avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 
Legea nr. 10/2001. Imobil aflat în patrimoniul unei societăţi comerciale. Îndreptăţire la despăgubiri în temeiul Legii speciale
 
Curtea de Apel Cluj, Secţia I­a civilă, decizia nr. 1842 din 26 aprilie 2012
 
Prin sentinţa civilă nr. 84 din 2 februarie 2012, , a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată şi extinsă de reclamanta F.A., împotriva pârâţilor
S.C. A. S.A. prin lichidator, şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, şi în consecinţă, a fost obligată pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să emită dispoziţie în temeiul Legii 10/2001, în favoarea reclamantei F.A. cu propunere de acordare de despăgubiri, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, cu privire la imobilul construcţie înscris iniţial în CF nr. 3075 Turda, casă familială compusă din 3 camere, bucătărie, pivniţă, şi presă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că prin decizia civilă nr. 4461/R/3.11.2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, urmare admiterii recursului, curtea a casat parţial sentinţa civilă nr. 603/29 iunie 2011 a Tribunalului Cluj, doar în ceea ce priveşte imobilul construcţie înscris iniţial în CF 3075 Turda şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, stabilind în sarcina instanţei de rejudecare obligaţia de a stabili cine este entitatea deţinătoare şi, prin urmare chemată să soluţioneze notificarea reclamantei, în funcţie de care s­a stabilit cadrul procesual legal, iar în situaţia în care acest lucru nu este posibil, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 28 din Legea nr.10/2001.
În rejudecare, instanţa a reţinut următoarele:
Prin notificarea formulată de reclamantă în temeiul Legii 10/2001, înregistrată la executorul judecătoresc sub nr. 272/10.07.2011şi înregistrată la Primăria Turda sub nr. 13012/11.07.2001, aceasta a solicitat restituirea mai multor terenuri şi a construcţiei din CF nr. 3075 Turda, A+8, nr. top. 6394/1/3 şi nr. top. 6395/1/3, teren viran şi vie pe care se afla edificată o construcţie cu destinaţia de casă familială compusă din 3 camere, bucătărie, pivniţă şi presă, care a aparţinut bunicii sale K.I., născută N., intabulată sub B.24, actualmente proprietatea Statului Român şi sediul fostului I.A.S. Mihai Viteazu, imobilul respectiv transferându­se în CF nr. 8847 Turda, sub B.1.
Curtea de Apel Cluj, în decizia de casare, a reţinut că reclamanta şi­a justificat îndreptăţirea la măsuri reparatorii pentru imobilul construcţie descris mai sus, acesta fiind intabulat în cartea funciară pe numele antecesoarei sale.
Conform art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
De asemenea, Curtea de Apel a reţinut, pe baza actelor dosarului (copiile cărţilor funciare, procesul verbal de adjudecare şi expertiza tehnică întocmită în cauză de expert) că imobilul construcţie de mai sus a intrat în proprietatea statului şi apoi în patrimoniul S.C. A. S.A., ulterior fiind adjudecat de S.C. B.P.A.
S.R.L. Expertul a arătat că construcţia revendicată de reclamantă se identifica de fapt cu top. 6388/1/1 6389/1/1 6390/2/1 6391/1/2/1, înscris iniţial în CF 3075 în favoarea K.I. şi că în prezent se află în incinta S.C. B.P.A. S.R.L.
Aşadar, conform art. 29 alin. 1 şi 2 din Legea 10/2001, construcţia fiind înstrăinată, măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 pot consta doar în despăgubiri, plătite în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Potrivit extrasului eliberat de Oficiul Registrului Comerţului, S.C. A. S.A., Cluj are capital privat autohton 100%, ceea ce înseamnă că a fost integral privatizată.
Privatizarea s­a făcut de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, fapt necontestat de această pârâtă.
În consecinţă, în lumina prevederilor art. 29 alin. 3 din Legea 10/2001, instanţa a apreciat că pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului este entitatea investită cu solutionarea notificarii, urmând să emită dispoziţia cu propunerea de acordare de despăgubiri pentru imobilul construcţie ce a aparţinut antecesoarei reclamantei şi în prezent este înstrăinat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul legal pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând în principal admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, motivat pe faptul că în baza art. 29 din Legea nr.10/2001, notificarea se comunică instituţiei publice implicată în privatizare, care urmează să soluţioneze notificarea, fiind inadmisibil ca acest lucru să fie soluţionat în mod direct de către instanţa de judecată, fără finalizarea acestei proceduri administrative.
În speţă, în mod nelegal s­a reţinut că procedura administrativă a fost parcursă în contradictoriu cu SC A. SA, deoarece obligaţia de a soluţiona notificarea revine unităţii deţinătoare în patrimoniul căreia se află imobilul, care nu trebuie să se limiteze numai la respingerea cererii de restituire în natură a imobilului, ci are obligaţia de a face ofertă de propunere de acordare a măsurilor reparatorii în condiţiile Legii nr.10/2001.
Cel de al doilea motiv de recurs invocat de recurentă, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., se referă la faptul că reclamanta nu a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită în condiţiile Legii nr.10/2001, în sensul cerinţelor art. 22 coroborate cu art. 9 din acest act normativ. Astfel, din actele doveditoare depuse la dosarul cauzei, nu rezultă calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantei. Aceasta avea obligaţia să depună la dosar un act juridic translativ de proprietate care să ateste deţinerea proprietăţii, în momentul preluării abuzive de către stat. De asemenea, reclamanta nu a depus acte din care să rezulte preluarea abuzivă a imobilului în litigiu.
Instanţa de fond a greşit atunci când a admis acţiunea faţă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, deoarece obligaţia plăţii efective a despăgubirilor în condiţiile Legii nr.10/2001 revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, astfel că aceasta este instituţia care acordă efectiv despăgubirile în condiţiile Legii nr.10/2001.
Prin întâmpinarea depusă SC A. Cluj SA s­a opus admiterii recursului, arătând că nu ea este unitatea deţinătoare a imobilului, astfel că nu îi revine competenţa de soluţionare a notificării.
Reclamanta a depus la dosar întâmpinare, prin care a învederat instanţei că se opune admiterii recursului.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat şi în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să­l respingă pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 4461/R/3.11.2011 a Curţii de Apel Cluj, s­a stabilit că reclamanta şi­a justificat îndreptăţirea la măsuri reparatorii pentru imobilul construcţie înscris în Cf 3075 Turda, casă familială compusă din 3 camere, bucătărie, pivniţă şi presă, situat administrativ în Turda, str. Salinelor nr. 58.
S­a reţinut că acest imobil a fost proprietatea bunicii sale, intabulată sub b 24 în CF 3075 Turda, depus la dosarul nr. 3496/2005. În această cartea funciară la poz. 30 se menţionează că porţiune de sub B 20 şi 26 a soţiei lui K.Ş., născută N.I. şi K.A. din imobilul de sub A+2 se intabulează de asupra Statului Român.
Conform prevederilor art. 24 alin. 1 din Legea nr.10/2001, în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate, prin care s­a dispus măsura preluării abuzive.
Conform art. 22 pct. 1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003, prin acte doveditoare se înţelege orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deţinerea proprietăţii de către o persoană fizică sau juridică, act de vânzare­cumpărare, tranzacţie, extras de carte funciară, alte asemenea. Prin urmare, înscrisurile depuse la dosarul cauzei au dovedit existenţa dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, preluarea lui de către Statul Român aşa cum cere art. 24 din Legea nr.10/2001.
Pârâta recurentă AVAS a fost parte cu ocazia soluţionării primei acţiuni, acţiune care a fost respinsă faţă de ea pentru că nu s­a stabilit cine are calitatea de unitate deţinătoare a bunurilor revendicate, pârâta invocând prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Conform art. 29 alin. 1 şi 3 din Legea nr.10/2001, pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate, în situaţia imobilelor prevăzute la alin. (1) şi (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.
În speţă, s­a dovedit că, construcţia a intrat în proprietatea statului şi apoi în patrimoniul SC A. SA Cluj, ulterior fiind adjudecată de SC B.P.A. SRL, prin vânzare la licitaţie publică.
Conform extrasului eliberat de Oficiul registrului Comerţului, SC A. SA Cluj are capital privat autohton 100%, ceea ce înseamnă că a fost integral privatizată, privatizare care s­a făcut de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, fapt de altfel necontestat de pârâtă.
Prin urmare, raportat la dispoziţiile art. 29 alin. 3 din Legea nr.10/2001, soluţia pronunţată de instanţa de apel este legală.
Motivul invocat de recurentă cu privire la acordarea de către instanţa de judecată în mod direct a măsurilor reparatorii fără finalizarea procedurii administrative de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului este nefondat.
În raport cu spiritul reglementărilor de ansamblu date prin Legea nr. 10/2001, atribuţia instanţei judecătoreşti în afară de competenţa de a soluţiona plângerea împotriva dispoziţiei sau deciziei emisă este şi aceea să dispună ea direct soluţionarea notificării cu privire la imobilul ce face obiectul litigiului.
De altfel, reluarea procedurilor cu caracter administrativ, precum şi respingerea acţiunii ca inadmisibilă sau prematur introdusă ar contraveni şi principiului soluţionării cauzei într­un termen rezonabil, consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, la care România a devenit parte.
În acelaşi timp, în cazul când unitatea deţinătoare sau unitatea învestită cu soluţionarea notificării nu respectă obligaţia instituită prin art. 25 şi 26 din Legea nr. 10/2001, de a se pronunţa asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune, de asemenea, ca instanţa învestită să evoce fondul pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea.
Într­un astfel de caz, lipsa răspunsului unităţii deţinătoare, respectiv al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, echivalează cu refuzul soluţionării cererii, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziţie legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptăţit de a se adresa instanţei competente, ci, dimpotrivă, însăşi Constituţia prevede, la art. 21 alin. (2), că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea intereselor sale legitime.
Critica recurentei privind împrejurarea că nu a fost respectată procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr.10/2001, nu poate fi primită, întrucât prin Decizia nr. XX/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, a statuat că este posibilă soluţionarea acţiunii de către instanţa de judecată, chiar dacă nu a fost parcursă procedura prealabilă prevăzută de Legea nr.10/2001 şi nu s­a emis o dispoziţie sau decizie de către unitatea deţinătoare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a mai reţinut că „ în aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în perioada 6.03.1945­22.12.1989, republicată, instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s­a solicitat restituirea în natură a imobilului preluat abuziv, ci şi notificarea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii adverse”.
Prin urmare, în mod legal instanţa de apel a soluţionat notificarea pârâtei şi a dispus în sensul obligării acesteia de a emite dispoziţie cu propunere de acordare de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, cu privire la imobilul construcţie înscris iniţial în Cf 3075 Turda.
Susţinerea recurentei că, procedând în modalitatea arătată, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile Legii nr.10/2001 cu privire la obligaţia plăţii efective a despăgubirilor, obligaţie care revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 16 alin. 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 este nefondată. Este real că procedura de acordare a despăgubirilor se finalizează prin intermediul acestei comisii, însă pentru aceasta este necesară decizia sau dispoziţia asupra notificării formulată în baza Legii nr.10/2001, cerinţă care a fost suplinită de instanţă prin soluţia pronunţată.
Urmare respingerii recursului, în baza art. 274 Cod proc.civ., fiind în culpă procesuală, recurenta va fi obligată să plătească intimatei suma de 1376 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanţei de la fila
23. (Judecător Ana Ionescu)