Infracţiuni prevăzute de legi
speciale. Conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană
având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală. Noţiunea de drum
public.
C.proc.pen., art. 365, art. 360,
art. 314
Instalarea de către
administratorul drumului public a unor mijloace de semnalizare cu bandă
reflectorizantă, pentru evidenţierea unor lucrări de reabilitare a
carosabilului, precum şi închiderea cel mai probabil temporară, a sectorului de
drum respectiv, nu reprezintă măsuri de natură a înlătura caracterul de drum
public al drumului atâta vreme cât titularul dreptului de a schimba regimul
circulaţiei pe drumului public respectiv a comunicat faptul că la data la
care inculpatul s-a deplasat pe acel
sector de drum, acesta nu fusese închis circulaţiei publice.
Practic, închiderea şi
semnalizarea cu bandă de semnalizare reflectorizantă, nu a schimbat regimul
drumului respectiv din drum deschis circulaţiei publice, în drum închis
circulaţiei publice, ci a reprezentat numai executarea obligaţiilor ce revin
administratorului drumului public, aşa cum acestea sunt consfinţite de art. 3
al.5 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002, deoarece la
intrarea pe strada respectivă nu au fost instalate nici indicator cu semnificaţia
"Accesul interzis" şi nici panou cu inscripţia "Drum închis
circulaţiei publice", pentru a se putea susţine că drumul ar fi fost
închis circulaţiei publice.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia
Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia penală nr. 1324 din 9 octombrie 2012.
Prin sentinţa penală nr.
379/14.05.2012, Judecătoria Târgovişte, în baza art.87 alin.1 din O.U.G.
nr.195/2002 republicată a condamnat pe
inculpatul P.I., domiciliat în comuna C., jud.Dambovita, fără antecedente
penale, la pedeapsa de 1 an si 4 luni închisoare.
In baza art.71 alin.2 Cod
penal a aplicat inculpatului pedeapsa
accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a si
lit.b din Codul penal.
In baza art.81-82 Cod penal s-a
suspendat condiţionat executarea pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare pe
durata unui termen de încercare de 3 ani si 4 luni.
In baza art.71 alin.5 Cod
penal s-a suspendat executarea pedepsei
accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
In baza art.359 C.pr.pen. s-a pus în
vedere inculpatului dispoziţiile art.83 Cod penal, referitoare la
revocarea suspendării condiţionate a executării
pedepsei.
In baza art.191 alin.1
C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la
plata sumei de 308 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de
100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu .
Pentru
a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, pe baza probelor
administrate, următoarea situaţie de fapt
:
La data de 10.12.2010, în jurul
orelor 22:10, lucrătorii de politie din cadrul I.P.J. Dâmboviţa – Serviciul
Rutier, în timp ce efectuau controlul traficului rutier pe strada Sârbilor din
comuna Comişani, jud.Dâmboviţa, au oprit pentru verificări autoutilitara cu
numărul de înmatriculare ….condusa de inculpatul P.I.
Întrucât inculpatul prezenta
halena alcoolica organele de politie l-au supus pe acesta testării cu aparatul
alcotest Drager, rezultatul fiind de 1,10 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Ulterior, inculpatul a fost
condus la Spitalul
Judeţean de Urgenţă Târgovişte unde i s-au recoltat două
probe biologice de sânge, stabilindu-se că acesta avea, la ora 22:50, o
alcoolemie de 2,25 g%0 (prima proba), respectiv 2,10 g%0 alcool pur în sânge la
ora 22:50 (a doua proba).
In cauză a fost efectuată o
expertiza medico-legală privind interpretarea retroactiva a alcoolemiei (raport
nr.A12/5052/2011 din 22.07.2011 întocmit de I.N.M.L. „Mina Minovici”), prin
care s-a stabilit că la momentul opririi în trafic – respectiv 10.12.2010, ora
22:10 – inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretica în descreştere de
cca 2,35 g%0.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs, în termenul legal, inculpatul P.I. criticând-o pentru
nelegalitate şi netemeinicie, prin prisma greşitei sale condamnări pentru
infracţiunea dedusă judecăţii, solicitând admiterea recursului, casarea
sentinţei şi achitarea sa.
A susţinut recurentul-inculpat că
în mod greşit s-a dispus condamnarea sa de către instanţa de fond, fără a avea
în vedere împrejurarea că drumul pe care a circulat nu era deschis circulaţiei
publice. Este adevărat că a condus autoutilitara Mercedes pe strada Sârbilor
din comuna Comişani , judeţul Dâmboviţa, motivat de faptul că acolo domicilia
şi că avea de transportat un obiect voluminos, precum şi pentru faptul că ştia
că drumul respectiv era închis
circulaţiei publice.
Însă, administratorul drumului a
comunicat faptul că pe timpul lucrărilor strada a fost închisă şi semnalizată
cu bandă de semnalizare, aşadar chiar şi în situaţia în care primăria nu a
solicitat poliţiei să declare drumul închis, totuşi acesta în mod real nu era
un drum deschis circulaţiei publice, fapt dovedit prin aceea că poliţia nici nu a aplicat vreo sancţiune
contravenţională recurentului.
Ca atare, recurentul a solicitat a se constata că
faptei pretins comisă îi lipseşte unul din elementele constitutive ale
infracţiunii, solicitând achitarea sa în temeiul art.10 lit.d Cod pr. penală,
sau că fapta nu este prevăzută de legea penală, în temeiul art.10 lit. b Cod
pr. penală.
Curtea a constatat că recursul
este nefondat.
În legătură cu prima dintre
criticile formulate, privitoare la
neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii deduse judecăţii, care,
în opinia recurentului, ar fi atrasă de împrejurarea că drumul pe care acesta a
circulat cu autovehiculul nu ar fi fost un drum deschis circulaţiei publice,
curtea constată că prima instanţă a realizat o analiză detaliată a textelor
legale ce reglementează noţiunea de drum public, înlăturând motivat apărările
inculpatului.
Astfel, în legătură cu regimul
juridic al drumului pe care recurentul a efectuat deplasarea la momentul la
care a fost surprins de către echipajul de poliţie, în mod judicios prima
instanţă a observat că potrivit dispoziţiilor legale, acel sector de drum nu
îşi pierduse regimul de drum deschis circulaţiei publice, chiar dacă în zona
respectivă se efectuau lucrări de reabilitare a drumului.
În acest sens, în mod corect
prima instanţă a observat că, potrivit art.6 pct. 14. din OUG 195/2002, care
reglementează circulaţia pe drumurile publice, „drum public” este orice cale de
comunicaţie terestră, cu excepţia căilor ferate, special amenajată pentru
traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice; drumurile care sunt
închise circulaţiei publice sunt semnalizate la intrare cu inscripţii vizibile.
Însă, potrivit art.1 alin.3
din OUG 195/2002, autoritatea competentă în domeniul circulaţiei pe drumurile
publice privind iniţierea şi avizarea unor reglementări, precum şi aplicarea şi
exercitarea controlului privind respectarea normelor din acest domeniu este
Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Inspectoratul General al Poliţiei
Române.
Aşa cum în mod corect a observat
şi prima instanţă, în cursul judecăţii I.P.J Dâmboviţa – Serviciul Rutier (în
calitate de autoritate competentă în domeniul circulaţiei pe drumurile publice
în zona în care a avut loc săvârşirea infracţiunii) a comunicat faptul că, în
perioada 05.11.2010-20.12.2010 nu a fost avizată instituirea vreunei restricţii
pe strada Sârbilor din comuna Comişani şi nici închiderea circulaţiei publice
pe această stradă.
Ca atare, curtea constată că prin
acest răspuns ce a fost solicitat de către recurentul inculpat, în vederea
demonstrării susţinerilor sale privind regimul de circulaţie al drumului
respectiv, a fost elucidat în întregime regimul circulaţiei rutiere pe strada
pe care inculpatul a fost surprins în trafic, atâta timp cât, autoritatea
competentă a comunicat instanţei că, respectiva stradă nu a fost închisă circulaţiei
publice şi nici nu a fost supusă vreunei restricţii de circulaţie, în perioada
în care a avut loc comiterea faptei.
Această concluzie este
întărită şi de analiza disp. art.3
alin.5 din Regulamentul de aplicare a Codului rutier (regulament instituit prin
HG 1391/04.10.2006, cu modificările şi completările ulterioare, publică în MO
876/2006), dispoziţii potrivit cărora ,, la intrarea pe un drum care nu este
deschis circulaţiei publice, proprietarul sau administratorul acestuia este
obligat să instaleze, în loc vizibil, indicator cu semnificaţia "Accesul
interzis" şi panou cu inscripţia "Drum închis circulaţiei
publice".
Chiar dacă, potrivit adresei
1111/15.03.2012 eliberată de Primăria comunei Comişani, jud.Dâmboviţa în
perioada respectivă strada Sârbilor din această localitate a fost închisă şi
semnalizată cu bandă de semnalizare reflectorizantă, totuşi, acest aspect
privitor la închiderea şi semnalizarea străzii datorită executării unor lucrări
de reabilitare a carosabilului, nu pot avea, prin ele însele, aptitudinea de a
reprezenta instituirea unei restricţii de circulaţie pe strada respectivă şi
nici închiderea circulaţiei publice pe acea stradă.
Practic, închiderea şi
semnalizarea cu bandă de semnalizare reflectorizantă, nu a schimbat regimul
drumului respectiv din drum deschis circulaţiei publice, în drum închis
circulaţiei publice, ci a reprezentat numai executarea obligaţiilor ce revin
administratorului drumului public, aşa cum acestea sunt consfinţite de art. 3
al.5 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, deoarece la
intrarea pe strada respectivă nu au fost instalate nici indicator cu
semnificaţia "Accesul interzis" şi
nici panou cu inscripţia "Drum închis circulaţiei publice",
pentru a se putea susţine că drumul ar fi fost închis circulaţiei publice.
Semnificaţia noţiunii de „
închidere a străzii” din adresa eliberată de Primăria comunei C., nu este şi nu
poate fi aceea de „ închidere a circulaţiei publice pe această stradă”,
deoarece titularul dreptului de a dispune închiderea circulaţiei publice pe un
anumit drum nu este primăria, ca organ
al administraţiei publice locale, ci este doar Ministerul Administraţiei şi
Internelor, prin intermediul – Serviciului Rutier, din cadrul inspectoratului
de poliţie judeţean respectiv, aşa cum prevede art. 1 alin. 3 din O.U.G.
195/2002.
Cu alte cuvinte, instalarea de
către administratorul drumului public a unor mijloace de semnalizare cu bandă
reflectorizantă, pentru evidenţierea unor lucrări de reabilitare a
carosabilului,precum şi închiderea cel mai
probabil temporară, a sectorului de drum respectiv, nu reprezintă măsuri
de natură a înlătura caracterul de drum
public al sectorului de drum respectiv, atâta vreme cât, aceste mijloace se
semnalizare nu sunt cele prevăzute în mod expres de dispoziţiile regulamentului
de aplicare a codului rutier, respectiv indicator cu semnificaţia "Accesul
interzis" sau panou cu inscripţia "Drum închis circulaţiei publice.
Mai mult decât atât, în
condiţiile în care autoritatea competentă în stabilirea regimului de circulaţie
pe sectorul de drum respectiv era I.P.J Dâmboviţa – Serviciul Rutier, iar
primăria localităţii respective avea doar calitatea de administrator al
drumului public, aşa cum prevăd dispoziţiile legale în vigoare, este evident
că, titularul dreptului de a schimba regimul drumului public respectiv, este
I.P.J Dâmboviţa – Serviciul Rutier, care a comunicat faptul că la data
respectivă strada pe care recurentul s-a deplasat nu fusese închisă circulaţiei
publice.
Aşa fiind, curtea constată că nu
poate fi primită apărarea recurentului în legătură cu neîntrunirea elementelor
constitutive ale infracţiunii deduse judecăţii atât timp cât, la data
săvârşirii faptei, sectorul de drum pe care acesta a circulat cu autovehiculul
nu era, potrivit dispoziţiilor legale, un drum închis circulaţiei publice, ci
doar un drum ce fusese semnalizat de către administratorul drumului, în
legătură cu efectuarea unor lucrări de reabilitare a carosabilului.
În raport de aceste argumente,
curtea a constatat că, vinovăţia recurentului a fost în mod just reţinută de
către prima instanţă, care a procedat la o înlăturare motivată a tuturor
aspectelor invocate în apărare, astfel că soluţia de condamnare este legală,
critica recurentului privind achitarea sa în temeiul art. 11 pct.2 lit. a rap la
art. 10 lit. d cod pr. penală, nefiind fondată.
Pentru aceleaşi raţionamente, nu
poate fi primită nici cea de-a doua critică a recurentului vizând achitarea sa
în temeiul art. 11 pct.2 lit. lit. a rap la art. 10 lit. b cod pr. penală.