avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 
Interesul procesual. Valorificarea unui drept ce nu a făcut obiectul acţiunii care a investit instanţa.
 
Interesul procesual este o cerinţă a oricărui  demers iniţiat în justiţie ce trebuie a se verifica pe întreaga  durată a derulării procesului civil, el trebuie să  fie personal, actual şi legitim, iar nu mediat, eventual nelegitim sau pur teoretic, condiţii care nu se verifică în ce priveşte apelul  declarat de pârâtul Ş L  G.
 Art.132 c.pr.civ. Modificarea actiunii. Obiectul unei noi cereri este limitat la obiectul cererii principale şi nu se pot valorifica alte drepturi decât cele solicitate de către reclamantă prin cererea introductivă.
 
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal,
Decizia nr. 82 din 3 octombrie 2012.
 
Prin decizia nr. 82/3.10.2012 pronunţata de Curtea de Apel Ploieşti s-a respins  apelul formulat de  reclamanta R împotriva sentinţei nr. 1285 din data de 02.04.2012, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, în contradictoriu cu intimata pârâtă IES.          
  În ce priveşte apelul declarat de  pârâtul Ş L G, Curtea a apreciat că excepţia lipsei de interes invocată de  recurenta reclamantă S.C. R S.A, este întemeiată, motiv pentru care a admis şi a respins apelul ca lipsit  de interes.
   Aşa cum rezultă din considerentele sentintei atacate, faţă de cadrul procesual stabilit de către părţi, tribunalul a apreciat că nu se impune introducerea în cauză în calitate de reclamant şi pârât a apelantului Ş  L  G pentru SC I E S SRL.
    În aceste condiţii, faţă de disp. art. 41 c.pr.civ., prima instanţă a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a societăţii mai sus menţionate şi a respins atât cererea  de chemare în judecată formulată împotriva acesteia, cât şi cererea reconvenţională .
    Or, câtă vreme  instanţa  de fond a respins cererea  formulată de reclamanta pârâtă, respectiv apelanta S.C. R S.A de introducere în cauză a pârâtului Ş L G, demersul acestuia de a apela hotărârea este inutil, întrucât lipseşte folosul practic pentru o astfel de  conduită procesuală.
     Prin apelul formulat, Ş  L  G a solicitat să se respingă tocmai această cerere de introducere în cauză, respectiv „de a se judeca cu mine în calitate de fost administrator al societăţii”.
     Interesul apelantului pârât nu se justifică nici în ce priveşte cererea reconvenţională respinsă de prima instanţă, întrucât aceasta a fost formulată de societatea SC I E S SRL şi  nicidecum de pârâtul apelant, iar aceasta a fost respinsă în mod corect şi de altfel de  necontestat de nici una dintre părţi, pentru lipsa capacităţii de folosinţă.
             A critica o hotărâre care nu stabileşte în sarcina părţii apelante vreo obligaţie aptă de a fi dusă la îndeplinire în vreuna din formele de executare prescrise de lege este  lipsit de eficientă, întrucât o astfel de hotărâre nu este în vreun fel vătămătoare pentru partea apelantă şi nu poate fi de natură a-i genera o nemulţumire procesuală valabilă, susceptibilă de a justifica interesul procesual pentru etapa căii de atac.
     Interesul procesual este o cerinţă a oricărui  demers iniţiat în justiţie ce trebuie a se verifica pe întreaga  durată a derulării procesului civil, el trebuind să  fie personal, actual şi legitim, iar nu mediat, eventual nelegitim sau pur teoretic, condiţii care nu se verifică în ce priveşte apelul  declarat de pârâtul Ş L G.
     Prin apelul formulat reclamanta S.C. R S.A a solicitat anularea în parte a sentinţei atacate în ce priveşte  soluţia de respingere a cererii de introducere în cauză a pârâtului, în calitate de asociat unic al SC I E S SRL, pentru angajarea răspunderii acestuia în  temeiul art. 237/1 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 31/1990 modificată.
      Susţinerile apelantei în sensul că cererea sa de introducere în cauză a reprezentat modalitatea procesuală normală de angajare a răspunderii succesorului în obligaţii al persoanei juridice care şi-a pierdut personalitatea juridică, pentru obligaţiile al căror titular a  devenit sunt  nefondate şi vor fi cenzurate ca atare de Curte.
     Astfel, obiectul cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost  precizat la termenul de judecată  din data de 14.01.2011, îl  formează pretenţiile  reclamantei apelante împotriva pârâţilor SC I E S SRL şi Ş L G, în sensul obligării solidare a acestora la plata unor sume de bani datorate  în baza contractului de vânzare cumpărare din data de 15.04.2010. De asemenea, s-a solicitat obligarea societăţii pârâte la restituirea filei CEC transmisă de aceasta pentru garantarea tranşei a IV –a din preţul vânzării, iar în cazul în care până la data judecării cererii pârâta prezintă la plată fila CEC, obligarea în solidar a pârâtelor la restituirea diferenţei încasate între suma înscrisă pe această sumă CEC şi valoarea  abonaţilor I net din Anexa 3 din actul adiţional nr. 1/11.05.2010, precum şi la plata penalităţilor de întârziere de 1% pe zi de întârziere calculate asupra  diferenţei menţionate.
     În drept s-au invocat disp. art. 948, 953,959, 969, 970 c.civ.
     Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamanta apelantă, a solicitat introducerea în cauză a numitului Ş L G pentru SC I E S SRL, în calitate de asociat unic şi administrator, care prin  activitatea  s-a  diminuat activul societăţii şi a fraudat creditorii, cerere formulată în temeiul art. 237/1 alin. 3 şi 4 din Legea 31/1990 republicată.
     Or, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond cererea apelantei reclamante întemeiată pe dispoziţiile textului de lege mai sus citat  presupune  o modificare a acţiunii iniţiale care nu se poate face decât în conformitate  cu art. 132 c.pr.civ. De altfel, raportat la faza procesuală a procesului, aceasta modificare nici nu mai era posibilă.
     Obiectul unei noi cereri este limitat la obiectul cererii principale şi nu se pot valorifica alte drepturi decât cele solicitate de către reclamantă prin cererea introductivă.
     Cum, dispoziţiile art. 237/1 din Legea nr. 31/1990 reglementează ipoteza răspunderii nelimitate a asociatului pentru obligaţiile neachitate ale societăţii dizolvate, respectiv lichidate ,de  natură să modifice obiectul acţiunii iniţiale, în mod corect, prima instanţă a respins cererea de introducere în cauză a numitului Ş L G.
     Dovadă în sensul că această cerere presupune un nou cadru procesual şi o nouă abordare a  problematici juridice deduse judecăţii este şi faptul că numitul Ş L G are deja  calitatea de pârât în cauză, dar raportat la pretenţiile iniţiale ale reclamantei, adică la obiectul cererii introductive.
  De asemenea, în cauză, nu poate fi vorba de o transmisiune a calităţii procesuale pasive  către pârâtul Ş L G în calitate de succesor în obligaţii aşa cum pretinde apelanta,pe lângă considerentele mai sus expuse şi pentru faptul că  în cazul persoanelor juridice transmisiunea legală a calităţii procesuale are loc numai pe calea reorganizării persoanei juridice, parte în proces, prin comasare sau divizare.
  Faţă de aceste considerente, Curtea în baza art. 296 c.pr.civ. a respins apelul  formulat de reclamanta S.C. R S.A, ca nefondat şi a menţinut sentinţa atacată ca fiind legală şi temeinică.
 
 (Judecător Mariana Tănăsescu)