Incidente ivite în cursul executării. Modificarea măsurilor şi obligaţiilor impuse prin hotărârea de condamnare la pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia. Instanţă competentă.
C. pr. pen.,
art. 461
Contestaţia la executare întemeiată pe
prevederile art. 461 alin. 1 lit. d C. pr. pen. se adresează instanţei de
executare şi nu instanţei de apel care a modificat hotărârea pronunţată în prim
grad.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie
Decizia
penală nr. 198/R/8 martie 2012
Prin sentinţa penală nr.182/28.12.2011 Tribunalul Mureş a respins
ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatorul - condamnat
T.A.F., împotriva deciziei penale nr. 34/A din data de 8 februarie 2011 a
Tribunalului Mureş.
S-a admis cererea aceluiaşi petent-condamnat T.A.F. şi în baza
art. 863 alin. 3 litera b, teza finală, din Codul penal, permite condamnatului
schimbarea domiciliului sau a reşedinţei avute precum şi depăşirea limitei
teritoriale stabilite, în vederea deplasării sale în străinătate pentru găsirea
unui loc de muncă, apoi pentru a desfăşura activitatea lucrativă pe care o
presupune aceasta, cu menţinerea tuturor celorlalte măsuri de supraveghere şi
obligaţii impuse de instanţă.
În baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, a fost
obligat contestatorul să plătească o parte a cheltuielilor judiciare avansate
de stat (ca urmare a respingerii capătului de cerere referitor la contestaţia
la executare), respectiv suma de 15 lei.
Se reţin următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la data de
22 noiembrie 2011, condamnatul T.A.F., a formulat contestaţie la executare.
Contestatorul a solicitat modificarea măsurii de supraveghere
stabilită de instanţa de judecată prin decizia penală nr. 34/A din data de 8
februarie 2011, în condiţiile art. 863 alin. 1 din Codul penal, în sensul de a
se prezenta o dată la trei luni la Serviciul de probaţiune de pe lângă
Tribunalul Mureş, în ziua stabilită în prealabil de acest serviciu, în loc de o
dată la două luni.
A mai solicitat înlăturarea din hotărâre a obligaţiei stabilite de
instanţa de judecată, în condiţiile art. 863 alin. 3 din Codul de procedură
penală, de a nu-şi schimba domiciliul sau reşedinţa în afara teritoriului
ţării, ori modificarea acestei obligaţii în sensul de a i se permite stabilirea
reşedinţei în afara ţării după înştiinţarea instanţei, în situaţia justificată
de găsirea unui loc de muncă.
Contestatorul, în motivare, a arătat că până în prezent a
respectat întru totul aceste măsuri de supraveghere şi obligaţiile impuse de
instanţă, însă începând cu data de 15 noiembrie 2011 a rămas fără loc de muncă
în România, având oferte de muncă din străinătate, respectiv din Germania. În
această situaţie obligaţia de a nu-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în afara
graniţelor ţării a devenit deosebit de împovărătoare, fiind o împiedicare la
executare în sensul art. 461 alin. 1 litera c din Codul de procedură penală,
text de lege pe care, de altfel, şi-a şi întemeiat contestaţia la executare.
S-a mai reţinut că prin sentinţa penală nr. 58 din data de 26
martie 2010 a Judecătoriei Sighişoara pronunţată în dosarul nr. 2.782/308/2009,
contestatorul T.A.F. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu
executare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat în formă continuată.
Prin decizia penală nr. 34/A/2010
Tribunalului Mureş a modificat hotărârea primei instanţe în sensul aplicării
dispoziţiilor art. 863 din Codul penal, dispunând suspendarea sub supraveghere
a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilind
măsuri de supraveghere şi obligaţii în sarcina condamnatului.
Printre măsurile de supraveghere se numără şi aceea conform căreia
condamnatul trebuie să se prezinte o dată la două luni la Serviciul de
probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş, la data fixată în prealabil de acest
serviciu.
Printre obligaţiile pe care trebuie să le respecte condamnatul
este şi aceea de a nu-şi schimba domiciliul sau reşedinţa în afara teritoriului
ţării.
Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 292/R din
data de 4 mai 2011 a Curţii de Apel Tg-Mureş.
Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş, la data de
20 mai 2011 a întocmit Planul de supraveghere al condamnatului pe perioada 4
mai 2011 – 3 mai 2017.
În opinia primei instanţe, în raport cu dispoziţiile legale
menţionate mai sus, contestaţia la executare a condamnatului T.A.F. este
neîntemeiată, motivelor arătate nefiindu-le incident cazul prevăzut de art. 461
alin. 1 litera c din Codul de procedură penală.
Cazul respectiv, potrivit doctrinei şi practicii judiciare
vizează, relativ la existenţa unor nelămuriri cu privire la hotărâre ace se
execută în cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, eventuale
omisiuni ale instanţei privind menţionarea organului care va exercita
executarea sau a datelor la care condamnatul trebuie să se prezinte la acesta,
iar relativ la existenţa unei împiedicări la executare tot în cazul suspendării
sub supraveghere a executării pedepsei, eventuale suspendări ale executării
dispuse în cadrul fostului recurs extraordinar sau al revizuirii (deci cauze
legale de împiedicare la executare) şi nicidecum motive de ordin subiectiv ale
condamnatului, pe care acesta le consideră împiedicări la executare, când, de
fapt, acestea nu reprezintă altcE. decât solicitări de modificare a hotărârii
pe fondul ei, ceea ce se putea realiza doar în căile de atac ordinare.
În schimb, parte a cererii condamnatului poate fi circumscrisă
normei înscrise în art. 863 alin. 3 litera b, teza finală, din Codul penal.
Deşi Tribunalul Mureş nu a preluat integral această normă atunci
când a stabilit în sarcina condamnatului obligaţia de a nu-şi schimba
domiciliul sau reşedinţa avută ori de a nu depăşească limita teritorială
stabilită, decât în condiţiile stabilite de instanţă, totuşi acesta este
conţinutul ei complet. Ca atare, instanţa are posibilitatea, derivată în
special din teza finală a textului, de a stabili condiţiile în care condamnatul
şi-ar putea schimba domiciliul sau reşedinţa avută şi ar putea depăşi limita
teritorială stabilită.
S-a considerat că deşi nu există o dispoziţie legală expresă care
să prevadă procedura de urmat, totuşi, prin existenţa acestei teze finale a
textului de lege, se deschide şi posibilitatea procedurală de a fi soluţionată
o astfel de cerere, precum cea a condamnatului din prezenta cauză, chiar dacă
această cerere nu poate fi circumscrisă cazurilor de contestaţie la executare.
S-a apreciat că, având în vedere
necesităţile de ordin subiectiv şi obiectiv arătate de condamnat în cerere, în
special cea de găsire a unui loc de muncă în străinătate, în condiţiile
economico-sociale actuale din ţară, cererea petentului devine admisibilă, în
caz contrar putându-se ajunge la încălcarea unor drepturi fundamentale ale
acestuia precum dreptul la muncă şi la supunerea sa la suportarea unor
sancţiuni mult mai severe decât pedeapsa ce i s-a aplicat, respectiv punerea sa
în situaţia de nu-şi putea asigura cele necesare traiului.
Ca atare, s-a dispus, în consecinţă.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs
Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi petentul T.A.F..
Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a solicitat respingerea ca
neîntemeiată a contestaţiei la executare formulată de contestator, întrucât
soluţia primei instanţe excede voinţei petentului, adică limitelor investirii
ei.
Petentul a solicitat modificarea hotărârii în sensul de a se
prezenta la Serviciul de Probaţiune o dată la trei luni de zile pentru că va
lucra în Germania cu contract de muncă.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi în limitele investirii,
instanţa de control judiciar va admite recursurile declarate pentru următoarele
considerente:
Petentul a formulat o contestaţie la executare împotriva unei
pedepse aplicate prin sentinţa penală nr.58/26.03.2010 a Judecătoriei
Sighişoara.
Potrivit art.460 Cod procedură penală contestaţia la executare
este dată în competenţa instanţei de executare care este, potrivit art.418 Cod
procedură penală prima instanţă de judecată, în speţă Judecătoria Sighişoara.
Prin urmare, Tribunalul Mureş în mod nelegal a soluţionat această
contestaţie la executare, nefiind competent să o judece.
Ca atare, văzând incidenţa cazului de casare prev. de art.3859 pct.1 Cod procedură penală vom admite recursurile declarate în
baza art.38515 pt.2 lit.c Cod procedură penală, vom casa
integral sentinţa atacată şi vom dispune trimiterea contestaţiei la executare
spre rejudecare la instanţa competentă – Judecătoria Sighişoara.
Notă: Necesitatea, dată de intervenţia după rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare, a unor împrejurări noi, de a modifica măsurile şi
obligaţiile impuse prin hotărârea de condamnare la o pedeapsă privativă de
libertate cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, se
circumscrise cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 461 alin. 1
lit. d C. pr. pen. Chiar dacă aceste măsuri şi obligaţii au fost instituite
prin decizia instanţei de apel, soluţionarea contestaţiei la executare nu cade
în competenţa instanţei de control judiciar, ci în competenţa instanţei de
executare, aşa cum este ea definită de art. 418 C. pr. pen. |