avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Incadrarea în grupe de munca.Reglementare.Procedura.Probe.
 
 
Ordinul nr.50/1990, art. 1
 Decretul nr.247/1977, art.2 alin.2 lit.a
 
Simpla  existenţă a  condiţiilor  grele  de muncă  într-un  sector de  activitate nu este un motiv pentru  acordarea automată a  grupei  I  de  muncă, ci pentru aceasta trebuie urmată procedura prevăzută de  Ordinul  nr.50/1990.
Grupele de muncă nu pot fi acordate pentru orice funcţie, prin adăugare  la cele expres prevăzute  în anexele  Ordinului nr.50/1990  care a suferit în timp completări şi modificări.
 
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia I Civilă,
Decizia civilă nr. 770 din 28 februarie 2012.
 
Prin acţiunea  civilă înregistrata sub  nr. 4238/105/2010, reclamanţii V. V., P. C. şi V. G. au  chemat în judecată pe pârâţii  Ministerul Apărării Naţionale şi U.M. 01934  B., solicitând instantei ca prin hotărârea ce  se va  pronunţa  să se constate că în perioadele menţionate expres în acţiune au lucrat efectiv, în procent de  100 %, din programul de lucru, în locuri de muncă, în condiţii   care se încadrează în grupa a-I-a de muncă şi  obligarea pârâtei la efectuarea cuvenitelor menţiuni în carnetele de muncă ale reclamanţilor.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că în perioadele menţionate în acţiune au avut calitatea de salariaţi în cadrul pârâtei, îndeplinind diferite funcţii şi au lucrat efectiv 100 % din program în secţii cuprinse în grupa a-I-a de muncă, deoarece în secţiile în care au lucrat se foloseau materii prime care prin prelucrare emanau substanţe radioactive, noxe şi gaze toxice, fiindu-le aplicabile prevederile art. 1 din HG nr. 559/1990 şi ale Ordinului nr. 50/1990 emis de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii întrucât reclamanţii nu se încadrează în grupa de muncă solicitată.
În cauză s-au administrat proba cu acte şi proba cu expertiză specialitatea  salarizare –normare.
         Prin sentinţa civilă nr. 2447, Tribunalul Prahova a admis, în parte, acţiunea precizată şi a constatat că reclamanţii beneficiaza  de grupa a I-a de muncă, în procent de 100%  în  perioadele menţionate expres în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expertul specialitatea  salarizare-normare, parte integrantă din prezenta sentinţă.
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii formulată de reclamanţi privind  rectificarea carnetelor  de muncă.
         Tribunalul a reţinut că potrivit raportului de expertiza efectuat în cauză de  expertul specialitatea salarizare-normare, cărţilor de muncă existente la dosar, proceselor verbale, extraselor,  reclamanţii, având diferite funcţii în cadrul  pârâtului, şi-au desfaşurat activitatea în perioadele menţionate expres în cuprinsul raportului de expertiză în mediu toxic, în condiţii dăunătoare, grele, vătămătoare, periculoase pentru organismul uman, încadrându-se în categoria activităţilor reglementate de Ordinul nr. 50/1990, Legea nr. 226/2006 şi Ordinul nr. 572/2006, ceea ce înseamnă că au lucrat efectiv în locuri de muncă care se încadrează în grupa a I-a de muncă, în procent de 100 %.
Potrivit Ordinului 50/1990 „ beneficiază de încadrarea în grupele I şi II, potrivit celor menţionate, fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiştrii, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele 1 şi 2”.
De asemenea, dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 226/2006, Ordinul nr. 572/2006, stipulează că sunt asimilate stagiului de cotizare în condiţii speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 în care asiguraţii şi-au desfăşurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de muncă şi care potrivit legii sunt încadrate în condiţii speciale. 
Aşadar, din analiza probelor administrate în cauză, reiese că instalaţiile, locurile de muncă  unde au lucrat  reclamanţii sunt cuprinse în anexa la H.G. nr. 559/1990, art. 1 şi respectiv pct.13 din H.G. nr. 456/1990, art. 1 pct. 21, precum şi în categoria situaţiilor reglementate de Legea nr. 226/2006, Ordinul nr. 572/2006, ceea ce înseamnă că în perioadele menţionate expres în cuprinsul raportului de expertiză au lucrat efectiv în locuri de muncă care se încadrează în grupa a-I-a  de muncă, în procent de 100 %  din programul de lucru.
Apărările pârâtei, în sensul că  reclamantii nu ar  beneficia de grupa a-I-a  de muncă, în condiţiile  în care  funcţiile pe care le-au îndeplinit nu fac parte  din categoria  meseriilor care se înscriu în cadrul acestor grupe prevăzute de  normele legale sus-menţionate, iar  locurile de munca în care şi-au desfăşurat activitatea reclamanţii nu s-ar încadra în categoria  celor beneficiare de grupa a I-a de muncă,  nu pot fi avute în vedere, întrucat  din cuprinsul raportului de expertiza salarizare normare, efectuat în cauză, coroborat cu toate actele depuse la dosar, reiese cu certitudine că reclamanţii au desfăşurat activitate efectiv  în locurile de muncă   care se încadrează  în categoria celor  prevăzute de normele legale sus-menţionate pentru acordarea  grupei a I-a  de muncă.
         Împotriva   sentinţei    pronunţată de instanţa de fond au declarat recurs pârâţii sustinand că  instanta de fond în mod greşit a achiesat la concluziile raportului de expertiză  întocmit de expertul specialitatea normare-salarizare.
Arată că Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, ativităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite  care se încadrează în grupele de I şi II de muncă în vederea pensionării  prevede la art. 5, existenţa condiţiilor  deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie  să rezulte din determinările de noxe  efectuate de către  organele Ministerului Sănătăţii sau de laboratoarele proprii ale unităţii.
La pct. 6 ordinul prevede că, nominalizarea  persoanelor care se  încadrează  în grupele I şi II de muncă,  se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele  libere din unităţi, ţinându-se seamă de condiţiile de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective.
La punctul 5 al Ordinului nr. 50/1990 se prevede că încadrarea în grupele I şi II de muncă se face  proporţional  cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe de muncă  cu condiţia ca persoanele respective să lucreze  în aceste locuri cel puţin  50% din programul de lucru  pentru grupa I a şi respectiv 70% pentru grupa a II a de muncă .
Arată recurenţii că la pct. 15 se prevede că: dovedirea perioadelor de  activitate desfăşurate în locurile de muncă şi activităţile   ce se încadrează în grupele  I şi II  de muncă în vederea pensionării, se face pe baza înregistrărilor acestora în carnetul  de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilitze  de Ministerul Muncii şi Ocrotirii Sociale.
Susţin aceştia că pentru punerea în aplicare a Ordinului nr. 50/1990 la data de 2.10.1990  la UM 01394 Bucov s-a întrunit comisia stabilită prin OZU nr. 204/3.10.1990 pentru a analiza şi a încadra personalul civil în grupele de muncă I şi II.
La sfârşitul acestei activităţi s-a încheiat procesul-verbal nr. 845 din data de 3.10.1990 în care funcţiile pe care erau încadraţi reclamanţii nu au fost nominalizate, deoarece  nu întruneau condiţiile prevăzute la punctele 5, 6 şi 7 ale Ordinului nr. 50/1990  pentru precizarea locurilor de muncă, ativităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite  care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării.
Procesul-verbal  nr. 845/1990  a fost înscris  în Ordinul de zi nr. 209/1990.
Activitatea desfăşurată de reclamanţi nu este nominalizată în anexele  1 şi 2  ale Ordinului nr. 50/1990 şi nici în cele ale Ordinului nr. 125/1990 ca făcând parte din activităţile care beneficiază de grupe de muncă.
În ciuda acestui fapt expertul a ajuns la concluzia că, condiţiile existente la  locul de muncă al reclamanţilor, prezenţa în mediul de muncă a noxelor profesionale  peste limitele admisibile, răspunsul organismului la agresiunea noxei
profesionale, dovedesc că aceştia îndeplinesc dispoziţiile Ordinului nr. 50/1990, republicat, pentru încadrarea în grupa I de muncă, conform Anexei 1 poziţia 75, prestând la  locul de muncă inclus în această grupă o  proporţie de 100% din programul de lucru.
Mai arată recurenţii că, deşi  au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză,  prin care au arătat că, concluzia expertului este  greşită deoarece pct. 75 din Anexa nr. 1 a Ordinului  nr. 50/1990 statuează că personalul civil din Ministerul Apărării Naţionale care  lucrează la locurtile de muncă sau la activităţile încadrate în grupa I şi a II  de muncă,  conform Decretului nr. 247/1977, beneficiază de grupa de muncă aprobată pentru  cadrele militare, instanţa a respins aceste obiecţiuni pentru ca apoi să-şi însuşească părerea expertului şi să-şi întemeieze soluţia pe un temei de drept greşit.
Consideră că pentru a se ajunge la o concluzie corectă era suficient ca expertul să lectureze  numai Decretul nr. 247/1977 şi ar fi constatat că un strungar, un turnător şi un  lăcătuş construcţii metalice dintr-o unitate de reparaţii tehnică din Ministerul Apărării Naţionale nu se regăsesc printre personalul specificat la art. 2 alin. 2 pct. A sau alin. 3 pct. A.
Astfel, potrivit art. 2 alin. 2 pct. A sau alin. 3 pct. A din Decretul nr. 247/1977 în grupa I de muncă se încadrează cu caracter permanent:
- personalul care execută tunele, galerii, deschideri de mine, precum şi orice alte lucrări în subteran;
- personalul care execută prelucrarea materialelor radioactive;
- scafandrii şi chesionerii;
- personalul de pe platformele de foraj marin;
- personalul ambarcat pe nave purtătoare de rachete sau torpile…..;
- personalul navigant din aviaţia militară….
Arată că încadrarea intimaţilor-reclamanţi la punctul 75 din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 50/1990 nu are nicio legătură cu activitatea desfăşurată de aceştia, această încadrare făcându-se în mod eronat.
Referitor la interpretarea Buletinelor de determinări  de toxicologie în mediul de muncă emise de către Inspectoratul de Poliţie Sanitară şi Medicină Preventivă Prahova sau a celor emise de structura de specialitate din cadrul Ministerului arată că, după intrarea în vigoare a Ordinului nr. 50/1990, unitatea a consemnat în ordinul de zi atât locurile de muncă care se încadrează în grupa I şi II de muncă cât şi personalul care desfăşoară  activităţi în aceste locuri.
De asemenea,consideră recurentul că unitatea a respectat prevederile pct. 5 al Ordinului nr. 50/1990 deoarece pentru determinarea condiţiilor deosebite la locurile de muncă  cu noxe, unitatea a solicitat Inspectoratului de Poliţie Sanitară şi Medicină Preventivă Prahova să determine aceste noxe.
Astfel, potrivit Buletinului de determinări de toxicologie sanitară în mediul de muncă nr. 3043/1998 emis de Inspectoratul de Poliţie Sanitară şi Medicină Preventivă Prahova nu s-au înregistrat depăşiri de noxe.
Susţin că, potrivit acestor buletine de determinare a noxelor depuse la dosar nu s-au constatat depăşiri ale cotelor admise ale  valorilor, iar dacă s-au constatat depăşiri ale acestor cote la unele locuri de muncă, spre exemplu la bancul de rodaj, personalul care îşi desfăşura activitatea la  acele locuri de muncă a fost încadrat conform prevederilor legale în grupa a II a de muncă.
Astfel, consideră că activitatea desfăşurată de intimaţii-reclamanţi în funcţiile de sudor electric, lăcătuş nu se încadrează în grupa a II a de muncă, deoarece nu sunt prevăzute în anexele Ordinului nr. 50/1990.
De asemenea, mai arată recurenţii că sporurile acordate conform art. 8 lit. c din HG nr. 281/1993 privind salarizarea personalului din unităţile bugetare au recompensat munca desfăşurată de reclamanţi în condiţii apropiate de condiţiile grele şi vătămătoare  care se încadrează în grupe de muncă.
Totodată, arată că nu este corect faptul ca personalul care, într-adevăr a lucrat permanent în locurile de muncă unde nivelul noxelor era depăşit să fie defavorizat şi toţi angajaţii şi foştii angajaţi să fie încadraţi pe această cale în grupele I şi II de muncă.
Examinând sentinţa recurată, Curtea a constatat că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Acordarea  grupelor de  muncă a fost reglementată prin Ordinul nr.50/1990,  cu  modificările ulterioare,  în  vigoare  până la intrarea  în vigoare a Legii nr.19/2000 care l-a  abrogat. Locurile de muncă, activităţile şi categoriile  profesionale cu condiţii  deosebite care se încadrează  în grupele I  şi II  de muncă  în vederea  pensionării sunt prevăzute  în mod  expres în  acest Ordin.
Potrivit art.1 din Ordinul nr.50/1990,  în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cuprinse  în  anexa  nr.1.
În speţă reclamanţii-intimaţi sunt foşti  salariaţi ai recurentei  UM  01394 Bucov care au exercitat diverse funcţii, respectiv turnător formator,  sudor  şi lăcătuş montator .
Instanţa de fond  şi-a  însuşit pe deplin  concluziile  raportului  de  expertiză contabilă, fără temei legal însă, neavând în vedere  următoarele aspecte  :
Coroborând dispoziţiile  pct.2 şi 3  din  Ordinul nr.50/1990 se  constată că  încadrarea  în grupa I  sau a  II-a de  muncă este condiţionată de prestarea  activităţii  la locurile  de muncă şi  activităţile  prevăzute,  în  anexele  1  şi  2.
         În mod eronat raportul  de expertiză  întocmit în  faţa instanţei  de  fond  încadrează activitatea  reclamanţilor intimaţi la pct.75  din anexa  nr.1 a  Ordinului  nr.50/1990 care statuează  că „ personalul  civil din Ministerul Apărării Naţionale care lucrează la  locurile de muncă sau activităţile încadrate  în grupa I  sau II  de muncă, conform Decretului nr.247/1977 beneficiază de grupa de muncă aprobată pentru cadrele militare”.
         Aceasta întrucât , potrivit  art.2  alin.2 lit.A  din Decretul nr.247/1977  privind încadrarea în grupa I de muncă se încadrează cu caracter permanent personalul care execută tunele,  galerii,  deschideri de mine, precum  şi orice  alte lucrări  în subteran; personalul care execută  prelucrarea materialelor radioactive;  scafandrii şi chesionerii;  personalul de pe platformele de foraj marin,  personalul ambarcat pe nave purtătoare  de rachete  sau torpile; persoanlul navigant  din aviaţia militară,  etc.”
Ori, niciunul dintre cei  trei reclamanţi-intimaţi nu au lucrat  în astfel de locuri de muncă şi nici nu au prestat activităţile enumerate.
Este adevărat că reclamanţii-intimaţi  au lucrat în condiţii  grele  de muncă, fapt confirmat  şi  de înscrisurile  depuse în recurs  ( filele  29-35), pentru  care au beneficiat  de sporuri la salariu pentru condiţii  grele, condiţii vătămătoare.
Dar  simpla  existenţă a  condiţiilor  grele  de muncă  într-un  sector de  activitate nu este un motiv pentru  acordarea automată a  grupei  I  de  muncă, ci pentru aceasta trebuie urmată procedura prevăzută de  Ordinul  nr.50/1990.
Grupele de muncă nu pot fi acordate pentru orice funcţie, prin adăugare  la cele expres prevăzute  în anexele  Ordinului nr.50/1990  care a suferit în timp completări şi modificări.
Buletinele de determinări de toxicologie sanitară, prin ele însele, nu sunt suficiente pentru  încadrarea  reclamanţilor-intimaţi  în  grupa I de muncă, aceasta cu atât mai mult cu  cât unitatea  angajatoare şi-a  îndeplinit  obligaţia  de  a  stabili,  în considerarea şi aplicarea Ordinului nr.50/1990 categoriile de personal  civil ce  urmau a  fi  încadrate, urmare a locurilor de mncă în care îşi desfăşurau activitatea şi a funcţiei exercitate în grupe de muncă  ( procesul  verbal  nr.845/3.10.1990).
Memoriul tehnic privind acordarea  grupei  de muncă înregistrat sub nr. A 1099/15.07.1999 propune  acordarea  grupei a II-a de muncă pentru locurile  de muncă din halele de producţie, iar adresa nr.A 1242/20.10.1999 reprezintă doar un  răspuns la memoriul mai sus-menţionat care nu confirmă, în nici un caz, dreptul  reclamanţilor-intimaţi  la  grupa  I de muncă, astfel cum aceştia solicită.
Pentru considerentele mai sus menţionate, Curtea,  văzând dispoziţiile  art.312  alin.2  şi 3 Cod proc.civ., a admis recursul, a modificat în tot  sentinţa recurată  şi a respins în totalitate  acţiunea precizată ca neîntemeiată.
 
 
 (Judecător Iuliana Lucăcel)