Judecata
în cazul recunoaşterii vinovăţiei. Caracterul irevocabil al cererii formulate
în temeiul art. 320/1 alin.(1) Cod procedură penală, în faţa instanţei de
recurs.
Rezumat: Odată constatate îndeplinite condiţiile prevăzute la
art. 320/1 alin.(1) – (4) Cod procedură penală şi aplicate disp. alin.(7) al
acestui text de lege, inculpatul nu mai poate reveni în recurs de la cererea sa
şi să se procedeze la o cercetare judecătorească.
Curtea de Apel Suceava, secţia
penală şi pentru cauze cu minori,
decizia penală nr. 480/16.05.2002
Hotărârea:
Prin sentinţa
penală nr. 26 din 21.02.2012 pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei, în baza
art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, cu
aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal şi art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal şi art. 320 ind. 1 Cod proc. pen, a
fost condamnat inculpatul K.M.M. la 1
(unu) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „refuzul
conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice
sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei”.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. 2 Cod
penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.
a teza II şi b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În
temeiul prevederilor art. 81 alineatul 2 Cod penal, s-a dispus suspendarea
condiţionată a executării pedepsei de 1(unu) an închisoare pe durata unui
termen de încercare de 3 (trei) ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.
În
temeiul prevederilor art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat condiţionat
executarea pedepselor accesorii.
În
temeiul dispoziţiilor art. 359 Cod de procedură penală, s-au pus în vedere
inculpatului prevederile art. 83 Cod penal referitoare la revocarea
beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei în ipoteza
săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, cu
consecinţa executării în regim de detenţie a ambelor pedepse, care nu se vor
contopi.
S-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă L. S. ca fiind
inadmisibilă în cadrul prezentului proces penal.
Pentru
a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în noaptea de
11/12.09.2011, în jurul orelor 01,55 inculpatul, după ce a consumat băuturi
alcoolice la Barului lui „G.”, a fost
implicat într-un accident de circulaţie cu autoturismul pe care–l conducea marca „VW”
Golf cu numărul de înmatriculare
M., pe DJ 174 pe raza comunei Şaru
Dornei din direcţia Vatra Dornei spre Panaci, accidentând cu partea din faţă a
autoturismului un cal aparţinând
numitului L. S. care se deplasa
pe mijlocul părţii carosabile. În urma accidentului rutier
a rezultat moartea calului şi accidentarea uşoară a numitului M. V., pasager pe locul din dreapta faţă a
maşinii.
Prezenţi la faţa locului lucrătorii de poliţie, ca urmare
a apelului la S.N.U.A.U 112 i-au
solicitat inculpatului să fie testat cu aparatul etilotest, întrucât emana miros
de alcool, însă acesta a refuzat motiv pentru care, lucrătorii de poliţie l-au
condus pe inculpat la Spitalul Mun. Vatra Dornei pentru a i se recolta probe
biologice în vederea stabilirii alcoolemiei din sânge. Deşi a mers la spital,
inculpatul a refuzat recoltarea probelor de sânge, după cum rezultă din Buletinul de examinare clinică semnat şi
parafat de medic, act ce a fost semnat şi de către inculpat.
Împotriva
acestei sentinţe a declarat recurs inculpatul K. M. M., criticând-o pentru
nelegalitate şi netemeinicie, motivele invocate fiind consemnate în partea
introductivă a deciziei de faţă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate
cât şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu disp.
art.385/6 alin.(3) Cod procedură penală, instanţa l-a constatat neîntemeiat.
Astfel, din
ansamblul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, respectiv:
proces verbal de sesizare, nota telefonică nr.1932 din 12.09.2011 a Spitalului Municipal Vatra
Dornei – secţia Chirurgie, proces verbal
de efectuare a actelor premergătoare, procesul verbal de cercetare la faţa
locului, buletinul de examinare clinică
întocmit în original în care s-a consemnat refuzul inculpatului de a i se
recolta probe biologice, semnat şi parafat de medicul de serviciu şi de
inculpat, declaraţia părţii vătămate, declaraţiile martorilor M. V. şi B. F.O.,
certificat medico-legal nr.280/F din
15.09.2011 eliberat de Cabinetul Medico-Legal Cîmpulung Moldovenesc şi
declaraţiile inculpatului de recunoaştere a infracţiunii, sens în care a
solicitat şi aplicarea disp. art. 320/1 Cod procedură penală, rezultă, aşa cum
în mod corect a reţinut şi prima instanţă, că inculpatul K. M. M, după ce a
fost implicat într-un accident de
circulaţie cu autoturismul pe care–l
conducea marca „VW” Golf cu numărul de
înmatriculare M. în noaptea de
11/12.09.2011, în jurul orei 01.55
a refuzat
ulterior să fie testat cu aparatul etilotest de organele de poliţie rutieră,
după care o dată ajuns la Spitalul Municipal Vatra Dornei a refuzat şi recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii
îmbibaţiei alcoolice în sânge, faptă ce întruneşte elementele
constitutive ale infracţiunii prev. de art. 87 alineatul 5 din Ordonanţa de
Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Aşa cum s-a
arătat mai sus, inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii în ambele faze
procesuale, solicitând în faţa primei instanţe aplicarea disp. art. 320/1 cod
procedură penală.
Cum din probele
administrate în faza de urmărire penală a rezultat că fapta există, constituie
infracţiune şi că a fost comisă de inculpat, în mod corect prima instanţă a
constatat că în cauză pot fi aplicate, la cererea inculpatului, dispoziţiile
art. 320/1 Cod procedură penală, beneficiind, în consecinţă, de reducerea cu
1/3 a limitelor de pedeapsă, în conformitate cu alin.(7) al acestui articol.
Curtea apreciază
că, odată constatate îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 320/1 alin.(1) –
(4) Cod procedură penală şi aplicate disp. alin.(7) al acestui text de lege,
inculpatul nu mai poate reveni în recurs de la cererea sa şi să se procedeze la
o cercetare judecătorească.
A admite
contrariul, ar însemna ca de fiecare dată când un inculpat nu este mulţumit de
pedeapsa stabilită de prima instanţă, să ceară în recurs administrarea de probe
şi în faza cercetării judecătoreşti, în scopul obţinerii unei eventuale
achitări, aşa cum a urmărit inculpatul în cauză. Acest lucru este inadmisibil, întrucât, în eventualitatea
reţinerii din nou a vinovăţiei sale, s-ar pune problema respectării principiul non reformatio in peius, în sensul
menţinerii noilor limite de pedeapsă rezultate prin reducerea cu 1/3 a celor
iniţiale, deşi inculpatul nu a mai recunoscut fapta/faptele reţinută/reţinute
în actul de sesizare al instanţei.
Nici critica
referitoare la cuantumul pedepsei stabilit de prima instanţă nu poate fi
reţinută, atâta timp cât prima instanţă a făcut o justă individualizare a
acesteia, în raport de criteriile prevăzute la art. 72 Cod penal, în
conformitate cu care, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de
dispoziţiile generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea
specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana
inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea
penală.
Ori, în speţă,
curtea apreciază că, raportat la aceste elemente, pedeapsa de 1 an închisoare
aplicată inculpatului exprimă gradul concret de pericol social al infracţiunii
şi periculozitatea acestuia, atât sub aspectul cuantumului cât şi al
modalităţii de executare, fiind în măsură să asigure îndeplinirea scopului
pedepsei, respectiv, acela de reeducare a inculpatului şi de prevenţie generală
şi specială în comiterea de noi infracţiuni.
