avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Greşita aplicare a dispoziţiilor art. 37 lit.b Cod penal în raport de infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 193 Cod penal.
 
Cod penal, art. 37 lit.b, art. 193
 
Infracţiunea de ameninţare prev.de art.193 alin.1 Cod penal este pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii cuprinse între 3 luni şi un an sau amendă. Faţă de aceaste limite de pedeapsă, starea de recidivă postexecutorie a fost greşit reţinută ca agravantă pentru răspunderea penală a inculpatului, nefiind incidente prevederile art.37 lit.b Cod penal, conform cărora când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse,cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
 
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia penală nr. 597 din 27 aprilie 2012.
                                                      
Prin sentinţa penală nr. 48 din data de 21.02.2012 pronunţată de judecătorie a fost condamnat inculpatul C. C. la pedepasa rezultantă de 1 an închiusoare pentru comiterea în concurs real de fapte penale a infracţiunilor de: furt, distrugere, port ilegal de cuţit şi ameninţare, reţinându-se în sarcinasa agravanta recidivei postexecutorii, prevăzut de art. 37 lit. b Cod penal.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Inculpatul a fost obligat la despagubiri către părţile vătămate constituite părţi civile şi la  lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că la data de 15.03.2011 lucrătorii Postului de Poliţie Balta Alba s-au sesizat din oficiu în legatură cu faptul că inculpatul C. C. ar fi sustras pe timp de noapte, în mod repetat, în perioada februarie-martie 2011, din locuinţa părţii vătămate G. I. M. - 5 găini, un cocoş, iepuri de casă şi un sac cu porumb ştiuleţi.
Ulterior, o altă parte vătămată M. V. din aceiaşi localitate a semnalat că în seara zilei de 22.05.2011 prin folosirea unui corp dur  inculpatul C. C. a îndoit barele metalice de la poarta de acces în curtea locuinţei sale producându-i stricăciuni şi solicitând tragerea la răspundere penală a acestuia.
Prin plângerea sa, persoana vătămată M. A. din municipiul Braila a solicitat tragerea la răspundere penală a aceluiaşi inculpat C. C., pentru că la data de 25.06.2011, a fost ameninţată de acesta, iar lucrătorii postului de poliţie s-au sesizat din oficiu fiindcă la acest incident făptuitorul a fost înarmat cu un cuţit.
În urma conexării acestor sesizări şi efectuându-se cercetări s-a constatat că susţinerile din plângeri se confirmă.
Inculpatul a fost audiat de organele de urmărire penală şi a recunoscut toate faptele de care a fost acuzat, oferind anchetatorilor detalii privind circumstanţele de fapt în care le-a comis.
S-a mai reţinut că inculpatul CC, cunoscut cu mai multe condamnări pentru fapte de sustrageri, este cunoscut pe raza localităţii ca un individ care consumă excesiv băuturi alcoolice şi pe acest fond-agravat, şi de anumite afecţiuni medicale pentru care i s-a interzis consumul de alcool-devine irascibil, violent, agresiv şi predispus la săvârşirea de fapte penale.
Fiind cunoscut cu afecţiuni neuropsihice, inculpatul CC a fost internat la Spitalul Sapoca şi expertizat, astfel că din cuprinsul raportului de expertiză depus la filele 45-47 dosar, rezultând diagnosticul „tulburare mixtă a personalităţii borderline. Utilizare nocivă a alcoolului. A avut capacitatea psihică de apreciere critică a faptelor având discernământul păstrat”.
În sarcina inculpatului prima instanţă, stabilind vinovăţia acestuia, a reţinut agravanta recidivei postexecutorii prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal, atrasă de condamnarea din sentinţa penală nr.931/27.12.2002 a Judecătoriei Rm.Sărat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, din executarea căreia s-a liberat condiţionat la data de 16.03.2005, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 413 zile a cărui durată s-a împlinit anterior comiterii infracţiunilor din prezenta cauză.
La individualizarea pedepselor aplicate instanţa de fond a avut în vedere pericolul social al faptelor comise şi persoana inculpatului, faptul că este lipsit de posibilităţi materiale de viaţă, este un consumator de băuturi alcoolice, prezintă afecţiunii neuropsihice, precum şi condiţiile concrete în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, instanţa de fond considerând că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins prin executarea pedepsei rezultante în regim privativ de libertate.
Cu privire la latura civilă a cauzei, judecătoria a reţinut că părţile vătămate s-au constituit părţi civile, iar inculpatul a fost de acord să repare prejudiciul după ce se va elibera din penitenciar, astfel că potrivit art.14 Cod procedură penală inculpatul a  fost obligat  la despăgubiri către acestea.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă judecătorie, criticând sentinţa atacată sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei acesteia.
În motivarea recursului formulat recurentul a susţinut că sentinţa atacată este nelegală în ce priveşte reţinerea recidivei postexecutorii faţă de infracţiunea de ameninţare, prevăzută de art. 193 Cod penal pentru care legea nu prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, nefiind astfel incidente dispoziţiile art.37 lit.b Cod penal.
Curtea, examinând hotărârea recurată, în raport de critica formulată, de actele şi lucrările dosarului, dar şi din oficiu conform art.3856 alin.3 Cod proc. pen.,  în limitele motivelor de casare prev.de art.3859 alin.3 din acelaşi cod, a constatat că este afectată legalitatea acesteia, pentru considerentele care succed :
Instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul urmăririi penale, din care rezultă atât existenţa faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât şi săvârşirea acestora cu vinovăţie, în forma cerută de lege.
Critica recurentului-parchet vizând greşita aplicare a dispoziţiilor art.37 lit.b Cod penal referitoare la starea de recidivă postexecutorie faţă de infracţiunea de ameninţare, prevăzută de art.193 Cod penal, reţinută ca fiind comisă de inculpatul C.C., este justificată şi atrage incidenţa cazului de recurs prev.de art.3859 pct.172 Cod proc.pen.
Infracţiunea de ameninţare este pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii cuprinse între 3 luni şi un an sau amendă. Faţă de aceaste limite de pedeapsă, starea de recidivă postexecutorie a fost greşit reţinută ca agravantă pentru răspunderea penală a inculpatului, nefiind incidente prevederile art.37 lit.b Cod penal, conform cărora când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse,cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
În aceste condiţii, Curtea a admis recursul exercitat în cauză în temeiul art.38515 alin.1, pct.2 lit.d Cod proc.pen. şi a casat în parte, în latură penală hotărârea recurată în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 37 lit. b Cod penal, privind recidiva postexecutorie, reţinute în cazul infracţiunii de ameninţare prev.de art 193 alin. 1 Cod penal, pentru care a fost condamnat inculpatul-intimat la pedeapsa de o lună închisoare, menţinând în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei.
 
 
(Judecător Simona Petruţa Buzoianu)