avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 


Greşita încadrare juridică a infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 şi 2 lit. b, alin. 21, lit. b, c Cod penal, precum şi fapta de violare de domiciliu.
 
In mod greşit instanţa de fond a reţinut că inculpatul se face vinovat si de comiterea infracţiunii de violare de domiciliu in formă calificată, întrucât fapta comisă de acesta se încadrează in disp. art. 211 alin. 2/1 lit.c, respectiv  comiterea infracţiunii intr-o locuinţă sau in depedinţă a acesteia; prin locuinţă, in sensul art. 21 alin. 21 lit. c cod penal, se înţelege orice loc destinat pentru uzul domestic al uneia sau mai multor persoane si care este efectiv folosit in acest sens, neavând relevanţă dacă este temporar sau permanent, stabil sau mobil. In cauză, pătrunderea ilegală în locuinţă constituie o agravantă a tâlhăriei, fapta de violare de domiciliu este absorbită în conţinutul acestei modalităţi agravante a tâlhăriei, fiind exclus concursul de infracţiuni.
Art. 211 alin.1, alin.2 lit. b şi alin.21 lit. b şi c Cod penal
 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal
 
  Prin sentinţa penală nr. 1269/02.12.2011, Judecătoria Constanţa a dispus următoarele:
„Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpat de schimbare a încadrării juridice.
În baza art.211 alin.1, alin. 21 lit. b, c C.p., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a, b C.p., condamnă inculpatul G.D.D, născut la data de 04.08.1979 în mun. Bârlad, judeţul Vaslui) la pedeapsa de 9 ani închisoare.
În baza art.192 alin.2 C.p., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a, b C.p., condamnă inculpatul G.D.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 61 alin. 1 teza a II a C.p. revocă restul de 380 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin s.p. din 25.11.2008 a Judecătoriei Bârlad.
         În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b şi art. 61 alin.1 teza a III a C.p. contopeşte pedepsele de 9 ani închisoare, 5 ani închisoare şi restul rămas neexecutat de 380 zile închisoare, şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenţie conform art. 57 C.p..
În baza art 71 C.p. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b  C.p. .
În baza art. 350 C.p.p. menţine arestarea preventivă a inculpatului .
În baza art. 88 C.p. deduce din pedeapsă durata reţinerii şi durata arestării preventive de la 02.08.2011 la zi.
Ia act că partea vătămată N.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. b C.p. dispune confiscarea spray-ului iritant lacrimogen inscripţionat „Nato” ridicat şi depus la Camera de Corpuri delicte din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa (conform dovezii seria CT nr. 960835 din 16.08.2011).
În baza art. 189 C.p.p. dispune avansarea onorariului avocatului  desemnat din oficiu R.A. (conform delegaţiei nr. 3714/2011) în cuantum de 300 lei din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa.
În baza art. 191 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.”
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
„Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa nr.13830/P/2011 din data de 23.08.2011, înregistrat pe rolul instanţei sub nr.21938/212/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.D.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 21 lit. b şi c C.p., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a,b C.p. şi violare de domiciliu prev. de  art. 192 alin. 2 C.p., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a,b C.p..
 Prin actul de sesizare s-a reţinut că la data de 02.08.2011, în jurul orei 05:45, inculpatul G.D.D. a pătruns fără drept în camera 307 a Hotelului H. din staţiunea Mamaia, pe o uşă lăsată neasigurată, de unde a sustras o poşetă cu bunuri în valoare de 2500 lei şi a folosit un spray paralizant asupra părţii vătămate N.M. pentru a-şi asigura scăparea.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare, declaraţiile părţii vătămate N.M., declaraţiile martorilor N.V., C.N., F.G.I., proces-verbal de conducere în teren, proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, declaraţiile inculpatului G.D.D.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, au fost audiaţi martorii N.V. şi C.N. Instanţa a constatat imposibilitatea audierii martorului F.G.I., făcând aplicarea dispoziţiilor art.327 alin.3 C.p.p..
S-a depus la dosar fişa de cazier judiciar a inculpatului, acesta fiind cunoscut cu antecedente penale.
Analizând probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
La data de 02.08.2011, partea vătămată N.M. şi membrii familiei sale, martorul N.V. şi fiul lor, N.D. în vârstă de 7 ani se odihneau în camera 307 a Hotelului H. din staţiunea Mamaia.
În jurul orei 05:45, profitând de faptul că uşa de acces era deschisă, inculpatul G.D.D. a pătruns în camera de hotel cu scopul de a sustrage bunuri. Din şifonier, a luat o poşetă ce conţinea bunuri în valoare de aproximativ 2500 lei.
Alertată de zgomote, partea vătămată s-a trezit şi, observându-l pe inculpat, s-a îndreptat către acesta cu scopul de a-şi recupera poşeta. În acest context, pentru păstrarea bunului, inculpatul a folosit un spray iritant lacrimogen pe care l-a pulverizat în direcţia părţii vătămate.
În sprijinul părţii vătămate a intervenit martorul N.V. care l-a imobilizat pe inculpat până la sosirea organelor de poliţie.
În urma inhalării gazului iritant lacrimogen, partea vătămată a avut senzaţii de usturime la nivelul ochilor şi căilor respiratorii, precum şi dureri puternice de cap, motiv pentru care a solicitat intervenţia unui echipaj SMURD care i-a acordat îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt reţinută de instanţă rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare, declaraţiile părţii vătămate N.M. care a arătat că se afla cazată în camera 307 a Hotelului H. din staţiunea Mamaia din data de 01.08.2011, împreună cu soţul, martorul N.V. şi fiul lor; în dimineaţa zilei de 02.08.2011, în jurul orei 05:00, s-a trezit din somn şi a deschis uşa de acces a camerei pentru aerisire, după care s-a culcat; în jurul orei 05:45 s-a trezit brusc, alertată de zgomotele din cameră şi a observat că în spaţiul dintre pat şi şifonier se afla inculpatul G.D.D. care avea în mână poşeta ei care fusese lăsată în şifonier; partea vătămată a precizat că s-a îndreptat către acesta pentru a-l imobiliza şi pentru a-şi recupera poşeta, ce conţinea bunuri în valoare de aproximativ 2500 lei, moment în care inculpatul G.D.D. a folosit un spray paralizant pentru a păstra poşeta şi pentru a-şi asigura scăparea; a mai arătat partea vătămată că, în timp ce se lupta cu inculpatul şi întrucât ţipa, s-a trezit şi soţul său, martorul N.V., care a intervenit şi 1-a imobilizat pe inculpat până la sosirea organelor de poliţie; în urma inhalării gazului iritant lacrimogen, partea vătămată a avut senzaţii de usturime la nivelul ochilor şi căilor respiratorii, precum şi dureri puternice de cap, motiv pentru care a solicitat intervenţia unui echipaj SMURD care i-a acordat îngrijiri medicale; declaraţiile martorului N.V., care a arătat că, în dimineaţa zilei de 02.08.2011, s-a trezit din somn întrucât a auzit zgomote în camera de hotel şi a observat-o pe partea vătămată în timp ce se împotrivea pentru ca inculpatul G.D.D. să nu-i sustragă poşeta; martorul a intervenit în ajutorul acesteia imobilizându-1 pe inculpat până la sosirea organelor de poliţie; a mai precizat martorul că a auzit-o pe partea vătămată spunând că inculpatul a pulverizat spray paralizant iar, după imobilizarea inculpatului, a observat spray-ul căzut la podea; declaraţiile martorului F.G.I., care a arătat că, în perioada 30 iulie - 1 august 2011, inculpatul G.D.D. a fost observat în apropierea hotelului H., având un comportament suspect, motiv pentru care martorul, în calitate de angajat al hotelului, i-a solicitat să plece; în dimineaţa zilei de 02.08.2011, în jurul orei 06:00, în timp ce se afla în parcarea hotelului, a auzit zgomote la etajul 3 şi a văzut organele de poliţie ridicându-1 şi escortându-1 pe inculpat; proces-verbal de conducere în teren din care rezultă că inculpatul a indicat organelor de poliţie locaţia şi modalitatea în care a acţionat, susţinând că a luat din şifonier o poşetă, moment în care a fost surprins de partea vătămată iar pentru a-şi asigura scăparea a pulverizat către aceasta spray iritant lacrimogen.
Fiind audiat de organele de poliţie, în prezenţa martorului asistent C.N., inculpatul a arătat că a pătruns pe uşa de acces lăsată deschisă în camera nr. 307 a Hotelului H. din Staţiunea Mamaia, în scopul de a sustrage bunuri pentru a le valorifica; a arătat că a luat poşeta părţii vătămate, moment în care acesteia i-a sunat telefonul, s-a trezit din somn şi s-a repezit asupra lui; inculpatul a declarat că, pentru a-şi asigura scăparea, a folosit spray-ul iritant lacrimogen.
Fiind audiat de procuror, inculpatul a recunoscut faptul că a pătruns in camera 307 a hotelului H. pentru a sustrage bunuri, s-a luptat cu partea vătămată şi soţul acesteia şi a folosit un spray lacrimogen pentru a-şi asigura scăparea, însă neagă faptul că a luat poşeta părţii vătămate din şifonier, susţinând că doar a pus mâna pe ea, moment în care a fost surprins de partea vătămată.
Susţinerile inculpatului sunt apreciate de instanţă ca nesincere şi făcute cu scopul de a evita tragerea la răspundere penală pentru infracţiunea de tâlhărie, fiind infirmate de ansamblul probator administrat în cauză (declaraţiile părţii vătămate care se coroborează cu declaraţiile martorului N.V., cu declaraţiile date de inculpat în faţa organelor de poliţie şi cu proces-verbal de conducere în teren din care rezultă că inculpatul a indicat organelor de poliţie locaţia şi modalitatea în care a acţionat, susţinând că a luat din şifonier o poşetă, moment în care a fost surprins de partea vătămată).
La termenul din 23.11.2011, inculpatul G.D.D. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute in sarcina sa, în sensul de a se reţine infracţiunea de violare de domiciliu şi infracţiunea de tentativă la furt calificat.
Instanţa urmează a respinge cererea formulată de inculpat pentru considerentele care vor fi expuse in continuare.
În alcătuirea laturii obiective a infracţiunii de tâlhărie intră două activităţi strâns legate intre ele, dintre care una - furtul - este activitatea principală, iar a doua folosirea actelor de violenta. Pentru a se reţine infracţiunea de tâlhărie în forma consumată este necesar ca furtul să se fi consumat şi acesta să fie precedat sau urmat de exercitarea actelor de violenţă.
Infracţiunea de furt se consumă în momentul în care se produce împosedarea făptuitorului indiferent de durata stăpânirii bunului (teoria apropriaţiunii).
Acţiunea de „luare” trebuie să aibă ca urmare imediată scoaterea bunului din sfera de stăpânire faptică a posesorului, lipsindu-l de posibilitatea de a mai dispune de acesta, fapta consumându-se prin simpla schimbare a situaţiei de fapt a bunului, deci prin trecerea acestuia, din locul unde a fost depus de partea vătămată, asupra persoanei infractorului în vederea însuşirii.
În cauză, inculpatul a luat poşeta din şifonier, unde fusese lăsată de partea vătămată, realizându-se deposedarea părţii vătămate şi împosedarea inculpatului, fără a avea relevanţă juridică perioada în care inculpatul a avut efectiv stăpânirea bunului. Împrejurarea că imediat partea vătămată a descoperit lipsa bunului şi l-a surprins pe inculpat în camera de hotel nu conferă faptei caracterul de tentativă de furt, infracţiunea consumându-se odată cu ridicarea acestuia din locul în care era depus de partea vătămată.
După consumarea furtului, inculpatul a exercitat violenţe asupra părţii vătămate pentru a păstra poşeta şi pentru a-şi asigura scăparea, aspect ce rezultă din declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorului N.V. şi declaraţiile inculpatului care a recunoscut că a pulverizat spray iritant lacrimogen în direcţia părţii vătămate. De asemenea, partea vătămată a arătat că, în urma inhalării gazului iritant lacrimogen, a avut senzaţii de usturime la nivelul ochilor şi căilor respiratorii, precum şi dureri puternice de cap, motiv pentru care a solicitat intervenţia unui echipaj SMURD care i-a acordat îngrijiri medicale.
Faţă de probele administrate în cauză, instanţa constată că vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei directe a fost dovedită.
Sub aspectul laturii obiective, faptele inculpatului G.D.D. care, la data de 02.08.2011, în jurul orei 05:45, a pătruns fără drept în camera 307 a Hotelului H. din staţiunea Mamaia, pe o uşă lăsată neasigurată, de unde a sustras o poşetă cu bunuri în valoare de 2500 lei şi a folosit un spray iritant lacrimogen asupra părţii vătămate N.M. pentru a-şi asigura scăparea, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 21 lit. b şi c C.p., şi violare de domiciliu prev. de  art. 192 alin. 2 C.p..
La stabilirea şi individualizarea pedepsei ce o va aplica inculpatului, instanţa va avea în vedere prevederile art.72 Cod penal, respectiv dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială, gradul ridicat de pericol social care rezultă din modalitatea şi din împrejurările de comitere a faptelor, respectiv premeditat, într-o cameră de hotel, în timp ce partea vătămată şi membrii familiei sale, printre care şi un copil de 7 ani dormeau, prin întrebuinţarea de violenţe - pulverizarea spray-ului iritant lacrimogen în direcţia părţii vătămate care a avut nevoie de îngrijiri medicale, precum şi persoana inculpatului, care este în vârstă de 32 ani, nu are ocupaţie şi  nici loc de muncă, este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat în mai multe rânduri pentru săvârşirea unor infracţiuni îndreptate împotriva patrimoniului, fiind liberat condiţionat din penitenciar la data de 21.07.2011 cu un rest rămas neexecutat de 380 zile. Se va avea în vedere şi atitudinea parţial sinceră manifestată de inculpat pe parcursul procesului penal. 
Faţă de aceste criterii, în baza art.211 alin.1, alin. 21 lit. b, c C.p., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a, b C.p., instanţa va condamna inculpatul G.D.D. la pedeapsa de 9 ani închisoare iar în baza art.192 alin.2 C.p., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a, b C.p., va condamna inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Având în vedere gravitatea infracţiunilor şi perseverenţa infracţională a inculpatului, în temeiul art.61 alin. 1 teza a II a C.p. va revoca restul de 380 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin s.p. din 25.11.2008 a Judecătoriei Bârlad.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b şi art. 61 alin.1 teza a III a C.p. va contopi pedepsele de 9 ani închisoare, 5 ani închisoare şi restul rămas neexecutat de 380 zile închisoare, şi va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.
Pedeapsa se va executa în regim de detenţie conform art. 57 C.p..
În baza art 71 C.p. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b  C.p. .
         În baza art.350 C.p.p. va menţine starea de arest a inculpatului G.D.D., apreciind că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la gravitatea şi împrejurările concrete de săvârşire a faptelor, precum şi la circumstanţele personale ale inculpatului.
În baza art. 88 C.p. va deduce din pedeapsă durata reţinerii şi durata arestării preventive de la 02.08.2011 la zi.
         Având în vedere principiul disponibilităţii aplicabil pe latura civilă a cauzei, instanţa va lua act că partea vătămată N.M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.      
În baza art. 118 lit. b C.p. va dispune confiscarea spray-ului iritant lacrimogen inscripţionat „Nato” ridicat şi depus la Camera de Corpuri delicte din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa (conform dovezii seria CT nr. 960835 din 16.08.2011) .
În termen legal împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul G.D.I., prin care critică soluţia primei instanţe sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate, solicitând ca în raport de circumstanţele personale, să se dispună redozarea pedepsei aplicate.
Examinând legalitatea si temeinicia sentinţei recurate, in raport de critica formulată, cât si din oficiu, Curtea constată ca recursul declarat in cauza este întemeiat, însa pentru un alt motiv şi anume cel al greşitei încadrări juridice.
Din examinarea actelor si lucrărilor dosarului, se constată că instanţa a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului pentru comiterea faptei constând în pătrunderea in camera 317 a hotelului H. pentru a sustrage bunuri, însă la apariţia părţii vătămate şi a soţului acesteia, a folosit un spray lacrimogen pentru a-si asigura scăparea; inculpatul a negat împrejurarea că ar fi luat poşeta părţii vătămate din şifonier, însă declaraţia părţii vătămate se coroborează cu declaraţia martorului N.V., cât şi cu procesul verbal de cercetare la faţa locului, din care rezultă că inculpatul a indicat organelor de poliţie locaţia si modalitatea in care a acţionat, când a susţinut că a luat din şifonier o poşetă.
In raport de aceste împrejurări, in mod greşit instanţa de fond a reţinut că inculpatul se face vinovat si de comiterea infracţiunii de violare de domiciliu in formă calificată, întrucât fapta comisă de acesta se încadrează in disp. art. 211 alin. 2/1 lit.c, respectiv  comiterea infracţiunii intr-o locuinţa sau in depedinţă a acesteia; prin locuinţă, in sensul art. 21 alin. 21 lit. c cod penal, se înţelege orice loc destinat pentru uzul domestic al uneia sau mai multor persoane si care este efectiv folosit in acest sens, neavând relevanţă dacă este temporar sau permanent, stabil sau mobil. In cauză, pătrunderea ilegală în locuinţă constituie o agravantă a tâlhăriei, fapta de violare de domiciliu este absorbită în conţinutul acestei modalităţi agravante a tâlhăriei, fiind exclus concursul de infracţiuni.
Pe cale de consecinţă, se va dispune schimbarea încadrării din 2 infracţiuni prev. de art. 211 al. 1, al. 21 lit.b, c cod penal şi art. 192 al. 2 cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b cod penal, intr-o singură infractiune prev. de art. 211 al.1, al.2 lit. b şi al.21 lit. b şi c cod penal cu aplic. art. 37 lit. b cod penal.
În raport de noua încadrare juridică, instanţa va dispune condamnarea acestuia la pedeapsa de 9 ani închisoare, constatând ca aceasta a fost corect individualizată, chiar şi de instanţa de fond, avându-se in vedere art. 72 cod penal, pericolul social deosebit de grav al faptei, împrejurările săvârşirii ei, dar şi persoana inculpatului, care este in vârstă de 32 ani, nu are ocupaţie, cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat in mai multe rânduri pentru infracţiuni îndreptate împotriva patrimoniului, fiind liberat condiţionat la data de 21.07.2011, cu un rest de executat de 380 zile.
Astfel, săvârşirea acestei fapte la 5 zile după eliberarea condiţionată, prin pătrunderea in camera de hotel deţinută de partea vătămată, soţul ei şi fiul minor in vârsta de 7 ani, denotă un pericol social deosebit al faptei, iar pedeapsa aplicată este de natură a asigura potrivit art. 52 cod penal, constrângerea şi reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni si reintegrarea in comunitate a acestuia.
Prin urmare, individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale arătate, iar critica formulată in baza lui 3859 pct. 14 cod pr. penală nu poate fi primită.
Din examinarea hotărârii nu au rezultat alte cazuri de casare care să fi fost luate in considerare din oficiu, motiv pentru care recursul, este admisibil numai în ceea ce priveşte greşita invadare juridica a faptei.
Ca atare, Curtea, în temeiul art.38515 pct. 2 lit. d  Cod procedură penală, art.3859 pct. 17 cod procedură penală, va admite recursul declarat de inculpatul G.D.D.,  împotriva sentinţei penale nr.1269 din data de 02.12.2011 pronunţată de Judecătoria Constanţa.
Va casa în parte sentinţa recurată şi rejudecând, în temeiul art. 334 cod procedură penală, va schimba încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului în actul de sesizare, din infracţiunea prev.de art.211 alin.1, alin.21 lit.b,c Cod penal şi art.192 alin.2 Cod Penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod Penal, în infracţiunea prevăzută de art.211 alin.1 alin.2 lit.b, alin.21 lit.b,c Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod Penal.
În temeiul prevederilor art. 345 alin.2 cod procedură penală, va condamna pe inculpatul G.D.D. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b, alin.21 lit.b, c Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod Penal, la pedeapsa de 9 ani închisoare în condiţiile art.57 Cod Penal.
Va deduce perioada arestării preventive a inculpatului de la 02.12.2011, la zi.
Va înlătura dispoziţiile contrare şi menţine celelalte dispoziţii.
Dosar nr. 21938/212/2011
Decizia penală nr. 67/P/24.01.2012
Judecător redactor Zoiţa Frangu