Lipsa laturii
subiective. Achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 194
Cod penal.
Pentru
existenţa infracţiunii de „şantaj” prev. de art.194 cod penal, sub aspectul
laturii obiective, elementul material - acţiunea de constrângere prin
„ameninţare” exercitată de către inculpaţi trebuie să aibă ca urmare o stare de
temere a părţilor vătămate, respectiv o îngrădire a libertăţii lor pshice de a
acţiona conform propiei voinţe şi să existe o legătură de cauzalitate între
acestea. Ori, aşa cum am arătat anterior, ameninţările exercitate de inculpaţi
nu au produs o temere părţilor vătămate care să determine restituirea sumelor
de bani împrumutate sau aferente acestora; înregistrările efectuate în mediul
ambiental şi înregistrările convorbirilor telefonice nu evidenţiază nici o
violenţă gravă exercitată de inculpaţi, dar nici vreun gets temător al părţilor
vătămate.
În ceea
ce priveşte latura subiectivă, este evident că inculpaţii au acţionat pentru a
le determina pe părţile vătămate să-şi achite obligaţiile, însă elementul
constitutiv al infracţiunii - scopul de a dobândi un folos material injust - nu
s-a atins deoarece, chiar în înregistrările efectuate în mediul ambiental şi
înregistrările convorbirilor telefonice, părţile vătămate nu neagă existenţa
sumelor datorate, nu susţin în faţa inculpaţilor caracterul ilicit al acestora.
Prin
urmare, „ameninţările exercitate de inculpaţi” nefiind de natură să producă o
temere efectivă asupra părţilor vătămate, iar laturii subiective lipsindu-i
„scopul”, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de
„şantaj” prev. de art.194 cod penal, unic temei al tragerii la răspundere
penală a inculpaţilor.
Art.194 Cod penal
I.
Circumstanţele cauzei
1. Actul de sesizare al
Judecătoriei
Prin Rechizitoriul
Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, nr.1845/P/2009
din 26.11.10, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor
C.V. şi F.I. pentru săvârşirea
infracţiunilor de „şantaj” prev. de art.194 alin.1 cod penal cu aplicarea
art.41 alin.2 cod penal.
Prin actul de inculpare, s-a reţinut în
fapt:
La data de 12.05.2009 partea vătămată R.S.
a formulat plângerea penală în cuprinsul căreia preciza că în cursul anului 2008 a primit de la
inculpatul C.V., cu titlu de
împrumut, suma de 37.000 Euro, iar de la inculpatul F.I. şi învinuitul M.E.A. (faţă de care s-a dispus scoaterea de sub
urmărire penală) suma de 10.000 Euro, pentru care a plătit dobânzi cu mult
peste limita celor prevăzute de lege, iar inculpaţii au recurs la acte de
violenţă şi ameninţări repetate pentru a-l determina să plătească diferite sume
de bani.
În urma cercetărilor efectuate în cauză de
organele de cercetare penală s-a stabilit că la începutul anului 2008, cu
aproximaţie în jurul datei de 26.01.2008, director general al SC Q.G.C. SRL
Tulcea, partea vătămată R.S. l-a cunoscut pe inculpatul C.V. de la care a
împrumutat iniţial suma de 3.000 Euro. Ulterior, la un interval relativ scurt de timp, a
mai luat cu împrumut diverse sume de bani în valută, după cum
urmează:03.02.2008 - 5.000 Euro; 10.02.2008 - 6.000 Euro si 3.000 Euro;
12.02.2008 - 4.500 USD; 21.02.2008 - 7.000 Euro; 28.02.2008 - 5.000 Euro;
29.02.2008 - 7.000 Euro. Suma totală împrumutată a fost de 36.000 Euro şi 4.500
USD şi era folosită pentru a rezolva problemele financiare ale firmei de
construcţii condusă de partea vătămată.Între partea vătămată şi inculpatul C.V.
nu au existat niciun fel de relaţie de prietenie ori contractuale până la
momentul acordării împrumuturilor, cei doi cunoscându-se abia la începutul
anului 2008 prin intermediul numitului M.M..
Între cele două părţi nu a fost încheiat
iniţial un contract de împrumut, partea vătămată R.S. precizând că termenii
contractuali au fost stabiliţi verbal cu inculpatul C.V., respectiv că pentru
fiecare sumă împrumutată trebuia să plătească lunar o dobândă cuprinsă între
10-15%, scadenţa fiind stabilită la datele calendaristice corespunzătoare
zilelor în care au fost acordate împrumuturile.
Partea vătămată R.S. a arătat că pe
parcursul relaţiilor cu inculpatul C.V., invocând diverse motive care nu făceau
parte din înţelegerea iniţială, acesta a majorat dobânzile la împrumuturile
acordate, ajungând la un procent de 30% pe lună.Datorită acestui fapt, victima
a plătit inculpatului timp de 12-13 luni calendaristice suma de 5.200 Euro
lunar cu titlu de dobândă/camătă pentru împrumuturile primite.
Întrucât nu mai putea plăti sumele
solicitate lunar de inculpatul C.V., la sfârşitul anului 2008 partea vătămată R.S.
a împrumutat de la învinuitul M.E.A., cu care avea o relaţie de prietenie, suma
de 5.000 Euro în condiţii similare împrumuturilor primite de la inculpatul C.V.
Pentru acest împrumut partea vătămată R.S. trebuia sa plătească lunar o
dobândă/camătă de 25%, respectiv de 1.250 Euro până când avea posibilitatea de
a achita separat şi suma împrumutată în cuantum de 5.000 Euro. La solicitarea
părţii vătămate R.S., la data de 15.01.2009 învinuitul M.E.A. i-a mai
împrumutat părţii vătămate în condiţii similare încă 5.000 Euro, pentru care
aceasta din urmă trebuia să plătească lunar o dobândă/camătă de 30%, respectiv
1.500 Euro, motivat de împrejurarea că suma împrumutată provenea de la o altă
persoană, respectiv inculpatul F.I.
Partea vătămată R.S. a arătat că pentru
suma totală de 10.000 Euro împrumutată a plătit lunar dobânzi/camete către M.E.A.
în cuantum total de 8.250 Euro şi că nu a mai reuşit să respecte condiţiile
celor două împrumuturi.
În zilele când nu reuşea să achite sumele
reprezentând dobânda/camăta inculpatul C.V. exercita presiuni psihice şi îi
aducea ameninţări părţii vătămate R.S., pentru a-l determina să efectueze
plăţile, acţiuni exercitate inclusiv de către inculpatul F.I., acesta din urmă
recurgând şi la acte de violenţă fizică, aplicându-i într-un local public din
mun.Tulcea mai multe lovituri cu piciorul, faptă pentru care partea vătămată nu
a formulat plângere prealabilă.
În aceste condiţii şi pe fondul situaţiei
financiare precare a societăţii pe care o administra, în primăvara anului 2009
partea vătămată R.S. nu a mai putut plăti dobânzile către inculpaţi,
împrejurare în care activitatea infracţională de şantajare din partea acestora
s-a intensificat.
La data de 13.05.2009, în urma mai multor
discuţii referitoare la plăţile ce trebuiau efectuate către inculpatul C.V.,
partea vătămată R.S. s-a deplasat la barul SC P.P. SRL Tulcea, unde prin
ameninţări cu acte de violenţă, inculpatul i-a cerut să achite atât sumele
reprezentând dobânzi cât şi cele acordate cu titlu de împrumut, motivând că de
fapt banii împrumutaţi aparţineau altor persoane.
Întrucât partea vătămată nu
dispunea de sumele solicitate, pe fondul ameninţărilor şi a stării de temere
induse, partea vătămată R.S. a acceptat să încheie un contract de împrumut la
un birou notarial. Astfel, inculpatul C.V. şi partea vătămată R.S. s-au
deplasat la Biroul
Notarial A.E. unde a fost redactat şi semnat Contractul de
împrumut autentificat sub nr.1242/13.05.2009 pentru suma de 50.000 Euro, fără
ca suma respectivă să fie înmânată în realitate.
Tot la data de 13.05.2009,
inculpatul F.I. s-a deplasat la locuinţa părţilor vătămate R.S. şi R.A., iar în
cadrul discuţiei purtate inculpatul a revendicat întreaga sumă de 10.000 Euro
acordată cu titlu de împrumut prin intermediul lui M.E.A., solicitând plata
acesteia până la sfârşitul lunii respective, precum şi a unei sume suplimentare
de 10.000 Euro reprezentând dobânda/camăta în următoarele două luni de zile.
La data de 15.05.2009, învinuitul
M.E.A. s-a deplasat la magazinul administrat de partea vătămată R.S., de unde a
luat articole de pescuit estimate la suma de 1.000 lei, fără ca bunurile să fi
fost achitate.
Ulterior, în aceleaşi condiţii şi
inculpatul F.I. a luat articole de pescuit, estimate de partea vătămată la suma
de 400 lei, partea vătămată R.S. arătând că nu a mai solicitat plata bunurilor
de frică.
La data de 10.06.2009 inculpatul F.I.
şi învinuitul M.E.A. s-au deplasat la magazinul părţilor vătămate, unde
inculpatul F.I. le-a pus în vedere în mod imperativ să-i plătească suma totală
de 20.000 Euro (reprezentând împrumut şi camătă) sau 18.000 Euro pe loc, iar în
urma obiecţiilor părţilor vătămate le-a adus ameninţări directe cu acte de
violenţă, le-a pus în vedere că pentru eventualele întârzieri ale plăţilor vor
plăti o dobândă de 200 Euro pe zi şi le-a cerut să-i predea un imobil sau
încasările realizate la magazinul de articole de pescuit pe termen
nedeterminat.
Pe fondul presiunilor psihice
exercitate de inculpaţi, partea vătămată R.S. a luat hotărârea de a se ascunde
de aceştia, invocând drept pretext efectuarea unor deplasări în ţară, pentru a
face rost de bani.
În această situaţie, atât
inculpatul C.V. pe de o parte, cât şi inculpatul F.I., pe de alta parte şi-au
concentrat activitatea infracţională asupra părţii vătămate R.A., procedând în
aceeaşi manieră ca şi în cazul lui R.S., continuând să o contacteze atât la
sediul societăţii, cât şi la telefon cu scopul vădit de a o determina la plata
sumelor solicitate.
La data de 26.06.2009, inculpatul
C.V. s-a deplasat la magazinul părţilor vătămate unde a găsit-o pe R.A. căreia
i-a adus ameninţări în mod direct şi a exercitat presiuni în vederea obţinerii
de bani.
La data de 27.06.2009, în urma
acţiunilor de intimidare exercitate de inculpatul C.V., partea vătămată R.A.i-a
predat acestuia suma de 300 Euro.
La data de 24.07.2009, inculpatul
C.V. a fost surprins în flagrant în momentul în care încerca să determine
părţile vătămate R.S. şi R.A. la plata sumei de 15.000 Euro (bani puşi la
dispoziţie de organele de poliţie) din totalul sumei de 50.000 Euro pretinsă,
activitatea infracţională fiind întreruptă independent de voinţa acestuia.
La data de 24.07.2009, inculpatul
F.I. a fost surprins în flagrant după ce a primit suma de 5.000 Euro de la
părţile vătămate, din totalul de 20.000 Euro solicitaţi în mod expres, asupra
inculpatului fiind găsită suma de 5.000 Euro, bani care au fost puşi la
dispoziţia părţilor vătămate de către organele de poliţie.
Probele administrate în faza de
urmărire penală sunt: declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor,
procese verbale de redare a convorbirilor telefonice şi în mediu ambiental,
procese verbale de percheziţie, fotografii judiciare şi alte înscrisuri.
2. măsuri procesuale dispuse în cursul urmăririi penale
Prin rezoluţiile organelor de
cercetare penală - IPJ Tulcea, Serviciul de investigaţii criminale din
12.05.09, respectiv 30.06.09, confirmată prin rezoluţia procurorului, s-a
început urmărirea penală iniţial „in rem”, apoi împotriva inculpaţilor C.V. şi F.I.
pentru săvârşirea infracţiunilor de „şantaj” prev. de art.194 alin.1 cod penal.
Prin ordonanţa procurorului din
24.07.09, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţi
pentru săvârşirea infracţiunilor anterior arătate.
Prin ordonanţa din 19.03.10,
procurorul a schimbat încadrarea în forma continuată a infracţiunii de „şantaj”
prev. de art.194 alin.1 cod penal cu aplicarea art.41 alin.(2) cod penal.
Prin încheierea din 25.07.09 a
Judecătoriei Tulcea, pronunţată în dosarul nr.4800/327/2009, s-a dispus
arestarea preventivă a inculpaţilor pe o perioadă de 29 de zile cu începere de
la 25.07.09 până la 22.08.09, inclusiv; prin
încheierea nr.14/28.07.09, Tribunalul Tulcea a admis recursul inculpaţilor, a
respins propunerea de arestare preventivă şi a aplicat măsura preventivă a
obligării de a nu părăsi ţara prev. de art.1451 cod procedură
penală, prelungită în cursul urmăririi penale de către procuror.
La data 18.11.10, s-a procedat de
către procuror la prezentarea
materialului de urmărire penală, prilej cu care inculpaţii au declarat că „nu
fac declaraţii noi, nu propun alte probe şi nu recunosc comiterea faptelor”.
3. procedura în faţa instanţei de fond
În faza de judecată, s-au
administrat următoarele mijloace de probă:audierea inculpaţilor care nu au
recunoscut comiterea faptelor, ascultarea martorilor M.M.L., M.B.O., M.E., M.V.,
M.G. şi G.M.; părţile vătămate R.S. şi R.A. nu s-au prezentat în faţa instanţei
cu toate că au fost citate şi cu mandate de aducere.
4. hotărârea primei instanţe
Având în vedere probele
administrate în cauză în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării
judecătoreşti, prin sentinţa penală nr.164 din 15 februarie 2012, pronunţată în
dosarul penal nr.8831/327/2010, Judecătoria Tulcea a hotărât:
„În baza art.194 alin.1 cod penal
cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal (2 fapte), condamnă inculpaţii: C.V. şi F.I. la pedeapsa închisorii de
câte 1 an – partea vătămată R.S. şi partea vătămată R.A.C.
În temeiul art.33 lit.a rap. la art.34
alin.1 lit.b cod penal, contopeşte pedepsele şi aplică inculpaţilor pedeapsa
cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art.71 alin.2 cod penal, aplică
inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art.64
alin.1 lit.a teza ultimă, lit.b cod penal.
În baza art.861 alin.1 cod
penal, dispune suspendarea condiţionată sub supraveghere a executării pedepsei
aplicată inculpaţilor pe o durată de 6
ani, ce constituie termen de încercare, potrivit art.862 cod
penal.
În temeiul art.71 alin.5 cod penal,
suspendă executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiţionate
sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza
art.863 cod penal, dispune ca pe durata termenului de încercare,
inculpaţii să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune
de pe lângă Tribunalul Tulcea, la datele fixate de către această instituţie;
-
să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă
şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
-
să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate
mijloacele sale de existenţă;
- să nu intre în legătură cu părţile vătămate R.S. şi R.A.C.
Încredinţează
supravegherea inculpaţilor Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul
Tulcea.
În baza art.359 cod procedură
penală, atrage atenţia inculpaţilor asupra cazurilor de revocare a suspendării
executării pedepsei sub supraveghere, prevăzute de art.864 cod
penal.
Ia act că partea vătămată R.A.C.
nu s-a constituit parte civilă.
Respinge ca neîntemeiată cererea
formulată de partea civilă R.S. de acordare a daunelor materiale de către
inculpaţii C.V. şi F.I.
Respinge ca neîntemeiată cererea
de instituire a sechestrului asupra bunurilor inculpatului C.V.
În baza art.14 alin.3 lit.a cod
procedură penală, instanţa dispune anularea Contractului de împrumut
autentificat sub nr.1242 din 13.05.2009 de Biroul Notarului Public E.A.
În baza art.193 alin.1 cod procedură
penală, obligă inculpaţii să plătească părţii civile R.S. câte 1.500 lei
fiecare reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
În temeiul art.191 cod procedură
penală, obligă inculpatul C.V. la
plata sumei de 1350 lei cheltuieli judiciare către stat (850 lei în cursul
urmăririi penale şi 500 lei în cursul judecăţii).
În temeiul art.191 cod procedură
penală, obligă inculpatul F.I. la
plata sumei de 1450 lei cheltuieli judiciare către stat (850 lei în cursul
urmăririi penale şi 600 lei în cursul judecăţii) din care onorariul
apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei pentru avocat G.S., urmând a fi
avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Tulcea.”
Pentru pronunţarea hotărârii,
instanţa a stabilit următoarea situaţie de fapt şi încadrare juridică:
4.1 La data de 12.05.2009, partea
vătămată R.S. a formulat plângerea la
I.P.J. Tulcea prin care arăta faptul că în cursul anului 2008 a împrumutat de la
inculpatul C.V., zis U., suma de 37.000 Euro, pentru care timp de 12 luni a
plătit lunar câte 5.000 Euro cu titlu de dobândă, iar în luna aprilie 2009 a fost ameninţat cu
violenţe de inculpatul C.V. şi inculpatul F.I., zis Ţ., să le dea în continuare
bani, cu toate că a depăşit suma împrumutată.
În aceeaşi zi, Parchetul de pe lângă
Judecătoria Tulcea a dispus localizarea, interceptarea şi înregistrarea
convorbirilor telefonice de la şi către numerele de telefon aparţinând
inculpaţilor şi părţilor vătămate, precum şi înregistrarea convorbirilor în
mediul ambiental în funcţie de locul unde se va consuma infracţiunea, pe o
perioadă de 48 ore.
La data de 13.05.2009, în urma
mai multor discuţii care au avut loc barul SC P.P. SRL, între partea vătămată R.S.
şi inculpatul C.V., aceştia s-au deplasat la Biroul Notarului
Public A.E. unde a fost redactat şi semnat Contractul de împrumut autentificat
sub nr.1242/13.05.2009, prin care inculpatul C.V. îl împrumuta pe R.S. cu suma de 50.000 Euro, până
la data de 01.06.2009.
Discuţiile purtate de vătămată R.S.
şi inculpatul C.V. la barul SC P.P. SRL, convorbirile telefonice ale
inculpatului C.V. au fost înregistrate de organele de cercetare penală, iar
momentul semnării contractului de împrumut a fost observat de organele de
poliţie din afara biroului notarial.
Referitor la împrejurările în
care a avut loc discuţia din barul T.G. SRL aparţinând SC P.P. SRL, al cărei
administrator este G.M. şi asociat este C.D., fiul inculpatului, se reţine că
discuţiile s-au purtat într-o încăpere izolată separată de restul barului, după
ce în prealabil inculpatul şi-a luat măsuri de prevedere, şi a luat telefonul
mobil părţii vătămate.
Din conţinutul acestor convorbiri
rezultă în mod neechivoc faptul că inculpatul C.V. l-a ameninţat cu moartea şi
cu acte de violenţă pe R.S., iar după aceea i-a propus să facă o „hârtiuţă” la
notar.
Sugestive pentru dovedirea celor
arătate anterior sunt expresiile folosite de inculpatul C.V. la adresa părţii
vătămate R.S., rezultate din înregistrările efectuate în mediu ambiental: „… ştii ce-ţi fac…? să-mi bag p… dacă nu te
omor, îţi rup picioarele în două... uite, aici îţi spun, dacă… m-am jurat pe
copiii mei... ţine minte ce-ţi spun ... pe copiii mei... ai înţeles?”; „îţi
spun, indiferent ce este, te bat de te pişi pe tine, ştii de ce pentru că ai
fost un porc faţă de mine şi un… nu am păţit în viaţa mea cu nimeni ce am păţit
cu tine… ai înţeles ce zic eu?”; „Hai să facem o hârtiuţă... să fie făcută...
şi după aia ce o ieşi vedem noi, da?”; „Vedem la notar... Facem o hârtie, să
fie acolo ...că doamne fereşte... dacă se întâmplă ceva, să am o hârtie la
mână... M-am jurat pe copii mei, atenţie mare ce spun, nu vreau să se întâmple
nimic, ascultă ce zic, dar crede-mă că m-am jurat pe copii.”
Semnarea
Contractului de împrumut autentificat sub nr.1242/13.05.2009 la Biroul Notarului
Public A.E. s-a făcut după ce, în prealabil, inculpatul C.V. a luat legătura telefonic cu notarul
care nu se afla la biroul notarial şi a stabilit cu acesta să-i facă „o din
aia care am mai făcut cu machedonul ăla”.
Prin Încheierea din data de
14.05.2009, Judecătoria Tulcea a admis propunerea Parchetului de pe lângă
Judecătoria Tulcea, a confirmat legalitatea şi temeinicia ordonanţei de
interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice şi a prelungit
autorizarea pe o perioadă de 30 zile.
Din
procesul verbal întocmit de organele de poliţie, rezultă că la Biroul Notarului
Public A.E. a sosit mai întâi partea vătămată R.S., după care a venit
inculpatul C.V. şi împreună au
intrat în biroul notarial.
După aproximativ 5 minute,
inculpatul C.V. a plecat şi din urma
lui a venit notarul public A.E. Susţinerile inculpatului C.V., conform cărora
la data respectivă ar fi înmânat părţii vătămate R.S. suma de 13.000 Euro, iar
înainte suma de 37.000 Euro într-o singură tranşă, sunt infirmate atât de
înregistrările efectuate în mediul ambiental cât şi de înregistrările
convorbirilor telefonice efectuate de inculpat. Cu privire la suma de 37.000
Euro pe care inculpatul C.V. a
împrumutat-o părţii vătămate R.S.,
se reţine că a fost împrumutată de inculpat în mai multe tranşe în cursul
anului 2008, pentru care partea vătămată a plătit dobânzi care se apropie de
suma împrumutată.
Este de observat că atât
inculpatul C.V. cât şi partea vătămată R.S. fac referire la suma de 37.000
Euro, cu deosebirea că în timp de inculpatul C.V., martorii G.M. şi M.G. afirmă că suma s-a dat în luna octombrie
2008, partea vătămată R.S. susţine că suma reprezintă totalul sumelor cu care a
fost împrumutat de inculpat.
Între cele două susţineri
contradictorii, instanţa a dat prioritate declaraţiei părţii vătămate R.S.
având în vedere că în declaraţia olografă dată de inculpatul C.V. la data de 24.07.2009, acesta a
afirmat că datoria era de 50.000 Euro, iar din înregistrările efectuate în
mediul ambiental cât şi din înregistrările convorbirilor telefonice rezultă că
au fost mai multe împrumuturi de bani, nu doar două.
De asemenea, în timp ce partea
vătămată R.S. susţine că pentru sumele împrumutate plătea dobânzi de 10-15% pe
lună, inculpatul C.V. a susţinut că
împrumuturile erau fără dobândă, aspect contrazis de înregistrările audio
efectuate, în care inculpatul face referire în mod constant la dobândă.
De altfel, în Contractul de
împrumut autentificat sub nr. 1242/13.05.2009, este prevăzut că neplata la
termenul stabilit a sumei datorate atrage în sarcina împrumutatului penalităţi
de 1% pe zi de întârziere, ceea ce înseamnă o dobândă de aproximativ 30 % pe
lună.
Susţinerile martorului G.M., că a fost de faţă
când inculpatul C.V. i-a dat părţii vătămate R.S. suma de 13.000 Euro, nu se
coroborează în nici un fel cu probele rezultate din înregistrările efectuate,
fapt pentru care aceste susţineri au fost înlăturate.Înlăturarea declaraţiei
acestui martor, se impune cu atât mai mult cu cât este în relaţii de afaceri şi
de cumetrie cu inculpatul C.V.
La data de
26.06.2009 inculpatul C.V. a mers la magazinul părţilor vătămate unde a adus
ameninţări părţii vătămate R.A., în mod direct şi a exercitat presiuni în vederea obţinerii de bani.
Sub aspectul ameninţărilor
formulate de inculpatul C.V. la adresa părţilor vătămate şi scopul
ameninţărilor, sunt relevante următoarele: „De
două luni de zile nu poţi să faci rost de o mie de Euro, ce... ?... Asta e un
fel de bagabonţeală ... vin şi fac scandal mare ... mare rău, cu vecini, cu
toată lumea, să-mi dai şi mie banii, nu? Dacă e vorba aşa.” ; „... Oamenii nu mai vrea dobândă
... Eu mai am puţină răbdare, aşa puţină. Dar să ştii că îl iau pe sus, să
moară copiii mei, dacă nu îl iau pe sus ... Ascultă ce spun ... de unde
este...”
A doua zi, ca urmare a acţiunilor
de intimidare exercitate de inculpatul C.V., partea vătămată R.A., i-a predat
acestuia suma de 300 Euro, ocazie cu care inculpatul a făcut referire la sumele
împrumutate şi dobânzi, fără a preciza din ce sume urma a fi scăzută suma de
300 Euro, ori dacă fusese dată doar pentru a mai obţine o prelungire a
termenului de plată: „Vedem la urmă când
facem socoteala.”; „Auzi…bileţelul, să vină cu bileţelul aici, ce a plătit? A plătit pe dracu să-l ia. A luat în continuu bani. Ce
dracu a plătit…el din aprilie nu a mai dat nici un ban, când s-a făcut suma
groasă nu a mai dat… o lună. Tu nu auzi? O lună…şi după aia s-a blocat… nu a
mai dat. Deci, îţi spun eu care este adevărul. Că nu ne ascundem după deget,
pentru că suntem oameni, am făcut o treabă, să vină aici nu să fugă”; „Ce
dracu, adică nu i se ia gâtul…Până la urmă cu bunătatea mea şi cu tot ce am
făcut eu, eu să-mi fac belea…? Eu îmi fac belea, nu ? Şi vedem ce o ieşi până
la capăt. Mergem până în pânzele albe, cum adică?, Păi, tu iei banul şi fugi?
Sau cum? Dă banu la oameni... banul...”
La data de 24.07.2009, inculpatul
C.V. a fost surprins în flagrant în momentul în care încerca să determine
părţile vătămate R.S. şi R.A. să îi
plătească suma de 15.000 Euro.
Înainte de realizarea
flagrantului, inculpatul C.V. i-a
spus părţii vătămate R.S.: „Ce să fac eu
cu tine? Ţi-am zis să nu-i zici ... dobânda… ei şi le scriu când le dau la
oameni ... Degeaba căutaţi să o rotiţi să o învârtiţi, că o să plăteşti până în
ziua când o să plăteşti tot.”
4.2. La sfârşitul anului 2008 şi
începutul anului 2009, partea vătămată R.S. a împrumutat de la M.E.A., suma de 10.000 Euro,
din care suma de 5.000 Euro provenea de la inculpatul F.I. Pentru acest
împrumut partea vătămată R.S. a plătit lunar dobânzi care se apropie de suma
împrumutată.
Declaraţiile martorei M.B.O., cu
privire la faptul că pentru sumele împrumutate nu primeau nici un fel de
dobândă sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză.
La data de 13.05.2009 inculpatul F.I.
a mers la locuinţa părţilor vătămate R.S. şi R.A. şi a revendicat întreaga sumă
de 10.000 Euro, acordată cu titlu de împrumut prin intermediul lui M.E.A.
Din înregistrările efectuate în
mediu ambiental la data de 13.05.2009, rezultă că inculpatul F.I. a solicitat plata sumei de 10.000 Euro
în luna mai şi a sumei de 10.000 Euro în următoarele două luni: „Fii atent, îmi aduci luna asta 10 mii şi 10
mii le dai în timp de 2 luni”; ”Gata E. cade pe tine”
Din înregistrările efectuate în
mediu ambiental la data de 10.06.2009, rezultă că partea vătămată R.S. nu poate
să mai plătească, iar inculpatul F.I. îi
aduce la cunoştinţă urmările: „Lasă,
nu…deschis acum…să nu spui că nu te…până la urmă, fratele tău, ştii cum, eu te
aştept pentru ăia ai mei, te aştept. E vorba de omuşorul ăla. Auzi ce face…
aude, îl ia şi pe E., iese vreo crimă ceva şi vine şi pe tine. Îţi spun eu că
vine aici şi o să-ţi facă ce n-ai văzut în viaţa ta.”;” Ştii ce o să fie aici?
Ce nu a fost în viaţa vieţilor în Tulcea asta ...”
De asemenea, tot cu acea
împrejurare, atunci când partea vătămată R.A. nu a fost de acord ca banii
rezultaţi din încasările magazinului să fie daţi inculpatului F.I., acesta le-a
pus în vedere în mod imperativ să plătească suma totală de 20.000 Euro sau dacă
plătesc pe loc le va face o reducere de 2000 Euro: „Îmi dai banii…rămâne banii stabiliţi…şi vânzarea care faci ne dai
nouă...”; „ Ce profit faci aici, că faci 10 lei, că faci 5, că faci 10 milioane
...”; „Atunci dublez în continuare. Ţi-am spus, 200 la zi.”; „Că se măreşte.
Creşte dobânda.”; Dă-mi banii şi dă-te în p... mea. Ce vrei, să mă rog eu, pe
banii mei? Vezi ce faci mă şi-mi dai banii; „Uite dacă contează, îţi mai tai
2.000, 18.000.”
La data de 24.07.2009, inculpatul
F.I. a fost surprins în flagrant
după ce primise suma de 5.000 Euro de la părţile vătămate.
Din înregistrările convorbirilor
telefonice între inculpatul F.I. şi M.E.A.,
rezultă în mod neechivoc că inculpatul F.I.,
prin ameninţare şi intimidare urmărea
să obţină şi a obţinut de la părţile vătămate R.S. şi R.A. sume de bani, cu
titlu de dobândă.
Astfel, la data de 01.07.2009,
inculpatul F.I. îi povesteşte lui M.E.A.,
că i-a spus părţii vătămate R.A. că pe data de 10, dacă nu dă banii o omoară în
magazin.
De
asemenea, din discuţiile telefonice dintre inculpatul F.I. şi învinuitului M.E.A., rezultă că aceştia foloseau un limbaj
codificat pentru camătă şi discutau în ce fel să determine părţile vătămate să
le plătească bani, trecând de la ameninţări cu acte de violenţă, la întocmirea
de contracte de împrumut fictive.
În contul împrumuturilor acordate,
cei doi inculpaţi au luat de la magazinul părţilor vătămate, diverse articole
de pescuit pe care nu le-au plătit, considerând că valoarea acestora este în
contul împrumuturilor, fără a preciza exact din ce datorie urma a fi scăzută.
De altfel, atitudinea
inculpatului F.I. cu privire la bunurile aflate în magazinul părţilor vătămate,
era aceea că toate produsele şi încasările i se cuvin, ca urmare a împrumutului
acordat.
Din
declaraţiile martorilor M.E. şi M.V., părinţii părţii vătămate R.A., rezultă că
au dat părţilor vătămate diverse sume de bani, fără să cunoască exact
destinaţia banilor. De asemenea, aceştia au susţinut că părţile vătămate erau
speriate şi le era frică de cămătari, iar după realizarea flagrantului au
divorţat şi au plecat din ţară.
Martora
M.E. a declarat faptul că după ce părţile vătămate s-au mutat în locuinţa lor,
la data de 15.05.2009, a observat la poartă maşini cu geamuri fumurii şi
persoane care se uitau peste gard, iar odată o persoană chiar a intenţionat să
escaladeze gardul locuinţei însă a fost surprins de o vecină.
Cu ocazia percheziţiilor
domiciliare efectuate la data de 24.07.2009 au fost descoperite mai multe
înscrisuri autentice şi sub semnătură privată, din care rezultă fără dubiu
preocupare inculpatului C.V. de a
acorda împrumuturi cu dobândă.
Din harta apelurilor telefonice
efectuate de inculpaţi către părţile vătămate, rezultă că de la posturile
telefonice aparţinând inculpatului C.V. s-au
purtat un număr total de 169 convorbiri telefonice cu partea vătămată R.S., iar
de la posturile telefonice aparţinând inculpatului F.I. s-au purtat un număr
total de 41 convorbiri telefonice cu partea vătămată R.S., exceptând mesajele
tip SMS.
Discuţiile purtate între inculpaţii C.V. şi F.I. şi părţile
vătămate R.S. şi R.A. în legătură cu sumele pretinse de inculpaţi, relevă în
primul rând abilitatea inculpaţilor în a manipula şi dezinforma părţile
vătămate, susţinând că banii împrumutaţi provin de la alte persoane, care ar fi
dispuse să le facă rău dacă nu plătesc sumele solicitate.
În acelaşi sens, este de
observat atitudinea inculpaţilor faţă de părţile vătămate, aparent prietenoasă
şi binevoitoare, după care brusc violentă şi ameninţătoare.
Nu lipsit de relevanţă
este şi faptul că, după împrumut, inculpaţii au schimbat condiţiile în care au
fost împrumutaţi banii şi nu au mai recunoscut sumele înapoiate ca făcând parte
din împrumut, ci din dobândă, modalitate de operare tipică pentru cămătari, de
a obţine de la împrumutaţi sume de bani cu mult mai mari decât cele împrumutate.
În al doilea rând, din
discuţiile purtate între inculpaţii C.V.
şi F.I. şi părţile vătămate R.S.
şi R.A. se reţine tonalitatea ridicată a convorbirilor inculpaţilor, limbajul
vulgar folosit şi atitudinea de nesiguranţă şi insecuritate a părţilor vătămate.
Este
adevărat că părţile vătămate îi contactau pe inculpaţi, le răspundeau la
telefon şi se întâlneau cu aceştia, însă acest comportament poate fi explicat
tocmai prin starea de temere pe care a aveau faţă de inculpaţi.
Această
atitudine din partea părţilor vătămate, se impunea tocmai pentru a-i convinge
pe inculpaţi să nu dea curs ameninţărilor pe care le formulaseră.
Din analiza discuţiile purtate
între inculpaţii C.V. şi F.I., M.E.A.
şi părţile vătămate R.S. şi R.A., se
constată că inculpaţii au exercitat constrângeri prin ameninţare asupra
părţilor vătămate, atât înainte de sesizarea organelor de urmărire penală cât
şi ulterior, constrângeri în urma cărora aceştia au plătit inculpaţilor în mod
injust, diferite sume de bani.
Este evident faptul că inculpaţii
cunoşteau mijloacele legale necesare pentru a obţine restituirea
împrumuturilor, însă erau conştienţi că pe această cale nu ar mai fi obţinut
dobânzile în forma şi cuantumul solicitat.
De abia când împrumuturile
acordate plus dobânzile calculate abuziv au ajuns la o sumă considerabilă,
inculpatul C.V. a înţeles să facă un
contract de împrumut autentificat de notar, tocmai pentru a da o aparenţă de
legalitate solicitărilor sale de a i se restitui de către partea vătămată R.S.,
suma de 50.000 Euro.
Cu toate acestea, instanţa nu poate să omită
faptul că partea vătămată R.S. a fost de acord să împrumute bani cu dobândă de
la persoane neautorizate, asumându-şi riscul de a fi şantajat, în loc să se
adreseze instituţiilor bancare autorizate.
În drept, fapta
inculpaţilor C.V. şi F.I. de a constrânge prin ameninţare părţile vătămate R.S.
şi R.A. să plătească sume de bani cu titlu de dobânzi lunare, cu mult peste
dobânzile legale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de
„şantaj” prevăzute şi pedepsite de art.194 alin.l cod penal cu aplicarea art.41
alin.2 Cod penal.
În cauză, subiect pasiv
al infracţiunii de şantaj este atât partea vătămată R.S. cât şi partea vătămată
R.A..
Sub aspectul laturii subiective,
forma de vinovăţie cu care au fost săvârşite faptele este intenţia directă, în
accepţiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a din cod penal, inculpaţii prevăzând
rezultatul şi urmărind producerea lui prin săvârşirea faptelor.
II. Recursul, cale de atac
5. Împotriva hotărârii, în
temenul legal, au declarat recurs atât inculpaţii C.V. şi F.I. cât şi partea
vătămată, constituită şi parte civilă R.S.
În recursul lor, prin apărători
şi personal, cei doi inculpaţi au solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor
art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 lit.a) cod procedură penală, respectiv
la art.10 lit.d) cod procedură penală deoarece toate probele administrate sunt
relatări indirecte şi irelevante, nu sunt îndeplinite elementele constitutive
ale infracţiunii prev. de art. 194 cod penal, lipsind atât latura obiectivă cât
şi latura subiectivă.
Recursul părţii vătămate a vizat
individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor în sensul executării acestora
în regim de detenţie.
5.1. Procedura în recurs este
consemnată în încheierea de înregistrare şi redare a dezbaterilor din 13.09.12,
parte integrantă a prezentei hotărâri.
5.2. Aprecierea Curţii, ca
instanţă de control judiciar
Examinând legalitatea şi
temeinicia sentinţei recurată, prin prisma criticilor formulate de către cei
doi inculpaţi, partea vătămată (constituită parte civilă) R.S. şi din oficiu în
limitele art.3856 cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Conform art.345 cod procedură
penală, instanţa pronunţă condamnarea când constată existenţa faptei, că
aceasta constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat;dar potrivit
art.52, art.66 cod procedură penală, vinovăţia inculpatului trebuie stabilită
dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil, public cu o durată
rezonabilă în sensul art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale, art.21 Constituţie.
Neformulându-se critici cu
privire la respectarea garanţiilor procesuale, a regulilor de procedură
aplicabile în fazele anterioare ale cauzei, verificând din oficiu în limitele
competenţelor legale aceste aspecte, s-a constatat că inculpaţii C.V. şi F.I.
au dispus de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării, au beneficiat
de asistenţă juridică calificată şi au avut efectiv posibilitatea administrării
pe parcursul procesului, în şedinţe publice, atât a probelor acuzării -
martori, înscrisuri, constatări tehnico ştiinţifice cât şi a probelor
apărării-audierea lor, martori. Totodată, fiind sesizată cu analiza cauzei în fapt şi în drept, chemată
să analizeze în ansamblul ei problema vinovăţiei sau a nevinovăţiei, instanţa
de recurs a luat act de poziţia inculpatului prezent C.V. de a uza de dreptulla
tăcere în recurs, rezumându-se la audiere cu ocazia „ultimului cuvânt”.
Pe baza probelor administrate în
primă instanţă, precum şi în cursul urmăririi penale în condiţii de
legalitate-declaraţiile părţilor vătămate R.S. şi R.A., declaraţiile martorilor
M.M.L., M.B.O., M.E., M.V., M.G. şi G.M., procese verbale de redare a
convorbirilor telefonice şi în mediu ambiental, procese verbale de percheziţie,
fotografii judiciare şi alte înscrisuri, declaraţiile inculpaţilor, rezultă în fapt şi în drept:
În cursul anului 2008, din
iniţiativa sa partea vătămată R.S. a împrumutat de la inculpatul C.V., zis U.,
suma de 50.000 Euro cu penalităţi de 1% pe zi de întârziere în caz de neplată
la termenul stabilit a sumei datorate, fără a întocmi vreun înscris în primă
fază;în acest sens sunt declaraţiile inculpatului C.V. coroborate cu
declaraţiile părţii vătămate R.S. şi contractul de împrumut autentificat sub
nr.1242/13.05.2009 la
Biroul Notarului Public A.E.
Din înregistrările efectuate în
mediul ambiental cât şi din înregistrările convorbirilor telefonice rezultă că
banii au fost remişi în mai multe rânduri, că părţile vătămate întârziau
restituirea acestora, iar inculpatul C.V. a folosit un limbaj mai agresiv
pentru a-l determina pe partea vătămată R.S. să întocmească un înscris
doveditor.În condiţiile în care în lipsa cel puţin a unui început de dovadă
scrisă, orice demers juridic la instanţa civilă ar fi fost sortit eşecului,
faţă de pasivitatea părţilor vătămate, inculpatul C.V. a acţionat până la agresivitate verbală sub
stăpânirea unei disperări evidente pentru a obţine de la partea vătămată R.S.
dovada scrisă a împrumutului nu tocmai redus -50.000 €, respectiv restituirea
acestuia de la ambele părţi vătămate R.S. şi R.A. C. care s-au folosit de bani,
dar sub pretextul falimentului în afaceri, nu înţelegeau să respecte termenii
convenţiei. Împrejurarea că inculpatul nu era autorizat să acorde împrumuturi
cu dobândă nu intra la data faptelor sub incidenţa legii penală, „camăta” fiind
incriminată prin Lg. nr.216/2011 intrată în vigoare la data de 22 noiembrie 2011.Pe
de altă parte, relaţiile dintre părţi, provenind din acelaşi mediu social, cu
un nivel asemănător de instrucţie, cu preocupări comune, „agresivitatea”
inculpatului C.V., „ameninţarea de către acesta cu moartea” nu au fost de
natură să creeze părţilor vătămate o temere reală asupra vieţii sau
integrităţii corporale deoarece nu au fost urmate de vreun atac direct
împotriva lor, a persoanelor apropiate sau bunurilor. Că este aşa, avem în
vedere conduita manifestată în continuare de părţile vătămate şi anume că, la
sfârşitul anului 2008 - începutul anului 2009, partea vătămată R.S. a împrumutat
de la martorul M.E.A., suma de 10.000 €, din care suma de 5.000 € provenea de
la inculpatul F.I.
Totodată, cu ocazia înregistrărilor efectuate în
mediul ambiental şi din înregistrărilor convorbirilor telefonice rezultă
„ameninţările” exercitate de către cei doi inculpaţi pentru recuperarea unor
sume de bani remise părţilor vătămate, însă Curtea are mari dubii asupra
sincerităţii atitudinii părţii vătămate R.S. (manifestată în acele momente)
câtă vreme acesta cunoştea că sunt urmăriţi şi înregistraţi de către
anchetatori; cu toate acestea, partea vătămată R.S. nu a replicat nici un
moment inculpaţilor că nu mai datora sumele de bani în cuantumurile solicitate,
că ar fi achitat integral împrumuturile, caracterul necuvenit al acestora şi că
„numai de frică” invoca diverse motive de amânare a executării obligaţiilor
asumete. Relevantă este şi conduita procesuală a celor 2 părţi vătămate care nu
s-au prezentat în faţa instanţelor pentru a fi audiate în mod nemijlocit şi a
relata direct, în prezenţa apărării, „ameninţările” la care au fost supuse,
sumele de bani împrumutate. Mai mult, în lipsa unor dovezi scrise, părţile
vătămate au o singură dovadă–declaraţiile inculpatului C.V., coroborate cu
înregistrările în mediu ambiental, cu cele telefonice dar numai cu privire la
actul restituirii unor sume nu şi a cuantmului.
Pentru existenţa infracţiunii de
„şantaj” prev. de art.194 cod penal, sub aspectul laturii obiective, elementul
material - acţiunea de constrângere prin „ameninţare” exercitată de către
inculpaţi trebuie să aibă ca urmare o stare de temere a părţilor vătămate,
respectiv o îngrădire a libertăţii lor pshice de a acţiona conform propiei
voinţe şi să existe o legătură de cauzalitate între acestea. Ori, aşa cum am
arătate anterior, ameninţările exercitate de inculpaţi nu au produs o temere
părţilor vătămate care să le determine restituirea sumelor de bani împrumutate
sau aferente acestora; înregistrările efectuate în mediul ambiental şi
înregistrările convorbirilor telefonice nu evidenţiază nici o violenţă gravă
exercitată de inculpaţi, dar nici vreun gets temător al părţilor vătămate.
În ceea ce priveşte latura
subiectivă, este evident că inculpaţii au acţionat pentru a le determina pe
părţile vătămate să-şi achite obligaţiile, însă element constitutiv al infracţiunii-scopul
de a dobândi un folos material injust nu s-a atins deoarece, chiar în
înregistrările efectuate în mediul ambiental şi înregistrările convorbirilor
telefonice, părţile vătămate nu neagă existenţa sumelor datorate, nu susţin în
faţa inculpaţilor caracterul ilicit al acestora.
Declaraţiile martorilor fie în
acuzare, fie în apărare, M.M.L., M.B.O., M.E., M.V., M.G. şi G.M. dovedesc
existenţa relaţiilor între inculpaţi şi părţile vătămate, dar nu relevă aspecte
esenţiale pe care să le fi perceput direct, nemijlocit, ci aflate de la părţile
implicate aşa încât nu pot constitui temei al condamnării inculpaţilor; de
altfel, faţă de martorul făptuitor M.E.A., procurorul a adoptat soluţia de
netrimitere în judecată considerând că nu sunt dovezi „directe împotriva
acestuia că ar fi ameninţat cu acte de violenţă în vederea realizării unui
folos material injust”, deşi îi aparţinea parte din suma împrumutată părţii
vătămate R.S..
Prin urmare, „ameninţările
exercitate de inculpaţi” nefiind de natură să producă o temere efectivă asupra
părţilor vătămate, iar laturii subiective lipsindu-i „scopul”, nu sunt
întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de „şantaj” prev. de art.194
cod penal unic temei al tragerii la răspundere penală a inculpaţilor.
În consecinţă, recursurile
formulate de cei doi inculpaţi sunt fondate şi, în baza art.38515
pct.2 lit.”b” cod procedură penală, vor fi admise, iar potrivit art.11 pct.2
lit.”a”-art.10 lit.”d” cod procedură penală, inculpaţii vor fi achitaţi pentru
infracţiunea prev. de art.194 cod penal.
Se vor înlătura dispoziţiile
referitoare la condamnare.
Pentru considerentele expuse,
constatând lipsa temeiului de tragere la răspundere penală a inculpaţilor, nu
se pune problema individualizării pedepselor, situaţie în care recursul
formulat de către partea vătămată R.S. este nefondat şi va fi respins.
