Decizia nr.1470 din 8 noiembrie 2011 a Curţii
Constituţionale
Referitor la aplicarea
dispoziţiilor art.320/1 Cod procedură penală, se constată că prin O.U.G. nr.121
din 22.12.2011 în articolul XI, capitolul Dispoziţii tranzitorii şi finale s-a
decis că, în cauzele aflate în curs de
judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior
intrării în vigoare a Legii nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea
soluţionării proceselor, dispoziţiile
art.320/1 din Codul de procedură penală
se aplică în mod corespunzător la primul termen
cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezente ordonanţe de urgenţă.
Cum
posibilitatea de a beneficia de această
cauză de reducere a pedepsei există în
cauzele aflate în curs de judecată, indiferent de faza în care se află
judecarea procesului penal, rezultă că
motivele invocate de contestator nu se
încadrează în niciuna din situaţiile
prevăzute de art.461 Cod procedură penală, iar dispoziţiile art.320/1
Cod procedură penală introduse prin Legea nr.202/2010 nu sunt incidente în
cauză.
(Decizia penală NR.394/R din data de 03 mai
2012)
Prin sentinţa penală nr. 39 din 21
martie 2012, Tribunalul Vâlcea, a respins ca neîntemeiată contestaţia la
executare formulată de contestatorul - condamnat .,
împotriva sentinţei penale nr. 7/29 ianuarie 2003 pronunţată de
Tribunalul Vâlcea.
Pentru
a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că motivele invocate de
contestator nu se încadrează în niciuna din situaţiile prevăzute de art.461 Cod
procedură penală, pentru că dispoziţiile art.3201 Cod procedură penală introdus prin Legea nr.
202/2010 nu sunt incidente în cauză.
Prin
decizia penală nr.394/R din 3 mai 2012, Curtea de Apel Piteşti, a respins, ca
nefondat, recursul contestatorului – condamnat reţinând următoarele:
Prin
sentinţa penală nr.7/ din 20.01.2003, rămasă definitivă prin respingerea
recursului, Tribunalul a condamnat pe contestator la pedeapsa închisorii pentru
infracţiunea de înşelăciune.
Sentinţa
a fost menţinută prin decizia nr.159/A/10.06.2003 pronunţată de Curtea de Apel
Piteşti şi rămasă definitivă prin respingerea recursului declarat împotriva
deciziei penale a Curţii de Apel Piteşti de către ÎCCJ.
Referitor
la aplicarea dispoziţiilor art.320/1 Cod procedură penală, se constată că prin
O.U.G. nr.121 din 22.12.2011 în articolul XI, capitolul Dispoziţii tranzitorii
şi finale s-a decis că, în cauzele
aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă
începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010 privind unele măsuri
pentru accelerarea soluţionării
proceselor, dispoziţiile art.320/1
din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător la primul
termen cu procedură completă imediat
următor intrării în vigoare a prezente
ordonanţe de urgenţă.
Cum
posibilitatea de a beneficia de această
cauză de reducere a pedepsei există în
cauzele aflate în curs de judecată, indiferent de faza în care se află
judecarea procesului penal, rezultă că
motivele invocate de contestator nu se
încadrează în niciuna din situaţiile
prevăzute de art.461 Cod procedură penală, iar dispoziţiile art.320/1
Cod procedură penală introduse prin Legea nr.202/2010 nu sunt incidente în cauză.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile
Deciziei nr.1470 din 8 noiembrie 2011, instanţa constituţională constatând că
art.320 /1 din Codul de procedură penală este neconstituţional în măsura în
care nu permite aplicarea legii penale
mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi
care continuă să fie judecate sub legea
nouă, până la rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare. Acest fapt ţine de respectarea principiului
securităţii raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluţia dată în mod definitiv oricărui
litigiu de către instanţe să nu mai poată fi supusă judecării.
