avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Evaziune fiscală - art.6 şi art.9 din Legea nr.241/2005. Elemente constitutive. Subiect activ. Inexistenţa unor atribuţiuni legale ale inculpatului pe linia îndeplinirii obligaţiilor fiscale ale societăţii, concomitent cu dovada contrară în sensul că o altă persoană exercita în fapt şi în drept aceste atribuţii.
 
Legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscală, art. 6 şi art. 9                                              
     În condiţiile în care, pe perioada derulării raporturilor sale de muncă inculpatul nu a avut atribuţiuni legate de desfăşurarea operaţiunilor financiar contabile, cumulat cu faptul că o altă persoană exercita în fapt şi în drept aceste atribuţii, rezultă că nu se poate pune problema antrenării răspunderii penale al inculpatului pentru infracţiunile pentru care acesta a fost dedus judecăţii. 
                                                              
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia  penală nr. 351 din 13 martie 2012.
 
Prin sentinţa penală nr. 355/24.06.2011 pronunţată de către Judecătoria Târgovişte, în temeiul dispoziţiilor art.11 punctul 2 lit.a raportate la dispoziţiile art.10 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală,  a fost achitat inculpatul O.E.,  pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzute de dispoziţiile art.6 din Legea nr. 241/2005.
         În temeiul dispoziţiilor art.11 punctul 2 lit.a raportate la dispoziţiile art.10 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală,  a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii în legătură cu evaziunea fiscală prevăzute de dispoziţiile art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005.
         În temeiul dispoziţiilor art. 346 alin. 1 şi alin. 3 din Codul de procedură penală raportate la dispoziţiile art. 14 din Codul de procedură penală,  s-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat prin A.N.A.F. Bucureşti, reprezentată prin D.G.F.P. Dâmboviţa, împotriva inculpatului şi a părţii responsabile civilmente S. C. P.G.S. International – S. R. L., reprezentată prin lichidatorul judiciar C. Insolvenţă – S. P. R. L.
         Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin adresa nr. 700.998/28.01.2010 a Gărzii Financiare Dâmboviţa către Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgovişte, aflată la fila 7 din dosarul de urmărire penală, Garda Financiară Dâmboviţa a transmis spre competentă cercetare actul de control încheiat de aceasta la S. C. P.G.S.I. – S.R.L., Sucursala Târgovişte, având Codul Unic de Înregistrare 18121099, în această adresă, înregistrată sub nr.839/P/16.02.2010, arătându-se: că, în vederea verificării modului de virare la bugetul de stat a sumelor reprezentând impozit pe salarii cu reţinere la sursă pe perioada ianuarie - decembrie 2009, la S.C. P.G.S. I. S.R.L. Bucureşti, Sucursala Târgovişte, au fost întocmite următoarele invitaţii împuternicitului legal O.E., pentru a prezenta la sediul Gărzii Financiare Dâmboviţa declaraţiile de impozite pe salarii, aferente activităţii desfăşurate de societate de la 01.01.2009 şi până la 31.12.2009: invitaţia seria DB, nr. 0011081/610598/16.10.2009, transmisă prin poştă cu confirmare de primire la domiciliul împuternicitului legal, O.E., din localitatea B. judeţul Dâmboviţa; invitaţia seria …, nr…………, transmisă prin poştă cu confirmare de primire la sediul social declarat; invitaţia seria ….., nr…….., transmisă prin poştă cu confirmare de primire la domiciliul împuternicitului legal, O.E., din localitatea B. judeţul Dâmboviţa; invitaţia seria …., nr……, transmisă prin poştă cu confirmare de primire la domiciliul împuternicitului legal, O.E., din localitatea B., judeţul Dâmboviţa; invitaţia seria …., nr…., transmisă prin poştă cu confirmare de primire la sediul social declarat; invitaţia seria …, nr. …, transmisă prin poştă cu confirmare de primire la sediul social declarat; invitaţia seria .., nr. …., transmisă prin poştă cu confirmare de primire la domiciliul împuternicitului legal, O.E. din localitatea B., judeţul Dâmboviţa; că invitaţiile seria …, seria …. şi seria …, transmise prin poştă la sediul social declarat al S. C. P.G.S. I. - S. R. L. Bucureşti, Sucursala Târgovişte, au fost returnate, pe confirmările de primire fiind menţionat «Avizat destinatar lipsă domiciliu», şi «Firmă mutată, nu se cunoaşte noua adresă»; că invitaţiile seria …. şi …, transmise prin poştă la domiciliul împuternicitului O.E. au fost primite de către soţia acestuia care a semnat confirmarea de primire, respectiv de către împuternicitul legal O.E., care, de asemenea, a semnat de primire; că până la data adresei către Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgovişte nu au fost puse la dispoziţia organului de control documentele solicitate.
Tot prin adresa nr.700.998/28.01.2010 a Gărzii Financiare Dâmboviţa către Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgovişte s-a mai arătat: că, în conformitate cu fişa sintetică totală editată în data de 09.10.2009, transmisă de Administraţia Finanţelor Publice Pentru Contribuabili Mijlocii Dâmboviţa, cu adresa 19.091/12.10.2009, S.C. P.G.S. I. - S.R.L. Bucureşti, Sucursala Târgovişte, nu a efectuat plata, în cel mult 30 zile de la scadenţă, a impozitului pe salarii cu reţinere la sursă, în sumă de 20.413 lei; că au fost încălcate prevederile art.4, art.9 lit.f şi art.6 din Legea nr.241/2005, pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, răspunzătoare de aceasta făcându-se S.C. P.G.S. I. – S. R.L. Bucureşti, Sucursala Târgovişte, reprezentată de O.E., având codul numeric personal …..; că, în baza art.17 din Codul de procedură penală, se estimează că prejudiciul produs bugetului de stat prin săvârşirea faptei este de 20.413 lei (impozit pe salarii); că actul de control a fost înaintat Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa, cu adresa nr.700999/28.01.2010,pentru continuarea controlului şi stabilirea în întregime a obligaţiilor fiscale; că, faţă de cele arătate mai sus, Garda Financiară Dâmboviţa solicită să se dispună începerea cercetărilor, în vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzute şi pedepsite de art. 4 , art. 9 lit. f şi art. 6 din Legea 241/2005, precum şi stabilirea persoanelor vinovate de săvârşirea faptelor descrise mai sus.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut ca situaţie de fapt că, în procesul-verbal încheiat în municipiul Târgovişte în data de 28.01.2010 de Garda Financiară Dâmboviţa, sub nr.700.997/28.01.2010, aflat la filele 8-9 din dosarul de urmărire penală, se arată aceeaşi situaţie de fapt mai sus reţinută de instanţă, în dosarul de urmărire penală fiind depuse, la filele 10-24, şi invitaţiile şi confirmările de primire la care se face referire în acest proces-verbal.
         Instanţa de fond a mai constatat, de asemenea, că prin sentinţa comercială nr.5.759/17.11.2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Comercială în cauza cu nr.15.827/3/2009 a fost admisă cererea creditoarei D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 33 alin. 6 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei deschizându-se procedura generală împotriva debitoarei S.C. P.G.S. I. – S.R.L, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub nr…., având Codul Unic de Înregistrare ….., în temeiul dispoziţiilor art.47 din aceeaşi lege ridicându-se debitoarei dreptul de administrare, constând în a-şi conduce activitatea, a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea, dându-se dispoziţie tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al judecătorului sindic sau al administratorului judiciar, obligaţia de înştiinţare a băncilor revenindu-i administratorului judiciar, numindu-se ca administrator judiciar provizoriu pe GGE S.P.R.L., această hotărâre fiind definitivă şi executorie, fiind pronunţată cu drept de recurs, în consecinţă din data de 17.11.2009 angajatoarei inculpatului ridicându-i-se dreptul de administrare, inclusiv în ceea ce priveşte activitatea acesteia prin Sucursala Dâmboviţa, al cărei director era inculpatul. 
Prima instanţă a mai observat că prin încheierea pronunţată în data de 15.06.2010 de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Comercială în cauza cu nr. 15.827/3/2009, ce a fost pronunţată cu drept de recurs, a fost desemnat administrator judiciar al S.C. P.G.S. I. – S.R.L.- C.Insolvenţă I.P.U.R.L.
De asemenea, instanţa de fond a constatat că din certificatul de grefă din data de 12.04.2011, emis de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Comercială în cauza cu nr.15.827/3/2009, aflat la fila 161 din dosarul de judecată, rezultă că prin sentinţa comercială  nr.2.606/05.04.2011 s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 107 alin.1 lit.B din Legea nr.85/2006, intrarea în faliment prin procedura generală a debitoarei S.C. P.G.S. International – S.R.L., lichidatoare judiciară fiind numită C. Insolvenţă S. P. R. L., această hotărâre fiind definitivă, putând fi atacată cu recurs.
Totodată, s-a constatat că din certificatul constatator nr. 3.392/05.01.2011, emis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, aflat la fila 59 din dosarul de judecată, rezultă că S.C. P.G.S. International – S.R.L. se afla la acea dată în procedura generală de insolvenţă, bilanţul anual fiind nedepus la registrul comerţului pe anul 2007, mandatul administratorilor fiind expirat, bilanţul anual fiind nedepus la registrul comerţului nici pe anul 2008, inculpatul având calitatea de împuternicit al Sucursalei Dâmboviţa al S.C. P.G.S. International.S. R.L., în funcţie nespecificată, puterile fiind depline, iar durata nelimitată, din adresa nr. 6.222/07.03.2011 a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa către instanţă, aflată la filele 107-112 din dosarul de judecată, rezultând, la rubrica „Date despre administratori/lichidatori/cenzori”, că inculpatul este împuternicit al unei sucursale nespecificate, durata mandatului fiind nelimitată, însă aceste înscrieri în Oficiul Registrului Comerţului nefiind coroborate cu nici o altă probă.  
Şi că în adresa administratorului special A.G., al S.C. P.G.S. International – S.R.L., către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa, în dosarul nr. 15.827/3/2009/15.06.2010, cu nr. de înregistrare I.295/11.05.2010, se arată că prezentul inculpat nu avea în atribuţiile de serviciu efectuarea de plăţi către terţi, inclusiv sumele datorate la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, toate plăţile, printre care cele cu salarii, cu terţii şi cele către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, rezultate din relaţiile cu terţii, inclusiv sumele datorate statului, reprezentat de A.N.A.F. fiind efectuate la sediul central al S.C. P.G.S. International – S.R.L., din municipiul Bucureşti, în consecinţă plângerea penală formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală fiind o sesizare nelegală, formulată abuziv, cele menţionate în plângere nefiind reale, întrucât O. E. şi-a respectat în mod strict atribuţiile de serviciu, care nu implicau relaţii, de orice natură materială, cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, S.C. P.G.S. International – S.R.L. aflându-se în procedura insolvenţei prin sentinţa comercială nr. 5.759/17.11.2009, fiind numit administrator judiciar GGE S.P.R.L., şi adresa administratorului special A.G., al S. C. P.G.S, International – S. R. L., către I.P.J. Dâmboviţa, în dosarul nr. 15.827/3/2009/15.06.2010, cu nr. de înregistrare I.294/11.05.2010, având acelaşi conţinut.
Totodată, la solicitarea instanţei, lichidatoarea judiciară a părţii responsabile civilmente S.C. P.G.S. International – S.R.L., C. Insolvenţă S.P.R.L. Constanţa, a comunicat că de la numirea în funcţia de director al Sucursalei Dâmboviţa inculpatul a avut 2 fişe de post, prima fiind valabilă din data de 01.09.2005 până în data de 31.10.2007, a doua fiind valabilă în continuare, din data de 01.11.2007 până la încetarea contractului de muncă, ambele fişe de post fiindu-i aduse la cunoştinţă acestuia, care a semnat în acest sens.
         Instanţa de fond a mai  constatat şi că din fişa postului directorului de sucursală, aprobată de directorul general al S.C. P.G.S. International – S.R.L., din data de 01.11.2007, rezultă că inculpatul are următoarele: 1. competenţe (atribuţii, sarcini): a) asigură organizarea activităţii şi conducerea operativă curentă a Sucursalei şi cea a zonei date în răspundere, în sensul realizării obiectivelor strategice şi tactice ale societăţii, privind implementarea, derularea şi dezvoltarea activităţilor specifice de pază şi protecţie, cu managementul aferent activităţii, în care scop va asigura şi marketingul necesar; b) asigură aplicarea normelor Regulamentului de organizare şi funcţionare al societăţii şi verifică modul în care personalul respectă prevederile acestuia; c) să pună în aplicare la nivelul sucursalei prevederile sistemului integrat de management al calităţii şi protecţia mediului; d) difuzează în mod controlat documentaţia de specialitate referitoare la sistemul de management al calităţii la obiective şi retrage documentaţia perimată; e) asigură înregistrarea şi avizarea funcţionării legale a Sucursalei; f) selecţionează, angajează si concediază personalul Sucursalei în conformitate cu prevederile legilor şi actelor normative în vigoare, precum şi a hotărârilor adoptate de către conducerea societăţii; g) pe baza planului de control întocmit, verifică modul cum se execută activitatea în posturile de pază la obiectivele unde se prestează de servicii de pază; h) răspunde de executarea pregătirii profesionale a personalului de pază, conform Planului tematic anual aprobat de conducerea societăţii; i) întocmeşte planificarea anuală a concediilor şi urmăreşte efectuarea acestora de către salariaţii sucursalei; j) răspunde de păstrarea confidenţialităţii informaţiilor şi documentelor societăţii; k) răspunde de instruirea şi pregătirea întregului personal pe linie de sănătate şi securitate în muncă şi în domeniul situaţiilor de urgenţă conform atribuţiilor stabilite în „Anexa la Fişa postului director sucursală privind sănătatea şi securitatea muncii şi situaţiile de urgenţă”; l) solicită lunar prin raport scris nevoile de materiale şi bunuri necesare desfăşurării activităţii sucursalei; m) utilizează fondurile băneşti conform prevederilor aprobate prin raportul de necesar lunar de către acţionarii societăţii; solicitarea altor sume în afară celor alocate prin raportul de necesar lunar se va face prin raport scris, înaintat pe cale ierarhică acţionarilor societăţii conform precizărilor stabilite de conducerea societăţii în acest sens; n) răspunde de folosirea autoturismelor din dotarea societăţii (de serviciu, intervenţie) în conformitate cu legislaţia în vigoare şi dispoziţiile conducerii societăţii; o) asigură buna desfăşurare a relaţiilor Sucursalei cu organele locale de poliţie şi alte instituţii legate direct sau indirect de activitatea Sucursalei din zona de responsabilitate; p) asigură ţinerea corectă, completă şi la timp a evidenţei tehnico-operative şi financiar-primare a Sucursalei; q) asigură legătura permanentă cu conducerea societăţii, informează cel puţin decadal şi ori de câte ori este nevoie acţionarii societăţii asupra stadiului de organizare şi derulare a activităţilor Sucursalei şi ale societăţii din zona coordonată; r) ia orice măsuri de competenţa sa (inclusiv cea delegată de acţionarii societăţii), din proprie iniţiativă sau la dispoziţia acestora, pentru buna organizare şi desfăşurare a activităţii Sucursalei în zona coordonată; 2. răspunderi: răspunde în faţa conducerii societăţii de buna organizare a activităţii şi funcţionarea pe baze legale a Sucursalei în zona coordonată, precum şi de dezvoltarea activităţii specifice în zonă; limitele de competenţă sunt următoarele: a) nu poate dispune de (a înstrăina, promite a înstrăina, gaja, ipoteca, ceda folosinţa, greva cu sarcini şi servituţi) bunurile mobile şi imobile ale Sucursalei; b) nu poate dispune plăţi ale Sucursalei cu depăşirea fondurilor disponibile ale acesteia (incluzând fondurile alocate în acest scop de societate) şi c) nu poate angaja credite bancare având ca beneficiar Sucursala.
 Judecătoria Târgovişte a mai constatat, de asemenea, că în adresa nr. 38.326/21.10.2010 a Activităţii de Inspecţie Fiscală din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dâmboviţa din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală către S.C. P.G.S. International – S.R.L., Sucursala Dâmboviţa, se arată că organul de inspecţie fiscală, în baza legitimaţiei de serviciu, a ordinului de serviciu, a avizului de inspecţie fiscală nr. 8.438/02.02.2010 şi a adresei nr. 700999/28.01.2010 înaintate de Garda Financiară Dâmboviţa, s-a deplasat la sediul societăţii S. C. P.G.S. International - S.R.L. Bucureşti, Sucursala Dâmboviţa, din municipiul Târgovişte,  înmatriculată la Oficiul Registrul Comerţului Dâmboviţa sub numărul …., având Codul Unic de Înregistrare ……, pentru continuarea controlului şi stabilirea în întregime a obligaţiilor fiscale; că, întrucât la sediul social al sucursalei nu a putut fi contactat împuternicitul legal al societăţii, domnul director O.E., s-au întocmit trei invitaţii de prezentare la sediul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dâmboviţa, cu documentele financiar-contabile necesare în vederea desfăşurării inspecţiei fiscale; că se face menţiunea că, pentru neonorarea invitaţiilor transmise, organul de inspecţie fiscală a întocmit împotriva societăţii S.C. P.G.S. International - S.R.L. Bucureşti, Sucursala Dâmboviţa, sesizarea penală cu nr. 13.414/31.03.2010, şi nu raport de inspecţie fiscală; că, urmare a adresei şi sesizării penale nr. 700998/28.01.2010, emisă de Garda Financiară Dâmboviţa, S. C. P.G.S. International - S.R.L. Bucureşti, Sucursala Dâmboviţa, în baza art.17 din Codul de procedură penală, se estimează că prejudiciul produs bugetului de stat prin săvârşirea faptei este de 20.413 lei, impozit pe veniturile din salarii; că, în conformitate cu fişa de rol editată de către Administraţia Finanţelor Publice Contribuabili Mijlocii, în data de 01.03.2010, debitul restant la impozitul pe veniturile din salarii este în sumă de 31.566 lei, majorările de întârziere fiind în sumă de 4.346 lei.
De asemenea, şi prin hotărârea nr. 64/23.11.2007 a Adunării Generale Extraordinare a Asociaţilor S. C. P.G.S. International – S. R. L., aflată la filele 67-68 din dosarul de judecată, s-a împuternicit prezentul inculpat să o reprezinte pe aceasta în calitate de Director al Sucursalei Dâmboviţa, în faţa Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, pentru depunerea de acte necesare înfiinţării Sucursalei Dâmboviţa, ridicarea documentelor emise, obţinerea autorizaţiilor de funcţionare şi înscrierea de menţiuni, în faţa Administraţiei Finanţelor Publice Târgovişte, pentru înregistrarea în evidenţele fiscale a Sucursalei Dâmboviţa, în relaţiile juridice cu terţii, pentru a încheia contracte de prestări de servicii de pază pentru şi în interesul societăţii, pentru ducerea la îndeplinire a mandatului inculpatul semnând pentru societate, în limitele arătate.
Instanţa de fond a constatat, totodată, că din fişa postului directorului economic al S.C. P.G.S. International – S.R.L., din data de 01.03.2008, ce este parte integrantă a contractului individual de muncă nr. 4.287/21.09.2005, aflată la filele 104-105 din dosarul de judecată, rezultă că persoana cu acest post, în speţă M.R., are ca responsabilitate asigurarea întocmirii corecte şi depunerii la termen a tuturor declaraţiilor lunare şi a situaţii periodice, în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare, de asemenea, organizând, îndrumând, conducând, controlând şi răspunzând de desfăşurarea activităţii financiar-contabile a societăţii în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, răspunzând şi de îndeplinirea oricăror altor sarcini prevăzute de Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de regulamentul de aplicare a acesteia, precum şi de celelalte reglementări legale în vigoare pe linie economică şi financiar-contabilă.
Prima instanţă a reţinut că D.G.F.P.Bucureşti a comunicat, cu adresa nr. 17.145A/06.04.2011, că declaraţiile fiscale ale S.C. P.G.S. International – S.R L. au fost depuse de la sediul din municipiul Bucureşti cu semnătura administratorului Ş.N.
Inculpatul a fost salariatul părţii responsabile civilmente din data de 01.09.2005 până în data de 01.02.2010, când a fost pensionat.
Făcând analiza textelor de lege care incriminează şi sancţionează faptele pentru care instanţa a fost sesizată, s-a constatat şi că dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd că este infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.
De asemenea, instanţa a constatat că dispoziţiile art.9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd că este infracţiunea de evaziune fiscală şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi fapta de sustragere de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate, săvârşită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
În consecinţă, faţă de dispoziţiile art.6 din Legea nr.241/2005, precum şi faţă de situaţia de fapt mai sus reţinută, instanţa  a apreciat că nu există nici o dovadă cu privire la faptul că inculpatul avea ca atribuţii vărsarea sumelor scadente reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă ale S. C. P.G.S. International – S.R.L. Sucursala Dâmboviţa, inculpatul neavând nici calitatea de director economic fie al S.C. P.G.S. International – S.R.L, fie al Sucursalei Dâmboviţa, acesta având calitatea de director al Sucursalei Dâmboviţa, având atribuţiile şi sarcinile mai sus arătate, între care nu exista şi atribuţia de vărsare a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă şi nu existau nici atribuţii care ar putea viza acţiunea de reţinere a acestor sume, ce constituie elementul constitutiv al infracţiunii respective. Instanţa apreciază că menţiunile din Registrul Comerţului, în sensul că inculpatul are atribuţii nelimitate cu privire la Sucursala Dâmboviţa, nu au fost dovedite prin nici un mijloc de probă, nici prin probele administrate în faza de urmărire penală, nici în faza de judecată, prin probele noi administrate de instanţă. De altfel, în tot cursul urmăririi penale inculpatul a arătat că nu a avut niciodată atribuţia de vărsare a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă şi nici atribuţii care ar putea viza acţiunea de reţinere a acestor sume şi că nu a deţinut nici un document în acest sens, în tot cursul urmăririi penale şi al judecăţii neadministrându-se vreo probă în sens contrar, în acest sens fiind şi declaraţiile date de inculpat în data de 09.03.2010, aflată la fila 53 din dosarul de urmărire penală, în data de 30.04.2010, seria .. M, nr…., aflată la filele 54-55 din dosarul de urmărire penală, şi nota explicativă din data de 29.03.2010, aflată la filele 33-34 din dosarul de judecată.
Inculpatul a declarat că din data de 21.10.2005 a fost numit în funcţia de director operativ al părţii responsabile civilmente, la Sucursala Dâmboviţa, având ca atribuţii recrutarea, în vederea angajării, a personalului de pază, instruire şi supravegherea desfăşurării activităţii personalului în funcţia de agent de pază, contactarea şi prezentarea ofertelor de prestări servicii de pază la diverşi clienţi, societăţi comerciale, după recrutarea personalului, în vederea angajării, actele fiind comunicate la Bucureşti, în vederea legalizării şi angajării, el nedeţinând nici un document din cele solicitate de Garda Financiară Dâmboviţa, toate fiind executate şi deţinute de către personalul specializat şi autorizat al părţii responsabile civilmente, de la sediul central. Inculpatul a mai declarat că, în ceea ce priveşte plata salariilor, în momentul angajării fiecare angajat primea card de salarii de la Bancpost, pe care se efectuau plăţile salariale prin operaţiuni făcute de la centru, din municipiul Bucureşti, această declaraţie coroborându-se cu celelalte mijloace de probă şi nefiind administrată nici o probă din care să rezulte contrariul.
Faţă de toate cele mai sus reţinute de instanţa de fond, aceasta  a apreciat ca fondate concluziile scrise ale inculpatului, prin apărătoarea sa, cu privire la această infracţiune, mai sus arătate.
Ca atare, instanţa  a apreciat că inculpatul nu a săvârşit această faptă pentru care este trimis în judecată, actul de acuzare fiind neîntemeiat, aşa încât, în temeiul dispoziţiilor art.11 punctul 2 lit.a raportate la dispoziţiile art.10 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală, a achitat pe inculpatul O.E. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzute de dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 241/2005.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de fond a constatat că, la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, Sucursala Dâmboviţa a S.C. P.G.S. International – S.R.L. era înregistrată ca având sediul social în municipiul Târgovişte,  în baza contractului de închiriere nr. 35068/03.12.2007, fapt ce rezultă din adresa nr. 7.892/17.03.2010 aflată la filele 49-50 din dosarul de urmărire penală, însă din data de 10.10.2009, din cauza problemelor financiare ale părţii responsabile civilmente, contractul de închiriere pentru spaţiul ce reprezenta sediul social al Sucursalei Dâmboviţa nu a mai fost reînnoit, după expirarea termenului de închiriere, deoarece prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a Comercială, creditoarea D.G.F.P. Bucureşti a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 faţă de debitoarea S.C. P.G.S. International – S.R.L., arătând că aceasta are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă faţă de ea în cuantum de 2.497.526 de lei, reprezentând debite la bugetul de stat, conform titlurilor executorii emise în acest sens, situaţie de fapt care rezultă din declaraţiile inculpatului din datele de 09.03.2010 şi 30.09.2010, aflate la filele 53-55 din dosarul de urmărire penală, coroborate cu cele arătate în sentinţa comercială nr. 5.759/17.11.2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Comercială în cauza cu nr. 15.827/3/2009, în acest sens.
Instanţa a mai constatat că nu s-a schimbat sediul acestei sucursale în alt loc, despre această expirare a contractului inculpatul făcând vorbire către Garda Financiară Dâmboviţa în declaraţia dată 6 zile mai târziu, în data de 16.10.2009, oricum la Registrul Comerţului existând contractul de închiriere a spaţiului ce reprezenta sediul, în care figura data expirării închirierii, acesta fiind un act supus publicităţii prin intermediul acestui Registru.
Mai mult decât atât, prin sentinţa comercială nr.5.759/17.11.2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Comercială în cauza cu nr. 15.827/3/2009 a fost admisă cererea creditoarei D.G.F.P. a municipiului Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei deschizându-se procedura generală împotriva debitoarei S.C. P.G.S. International – S.R.L., cu sediul în municipiul Bucureşti, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa sub nr. ……, având Codul Unic de Înregistrare ……, în temeiul dispoziţiilor art.47 din aceeaşi lege ridicându-se debitoarei dreptul de administrare, constând în a-şi conduce activitatea, a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea, dându-se dispoziţie tuturor băncilor la care debitoarea avea disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al judecătorului sindic sau al administratorului judiciar, obligaţia de înştiinţare a băncilor revenindu-i administratorului judiciar, numindu-se ca administrator judiciar provizoriu pe G.G.E. S.P.R. L., astfel încât dreptul de administrare, inclusiv cu privire la încheierea vreunui contract de închiriere pentru un spaţiu care să fie destinat sediului Sucursalei Dâmboviţa a părţii responsabile civilmente, nu mai aparţinea administratorilor acesteia, oricum, neaparţinând inculpatului, astfel încât acesta, în timp ce angajatoarea sa se afla în judecata procedurii arătate, să poată încheia, fără acordul vreunui administrator, un contract de închiriere pentru vreun spaţiu, în scopul arătat.
De asemenea,  prima instanţă  a apreciat că actul de acuzare nu a dovedit nici scopul cerut de elementele constitutive ale acestei infracţiuni, rezultând, cu evidenţă, că administrarea S.C. P.G.S. International – S.R.L., din cauza cererii formulate de D.G.F.P. Bucureşti mai sus arătată, a intrat în degringoladă, aceasta finalizându-se prin ridicarea dreptului de administrare, în sensul mai sus arătat. Instanţa apreciază că acest scop nu este dovedit şi din cauza faptului că reţinerea şi vărsarea sumelor datorate de S.C. P.G.S. International – S.R.L. nu se dispunea de la sediul Sucursalei Dâmboviţa, nefiind nici o dovadă în acest sens, ci de la sediul central al S.C. P.G.S. International – S.R.L., din municipiul Bucureşti.
Faţă de toate cele mai sus reţinute de instanţa de fond, aceasta  a apreciat ca fondate concluziile scrise ale inculpatului, prin apărătoarea sa, cu privire la această infracţiune, mai sus arătate.
În consecinţă, faţă de toate considerentele de fapt şi de drept mai sus arătate, instanţa  a apreciat că inculpatul nu a săvârşit fapta arătată, actul de acuzare fiind neîntemeiat, astfel încât, în temeiul dispoziţiilor art. 11 punctul 2 lit. a raportate la dispoziţiile art. 10 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală, instanţa urmează să îl achite pe inculpatul O.E. pentru săvârşirea infracţiunii în legătură cu evaziunea fiscală prevăzute de dispoziţiile art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005.
În temeiul dispoziţiilor art.346 alin.1 şi alin.3 din Codul de procedură penală raportate la dispoziţiile art. 14 din Codul de procedură penală, instanţa  de fond a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat prin A.N.A.F. , reprezentată prin D.G.F.P. Dâmboviţa,  împotriva inculpatului şi a părţii responsabile civilmente S.C. P.G.S. International – S.R.L.,  reprezentată prin lichidatorul judiciar C.Insolvenţă – S.P.R.L.,  reprezentată legal prin asociatul coordonator P.A.E..
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgovişte, cât şi  partea civilă ANAF – prin mandatar DGFP Dâmboviţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în ceea ce priveşte greşita achitare a  inculpatului.
În recursul parchetului s-a susţinut că prin hotărârea atacată prima instanţă a făcut o greşită aplicare a legii şi de asemenea, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, motivarea acesteia contrazicând dispozitivul, 9nvocându-se cazurile de casare prevăzute de art.385/9 alin.1 pct.17/1 şi pct.9 C.pr.penală.
În acest sens s-a susţinut, în esenţă, că inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale că avea cunoştinţă de faptul că societatea la care era angajat avea datorii la bugetul consolidat al statului rezultat din stopajul la sursă (declaraţia de la fila 54 dosar urmărire penală) şi că a cunoscut faptul că de la data de 10.10.2009 sediul social al societăţii nu mai funcţionează în locaţia iniţială.
Cu toate acestea, s-a arătat că inculpatul nu a anunţat organele de stat abilitate despre schimbarea sediului social, iar faptul că acesta avea calitatea de persoană împuternicită a acestei societăţi comerciale, rezultă din adresa eliberată de Oficiul Registrului comerţului la 17.03.2010.
         În aceste condiţii, s-a susţinut că infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul sunt cert dovedite, fiind indubitabil că inculpatul, în calitate de reprezentant legal al societăţii a cunoscut existenţa datoriilor către bugetul de stat rezultate din stopajul la sursă, fiind aşa dar întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art.6 din Legea 241/2005, aşa cum inculpatul a recunoscut prin declaraţia dată în calitate de învinuit în faza de urmărire penală – fila 54 dosar urmărire penală.
         În ceea ce priveşte cea de-a doua infracţiune dedusă judecăţii, aceea prevăzută de art.9 alin.1 lit.f din Legea 249/2005, s-a arătat că de asemenea probele administrate au confirmat faptul că inculpatul nu a declarat schimbarea sediului social pentru a evita controlul fiscal şi plata obligaţiilor fiscale, prin aceea că deşi a cunoscut că de la 10.10.2009 sediul social al societăţii nu mai funcţionează în locaţia iniţială, cu toate acestea nu a anunţat organele de stat despre schimbarea de sediu intervenită.
         S-a apreciat în acest sens că, susţinerea inculpatului în sensul că nu a cunoscut faptul că trebuie să declare schimbarea sediului societăţii nu-i înlătură răspunderea penală, deoarece sustragerea de la efectuarea controlului financiar fiscal creează posibilitatea săvârşirii actelor de evaziune fiscală, fără ca acestea să fie descoperite, deoarece organele fiscale nu-i cunosc sediul real, iar în concret echipa de control s-a deplasat la sediul social declarat şi în speţă a constatat că nu se desfăşoară nicio activitate economică la adresa respectivă, neputând fi contactat nici administratorul şi nici o altă persoană aparţinând acestei societăţi.
         În consecinţă, s-a susţinut că sunt întrunite elementele constitutive ale ambelor infracţiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, solicitându-se admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi condamnarea inculpatului, cu aplicarea art.33 lit.a c.penal, la o pedeapsă rezultantă privativă de libertate, astfel încât scopul acesteia să poată fi atins.
         Recurenta-parte civilă ANAF Bucureşti – prin D.G.F.P.Dâmboviţa, au criticat hotărârea în ceea ce priveşte greşita achitare a inculpatului precum şi greşita respingere a acţiunii civile, susţinând, potrivit motivelor scrise de recurs că, în mod eronat prima instanţă a ignorat sesizările organelor de control, Garda Financiară Dâmboviţa şi Activitatea de inspecţie fiscală din cadrul D.G.F.P. Dâmboviţa din datele de 28-.01.2010, respectiv 31.01.2010, unde sunt expuse şi motivate faptele săvârşite de inculpat.
         În ceea ce priveşte latura civilă, s-a susţinut că în mod greşit a fost respinsă acţiunea civilă prin care s-a solicitat plata debitelor restante, în solidar cu partea responsabilă civilmente, precum şi instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile, proprietatea debitorului şi asupra veniturilor acestuia.
         S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi condamnarea inculpatului, precum şi admiterea în totalitate a acţiunii civile, aşa cum aceasta a fost formulată.
Recursurile sunt nefondate.
         Inculpatul a fost dedus judecăţii pentru comiterea în concurs real a două infracţiuni prevăzute de dispoziţiile normative speciale ce incriminează şi sancţionează evaziunea fiscală, respectiv infracţiunea prev. şi ped. de art.6 din Legea 241/2005 şi respectiv prev. şi ped. de art.9 alin.1 lit.f din Legea 241/2005, reţinându-se în sarcina acestuia, în esenţă, că în intervalul 01.01.2009 – 31.12.2009 în calitate de împuternicit - director al S.C. P.G.S. Internaţional SRL Bucureşti – sucursala Dâmboviţa, cu ştiinţă a reţinut şi nu a virat către bugetul de stat suma de 20413 lei reprezentând impozit pe salariu, cu reţinere la sursă, ce nu a fost vărsat bugetului de stat în termen de cel mult 30 de zile de la scadenţă şi totodată, s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiare prin declararea inexactă a sediului social al societăţii al cărei reprezentant era.  Într-adevăr, probele administrate în cursul procesului penal au făcut dovada faptului că inculpatul a fost angajat al SC P.G.S. Internaţional SRL Bucureşti, în calitate de director al Sucursalei Dâmboviţa, sucursală ce avea sediul în municipiul Târgovişte, figurând în acelaşi timp în evidenţele Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti (filele 59-63 dosar fond) ca împuternicit al acestei sucursale.
         În egală măsură se observă însă că această societate comercială, având sediul social în municipiul Bucureşti şi având asociaţi 2 persoane fizice de cetăţenie română, a constituit sucursale în mai multe judeţe din ţară (alte 21 de judeţe), marea majoritate a sediilor acestor sucursale fiind situate în localităţile reşedinţă de judeţ, unde au fost desemnate pe postul de director de sucursală şi împuternicit sucursală, alte persoane angajate ale societăţii, potrivit aceloraşi menţiuni furnizate de Oficiul Registrului Comerţului Bucureşti.
         Într-adevăr, la datele de 16.10.2009, 04.01.2010 şi 15.01.2010 Garda Financiară Dâmboviţa a transmis prin intermediul serviciului poştal, cu confirmare de primire, invitaţii pe numele inculpatului în calitate de reprezentant al acestei societăţi comerciale de a se prezenta la sediul Gărzii Financiare, pentru clarificarea unor aspecte legate de activitatea societăţii (filele 11-24 dosar fond).  Două dintre aceste invitaţii au fost transmise la adresa la care figura sediul Sucursalei Târgovişte, respectiv adresa din Târgovişte, str.Avram Iancu, bloc 48, sc.C, et.3, ap.14, judeţ Dâmboviţa, confirmările de primire fiind returnate cu menţiunea că firma este mutată şi nu se cunoaşte noul sediu, iar una fiind transmisă la domiciliul inculpatului în calitate de reprezentant al societăţii.
         La aceeaşi adresă a fost transmis de către DGFP Dâmboviţa – Activitatea de inspecţie fiscală, un aviz de inspecţie fiscală pe numele societăţii, ce a fost încunoştinţată prin acest aviz emis la 24.02.2010 că începând cu data de 9 martie 2010 va face obiectul unei inspecţii fiscale.
         Însă, aşa cum a precizat inculpatul, în cursul urmăririi penale începând cu data de 10.10.2009 din cauza problemelor financiare întâmpinate de societate nu s-a mai putut prelungi contractul de închiriere pentru spaţiul ce constituia sediul social al sucursalei, iar declararea unui alt sediu nu s-a realizat deoarece societatea se afla în faliment, practic activitatea operativă fiind desfăşurată doar de către inculpat cu autoturismul aparţinând societăţii.
         Referitor la invitaţiile transmise, în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că a primit două dintre acestea, prezentându-se la Garda Financiară Dâmboviţa unde a prezentat verbal datele solicitate de instituţie, neputând prezenta şi documentele ce i-au fost solicitate de către reprezentanţii acestei instituţii deoarece nu le deţine, această documentaţie referitoare la activitatea financiar fiscală a societăţii fiind deţinută la sediul social central din Bucureşti.
         Într-adevăr, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, susţinerile intimatului inculpat sunt confirmate prin hotărârile judecătoreşti depuse la dosar, respectiv prin sentinţa nr.5759/17.11.2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a comercială, prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC P.G.S. I. SRL Bucureşti cu sediul în Bucureşti, ulterior, la 15.06.2010 Tribunalul Bucureşti dispunând desemnarea unui administrator judiciar, iar prin sentinţa nr.2606/05.04.2011 a Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a comercială, dispunându-se intrarea în faliment prin procedură generală a debitoarei sus menţionate.
         Aşa fiind, Curtea constată că societatea comercială al cărei angajat a fost inculpatul, în calitate de director şi împuternicit sucursală, a intrat în procedură de insolvenţă la 17.11.2009, deci chiar în perioada în care inculpatul a fost notificat să se prezinte la sediul organelor fiscale abilitate din Târgovişte, pentru efectuarea verificărilor financiar fiscale.
         Or, prin declanşarea procedurii insolvenţei, instanţa a dispus şi ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, fiind numit un administrator judiciar provizoriu, aşa încât este evident că, de la acea dată inculpatul nu mai avea calitatea legală de împuternicit al sucursalei.
         Separat de acest aspect, în mod judicios a reţinut prima instanţă că, chiar şi pe perioada desfăşurării activităţii de către inculpat în calitate de director de sucursală, potrivit fişei postului aprobată la 01.11.2007 de directorul general al societăţii, inculpatul avea o serie de atribuţiuni legate de desfăşurarea activităţii şi a conducerii operative curente a sucursalei, fără însă ca în atribuţiile sale să se regăsească însărcinări concrete privind efectuarea evidenţei financiar contabile, aceasta realizându-se la sediul social al societăţii, iar sucursala realizând doar o evidenţă financiară primară.
         Este evident că în aceste condiţii, toate obligaţiile fiscale ale societăţii erau, în fapt şi în drept, achitate  nu de către inculpat în calitate de împuternicit al sucursalei, toate sumele fiind practic virate de la sediul social central din municipiul Bucureşti, limitele împuternicirii inculpatului fiind restrânse doar la reprezentarea societăţii pentru înfiinţarea sucursalei, ridicarea documentelor emise, obţinerea autorizaţiilor de funcţionare şi înscrierea de menţiuni, reprezentare în relaţiile juridice cu terţii pentru a încheia contracte de prestări servicii, lucru care rezultă din hotărârea emisă la 23.11.2007, adoptată de Adunarea Generală extraordinară a asociaţiilor acestei societăţi comerciale.
         Mai mult decât atât, în cadrul societăţii, figura angajată pe postul de director economic o altă persoană, numita M.R., care avea ca atribuţiuni asigurarea întocmirii corecte şi depunerii la termen tuturor declaraţiilor lunare şi situaţiilor periodice, organizare, îndrumarea, conducerea şi controlul activităţii financiar contabile a societăţii, această persoană fiind cea care răspunde, practic, de desfăşurarea tuturor aspectelor legate de derularea operaţiunilor financiar contabile.
         Faptul că inculpatul a fost angajatul acestei societăţi comerciale pe bază de contract de muncă cu începere de la 01.09.2005 şi până la 01.02.2010, când a fost pensionat, conduce la concluzia faptului că acesta a derulat raporturi de muncă cu societatea comercială, limitele desfăşurării acestor raporturi fiind reglementate de Codul Muncii, neputându-i incumba inculpatului sarcini suplimentare în condiţiile în care acestea nu au fost prevăzute în fişa postului şi mai mult decât atât în cadrul societăţii există o altă persoană angajată ce avea atribuţii privind organizarea şi desfăşurarea activităţii pe linie financiar contabilă.
         Că este aşa, o confirmă şi faptul că în cauză nu au fost administrate nici un fel de mijloace de probă din care să rezulte că inculpatul ar fi avut ca atribuţii de serviciu vărsarea sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.
         Este real faptul că în declaraţiile invocate în recursul parchetului, aflate la filele 53-54 dosar urmărire penală, declaraţii date de inculpat la 09.03.2010 şi 30.04.2010, acesta a recunoscut că era angajat ca director operativ al sucursalei, însă aşa cum s-a precizat mai sus, a arătat că intrarea în faliment a societăţii datorită problemelor financiar şi imposibilitatea prelungirii contractului de închiriere au condus la necesitatea schimbării sediului, însă aceste declaraţii nu pot fi apreciate ca o recunoaştere a vinovăţiei de către inculpat, în condiţiile în care, aşa cum am arătat mai sus, inculpatul a precizat în continuarea declaraţiilor că a înştiinţat despre această situaţie reprezentanţii Gărzii Financiare Dâmboviţa, unde s-a prezentat şi a adus la cunoştinţă verbal situaţia învederată, fără a putea prezenta documente deoarece nu le deţinea, acestea fiind deţinute la sediul central din Bucureşti.
         Or, faptul că la finalul acestor declaraţii inculpatul a făcut precizarea că avea cunoştinţă despre faptul că societatea la care era angajat are datorii la bugetul statului, nu poate fi în nici un caz asimilat unei recunoaşteri a vinovăţiei şi cu atât mai mult, nu poate justifica concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care acesta a fost dedus judecăţii.
         Este evident că, existenţa acestor datorii putea fi cunoscută de inculpat din moment ce acesta cunoştea faptul că societatea al cărei angajat este se află în procedura insolvenţei, acesta fiind de altfel şi elementul de bază al procedurii insolvenţei.
         În plus, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, atâta vreme cât sucursala din Târgovişte şi-a desfăşurat activitatea într-un spaţiu închiriat este evident că prin intermediul publicităţii efectuate la Registrul Comerţului, durata expirării contractului de închiriere era opozabilă terţilor, cu atât mai mult organele fiscale putând solicita de la această instituţie toate datele necesare, inclusiv pe cele vizând persoanele cu atribuţiuni financiar contabile, precum şi datele necesare contactării lichidatorului judiciar ce fusese desemnat în cadrul procedurii insolvenţei.
         În condiţiile în care, pe perioada derulării raporturilor sale de muncă inculpatul nu a avut atribuţiuni legate de desfăşurarea operaţiunilor financiar contabile, aspectul învederat  mai sus, nu poate conduce în nici un caz la concluzia vinovăţiei inculpatului, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada întrunirii tuturor elementelor constitutive ale infracţiunilor deduse judecăţii.
Făcând analiza textelor legale  incriminatoare ce constituie obiectul trimiterii în judecată al inculpatului, curtea constată că disp. art.6 din Legea nr.241/2005, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd că este infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.
În acelaşi sens, dispoziţiile art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd că este infracţiunea de evaziune fiscală şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi fapta de sustragere de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate, săvârşită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Or, atâta vreme cât inculpatul nu avea nici un fel de atribuţiuni legale pe linia îndeplinirii obligaţiilor fiscale ale societăţii, făcându-se dimpotrivă dovada contrară în sensul că o altă persoană exercita în fapt şi în drept aceste atribuţii, Curtea constată că nu se poate pune problema antrenării răspunderii penale al inculpatului pentru infracţiunile pentru care acesta a fost dedus judecăţii, practic infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.6 din Legea nr. 241/2005 nefiind comisă de inculpat deoarece acesta nu avea în fapt şi în drept calitatea cerută pentru a deveni subiect activ al acestei infracţiuni şi în egală măsură lipsind în întregime elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art.9 alin.1 lit.f, deci atât latura subiectivă cât şi cea obiectivă, dar mai ales scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, nedovedindu-se prin nici un mijloc de probă că inculpatul ar fi urmărit producerea acestui scop prevăzut anume de lege.
Faţă de considerentele expuse, curtea constată că soluţia dispusă de prima instanţă este legală şi temeinică, nefiind incidente niciunul dintre motivele de recurs invocate de către parchet.
Dimpotrivă, curtea constată că hotărârea cuprinde o amplă motivare atât a situaţiei de fapt, cât şi a tuturor elementelor ce au format convingerea completului de judecată,făcându-se o detaliată analiză a tuturor mijloacelor de probă ce au fundamentat soluţia pronunţată, neexistând nicio contradicţie între motivare şi dispozitiv, prin urmare nefiind incident cazul de casare prevăzut de art.385/9 alin.1 pct.9 C.pr.penală.
Nici cazul de casare prevăzut de art.385/9 alin.1 pct.17/1 C.pr.penală nu poate fi reţinut în speţă, atâta vreme cât din probele administrate reiese cu claritate că prima instanţă nu a făcut o greşită aplicare a legii, ci dimpotrivă a realizat o corectă apreciere a tuturor elementelor decurgând din situaţia de fapt ce au fost în mod judicios corelate şi interpretate prin prisma textelor normative invocate.
Pentru acelaşi raţionament este evident că şi recursul părţii civile este apreciat de asemenea ca nefondat, cu atât mai mult cu cât, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, procedura insolvenţei societăţii comerciale al cărei angajat a fost inculpatul a fost declanşată tot la cererea unui organ fiscal şi anume direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti, procedură în cadrul căreia creanţele pot fi valorificate, aşa încât nu se poate pune problema temeiniciei acţiunii civile exercitată în prezenta cauză.
 
(Judecător Cristina Georgescu)