%.

În adunarea care a avut loc la data de 14.05.2011 au fost prezenţi acţionarii care reprezentau 83,76% din capitalul social. Dintre aceştia un procent de 18,65% au fost reprezentaţi de T.A., dreptul de reprezentare rezultând din procurile autentificate enumerate în hotărârea recurată. Acţionarii mandanţi au împuternicit pentru mandatară să participe la adunarea generală extraordinară a acţionarilor din 14.05.2011 (sau, în cazul neîntrunirii cvorumului, la data de 16.05.2011), „precum şi la orice altă Adunare Generală Extraordinară sau Ordinară, unde va vota cum va crede de cuviinţă”.

Pe lângă calitatea de acţionar al S.C. C. S.A., T.A. are şi calitatea de angajat, în funcţia de director de marketing – resurse umane (angajată fiind în această funcţie prin decizia nr. 45/13.04.1998).

În drept,

Dreptul acţionarilor de a încredinţa exerciţiul dreptului de vot în orice adunare a acţionarilor unui terţ ori unui alt acţionar este o expresie a libertăţii contractuale, fiind recunoscut de Legea nr. 31/1990 prin art. 125 alin. 1 care prevede că „acţionarii pot participa şi vota în adunarea generală prin reprezentare, în baza unei împuterniciri acordate pentrurespectiva adunare generală”. În acord cu aceste dispoziţii sunt şi prevederile art. 14 din actul constitutiv al S.C. C. S.A. care reproduce textul legal.

Alin. 5 al art. 125 reglementează, anumite incapacităţi relative cu privire la reprezentarea acţionarilor, prevăzând că „membrii consiliului de administraţie, directorii, respectiv membrii directoratului şi ai consiliului de supraveghere, ori funcţionarii societăţii nu îi pot reprezenta pe acţionari, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, dacă, fără votul acestora, nu sar fi obţinut majoritatea cerută”.

În ceea ce priveşte condiţia impusă de teza finală a textului se constată că a îndeplinită având în vedere că, în adunarea generală din 14.05.2011, acţionarii mandanţi reprezentau 18,65% din capitalul social, iar reclamantul 32,72%, în total 51,37%; prin urmare, fără votul acţionarilor reprezentaţi prin mandatar, nu s-ar fi putut obţine nici majoritatea simplă.

În ceea ce priveşte persoana care a avut calitatea de mandatar se constată că aceasta avea o dublă calitate, de acţionar şi de funcţionar al societăţii, interdicţia operând în raport de această din urmă calitate, o disociere între cele două calităţi nefiind posibilă. Astfel cum a reţinut tribunalul prin raportare la art. 143 din Legea nr. 31/1990, T.A. nu are calitatea de director al S.C. C. S.A., însă interdicţia legală se impune a fi reţinută în raport de calitatea de acesteia de funcţionar al societăţii, în sensul de persoană care îndeplineşte o muncă cu caracter administrativ. T.A., în calitatea sa de director de marketing – resurse umane, cu subordonare directă faţă de directorul general şi cu atribuţii de reprezentare în raporturile cu furnizorii, îndeplineşte o muncă cu caracter administrativ.

În aceste condiţii, se poate reţine că votul exprimat de T. A., în calitate de mandatar al acţionarilor mandanţi, a contribuit la obţinerea majorităţii necesare pentru adoptarea hotărârilor contestate. Prezumţia de cedare a voturilor de către mandanţi către mandatari instituită prin art. 125 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 unită cu împrejurarea că, împuternicind-o să voteze cu va crede de cuviinţă, mandanţii au dat puteri de vot discreţionare mandatarei lor, duce la concluzia că a avut loc o cedare a drepturilor de vot în afara unui acte de înstrăinare a acţiunilor aferente acelor voturi vot.

Aşadar, se reţine o incidenţa art. 125 alin. 5 din Legea nr. 31/1991, ceea ce determină aplicarea sancţiunii nulităţii prevăzute expres de acest text. De aceea, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, cu referire la greşita aplicare a art. 125 alin. 5 din Legea nr. 31/1990, se impune modificarea hotărârii recurate şi anularea punctelor 2 şi 3 din hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din 14.05.2011, adică în limitele fixate de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

În privinţa completării ordinii de zi cu punctul propus de reclamant în cadrul adunării generale din 14.05.2011 (privind atragerea răspunderii administratorului unic) se constată că, într-adevăr, o asemenea chestiune reprezintă o „problemă în care persoana sau administraţia lor ar fi în discuţie”, în sensul art. 126 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 invocat de reclamant.Însă, cu privire la neintroducerea acestui punct pe ordine de zi nu a fost adoptată nicio hotărâre care să poată fi anulată, astfel cum a solicitat reclamant. Art. 129 alin. 7 instituie o interdicţie de adoptare a hotărârilor asupra unor puncte de pe ordinea de zi care nu au fost publicate în conformitate cu dispoziţiile art. 117 şi 1171, teza ultimă reglementând o excepţie: cazul în care toţi acţionarii au fost prezenţi sau reprezentaţi şi niciunul dintre aceştia nu s-a opus sau nu a contestat această hotărâre. În cauză, independent de votul administratorului unic, nu poate fi reţinută această situaţie de excepţie întrucât nu au fost prezenţi toţi acţionarii şi, în consecinţă, ordinea de zi nu putea fi completată în sensul solicitat de reclamant nici dacă administratorul unic nu şi-ar fi exercitat dreptul de vot.

Soluţionarea capătului de cerere privind constatarea încetării de drept a mandatului administratorului unic, B.V., este în interdependenţă cu capătul de cerere anterior. Prin urmare, atâta vreme cât, nu numai că nu s-a adoptat o hotărâre privind atragerea răspunderii administratorului unic, nici măcar nu a figurat ca punct de dezbatere pe ordinea de zi, soluţia care se impune este de respingere.