Greşita aplicare a dispoziţiilor
art. 37 lit.b Cod penal în raport de infracţiunea de ameninţare prevăzută de
art. 193 Cod penal.
Cod penal, art. 37 lit.b, art.
193
Infracţiunea de ameninţare
prev.de art.193 alin.1 Cod penal este pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii
cuprinse între 3 luni şi un an sau amendă. Faţă de aceaste limite de pedeapsă,
starea de recidivă postexecutorie a fost greşit reţinută ca agravantă pentru
răspunderea penală a inculpatului, nefiind incidente prevederile art.37 lit.b Cod
penal, conform cărora când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare
de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după
împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse,cel
condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea
prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia
Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia penală nr. 597 din 27 aprilie
2012.
Prin sentinţa penală nr. 48 din
data de 21.02.2012 pronunţată de judecătorie a fost condamnat inculpatul C. C.
la pedepasa rezultantă de 1 an închiusoare pentru comiterea în concurs real de
fapte penale a infracţiunilor de: furt, distrugere, port ilegal de cuţit şi
ameninţare, reţinându-se în sarcinasa agravanta recidivei postexecutorii,
prevăzut de art. 37 lit. b Cod penal.
S-a constatat că inculpatul este
arestat în altă cauză.
Inculpatul a fost obligat la
despagubiri către părţile vătămate constituite părţi civile şi la lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această
sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că la data de 15.03.2011
lucrătorii Postului de Poliţie Balta Alba s-au sesizat din oficiu în legatură
cu faptul că inculpatul C. C. ar fi sustras pe timp de noapte, în mod repetat,
în perioada februarie-martie 2011, din locuinţa părţii vătămate G. I. M. - 5
găini, un cocoş, iepuri de casă şi un sac cu porumb ştiuleţi.
Ulterior, o altă parte vătămată
M. V. din aceiaşi localitate a semnalat că în seara zilei de 22.05.2011 prin
folosirea unui corp dur inculpatul C. C.
a îndoit barele metalice de la poarta de acces în curtea locuinţei sale
producându-i stricăciuni şi solicitând tragerea la răspundere penală a
acestuia.
Prin plângerea sa, persoana
vătămată M. A. din municipiul Braila a solicitat tragerea la răspundere penală
a aceluiaşi inculpat C. C., pentru că la data de 25.06.2011, a fost ameninţată
de acesta, iar lucrătorii postului de poliţie s-au sesizat din oficiu fiindcă
la acest incident făptuitorul a fost înarmat cu un cuţit.
În urma conexării acestor
sesizări şi efectuându-se cercetări s-a constatat că susţinerile din plângeri
se confirmă.
Inculpatul a fost audiat de
organele de urmărire penală şi a recunoscut toate faptele de care a fost
acuzat, oferind anchetatorilor detalii privind circumstanţele de fapt în care
le-a comis.
S-a mai reţinut că inculpatul CC,
cunoscut cu mai multe condamnări pentru fapte de sustrageri, este cunoscut pe
raza localităţii ca un individ care consumă excesiv băuturi alcoolice şi pe
acest fond-agravat, şi de anumite afecţiuni medicale pentru care i s-a interzis
consumul de alcool-devine irascibil, violent, agresiv şi predispus la
săvârşirea de fapte penale.
Fiind cunoscut cu afecţiuni neuropsihice,
inculpatul CC a fost internat la Spitalul
Sapoca şi expertizat, astfel că din cuprinsul raportului de
expertiză depus la filele 45-47 dosar, rezultând diagnosticul „tulburare mixtă
a personalităţii borderline. Utilizare nocivă a alcoolului. A avut capacitatea
psihică de apreciere critică a faptelor având discernământul păstrat”.
În sarcina inculpatului prima
instanţă, stabilind vinovăţia acestuia, a reţinut agravanta recidivei postexecutorii
prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal, atrasă de condamnarea din sentinţa
penală nr.931/27.12.2002 a Judecătoriei Rm.Sărat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni
închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, din executarea căreia s-a
liberat condiţionat la data de 16.03.2005, cu un rest de pedeapsă neexecutat de
413 zile a cărui durată s-a împlinit anterior comiterii infracţiunilor din
prezenta cauză.
La individualizarea pedepselor
aplicate instanţa de fond a avut în vedere pericolul social al faptelor comise
şi persoana inculpatului, faptul că este lipsit de posibilităţi materiale de
viaţă, este un consumator de băuturi alcoolice, prezintă afecţiunii
neuropsihice, precum şi condiţiile concrete în care s-a desfăşurat activitatea
infracţională, instanţa de fond considerând că scopul preventiv-educativ al
pedepsei poate fi atins prin executarea pedepsei rezultante în regim privativ
de libertate.
Cu privire la latura civilă a
cauzei, judecătoria a reţinut că părţile vătămate s-au constituit părţi civile,
iar inculpatul a fost de acord să repare prejudiciul după ce se va elibera din
penitenciar, astfel că potrivit art.14 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat
la despăgubiri către acestea.
Împotriva acestei sentinţe, în
termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă judecătorie, criticând
sentinţa atacată sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei acesteia.
În motivarea recursului formulat
recurentul a susţinut că sentinţa atacată este nelegală în ce priveşte
reţinerea recidivei postexecutorii faţă de infracţiunea de ameninţare, prevăzută
de art. 193 Cod penal pentru care legea nu prevede pedeapsa închisorii mai mare
de un an, nefiind astfel incidente dispoziţiile art.37 lit.b Cod penal.
Curtea, examinând hotărârea
recurată, în raport de critica formulată, de actele şi lucrările dosarului, dar
şi din oficiu conform art.3856 alin.3 Cod proc. pen., în limitele motivelor de casare prev.de
art.3859 alin.3 din acelaşi cod, a constatat că este afectată legalitatea
acesteia, pentru considerentele care succed :
Instanţa de fond a reţinut în mod
corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă interpretare şi
apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul urmăririi
penale, din care rezultă atât existenţa faptelor pentru care inculpatul a fost
trimis în judecată, cât şi săvârşirea acestora cu vinovăţie, în forma cerută de
lege.
Critica recurentului-parchet
vizând greşita aplicare a dispoziţiilor art.37 lit.b Cod penal referitoare la
starea de recidivă postexecutorie faţă de infracţiunea de ameninţare, prevăzută
de art.193 Cod penal, reţinută ca fiind comisă de inculpatul C.C., este
justificată şi atrage incidenţa cazului de recurs prev.de art.3859 pct.172 Cod
proc.pen.
Infracţiunea de ameninţare este
pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii cuprinse între 3 luni şi un an sau
amendă. Faţă de aceaste limite de pedeapsă, starea de recidivă postexecutorie a
fost greşit reţinută ca agravantă pentru răspunderea penală a inculpatului,
nefiind incidente prevederile art.37 lit.b Cod penal, conform cărora când după
executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după graţierea totală
sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripţie a
executării unei asemenea pedepse,cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune
cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
În aceste condiţii, Curtea a
admis recursul exercitat în cauză în temeiul art.38515 alin.1, pct.2 lit.d Cod
proc.pen. şi a casat în parte, în latură penală hotărârea recurată în sensul
înlăturării dispoziţiilor art. 37 lit. b Cod penal, privind recidiva
postexecutorie, reţinute în cazul infracţiunii de ameninţare prev.de art 193
alin. 1 Cod penal, pentru care a fost condamnat inculpatul-intimat la pedeapsa
de o lună închisoare, menţinând în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei.
