avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Infracţiuni prevăzute de legi speciale. Conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală. Noţiunea de drum public.
 
C.proc.pen., art. 365, art. 360, art. 314
 
Instalarea de către administratorul drumului public a unor mijloace de semnalizare cu bandă reflectorizantă, pentru evidenţierea unor lucrări de reabilitare a carosabilului, precum şi închiderea cel mai probabil temporară, a sectorului de drum respectiv, nu reprezintă măsuri de natură a înlătura caracterul de drum public al drumului atâta vreme cât titularul dreptului de a schimba regimul circulaţiei pe drumului public respectiv a comunicat faptul că la data la care  inculpatul s-a deplasat pe acel sector de drum, acesta nu fusese închis circulaţiei publice.
Practic, închiderea şi semnalizarea cu bandă de semnalizare reflectorizantă, nu a schimbat regimul drumului respectiv din drum deschis circulaţiei publice, în drum închis circulaţiei publice, ci a reprezentat numai executarea obligaţiilor ce revin administratorului drumului public, aşa cum acestea sunt consfinţite de art. 3 al.5 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002,  deoarece la  intrarea pe strada respectivă nu au fost instalate nici indicator cu semnificaţia "Accesul interzis" şi nici panou cu inscripţia "Drum închis circulaţiei publice", pentru a se putea susţine că drumul ar fi fost închis circulaţiei publice.
                            
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia  penală nr. 1324 din 9 octombrie 2012.
 
Prin sentinţa penală nr. 379/14.05.2012, Judecătoria Târgovişte, în baza art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată  a condamnat pe inculpatul P.I., domiciliat în comuna C., jud.Dambovita, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an si 4 luni închisoare.
In baza art.71 alin.2 Cod penal  a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a si lit.b din Codul penal.
In baza art.81-82 Cod penal s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani si 4 luni.
In baza art.71 alin.5 Cod penal  s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
In baza art.359 C.pr.pen.  s-a pus în  vedere inculpatului dispoziţiile art.83 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării  pedepsei.
In baza art.191 alin.1 C.pr.pen.  a fost obligat inculpatul la plata sumei de 308 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu .
  Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, pe baza probelor administrate,  următoarea situaţie de fapt :
La data de 10.12.2010, în jurul orelor 22:10, lucrătorii de politie din cadrul I.P.J. Dâmboviţa – Serviciul Rutier, în timp ce efectuau controlul traficului rutier pe strada Sârbilor din comuna Comişani, jud.Dâmboviţa, au oprit pentru verificări autoutilitara cu numărul de înmatriculare ….condusa de inculpatul P.I.
Întrucât inculpatul prezenta halena alcoolica organele de politie l-au supus pe acesta testării cu aparatul alcotest Drager, rezultatul fiind de 1,10 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Ulterior, inculpatul a fost condus la Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte unde i s-au recoltat două probe biologice de sânge, stabilindu-se că acesta avea, la ora 22:50, o alcoolemie de 2,25 g%0 (prima proba), respectiv 2,10 g%0 alcool pur în sânge la ora 22:50 (a doua proba).
In cauză a fost efectuată o expertiza medico-legală privind interpretarea retroactiva a alcoolemiei (raport nr.A12/5052/2011 din 22.07.2011 întocmit de I.N.M.L. „Mina Minovici”), prin care s-a stabilit că la momentul opririi în trafic – respectiv 10.12.2010, ora 22:10 – inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretica în descreştere de cca 2,35 g%0.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul P.I. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin prisma greşitei sale condamnări pentru infracţiunea dedusă judecăţii, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi achitarea sa.
A susţinut recurentul-inculpat că în mod greşit s-a dispus condamnarea sa de către instanţa de fond, fără a avea în vedere împrejurarea că drumul pe care a circulat nu era deschis circulaţiei publice. Este adevărat că a condus autoutilitara Mercedes pe strada Sârbilor din comuna Comişani , judeţul Dâmboviţa, motivat de faptul că acolo domicilia şi că avea de transportat un obiect voluminos, precum şi pentru faptul că ştia că drumul  respectiv era închis circulaţiei publice.
Însă, administratorul drumului a comunicat faptul că pe timpul lucrărilor strada a fost închisă şi semnalizată cu bandă de semnalizare, aşadar chiar şi în situaţia în care primăria nu a solicitat poliţiei să declare drumul închis, totuşi acesta în mod real nu era un drum deschis circulaţiei publice, fapt dovedit prin aceea că  poliţia nici nu a aplicat vreo sancţiune contravenţională recurentului.
Ca atare,  recurentul a solicitat a se constata că faptei pretins comisă îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, solicitând achitarea sa în temeiul art.10 lit.d Cod pr. penală, sau că fapta nu este prevăzută de legea penală, în temeiul art.10 lit. b Cod pr. penală.
Curtea a constatat că recursul este nefondat.
În legătură cu prima dintre criticile formulate,  privitoare la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii deduse judecăţii, care, în opinia recurentului, ar fi atrasă de împrejurarea că drumul pe care acesta a circulat cu autovehiculul nu ar fi fost un drum deschis circulaţiei publice, curtea constată că prima instanţă a realizat o analiză detaliată a textelor legale ce reglementează noţiunea de drum public, înlăturând motivat apărările inculpatului.
Astfel, în legătură cu regimul juridic al drumului pe care recurentul a efectuat deplasarea la momentul la care a fost surprins de către echipajul de poliţie, în mod judicios prima instanţă a observat că potrivit dispoziţiilor legale, acel sector de drum nu îşi pierduse regimul de drum deschis circulaţiei publice, chiar dacă în zona respectivă se efectuau lucrări de reabilitare a drumului.
În acest sens, în mod corect prima instanţă a observat că, potrivit art.6 pct. 14. din OUG 195/2002, care reglementează circulaţia pe drumurile publice, „drum public” este orice cale de comunicaţie terestră, cu excepţia căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice; drumurile care sunt închise circulaţiei publice sunt semnalizate la intrare cu inscripţii vizibile.
Însă, potrivit art.1 alin.3 din OUG 195/2002, autoritatea competentă în domeniul circulaţiei pe drumurile publice privind iniţierea şi avizarea unor reglementări, precum şi aplicarea şi exercitarea controlului privind respectarea normelor din acest domeniu este Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Inspectoratul General al Poliţiei Române.
Aşa cum în mod corect a observat şi prima instanţă, în cursul judecăţii I.P.J Dâmboviţa – Serviciul Rutier (în calitate de autoritate competentă în domeniul circulaţiei pe drumurile publice în zona în care a avut loc săvârşirea infracţiunii) a comunicat faptul că, în perioada 05.11.2010-20.12.2010 nu a fost avizată instituirea vreunei restricţii pe strada Sârbilor din comuna Comişani şi nici închiderea circulaţiei publice pe această stradă.
Ca atare, curtea constată că prin acest răspuns ce a fost solicitat de către recurentul inculpat, în vederea demonstrării susţinerilor sale privind regimul de circulaţie al drumului respectiv, a fost elucidat în întregime regimul circulaţiei rutiere pe strada pe care inculpatul a fost surprins în trafic, atâta timp cât, autoritatea competentă a comunicat instanţei că, respectiva stradă nu a fost închisă circulaţiei publice şi nici nu a fost supusă vreunei restricţii de circulaţie, în perioada în care a avut loc comiterea faptei.
Această concluzie este întărită  şi de analiza disp. art.3 alin.5 din Regulamentul de aplicare a Codului rutier (regulament instituit prin HG 1391/04.10.2006, cu modificările şi completările ulterioare, publică în MO 876/2006), dispoziţii potrivit cărora ,, la intrarea pe un drum care nu este deschis circulaţiei publice, proprietarul sau administratorul acestuia este obligat să instaleze, în loc vizibil, indicator cu semnificaţia "Accesul interzis" şi panou cu inscripţia "Drum închis circulaţiei publice".
Chiar dacă, potrivit adresei 1111/15.03.2012 eliberată de Primăria comunei Comişani, jud.Dâmboviţa în perioada respectivă strada Sârbilor din această localitate a fost închisă şi semnalizată cu bandă de semnalizare reflectorizantă, totuşi, acest aspect privitor la închiderea şi semnalizarea străzii datorită executării unor lucrări de reabilitare a carosabilului, nu pot avea, prin ele însele, aptitudinea de a reprezenta instituirea unei restricţii de circulaţie pe strada respectivă şi nici închiderea circulaţiei publice pe acea stradă.
Practic, închiderea şi semnalizarea cu bandă de semnalizare reflectorizantă, nu a schimbat regimul drumului respectiv din drum deschis circulaţiei publice, în drum închis circulaţiei publice, ci a reprezentat numai executarea obligaţiilor ce revin administratorului drumului public, aşa cum acestea sunt consfinţite de art. 3 al.5 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002,  deoarece la  intrarea pe strada respectivă nu au fost instalate nici indicator cu semnificaţia "Accesul interzis" şi  nici panou cu inscripţia "Drum închis circulaţiei publice", pentru a se putea susţine că drumul ar fi fost închis circulaţiei publice.
Semnificaţia noţiunii de „ închidere a străzii” din adresa eliberată de Primăria comunei C., nu este şi nu poate fi aceea de „ închidere a circulaţiei publice pe această stradă”, deoarece titularul dreptului de a dispune închiderea circulaţiei publice pe un anumit drum nu este primăria, ca  organ al administraţiei publice locale, ci este doar Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin intermediul – Serviciului Rutier, din cadrul inspectoratului de poliţie judeţean respectiv, aşa cum prevede art. 1 alin. 3 din O.U.G. 195/2002.
Cu alte cuvinte, instalarea de către administratorul drumului public a unor mijloace de semnalizare cu bandă reflectorizantă, pentru evidenţierea unor lucrări de reabilitare a carosabilului,precum şi închiderea cel mai  probabil temporară, a sectorului de drum respectiv, nu reprezintă măsuri de natură a înlătura  caracterul de drum public al sectorului de drum respectiv, atâta vreme cât, aceste mijloace se semnalizare nu sunt cele prevăzute în mod expres de dispoziţiile regulamentului de aplicare a codului rutier, respectiv indicator cu semnificaţia "Accesul interzis" sau panou cu inscripţia "Drum închis circulaţiei publice.
Mai mult decât atât, în condiţiile în care autoritatea competentă în stabilirea regimului de circulaţie pe sectorul de drum respectiv era I.P.J Dâmboviţa – Serviciul Rutier, iar primăria localităţii respective avea doar calitatea de administrator al drumului public, aşa cum prevăd dispoziţiile legale în vigoare, este evident că, titularul dreptului de a schimba regimul drumului public respectiv, este I.P.J Dâmboviţa – Serviciul Rutier, care a comunicat faptul că la data respectivă strada pe care recurentul s-a deplasat nu fusese închisă circulaţiei publice.
Aşa fiind, curtea constată că nu poate fi primită apărarea recurentului în legătură cu neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii deduse judecăţii atât timp cât, la data săvârşirii faptei, sectorul de drum pe care acesta a circulat cu autovehiculul nu era, potrivit dispoziţiilor legale, un drum închis circulaţiei publice, ci doar un drum ce fusese semnalizat de către administratorul drumului, în legătură cu efectuarea unor lucrări de reabilitare a carosabilului.
În raport de aceste argumente, curtea a constatat că, vinovăţia recurentului a fost în mod just reţinută de către prima instanţă, care a procedat la o înlăturare motivată a tuturor aspectelor invocate în apărare, astfel că soluţia de condamnare este legală, critica recurentului privind achitarea sa în temeiul art. 11 pct.2 lit. a rap la art. 10 lit. d cod pr. penală, nefiind fondată.
Pentru aceleaşi raţionamente, nu poate fi primită nici cea de-a doua critică a recurentului vizând achitarea sa în temeiul art. 11 pct.2 lit. lit. a rap la art. 10 lit. b cod pr. penală.
                                      
( Judecător Cristina Georgescu)