Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei. Lipsa dezbaterilor şi a acordării ultimului cuvânt inculpatului. Nulitate.
C.proc.pen., art. 197 alin. 1, art. 3201, art.
340-341
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală
şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia
penală nr. 408/R din 22 martie 2012.
Prin sentinţa penală nr. 571 din 17 noiembrie 2011
pronunţată de J. T. a fost condamnat inculpatul P.M.C. la pedeapsa de 11 luni
închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi
tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art.321 alin.1 Cod penal, cu
aplic. art.3201 Cod proc. penală şi la 4 luni închisoare pentru
infracţiunea de sfidarea organelor judiciare prev. de art.2721
alin.2 Cod penal, cu aplic. art.3201 Cod proc. penală.
În baza disp. art.34 lit.b) Cod penal rap. la art.33
lit.a) Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca
inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 11 luni închisoare.
Conform disp. art.71 Cod penal s-a aplicat
inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor
prev. de art.64 lit.a) teza a II-a şi lit.b) Cod penal.
În temeiul disp. art.81 alin.1 şi 2 Cod penal şi
art.71 alin.5 din acelaşi cod s-a dispus
suspendarea condiţionată a executării pedepselor principală şi accesorie pe durata termenului de încercare de 2 ani şi
11 luni, stabilit conform art.82 alin.1 Cod penal.
În baza art.359 Cod proc. penală au fost puse în
vedere inculpatului dispoziţiile art.83 Cod penal privind revocarea suspendării
executării pedepsei în cazul săvârşirii unei alte infracţiuni.
Potrivit art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă durata
reţinerii din 08.11.2010.
În latură civilă, s-a luat act că părţile vătămate
T.D.R. şi G.C. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în
termen legal, P. J.T., care a criticat hotărârea primei instanţe de nelegalitate,
susţinând, în esenţă, că nu au fost respectate dispoziţiile procedurale ce
reglementează etapa dezbaterilor şi ultimul cuvânt al inculpatului, având în
vedere că la data de 11 noiembrie 2011, inculpatul a solicitat ca judecarea
cauzei să aibă loc în conformitate cu prevederile art.3201 Cod proc.
penală, solicitând însă amânarea judecării cauzei pentru depunerea de
înscrisuri în circumstanţiere.
S-a susţinut că deşi cererea a fost încuviinţată în
şedinţa publică, contrar dispoziţiei de amânare, la aceeaşi dată, fără a da
cuvântul pe fondul cauzei, respectiv, procurorului de şedinţă, părţilor
vătămate şi inculpatului, toţi prezenţi, prima instanţă a dispus amânarea
pronunţării la data de 17 noiembrie 2011, când a fost întocmită minuta conform
art. 309 Cod proc. penală.
În vederea soluţionării recursului, din oficiu, Curtea
a dispus emiterea unei adrese către Judecătoria Târgovişte pentru transmiterea
unei copii de pe notele din caietului grefierului de şedinţă din data de 11
noiembrie 2011 precum şi transcrierea şedinţei de judecată din aceeaşi dată,
relaţii remise cu adresa nr.6221 din 13 martie 2012, filele 17-18 dosar recurs.
Prin decizia penală nr. 408 din 22 martie 2012 Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul declarat de P. J. T. împotriva
sentinţei penale nr.571 din 17 noiembrie 2011 pronunţată de Judecătoria
Târgovişte privind pe inculpatul P.M.C. a casat în tot sentinţa şi a dispus
trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare cu respectarea disp.
art.340 Cod proc. penală.
La pronunţarea deciziei, instanţa de control judiciar
a reţinut următoarele:
Examinând încheierea de şedinţă din
11 noiembrie 2011 dată în dosarul nr.7956/315/2011 s-a constatat că fiind
prezent în şedinţa publică de la acea dată, inculpatul, personal şi prin
apărător, a învederat instanţei că doreşte să fie judecat în conformitate cu
procedura simplificată prev. de art.3201 Cod proc. penală, că nu
înţelege să dea declaraţie în faţa instanţei şi îşi însuşeşte probatoriul
administrat în faza de urmărire penală.
La acelaşi termen, inculpatul, după consultarea cu
apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat termen de două săptămâni în vederea
depunerii de înscrisuri în circumstanţiere, cerere care după ce a fost pusă în
discuţia procurorului de şedinţă, a fost încuviinţată de instanţă, aşa cum
rezultă din notele consemnate în caietul grefierului de şedinţă, acordându-se
termen la data de 24 noiembrie 2011.
Contrar primelor dispoziţii, instanţa de fond, fără a
supunerii dezbaterii părţilor fondul cauzei a amânat pronunţarea pentru data de
17 noiembrie 2011, ocazie cu care a întocmit minuta conform art.309 Cod proc.
penală.
În conformitate cu art.340 alin.1 Cod proc. penală,
„după terminarea cercetării judecătoreşti se trece la dezbateri, dându-se
cuvântul în următoarea ordine: procurorului, părţii vătămate, părţi civile,
părţii responsabile civilmente şi inculpatului”.
De asemenea, potrivit art.341 alin.1 Cod proc. penală
„preşedintele înainte de a încheia dezbaterile dă ultimul cuvânt inculpatului,
personal”.
Verificând sentinţa în raport de criticile invocate şi
dispoziţiile legale anterior arătate s-a constatat că deşi la termenul de
judecată din 11 noiembrie 2011 au fost prezente toate părţile, respectiv
părţile vătămate, inculpatul precum şi procurorul de şedinţă, instanţa, după ce
a luat act de solicitarea inculpatului P.M.C.
de judecare a cauzei în procedura simplificată prev. de art.3201 Cod
proc. penală, introdus prin Legea nr.202/2010, nu a acordat cuvântul în
dezbaterea fondului cauzei şi nici inculpatului, conform art.341 alin.1 Cod
proc. penală, aşa încât, fiind pronunţată fără parcurgerea a două etape ale
procesului penal, proprii judecării cauzei în primă instanţă, respectiv etapa
dezbaterilor şi ultimul cuvânt al inculpatului, sentinţa este afectată de
nelegalitate şi a fost casată.
De asemenea, s-a reţinut că neaplicarea dispoziţiilor
cuprinse în art. 340 Cod proc. penală şi art. 341 alin.1 din acelaşi cod
echivalează cu încălcarea garanţiilor procesuale privind asigurarea dreptului
la apărare al tuturor părţilor, respectiv inculpat şi părţile vătămate dar şi
cu încălcarea principiilor de bază ale procesului penal, respectiv al
contradictorialităţii, publicităţii şi oralităţii şi care, potrivit art.197
alin.1 Cod proc. penală, impun anularea actului procedural astfel întocmit,
motiv pentru care şi din această perspectivă, recursul declarat de unitatea de
parchet a fost considerat ca fondat.
Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul
disp. art.38515 pct.2 lit.c) Cod proc. penală, Curtea a admis recursul
declarat de parchet, a casat în tot sentinţa penală nr.571 din 17 noiembrie
2011 cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cu respectarea
disp. art.340 - art.341 Cod proc. penală.
(Judecător Ioana Nonea) | 
