Instanţa competentă să
soluţioneze recursul declarat împotriva unei hotărâri pronunţate de judecătorie
prin care s-a soluţionat acţiunea penală cu privire la infracţiunea de vătămare
corporală din culpă.
Cod procedură penală, art. 27
pct. 3, art. 42
Cod penal, art. 184
Instanţa de recurs competentă să
soluţioneze recursul declarat împotriva unei sentinţe pronunţate de judecătorie
prin care s-a soluţionat acţiunea penală cu privire la infracţiunea de vătămare
corporală din culpă este tribunalul şi nu curtea de apel, faţă de dispoziţiile
art.27 pct.3 C.pr.pen.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia
Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia penală nr. 1435 din 26 octombrie
2012.
Prin sentinţa penală nr.84 din
16.05.2012, Judecătoria Sinaia, în baza art.184 alin.1 şi 3 Cod penal, a condamnat
pe inculpatul FC la pedeapsa de 1500 lei amendă, pentru săvârşirea infracţiunii
de vătămare corporală din culpă în formă calificată.
În baza art.14 şi 346 Cod
procedură penală raportat la art.1.357 – 1.371 din actualul Cod civil, a admis
în parte acţiunea civilă formulată şi precizată de partea civilă şi a obligat
inculpatul să plătească părţii civile MŞ suma de 2261 lei despăgubiri civile şi
suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
A luat act că Spitalul de
Ortopedie şi Traumatologie Azuga, cu sediul în Azuga, strada Victoriei, nr.2,
judeţul Prahova, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 alin.1 C.pr.pen., a obligat
inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei
şi, în baza art.193 alin.1 C.pr.pen., la plata către partea civilă a sumei de
500 lei.
Pentru a pronunţa această
sentinţă, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe
lângă Judecătoria Sinaia nr.478/P/2011 din data de 07.02.2012, a fost trimis în
judecata inculpatul FC pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din
culpă în formă calificată, prev. de art.184 al.1 şi 3 din Codul penal, reţinându-se în
fapt că inculpatul la data de 05.03.2011 a schiat la baza pârtiei Sorica, fără
a lua toate măsurile ca această activitate să se desfăşoare în condiţii de
siguranţă faţă de celelalte persoane care se aflau în zonă, precum şi de a
nu-şi controla corespunzător deplasarea pe schiuri, condiţii în care a fost
surprins de punerea în mişcare a unui grup de persoane, pierzându-şi echilibrul
şi implicit controlul direcţiei de deplasare, situaţie în care a lovit-o pe
partea vătămată MŞ, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat un număr
de 40-45 zile îngrijiri medicale.
Inculpatul a fost cercetat în
stare de libertate, având o atitudine sinceră.
Inculpatului i s-a prezentat
materialul de urmărire penală în data de 06.02.2012.
Parţii vătămate MŞ i-au fost
acordate îngrijiri medicale la
Spitalul de Ortopedie şi Traumatologie Azuga, care nu s-a
constituit parte civilă în cauză.
Fapta inculpatului s-a probat cu
declaraţiile părţii vătămate, certificat medico-legal nr.A2/1153/10.03.2011 al
INML Mina Minovici, raport de expertiză medico-legală nr.A1/9246/2011 al INML
Mina Minovici, declaraţie de recunoaştere învinuit, declaraţii martori,
procese-verbale de indicare loc impact + planşe foto.
Partea vătămată MŞ a declarat că
se constituie şi parte civilă în procesul penal cu echivalentul în lei al sumei
de 1000 euro daune materiale, reprezentând costurile tratamentelor necesare
recuperării medicale, iar în faţa instanţei şi-a majorat pretenţiile materiale
solicitând suma de 5000 lei şi 5000 lei daune morale.
Inculpatul s-a prezentat în fata
instanţei pentru a da declaraţia de inculpat, dar nu a recunoscut în totalitate
comiterea infracţiunii reţinute în sarcina sa prin rechizitoriul Parchetului de
pe lângă Judecătoria Sinaia.
Din actele şi lucrările
dosarului, instanţa de fond a constatat că la data de 29.04.2011, numita MŞ a
sesizat faptul că la data de 05.03.2011, în timp ce se afla împreună cu familia
la baza pârtiei de schi Sorica, a fost accidentată de către inculpatul FC, care
se deplasa pe schiuri.
În fapt, la data de 05.03.2011,
MŞ a mers împreună cu soţul său MI, precum şi cele două fiice, MA în vârstă de
22 de ani şi MBC în vârstă de 10 ani, pe pârtia de schi Sorica. Au închiriat
două perechi de schiuri pentru copii familiei, intenţionând să se deplaseze
către pârtia de începători Sorica. Cele patru persoane se deplasau pe un singur
rând, MŞ fiind ultima. Aceasta precizează că nu a pătruns pe pârtia de schi
pentru avansaţi, ocolind-o. În drum către pârtia pentru începători, partea
vătămată precizează că în dreapta avea cabina de la baza teleschiului, iar în
stânga o persoană cu mai multe sănii expuse pentru închiriat. A observat pe
pârtia pentru avansaţi un schior care cobora cu viteză, apoi s-a întors,
văzându-şi de drum, fiind atentă pe unde merge. A fost lovită de către
inculpatul FC cu partea laterală a schiurilor, determinând căderea sa pe partea
dreaptă. În cădere, schiul a lovit-o pe partea interioară a piciorului,
fracturându-i maleola. A fost preluată de un echipaj de salvare, fiind
transportată la Spitalul
de ortopedie Azuga, unde i-a fost aplicată o proteză din gips.
Conform certificatului medical
nr.A2/1153/10.03.2011, MŞ prezintă o leziune traumatică care s-a putut produce
prin lovire cu un corp dur, care poate data din data de 05.03.2011 şi necesită
40- 45 de zile de îngrijiri medicale.
MŞ declară că nu şi-a putut
desfăşura activităţile de serviciu în perioada 07.03.2011- 31.05.2011 şi că a
efectuat radiografii la datele de 05.04.2011 şi 05.05.2011, întrucât avea
dureri în zona traumatizată, fiind nevoită să urmeze un tratament medical de
recuperare şi că în prezent nu este vindecată complet, urmând a fi supusă unei noi
intervenţii chirurgicale.
Conform Raportului de expertiză
medico-legală al Institutului de Medicină Legală Mina Minovici nr.A1/9246/2011,
datat 07.11.2011, partea vătămată MŞ a prezentat leziuni traumatice care s-au
putut produce prin torsionarea gleznei drepte şi lovire de corp/plan dur la
data de 05.03.2011, posibil în condiţiile amintite mai sus. Aceasta a necesitat
40 - 45 zile de îngrijiri medicale, timp ce include şi tratamentul recuperator
recomandat. Sindromul alergic rezidual acuzat de partea vătămată nu are
substrat obiectiv.
Inculpatul FC a declarat că la
data de 05.03.2011, în jurul orei 11.00-11.30, s-a aflat în localitatea Azuga,
pe pârtia de schi Sorica. A început coborârea cu schiurile pe pârtia pentru
avansaţi, în faţa sa fiind alţi doi schiori. Ajungând la baza pârtiei, acesta
declară că a ales să vireze dreapta şi să-şi continue deplasarea pe schiuri
până la telegondolă, întrucât este o distanţă de 100 de metri, care se parcurge
greu pe jos. Apropiindu-se de cabina de la baza teleschiului, având viteză
moderată, a observat cum un grup de persoane se pune în mişcare. Fiind surprins
de acest lucru, a încercat să frâneze pentru a evita un impact, s-a
dezechilibrat şi a căzut pe partea dreaptă, însă şi-a continuat deplasarea
datorită inerţiei. Inculpatul în acest moment a atins-o cu schiurile pe MŞ, iar
aceasta a căzut. Inculpatul a precizat că partea vătămată nu purta echipament
de schi şi consideră că aceasta se afla într-o zonă utilizată de schiori.
Instanţa de fond a mai reţinut că
locul producerii impactului indicat de către învinuit diferă de cel indicat de
către partea vătămată constituită parte civilă, în timp ce versiunea părţii
civile este susţinută de către persoanele din familie care o însoţeau, audiate
sub prestare de jurământ în calitate de martori, versiunea inculpatului nu este
susţinută de nicio altă probă, acesta declarând că nu poate propune niciun
martor pe situaţia de fapt, fiind de fapt o apărare subiectivă prin care
încearcă să se scape de răspunderea penală.
Prima instanţă a reţinut că fapta
inculpatului FC din data de 05.03.2011, de a schia la baza pârtiei „Sorica”,
fără a lua toate măsurile ca această activitate să se desfăşoare în condiţii de
siguranţă faţă de celelalte persoane care se aflau în zonă, precum şi de a nu-şi
controla corespunzător deplasarea pe schiuri, condiţii în care a fost surprins
de punerea în mişcare a unui grup de persoane, pierzându-şi echilibrul şi
implicit controlul direcţiei de deplasare, situaţie în care a lovit-o pe partea
vătămată MŞ, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat un număr de
40-45 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale
infracţiunii de vătămare corporală din culpă în formă calificată, prev. de
art.184 al.1 şi 3 Cod penal.
În cursul audierilor, inculpatul
FC nu şi-a asumat responsabilitatea vătămării corporale din culpă în formă
calificată, considerând că nu este vinovat de ceea ce s-a întâmplat, adoptând
astfel o poziţie procesuală în contradicţie cu ansamblul probator al cauzei,
poziţie procesuală menţinută în faţa instanţei cu ocazia luării declaraţiei de
inculpat la data de 04.04.2013, prin care nu recunoaşte decât parţial
săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, totodată regretând că a ajuns în
situaţia aceasta.
Din cele de mai sus, coroborate
cu întregul material probator administrat în cursul procesului penal, instanţa
de fond a constatat ca faptele inculpatului FC din data de 05.03.2011 întrunesc
elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă în
formă calificată, prev. de art.184 al.1 şi 3 din Codul penal, astfel că a
pronunţat condamnarea inculpatului.
La individualizarea judiciara a
pedepsei aplicate, instanţa a avut în vedere prev. art.72 si 52 Cod penal,
gravitatea faptei comise, împrejurările concrete ale comiterii faptei, urmările
grave produse şi persoana inculpatului.
Pentru aceste considerente,
instanţa de fond l-a condamnat pe inculpatul FC la pedeapsa amenzii penale în
cuantum de 1500 lei, reţinând că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o
conduită bună înaintea săvârşirii faptei, are loc de muncă, iar resocializarea
sa se poate face şi fără a fi privat de libertate.
Sub aspectul laturii civile a
cauzei, instanţa de fond a constatat că partea vătămata MŞ s-a constituit parte
civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000 lei
despăgubiri materiale, cheltuieli efectuate cu ocazia tratamentelor medicale şi
la suma de 5.000 lei daune morale. Partea vătămata, constituita parte civila
susţine ca mai multe luni s-a aflat în incapacitate de munca, având piciorul
fracturat neputându-se deplasa, nici munci, pierzând câştiguri serioase.
Mai arată că a efectuat
cheltuieli şi pe parcursul tratamentelor medicale, urmând a fii operată.
Toate acestea, inclusiv costul
deplasărilor la spitale le considera pagube reale şi însemnate.
Cu privire la pretenţiile cu
titlu de daune morale, partea civilă arată că a încercat suferinţe fizice, pe
lângă celelalte suferinţe psihice ce le-a suferit în urma faptei inculpatului.
Partea vătămată Spitalul de
Ortopedie şi Traumatologie Azuga nu s-a constituit parte civila în această
cauză.
Partea civilă MŞ în dovedirea
pretenţiilor civile a administrat proba cu martorii MI şi MA şi înscrisuri.
Instanţa de fond a constatat că
partea civilă a făcut dovada pretenţiilor sale doar parţial, astfel că, în baza
art.14 si 346 Cod procedura penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de
2261 lei despăgubiri civile şi la plata sumei de 5.000 lei despăgubiri morale.
Împotriva acestei sentinţe a
declarat recurs inculpatul FC.
În motivarea recursului,
inculpatul FC a arătat, în esenţă, că sesizarea primei instanţe nu s-a făcut în
mod legal, iar rechizitoriul nu cuprinde toate datele privind analiza
elementelor constitutive a infracţiunii.
A mai arătat că nu are nicio
culpă în săvârşirea faptei, impunându-se achitarea sa, deoarece accidentul s-a
produs datorită atitudinii imprudente a părţii vătămate, ceea ce constituie un
caz fortuit.
Analizând actele şi lucrările
dosarului, Curtea a reţinut că, faţă de inculpat, s-a dispus punerea în mişcare
a acţiunii penale şi trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de
vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.1 şi 3 Cod penal, parte
vătămată fiind MŞ.
S-a reţinut în actul de sesizare
că, la data de 05.03.2011, acesta a schiat la baza pârtiei „Sorica”, fără a lua
toate măsurile ca această activitate să se desfăşoare în condiţii de siguranţă
faţă de celelalte persoane care se aflau în zonă, şi nu şi-a controlat
corespunzător deplasarea pe schiuri, condiţii în care a fost surprins de
punerea în mişcare a unui grup de persoane, pierzându-şi echilibrul şi implicit
controlul direcţiei de deplasare, situaţie în care a lovit-o pe partea vătămată
MŞ, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat un număr de 40-45 zile
îngrijiri medicale.
Potrivit dispoziţiilor art.27
pct.3 C.pr.pen., ca instanţă de recurs, tribunalul judecă recursurile împotriva
sentinţelor pronunţate de judecătorii privind infracţiunile pentru care punerea
în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate … şi în alte cazuri anume prevăzute de lege.
De asemenea, potrivit
dispoziţiilor art.184 alin.5 C.pen., pentru faptele prevăzute de art.1 şi 3 din
acelaşi articol, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
Prin urmare, având în vedere
aceste dispoziţii legale, Curtea a apreciat că instanţa de fond a înaintat în
mod greşit către Curtea de Apel Ploieşti recursul declarat de inculpat,
instanţa competentă să soluţioneze recursul fiind Tribunalul Prahova.
Faţă de aceste considerente, în
baza art.42 rap. la art.27 pct.3 C.pr.pen., Curtea a declinat în favoarea
Tribunalului Prahova competenţa de soluţionare a recursului declarat împotriva
sentinţei penale nr.84/16.05.2012 a Judecătoriei Sinaia.
