Împrejurarea
că un inculpat recurent nu recunoaşte activitatea infracţională desfăşurată nu reprezintă, în lipsa altor
elemente concrete coroborate, un factor suficient care să conducă la
concluzia respingerii, ab initio, a unei
cereri de liberare provizorii sub control judiciar, din contră, cererea fiind
admisibilă dacă există suficiente date
din care să se poată aprecia că inculpatul va şti să îşi administreze situaţia
sa juridică.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală
şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia
penală nr. 78 din 20 ianuarie 2012.
Prin încheierea din data de 18.01.2012 a Tribunalului
Dâmboviţa în baza disp. art. 160/8a alin. 6 C.pr.pen., a fost respinsă ca neîntemeiată
cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C.M., în prezent aflat în
Penitenciarul Mărgineni.
Pentru a pronunţa încheierea respectivă, prima
instanţă a reţinut că prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la 21.12.2012 sub nr.
6150/120/2011**/a6, inculpatul C. M., a solicitat să fie pus în
libertate provizorie sub control judiciar arătând că îndeplineşte condiţiile
prevăzute de lege în acest sens.
În motivarea cererii apărătorul inculpatului a arătat
că prin încheierea pronunţată de către Tribunalul Dâmboviţa la 29.06.2011, faţă
de C. M., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de disp. art. 8 din
Legea nr. 39/2003, 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006,
modificată şi 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea disp. art.
33 lit. a C.pen., a fost luată măsura
arestării preventive.
Cererea formulată în numele său, având ca obiect
liberare provizorie sub control judiciar îndeplineşte condiţiile de
admisibilitate prev. de disp. art. 160/2 alin. 1 C.pr.pen., în sensul
existenţei unui proces cu acţiunea penală pusă în mişcare, inculpatul fiind
arestat preventiv pentru infracţiuni comise cu intenţie, prevăzute de lege cu
pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 18 ani.
Sub aspectul disp. art. 160/2 alin. 2 C.pr.pen. – inculpatul C.M. a
solicitat a se avea în vedere că nu este
recidivist şi nu există date concrete care să justifice temerea că acesta va
săvârşi o altă infracţiune, sau că va încerca să zădărnicească aflarea
adevărului în cursul procesului penal.
Tribunalul a apreciat că cererea formulată de către
inculpat este neîntemeiată.
Prin rechizitoriul nr. 101/D/P/2010 din 26.09.2011 s-a
dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.M. pentru infracţiunile prevăzute de art.8 din
Legea 39/2003, art.270 alin.3 din Legea 86/2006, modificată rap. la art. 274
din Legea nr. 86/2006, cu aplic art. 41 alin. 2 C.pen., art.9 alin. 1 lit. b din legea 141/2005, cu
aplic. disp. art. 33 lit. a C.pen., acesta fiind implicat într-o filieră care
se ocupa cu introducerea în ţară a ţigărilor de contrabandă în vederea
comercializării lor ilegală.
S-a reţinut ca situaţie de fapt, că activitatea infracţională
s-a desfăşurat pe filiera Grecia, în sensul că inculpatul deţinea o firmă de
transport care se ocupa cu transportul de portocale din Grecia de unde se
transportau ţigările de contrabandă, care erau introduse în ţară şi vândute
altor persoane.
Investită cu soluţionarea cererii de liberare
provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul C.M., instanţa a
constatat că aceasta nu poate fi admisă, pe de o parte pentru că de la momentul
menţinerii arestării preventive şi până în prezent nu există date care să
justifice îndeplinirea condiţiilor pentru liberarea provizorie a acestui
inculpat, iar pe de altă parte, nici celelalte condiţii prevăzute de textul de
lege în materie, respectiv art.160/2 alin.2 C.pr.pen. nu pot fi apreciate ca
fiind îndeplinite.
Inculpatul este cercetat pentru săvârşirea unor
infracţiuni grave pentru care există şi în prezent indicii temeinice privind
presupunerea rezonabilă că acesta le-ar fi comis.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs
inculpatul C.M. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi învederând
că poate fi cercetat şi în stare de libertate, nemaiexistând vreun motiv pentru a fi ţinut în continuare
în stare de arest preventiv.
Recursul este întemeiat.
Presupusele infracţiuni săvârşite de inculpatul C.M.,
şi pe care acesta le neagă, sunt grave aducând atingere, în principal,
bugetului consolidat al statului, prin prejudicierea acestuia de importante resurse financiare.
Aceasta nu înseamnă însă că inculpatul recurent nu
poate beneficia de judecarea sa în stare de libertate, după ce a petrecut în
stare de arest preventiv o perioadă de aproximativ 7 luni, răstimp în care s-a
şi dispus trimiterea sa în judecată prin rechizitoriul nr. 101/D/P/2010 din
26.10.2011 al D.I.I.C.O.T – Biroul Teritorial Dâmboviţa.
În acest moment
procesual, inculpatul îndeplineşte toate condiţiile cerute de art. 160/2 alin.
1 şi 2 C.pr.pen.
pentru admiterea cererii sale de
liberare provizorie sub control judiciar, în pofida unei aprecieri contrare din
partea Tribunalului Dâmboviţa, care însă nu a motivat concret opţiunea sa,
mărginindu-se la consideraţii generale, lipsite de consistenţa argumentelor.
Curtea, a constatat că din materialul de la dosarul
cauzei nu rezultă împrejurarea că inculpatul C.M. ar mai fi tentat să comită
alte infracţiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin
influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea sau distrugerea
mijloacelor de probă ori prin alte asemenea fapte.
Faptul că inculpatul recurent nu recunoaşte
activitatea infracţională imputată nu
reprezintă, în lipsa altor elemente concrete coroborate, un element care să conducă la o concluzie de respingere
a cererii, din contră, existând suficiente date din care se poate aprecia că
respectivul va şti să administreze situaţia sa juridică în condiţiile unei
libertăţi supravegheate conform art. 160/2 alin. 3 şi 3/1 C.pr.pen.
Faţă de cele astfel reţinute, Curtea, în baza art.
385/15 alin. 1 pct. 2 lit. d C.pr.pen. a admis recursul declarat de inculpatul
C.M., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 18.01.2012 a
Tribunalului Dâmboviţa, în dosarul nr. 6150/120/2011**/6. a casat încheierea
atacată şi în baza art. 160/2 C.pr.pen a
admis cererea inculpatului dispunând liberarea provizorie sub control judiciar
a acestuia.
