Incadrarea în grupe de munca.Reglementare.Procedura.Probe.
Ordinul
nr.50/1990, art. 1
Decretul nr.247/1977, art.2 alin.2 lit.a
Simpla existenţă a condiţiilor
grele de muncă într-un
sector de activitate nu este un
motiv pentru acordarea automată a grupei
I de muncă, ci pentru aceasta trebuie urmată
procedura prevăzută de Ordinul nr.50/1990.
Grupele de muncă nu pot fi acordate pentru orice funcţie, prin
adăugare la cele expres prevăzute în anexele
Ordinului nr.50/1990 care a
suferit în timp completări şi modificări.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia I Civilă,
Decizia civilă nr. 770 din 28 februarie 2012.
Prin acţiunea civilă înregistrata sub nr. 4238/105/2010, reclamanţii V. V., P. C.
şi V. G. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi U.M.
01934 B., solicitând instantei ca prin
hotărârea ce se va pronunţa
să se constate că în perioadele menţionate expres în acţiune au lucrat
efectiv, în procent de 100 %, din
programul de lucru, în locuri de muncă, în condiţii care se încadrează în grupa a-I-a de muncă
şi obligarea pârâtei la efectuarea
cuvenitelor menţiuni în carnetele de muncă ale reclamanţilor.
În motivarea acţiunii,
reclamanţii au arătat că în perioadele menţionate în acţiune au avut calitatea
de salariaţi în cadrul pârâtei, îndeplinind diferite funcţii şi au lucrat
efectiv 100 % din program în secţii cuprinse în grupa a-I-a de muncă, deoarece
în secţiile în care au lucrat se foloseau materii prime care prin prelucrare
emanau substanţe radioactive, noxe şi gaze toxice, fiindu-le aplicabile
prevederile art. 1 din HG nr. 559/1990 şi ale Ordinului nr. 50/1990 emis de
Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
Pârâtul a formulat
întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii întrucât reclamanţii nu
se încadrează în grupa de muncă solicitată.
În cauză s-au administrat
proba cu acte şi proba cu expertiză specialitatea salarizare –normare.
Prin
sentinţa civilă nr. 2447, Tribunalul Prahova a admis, în parte, acţiunea
precizată şi a constatat că reclamanţii beneficiaza de grupa a I-a de muncă, în procent de
100% în
perioadele menţionate expres în cuprinsul raportului de expertiză
întocmit de expertul specialitatea
salarizare-normare, parte integrantă din prezenta sentinţă.
Prin aceeaşi sentinţă s-a
dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii formulată de reclamanţi
privind rectificarea carnetelor de muncă.
Tribunalul a reţinut că potrivit
raportului de expertiza efectuat în cauză de
expertul specialitatea salarizare-normare, cărţilor de muncă existente
la dosar, proceselor verbale, extraselor,
reclamanţii, având diferite funcţii în cadrul pârâtului, şi-au desfaşurat activitatea în
perioadele menţionate expres în cuprinsul raportului de expertiză în mediu
toxic, în condiţii dăunătoare, grele, vătămătoare, periculoase pentru
organismul uman, încadrându-se în categoria activităţilor reglementate de
Ordinul nr. 50/1990, Legea nr. 226/2006 şi Ordinul nr. 572/2006, ceea ce
înseamnă că au lucrat efectiv în locuri de muncă care se încadrează în grupa a
I-a de muncă, în procent de 100 %.
Potrivit Ordinului 50/1990
„ beneficiază de încadrarea în grupele I şi II, potrivit celor menţionate, fără
limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri,
subingineri, maiştrii, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii,
controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care
lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele 1 şi
2”.
De asemenea, dispoziţiile
art. 2 din Legea nr. 226/2006, Ordinul nr. 572/2006, stipulează că sunt
asimilate stagiului de cotizare în condiţii speciale perioadele de timp
anterioare intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 în care asiguraţii şi-au
desfăşurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna
respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în
grupa I de muncă şi care potrivit legii sunt încadrate în condiţii
speciale.
Aşadar, din analiza
probelor administrate în cauză, reiese că instalaţiile, locurile de muncă unde au lucrat reclamanţii sunt cuprinse în anexa la H.G. nr. 559/1990, art. 1 şi
respectiv pct.13 din H.G. nr. 456/1990, art. 1 pct. 21, precum şi în categoria
situaţiilor reglementate de Legea nr. 226/2006, Ordinul nr. 572/2006, ceea ce
înseamnă că în perioadele menţionate expres în cuprinsul raportului de
expertiză au lucrat efectiv în locuri de muncă care se încadrează în grupa
a-I-a de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru.
Apărările pârâtei, în
sensul că reclamantii nu ar beneficia de grupa a-I-a de muncă, în condiţiile în care
funcţiile pe care le-au îndeplinit nu fac parte din categoria
meseriilor care se înscriu în cadrul acestor grupe prevăzute de normele legale sus-menţionate, iar locurile de munca în care şi-au desfăşurat
activitatea reclamanţii nu s-ar încadra în categoria celor beneficiare de grupa a I-a de
muncă, nu pot fi avute în vedere,
întrucat din cuprinsul raportului de
expertiza salarizare normare, efectuat în cauză, coroborat cu toate actele
depuse la dosar, reiese cu certitudine că reclamanţii au desfăşurat activitate
efectiv în locurile de muncă care se încadrează în categoria celor prevăzute de normele legale sus-menţionate
pentru acordarea grupei a I-a de muncă.
Împotriva sentinţei
pronunţată de instanţa de fond au declarat recurs pârâţii sustinand
că instanta de fond în mod greşit a
achiesat la concluziile raportului de expertiză
întocmit de expertul specialitatea normare-salarizare.
Arată că Ordinul nr.
50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, ativităţilor şi categoriilor
profesionale cu condiţii deosebite care
se încadrează în grupele de I şi II de muncă în vederea pensionării prevede la art. 5, existenţa condiţiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe
trebuie să rezulte din determinările de
noxe efectuate de către organele Ministerului Sănătăţii sau de
laboratoarele proprii ale unităţii.
La pct. 6 ordinul prevede
că, nominalizarea persoanelor care
se încadrează în grupele I şi II de muncă, se face de către conducerea unităţilor
împreună cu sindicatele libere din
unităţi, ţinându-se seamă de condiţiile de muncă concrete în care îşi
desfăşoară activitatea persoanele respective.
La punctul 5 al Ordinului
nr. 50/1990 se prevede că încadrarea în grupele I şi II de muncă se face proporţional
cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe de
muncă cu condiţia ca persoanele
respective să lucreze în aceste locuri
cel puţin 50% din programul de
lucru pentru grupa I a şi respectiv 70%
pentru grupa a II a de muncă .
Arată recurenţii că la pct.
15 se prevede că: dovedirea perioadelor de
activitate desfăşurate în locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II
de muncă în vederea pensionării, se face pe baza înregistrărilor acestora
în carnetul de muncă, conform
metodologiei de completare a acestuia stabilitze de Ministerul Muncii şi Ocrotirii Sociale.
Susţin aceştia că pentru
punerea în aplicare a Ordinului nr. 50/1990 la data de 2.10.1990 la
UM 01394 Bucov s-a întrunit comisia stabilită prin OZU nr.
204/3.10.1990 pentru a analiza şi a încadra personalul civil în grupele de
muncă I şi II.
La sfârşitul acestei
activităţi s-a încheiat procesul-verbal nr. 845 din data de 3.10.1990 în care
funcţiile pe care erau încadraţi reclamanţii nu au fost nominalizate,
deoarece nu întruneau condiţiile
prevăzute la punctele 5, 6 şi 7 ale Ordinului nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă,
ativităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de
muncă în vederea pensionării.
Procesul-verbal nr. 845/1990
a fost înscris în Ordinul de zi
nr. 209/1990.
Activitatea desfăşurată de
reclamanţi nu este nominalizată în anexele
1 şi 2 ale Ordinului nr. 50/1990
şi nici în cele ale Ordinului nr. 125/1990 ca făcând parte din activităţile
care beneficiază de grupe de muncă.
În ciuda acestui fapt
expertul a ajuns la concluzia că, condiţiile existente la locul de muncă al reclamanţilor, prezenţa în
mediul de muncă a noxelor profesionale
peste limitele admisibile, răspunsul organismului la agresiunea noxei
profesionale, dovedesc că aceştia îndeplinesc
dispoziţiile Ordinului nr. 50/1990, republicat, pentru încadrarea în grupa I de
muncă, conform Anexei 1 poziţia 75, prestând la
locul de muncă inclus în această grupă o
proporţie de 100% din programul de lucru.
Mai arată recurenţii că,
deşi au formulat obiecţiuni la raportul
de expertiză întocmit în cauză, prin
care au arătat că, concluzia expertului este
greşită deoarece pct. 75 din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 50/1990 statuează că personalul civil din
Ministerul Apărării Naţionale care
lucrează la locurtile de muncă sau la activităţile încadrate în grupa I
şi a II de muncă, conform Decretului nr. 247/1977, beneficiază
de grupa de muncă aprobată pentru
cadrele militare, instanţa a respins aceste obiecţiuni pentru ca apoi
să-şi însuşească părerea expertului şi să-şi întemeieze soluţia pe un temei de
drept greşit.
Consideră că pentru a se
ajunge la o concluzie corectă era suficient ca expertul să lectureze numai Decretul nr. 247/1977 şi ar fi
constatat că un strungar, un turnător şi un
lăcătuş construcţii metalice dintr-o unitate de reparaţii tehnică din
Ministerul Apărării Naţionale nu se regăsesc printre personalul specificat la
art. 2 alin. 2 pct. A sau alin. 3 pct. A.
Astfel, potrivit art. 2
alin. 2 pct. A sau alin. 3 pct. A din Decretul nr. 247/1977 în grupa I de muncă
se încadrează cu caracter permanent:
- personalul care execută
tunele, galerii, deschideri de mine, precum şi orice alte lucrări în subteran;
- personalul care execută
prelucrarea materialelor radioactive;
- scafandrii şi
chesionerii;
- personalul de pe
platformele de foraj marin;
- personalul ambarcat pe
nave purtătoare de rachete sau torpile…..;
- personalul navigant din
aviaţia militară….
Arată că încadrarea
intimaţilor-reclamanţi la punctul 75 din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 50/1990 nu
are nicio legătură cu activitatea desfăşurată de aceştia, această încadrare
făcându-se în mod eronat.
Referitor la interpretarea
Buletinelor de determinări de
toxicologie în mediul de muncă emise de către Inspectoratul de Poliţie Sanitară
şi Medicină Preventivă Prahova sau a celor emise de structura de specialitate
din cadrul Ministerului arată că, după intrarea în vigoare a Ordinului nr.
50/1990, unitatea a consemnat în ordinul de zi atât locurile de muncă care se
încadrează în grupa I şi II de muncă cât şi personalul care desfăşoară activităţi în aceste locuri.
De asemenea,consideră
recurentul că unitatea a respectat prevederile pct. 5 al Ordinului nr. 50/1990
deoarece pentru determinarea condiţiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe, unitatea a solicitat Inspectoratului
de Poliţie Sanitară şi Medicină Preventivă Prahova să determine aceste noxe.
Astfel, potrivit
Buletinului de determinări de toxicologie sanitară în mediul de muncă nr.
3043/1998 emis de Inspectoratul de Poliţie Sanitară şi Medicină Preventivă
Prahova nu s-au înregistrat depăşiri de noxe.
Susţin că, potrivit acestor
buletine de determinare a noxelor depuse la dosar nu s-au constatat depăşiri
ale cotelor admise ale valorilor, iar
dacă s-au constatat depăşiri ale acestor cote la unele locuri de muncă, spre
exemplu la bancul de rodaj, personalul care îşi desfăşura activitatea la acele locuri de muncă a fost încadrat conform
prevederilor legale în grupa a II a de muncă.
Astfel, consideră că
activitatea desfăşurată de intimaţii-reclamanţi în funcţiile de sudor electric,
lăcătuş nu se încadrează în grupa a II a de muncă, deoarece nu sunt prevăzute
în anexele Ordinului nr. 50/1990.
De asemenea, mai arată
recurenţii că sporurile acordate conform art. 8 lit. c din HG nr. 281/1993
privind salarizarea personalului din unităţile bugetare au recompensat munca
desfăşurată de reclamanţi în condiţii apropiate de condiţiile grele şi vătămătoare care se încadrează în grupe de muncă.
Totodată, arată că nu este
corect faptul ca personalul care, într-adevăr a lucrat permanent în locurile de
muncă unde nivelul noxelor era depăşit să fie defavorizat şi toţi angajaţii şi
foştii angajaţi să fie încadraţi pe această cale în grupele I şi II de muncă.
Examinând sentinţa recurată, Curtea a constatat că
recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Acordarea grupelor de
muncă a fost reglementată prin Ordinul nr.50/1990, cu
modificările ulterioare, în vigoare
până la intrarea în vigoare a
Legii nr.19/2000 care l-a abrogat.
Locurile de muncă, activităţile şi categoriile
profesionale cu condiţii
deosebite care se încadrează în
grupele I şi II de muncă
în vederea pensionării sunt prevăzute în mod
expres în acest Ordin.
Potrivit art.1 din Ordinul
nr.50/1990, în grupa I de muncă se
încadrează locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale
cuprinse în anexa
nr.1.
În speţă
reclamanţii-intimaţi sunt foşti
salariaţi ai recurentei UM 01394 Bucov care au exercitat diverse
funcţii, respectiv turnător formator,
sudor şi lăcătuş montator .
Instanţa de fond şi-a
însuşit pe deplin
concluziile raportului de
expertiză contabilă, fără temei legal însă, neavând în vedere următoarele aspecte :
Coroborând
dispoziţiile pct.2 şi 3 din
Ordinul nr.50/1990 se constată că încadrarea
în grupa I sau a II-a de
muncă este condiţionată de prestarea
activităţii la locurile de muncă şi
activităţile prevăzute, în anexele 1
şi 2.
În
mod eronat raportul de expertiză întocmit în
faţa instanţei de fond
încadrează activitatea
reclamanţilor intimaţi la pct.75
din anexa nr.1 a Ordinului
nr.50/1990 care statuează că „
personalul civil din Ministerul Apărării
Naţionale care lucrează la locurile de
muncă sau activităţile încadrate în
grupa I sau II de muncă, conform Decretului nr.247/1977
beneficiază de grupa de muncă aprobată pentru cadrele militare”.
Aceasta întrucât , potrivit
art.2 alin.2 lit.A din Decretul nr.247/1977 privind încadrarea în grupa I de muncă se
încadrează cu caracter permanent personalul care execută tunele, galerii,
deschideri de mine, precum şi
orice alte lucrări în subteran; personalul care execută prelucrarea materialelor radioactive; scafandrii şi chesionerii; personalul de pe platformele de foraj
marin, personalul ambarcat pe nave
purtătoare de rachete sau torpile; persoanlul navigant din aviaţia militară, etc.”
Ori, niciunul dintre
cei trei reclamanţi-intimaţi nu au
lucrat în astfel de locuri de muncă şi
nici nu au prestat activităţile enumerate.
Este adevărat că
reclamanţii-intimaţi au lucrat în
condiţii grele de muncă, fapt confirmat şi de
înscrisurile depuse în recurs ( filele
29-35), pentru care au beneficiat de sporuri la salariu pentru condiţii grele, condiţii vătămătoare.
Dar simpla
existenţă a condiţiilor grele
de muncă într-un sector de
activitate nu este un motiv pentru
acordarea automată a grupei I
de muncă, ci pentru aceasta trebuie
urmată procedura prevăzută de
Ordinul nr.50/1990.
Grupele de muncă nu pot fi
acordate pentru orice funcţie, prin adăugare
la cele expres prevăzute în
anexele Ordinului nr.50/1990 care a suferit în timp completări şi
modificări.
Buletinele de determinări
de toxicologie sanitară, prin ele însele, nu sunt suficiente pentru încadrarea
reclamanţilor-intimaţi în grupa I de muncă, aceasta cu atât mai mult
cu cât unitatea angajatoare şi-a îndeplinit
obligaţia de a
stabili, în considerarea şi aplicarea
Ordinului nr.50/1990 categoriile de personal
civil ce urmau a fi
încadrate, urmare a locurilor de mncă în care îşi desfăşurau activitatea
şi a funcţiei exercitate în grupe de muncă
( procesul verbal nr.845/3.10.1990).
Memoriul tehnic privind
acordarea grupei de muncă înregistrat sub nr. A
1099/15.07.1999 propune acordarea grupei a II-a de muncă pentru locurile de muncă din halele de producţie, iar adresa
nr.A 1242/20.10.1999 reprezintă doar un
răspuns la memoriul mai sus-menţionat care nu confirmă, în nici un caz,
dreptul reclamanţilor-intimaţi la
grupa I de muncă, astfel cum
aceştia solicită.
Pentru considerentele mai
sus menţionate, Curtea, văzând
dispoziţiile art.312 alin.2
şi 3 Cod proc.civ., a admis recursul, a modificat în tot sentinţa recurată şi a respins în totalitate acţiunea precizată ca neîntemeiată.
