avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 
Infracţiunea de conflict de interese. Elementele constitutive ale infracţiunii. Rezultat material.

Codul de Procedură Penală. Partea specială.

Codul penal art 253/1 C.p.
Investirea cu formulă executorie a unui contract de către inculpata magistrat judecător faţă de avocatul de le care anterior primise o sumă de bani împrumut nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese prevăzută de art. 253/1 C.p. nefiind întrunită condiţia realizării direct sau indirect, a unui folos material. Dreptul de creanţă astfel obţinut nu constituie un folos material în sensul textului de incriminare. Infracţiunea de conflict de interese constituie o infracţiune de rezultat şi nu de pericol.
 
Cutea de Apel Bacău -Secţia penală, pentru cauze cu minori şi de familie Sentinţa penală nr. 24 din 1 martie 2012
 
Prin rechizitoriul nr. 11/P/2011 din 25.07.2011 al DNA – Serviciul Teritorial Iaşi s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatei U. A., judecător in cadrul Judecătoriei Iaşi – Secţia Civilă, pentru săvârşirea infracţiunilor de: fals in declaraţii, în formă continuată, prevăzută de art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 al. 2 C. pen. şi conflict de interese, prevăzută de art. 2531 C. pen. De asemeni s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a aceleiaşi inculpate pentru săvârşirea infracţiunilor de: „primire de foloase necuvenite”, în formă continuată, prevăzută de art. 256 al. 1 C. pen. raportat la art. 6 si 7 al. 1 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 C. pen. (cincisprezece acte materiale), „fals în declaraţii”, în formă continuată, prevăzută de art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 al. 2 C. pen. (şapte acte materiale), şi „conflict de interese”, prevăzută de art. 253/1 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
 Cu privire la infracţiunea de conflict de interese prevăzută de art. 253/1 C.p., procurorul a reţinut următoarele:
Inculpata U. A. judecător în cadrul Secţiei Civile a Judecătoriei Iaşi după ce a pretins şi a primit, în luna noiembrie 2009, de la avocatul C. M. S., suma de 200 Euro, cu titlu declarat de împrumut, pe care nu i-a restituit în termen de o lună, astfel cum promisese (ci numai după reţinerea sa în prezenta cauză) a judecat cauza civilă cu numărul 13890/245/2010,înregistrată la data de 10.05.2010. În cauză, avocatul C. M. S. solicitase investirea cu formulăexecutorie a unui contract de asistenţă juridică încheiat cu debitorul SC A SRL Iaşi. Învestirea cu formulă executorie era o condiţie „sine qua non” pentru începerea procedurii executării silite a creanţei de 8000 lei reprezentând onorariu avocaţial neachitat, în cauză fiind aplicabilăDecizia Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie nr. 31 din 16 noiembrie 2009, dată in soluţionarea unui recurs in interesul legii.
Inculpata a soluţionat cauza în mod favorabil avocatului, prin încheierea civilă din data de 31.05.2010, tehnoredactată în ziua de 04.06.2010, prin care a admis cererea acestuia şi a dispus investirea cu formulă executorie a contractului de asistenţă juridică, avocatul pornind ulterior procedura executării silite.
În acest mod inculpata a efectuat un act prin care s-a produs un folos patrimonial pentru respectivul avocat, de la care beneficiase anterior de un folos.
Raportat la probatoriul existent la dosarul cauzei, instanţa constată următoarele:
Infracţiunea de conflict de interese constă in „fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură”.
Examinând speţa de faţă prin prisma textului legal de incriminare, instanţa a constatat că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii din următoarele considerente:
Inculpata are, fără îndoială, calitatea de funcţionar public, in sensul art. 147 al. 1 C. pen., cu referire la art. 145 C. pen.
Situaţia premisă a infracţiunii, astfel cum este prevăzută de textul de incriminare, este realizată, întrucât aceasta beneficiase de „un folos”, de natură patrimonială – remiterea de către avocatul C.M.S. a sumei de 200 euro, în luna noiembrie 2009,
Instanţa consideră că nu este întrunită condiţia realizării unui folos material, direct sau indirect faţă de avocatul C. prin actul de serviciu îndeplinit de inculpată. Investirea cu formula executorie de către instanţa de judecata este o condiţie „sine qua non” pentru executarea silită a creanţei ce rezultă din acel contract de asistenţă juridica, însă neputându-l realiza efectiv fără investirea cu formulă executorie a actului.
Atunci când subiecţi activi ai infracţiunii sunt şi magistraţii, nu este însă suficient pentru realizarea infracţiunii să existe un caz de incompatibilitate, fiind necesară dovedirea producerii unui folos material pentru sine, soţ, rudă sau altă persoană cu care s-a aflat într-un raport comercial în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură. A beneficia de servicii sau foloase de orice natură înseamnă că acestea au fost oferite în mod gratuit ori la preţuri preferenţiale. Folosul de orice natură, spre deosebire de cel material, cerut de legiuitor în cuprinsul aceleiaşi norme poate fi şi moral. În speţa de faţă inculpata a pronunţat încheierea amintită după ce a beneficiat de împrumutul cu titlu gratuit şi până la momentul rambursării sumei (care a intervenit abia după reţinerea inculpatei).
În cauza de faţă instanţa constată că prin pronunţarea încheierii din data de 31.05.2010, în dosarul cu numărul 13890/245/2010, nu s-a realizat în mod concret şi efectiv un folos material pentru martorul avocat. Aşa cum arătam investirea cu formulă executorie este doar o etapă în procedura executării silite ori aşa cum reţine şi parchetul martorul avea un drept de creanţă susceptibil de a fi realizat şi nu un „bun” material, aşa cum cere textul legal şi care „să se fi realizat”.
Astfel, din modul cum este reglementată, infracţiunea de conflict de interese este o infracţiune de rezultat material, care în speţă nu s-a produs. Instanţa nu poate reţine susţinerile procurorului care încearcă să acrediteze ideea că dreptul de creanţă poate fi asimilat urmării imediate ca element al laturii obiective a infracţiunii. În cazul infracţiunilor de rezultat, acesta este perceptibil şi trebuie constatat pentru calificarea faptei ca infracţiune. Dealtfel, din declaraţiile martorului avocat C. acesta nu şi-a realizat nici în prezent creanţa întrucât SC A SRL Iaşi a intrat în procedura insolvenţei.
Aşa fiind instanţa nu a mai analizat şi întrunirea laturii subiective a infracţiunii, apreciind că fapta aşa cum a fost descrisă în actul de sesizare nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese sub aspectul laturii obiective, nefiind realizat rezultatul cerut de legiuitor – realizarea folosului material pentru persoana din partea căreia beneficiase anterior de foloase, aşa încât a dispus pentru această infracţiune achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. raportat la 10 lit. d C.p.p.