avocats.ro
jurisprudență
 
 
 
 
Grăniţuire. Imobile învecinate. Corespondenţa între minusurile suprafeţei unui imobil, cu plusurile celuilalt imobil
 
Curtea de Apel Cluj, Secţia I­a civilă, decizia nr. 3593/R din 12 septembrie 2012
 
Prin sentinţa civilă nr. 564 din 11 octombrie 2011 a Judecătoriei Târgu Lăpuş, s­a respins acţiunea civilă intentată de reclamanţii P.R.A. şi P.M., în contradictoriu cu pârâta F.V., ca neîntemeiată.
Au fost obligaţi reclamanţii P.R.A. şi P.M. să îi plătească pârâtei F.V. cheltuieli de judecată în sumă de 1.850 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin contractul de vânzare­cumpărare autentificat sub nr. 1110/22.12.2009, reclamanţii P.R.A. şi P.M. au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 316 mp înscris în CF nr. 50220 Târgu Lăpuş, nr. cadastral 50220.
Vânzătoarea U.M. şi­a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului, în baza titlului de proprietate nr. 49229/20 din 15.10.1993.
Proprietara terenului învecinat în suprafaţă de 600 mp, pârâta F.V., l­a cumpărat de la numita S.R. în baza contractului de vânzare­cumpărare şi a schiţei de dezmembrare a imobilului înscris în CF nr. 1976 Târgu Lăpuş, nr. top 78/19/1/1/a/2/20/1.
Atât terenul deţinut de reclamanţi, cât şi terenul deţinut de pârâta F.V., au aparţinut numitei S.R., care au înstrăinat suprafaţa de teren asupra căreia numita U.M. a dobândit drept de proprietate. Ulterior, în anul 2004, numita S.R. a înstrăinat suprafaţa de 600 mp teren către pârâta F.V., astfel că terenul deţinut de U.M. nu s­a mai învecinat cu terenul deţinut de S.R., ci doar cu parcela de teren în suprafaţă de 600 mp, proprietatea pârâtei F.V..
Potrivit menţiunilor din contractul de vânzare­cumpărare autentificat sub nr. 1110/22.12.2009, cumpărătorul P.R.A. a luat cunoştinţă de situaţia de fapt a imobilului stăpânit de vânzătoare.
Din declaraţiile martorilor audiaţi, a rezultat că la momentul încheierii convenţiei, terenul deţinut de vânzătoarea U.M. şi terenul deţinut de pârâta F.V. erau clar delimitate printr­un gard înalt de beton, situaţie care persistă şi în prezent. Vânzătoarea U.M. este cea care a fost de acord cu stabilirea limitelor terenului său în acest fel, înainte de construirea gardului din beton de către pârâtă în anii 2004­2005.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul V.I., a reieşit că documentaţia cadastrală vizată sub nr. 2993/01.10.2009 pentru intabularea titlului de proprietate nr. 49229/20 din data de 15.10.1993 emis pe numele vânzătoarei U.M., nu a fost corect întocmită din punct de vedere al măsurătorilor; că deşi în fapt U.M. a deţinut suprafaţa de 294 mp, iar conform înscrierii în cartea funciară a fost proprietara suprafeţei de 316 mp, prin documentaţia cadastrală nu a fost intabulat şi şanţul cu suprafaţa de 44 mp care a rămas în CF nr. 769 pe vechiul proprietar; concluzia expertului fiind că ar fi necesară mutarea gardului construit de pârâtă, pe un alt aliniament tangent faţă de construcţia cu destinaţia de casă de locuit, iar parte din anexa gospodărească de pe acest aliniament să fie demolată, fiindcă numai în acest fel reclamanţii pot deţine suprafaţa de 316 mp înscris în CF nr. 50220 Târgu Lăpuş.
Chiar dacă în contractul de vânzare­cumpărare s­a menţionat suprafaţa de 316 mp teren, în realitate părţile au avut în vedere suprafaţa efectiv deţinută de vânzătoarea U.M., şi cu toate că potrivit înscrierii în cartea funciară a fost proprietară şi pe o porţiune de 24 mp teren aflat în posesia pârâtei F.V., nu a avut intenţia de a transmite către reclamanţi această suprafaţă de teren, ba nici reclamanţii la momentul încheierii contractului de vânzare­cumpărare, nu au avut intenţia de a cumpăra şi porţiunea de teren aflată în posesia pârâtei F.V..
În lipsa dovedirii de către reclamanţi a titlului de proprietate pentru suprafaţa de 24 mp teren aflat în posesia pârâtei F.V., acţiunea în revendicare este neîntemeiată.
În consecinţă, nu a fost admis nici capătul de cerere privind grăniţuirea, deoarece terenul reclamanţilor este clar delimitat prin gardul înalt de beton şi nu este necesar a se stabili puncte de reper pentru marcarea limitelor terenului asupra căruia aceştia au un drept de proprietate.
Prin decizia civilă nr. 98/A din 5 aprilie 2012 a Tribunalului Maramureş, s­a admis apelul declarat de reclamanţii P.R.A. şi P.M. împotriva sentinţei civile nr. 564 din 11.10.2011 a Judecătoriei Târgu Lăpuş, care a fost schimbată în tot, în sensul că s­a admis acţiunea precizată, intentată de reclamanţii P.R.A. şi P.M. în contradictoriu cu pârâta F.V. şi în consecinţă, s­a stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamanţilor situat în Târgu Lăpuş, str. L. nr. 38 jud. Maramureş, în suprafaţă de 316 mp, înscris în CF nr. 50220 şi terenul învecinat proprietatea pârâtei, situat în Târgu Lăpuş, str. L. nr. 36, jud. Maramureş, înscris în CF nr. 2985 Târgu Lăpuş, nr. top 78/19/1/1/a/20/1/1, pe aliniamentul punctelor 6­7 din planul de amplasament şi delimitare Anexa grafică nr. 2 la raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul P.C.G., care face parte integrantă din decizie.
A fost obligată pârâta să lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă suprafaţa de 24 mp teren materializată de punctele 2­6­7­3 din planul de amplasament şi delimitare Anexa grafică nr. 2 la raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul P.C.G.
A fost obligată pârâta să le plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată în sumă de 1.749,5 lei la prima instanţă şi în sumă de 2.068,5 lei în apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că reclamanţii P.R.A. şi P.M. sunt proprietari tabulari asupra unui teren în suprafaţă de 316mp situat în intravilanul localităţii Târgu Lăpuş, str. L. nr. 38, învecinat la nord cu X.G., la est cu F.V., iar la sud cu str. L..
Acest teren are categoria de folosinţă curţi­construcţii, este edificată pe el o casă de locuit şi are o suprafaţă rezultată din măsurători, de 292 mp, înscrisă în CF nr. 50220, nr. cadastral 5020.
Expertul introdus în cauză a constatat că documentaţia cadastrală vizată sub nr. 2993/2009 pentru intabularea titlului de proprietate nr. 49229/20, nu a fost întocmită corect din punct de vedere al măsurătorilor, existând diferenţe între situaţia din teren şi limitele de intabulare a parcelei determinate prin documentaţia cadastrală.
Pe anexa grafică nr.1, parcela cadastrală 50220 este delimitată de punctele 1­6­7­1 care nu corespunde cu situaţia din teren, aliniamentul determinat de punctele 6­7 intersectând construcţia pârâtei de la nr. 36, care a fost edificată în anul 2005, cu mult înaintea întocmirii documentaţiei cadastrale, prin care nu a fost intabulat şanţul existent la latura 1­2, care a fost dezmembrat cu nr. top 78/19/1/1/a/2/20/2/2, având suprafaţa de 44 mp, ce a rămas în CF nr. 769 Târgu Lăpuş.
Pârâta F.V. este proprietară asupra unui teren în suprafaţă de 600 mp situat în intravilanul localităţii Târgu Lăpuş, str. L. nr. 36, învecinat la nord cu X.G., la est cu S.R., la sud cu strada L., iar la vest cu R.P., delimitat de punctele 2­4­5­3­2 pe anexa grafică nr. 1, identificat cu nr. top 78/19/1/1/a/2/20/1/1 din CF nr. 2985 Târgu Lăpuş. În urma măsurătorilor între gardurile existente, a rezultat că pârâta foloseşte suprafaţa de 624 mp teren, pe care sunt edificate o casă, o anexă gospodărească şi un garaj.
Tot din măsurători, a rezultat că reclamanţii deţin suprafaţa de 292 mp, cu 24 mp mai puţin decât cea intabulată, pe când pârâta deţine suprafaţa de 624 mp, cu 24 mp mai mult decât suprafaţa intabulată.
Terenul în suprafaţă de 316 mp reconstituit prin titlul de proprietate nr. 49229/20 a fost pus în posesie prin procesul­verbal din 25.09.1993, tot cu suprafaţa de 316 mp, iar vecinătăţile terenului înscrise în procesul­verbal de punere în posesie, sunt identice cu cele din teren, potrivit expertului P.C.G..
Prima instanţă şi­a întemeiat soluţia în mod greşit pe expertiza extrajudiciară efectuată de topograful B.I. dar neacceptată de reclamanţi, şi pe declaraţii de martori extrajudiciare, interpretarea dată de judecătorie contractului autentic de vânzare­cumpărare încheiat între reclamanţi şi U.M. nu are suport probator şi nici justificare din punct de vedere juridic.
Aceasta pentru că reclamanţii au dobândit prin contractul de vânzare­cumpărare autentificat sub nr. 1110/22.12.2009, de la vânzătoarea U.M., terenul în suprafaţă de 316 mp, suprafaţă cu care acesta figurează în titlul de proprietate nr. 49229/20 şi în procesul­verbal din 25.09.1993.
Pârâta nu a respectat documentaţia eliberată pentru construirea casei şi a gardului despărţitor, deoarece casa trebuia construită la distanţa de 2 m faţă de limita de proprietate dinspre vest cu U.M., însă a fost construită la distanţa de + m faţă de gard; la rândul său, gardul trebuia construit din fundaţii izolate pentru ţevi metalice, elevaţie de beton, panouri din ţeavă pătrată cu plasă de sârmă zincată, dar l­a construit din zidărie de bolţari din beton de 25 cm grosime.
Faţă de aceste probe, declaraţiile notariale extrajudiciare au fost apreciate de tribunal ca fiind subiective, fiind constituite pro causa; cedarea unui teren pentru construirea gardului dintre pârâtă şi S.R. martora, nu este opozabilă reclamanţilor, nu îndeplineşte condiţiile unei donaţii şi nu a fost învestită instanţa cu stabilirea mejdei dintre pârâtă şi martora S.R..
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta F.V., solicitând în principal casarea deciziei civile nr. 98/A din 5 aprilie 2012 a Tribunalului Maramureş, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond, iar în subsidiar modificarea deciziei recurate şi rejudecând, respingerea acţiunii reclamanţilor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin contractul de vânzare­cumpărare autentificat sub nr. 554 din 9.09.2004, a cumpărat de la numita S.R., terenul în suprafaţă de 600 mp, situat în Târgu Lăpuş, înscris în CF nr. 1976 Târgu Lăpuş, nr. top 78/19/1/1/a/20/1/1. La rândul lor, intimaţii au cumpărat terenul în suprafaţă de 316 mp situat în Târgu Lăpuş, str. L. nr. 38, înscris în CF nr. 50220 Târgu Lăpuş, nr. cadastral 50220, prin contractul de vânzare­cumpărare autentificat sub nr. 1110 din 22.12.2009, de la numita U.M..
Recurenta F.V. pe lângă suprafaţa de 600 mp cumpărată de la S.R., mai deţine 30 mp teren cedat de aceeaşi S.R., cu condiţia construirii gardului dintre cele două proprietăţi, pe cheltuiala recurentei F.V., pe terenul numitei S.R..
La data cumpărării terenului de către intimaţi, recurenta avea edificate construcţiile în forma actuală pe teren, finalizate însă din anul 2007. Cu toate acestea, intimaţii la data de 5.01.2010 au sesizat Primăria oraşului Târgu Lăpuş pentru nerespectarea de către recurentă a autorizaţiei de construire şi ulterior au înregistrat acţiunea în justiţie.
Din păcate instanţa de apel a preluat în totalitate motivele de apel invocate de intimaţi şi a reţinut în mod eronat că probele testimoniale au fost constituite pro causa de către recurentă ulterior demarării litigiului, apreciindu­le prin prisma subiectivismului lor, întrucât martora S.R. ar fi dat cifre extrem de precise cu privire la limitele terenurilor, deşi este în vârstă de 76 ani, or măsurătorile au fost efectuate de un topograf, în prezenţa şi a lui Z.A., ginerele numitei S.R., a cărei declaraţie dată în faţa instanţei, nu a fost analizată de tribunal.
Instanţa de apel a reţinut că terenul în suprafaţă de 316 mp înscris în titlul de proprietate nr. 49229/20 a fost pus în posesie conform procesului­verbal din 25.09.1993, unde a fost înscrisă suprafaţa de 316 mp, însă nu a avut în vedere că în procesul­verbal s­a reţinut că la întocmirea lui, Comisia locală Târgu Lăpuş a ţinut seama de adeverinţa nr. 981 emisă de comuna Târgu Lăpuş la punerea în posesie în urma reconstituirii dreptului de proprietate a terenului în suprafaţă de 0,3 ha.
Amplasamentul celor două proprietăţi este stabilit conform schiţei de dezmembrare vizate de O.N.C.G.C. Maramureş sub nr. 3514 din 3.09.2004 pentru recurenta F.V. şi nu s­a făcut dovada că documentaţia pentru terenul recurentei F. nu ar fi corect întocmită.
Casa de locuit ce i­a aparţinut lui U.M., cumpărată de intimaţi, are colţul situat pe mejdia dintre cele două proprietăţi aşa cum rezultă din planul de încadrare în zonă şi din declaraţiile martorilor, iar intabularea terenului în suprafaţă de 316 mp cuprins în titlul de proprietate nr. 45229/20 emis pentru numita U.M., s­a realizat în anul 2009.
Instanţa de apel nu a avut în vedere că situaţia din teren nu corespunde cu cea stabilită prin planul de amplasament şi delimitare vizat sub nr. 2993/01.10.2009 de O.C.P.I. Maramureş pentru U.M., aspect confirmat prin expertiza efectuată de expertul P.C., în sensul că documentaţia nu a fost întocmită corect din punct de vedere al măsurătorilor, existând diferenţe între situaţia din teren şi limitele de intabulare a parcelei determinate prin documentaţia cadastrală, prin care nu a fost intabulat şanţul existent pe latura 1­2 care a fost dezmembrat şi a rămas în CF nr. 769 Târgu Lăpuş pe vechiul proprietar, iar parcela cu nr. cadastral 50220 nu corespunde cu situaţia din teren deoarece aliniamentul determinat de punctele 6­7 intersectează construcţia pârâtei de la nr. 36 edificată în anul 2005 cu mult înainte de întocmirea documentaţiei cadastrale.
La obiecţiunile recurentei aduse raportului de expertiză, expertul a răspuns evaziv, expunând o situaţie confuză şi arătând eronat că suprafaţa de 30 mp este delimitată de anexa grafică 2­3­6­2 şi nu i­a aparţinut lui S.R. din punct de vedere topografic.
Suprafaţa de 30 mp nu a fost identificată potrivit anexei grafice nr. 1 a raportului de expertiză, întrucât cei 30 de mp au fost cedaţi în vecinătatea proprietăţii lui S.R., din terenul acesteia în suprafaţă de 1918 mp.
Din cuprinsul aceluiaşi raport de expertiză, reiese că între punctele 1­6­2 există o fâşie de teren pentru care nu se aduc nici un fel de explicaţii şi nu se cunoaşte dimensiunile ei, aspecte ce nu au fost analizate de instanţa de apel.
Din depoziţiile martorilor reiese că mejdia dintre cele două proprietăţi a fost stabilită de recurenta F.V. împreună cu U.M., iar la măsurători a participat şi un topograf.
Întrucât între situaţia din teren şi raportul de expertiză inclusiv completarea la acesta, există serioase contradicţii, recurenta a respins această probă, iar după audierea martorilor S.R. şi
Z.A. a solicitat din nou efectuarea unei contraexpertize, dar aceeaşi instanţă de fond a respins din nou proba solicitată, încălcându­i dreptul la apărare al recurentei.
Instanţa de apel avea posibilitatea să schimbe hotărârea instanţei de fond şi să trimită cauza spre rejudecare la prima instanţă pentru o reală cercetare pe fond a cauzei, însă s­a pronunţat o hotărâre nelegală raportat la dispoziţiile art. 129 alin.(5) C.pr.civ.
Şi în condiţiile în care cererea ar fi admisibilă, faţă de prevederile art. 584 C.civ., cheltuielile legate de grăniţuire trebuiau stabilite doar la jumătate.
Intimaţii P.R.A. şi P.M. prin întâmpinare depusă l,a dosar f.14­15, au solicitat respingerea recursului şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, susţinând în principal că motivele de recurs nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 1­9 C.pr.civ.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reţine următoarele:
În actuala lui configuraţie, recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 pct. 1­9 C.pr.civ.
Aspectele privitoare la analiza probelor ce au făcut obiectul analizei primei instanţe şi a instanţei de apel, nu mai pot forma obiectul reevaluării lor de către instanţa de recurs, astfel încât să li se dea o altă interpretare decât aceea a instanţei de apel, după abrogarea pct. 11 al art. 304 C.pr.civ.
Prin acţiunea civilă precizată, reclamanţii P.R.A. şi P.M., au chemat­o în judecată pe pârâta F.V., pentru stabilirea liniei de hotar dintre proprietăţile părţilor şi revendicarea suprafeţei de 25 mp ocupată de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
Părţile din proces, sunt proprietari asupra unor parcele de teren învecinate, astfel: pârâta
F.V. este proprietara terenului în suprafaţă de 600 mp, identificat în CF nr. 1976 Târgu Lăpuş, nr. top 78/19/1/1/a/2/20/1, cumpărat prin contractul de vânzare­cumpărare autentificat sub nr. 554/09.09.2004, de la vânzătoarea S.R.; la rândul lor reclamanţii P.R.A. şi P.M. sunt proprietari asupra terenului în suprafaţă de 316 mp cumpărat de la defuncta U.M. prin contractul de vânzare­cumpărare autentificat sub nr.1110/22.12.2009, identificat în CF nr. 50220 Târgu Lăpuş, nr. cadastral 50220.
În concluziile raportului de expertiză efectuat de expertul P.C.G., dosar prima instanţă, s­a arătat că în urma măsurătorilor efectuate, a rezultat că reclamanţii deţin suprafaţa de 292 mp, cu 24 mp mai puţin decât suprafaţa intabulată de 316 mp, în timp ce pârâta deţine suprafaţa de 624 mp, cu 24 mp mai mult decât suprafaţa intabulată de 600 mp, mejdia dintre proprietăţile părţilor fiind aliniamentul 6­7 din anexa grafică nr. 2. În completarea la raportul de expertiză la f. 74­75, acelaşi expert a precizat că schiţa de dezmembrare nr. 3514/2004 s­a realizat corect; pe anexa grafică nr.1 din raportul de expertiză, terenul intabulat, parcela cadastrală nr. 50220, este delimitat de punctele 1­6­7­1, pct. 6­7 intersectează construcţia pârâtei de la nr. 36, care a fost edificată în anul 2005; declaraţia notarială nr. 678/2010 nu ţine seama de schiţa de dezmembrare nr. 3514/2004, deoarece în declaraţie frontul la stradă al terenului pârâtei este indicat ca fiind 22,2 mp în timp ce în schiţă este doar 19,61 m, suprafaţa de 30 mp este delimitată în anexa grafică pe traseul punctelor 2­3­6­2 şi nu i­a aparţinut numitei S.R.; terenul în suprafaţă de 316 mp înscris în titlul de proprietate nr. 49229/20 a fost pus în posesie conform procesului­verbal din 25.09.1993, unde suprafaţa înscrisă este tot de 316 mp şi a fost intabulat în baza documentaţiei cadastrale nr. 2993/2009 cu suprafaţa de 316 mp, iar vecinătăţile înscrise în procesul­verbal sunt identice cu cele din teren.
Din nota de constatare întocmită de Serviciul urbanism şi amenajarea teritoriului sub nr. 749/14.01.2010, dosar judecătorie, rezultă că pârâta F.V. a fost autorizată să construiască o casă, şură, garaj, debara şi un gard, dar în realitate a construit doar o casă şi un garaj dintre cele autorizate, precum şi o anexă neautorizată, la distanţa de 2 m faţă de limita de proprietate dinspre vest, dar a construit la distanţa de 1 m. Deşi s­a autorizat construirea unui gard pe fundaţii izolate pentru ţevi metalice, elevaţie de beton, panouri din ţeavă pătrată cu plasă de sârmă zincată, pârâta a construit un gard din zidărie din bolţari de beton, cu grosimea de 25 cm. Expertul extrajudiciar
B.I. dosar judecătorie, a arătat că „este corectă observaţia expertului P.C., despre cei 44 mp teren, care a rămas în CF nr. 769 Târgu Lăpuş, în sensul că această suprafaţă reprezintă canalul adiacent proprietăţii reclamanţilor”.
Aşadar, decizia instanţei de apel se bazează pe probele scrise administrate în cauză, eliminând motivat probele extrajudiciare cu privire la care nu s­a respectat principiul nemijlocirii administrării lor.
Instanţa de apel a analizat declaraţiile tuturor martorilor, inclusiv ale lui S.R. şi Z.A., dar le­a înlăturat motivat, aşa cum rezultă din considerentele deciziei recurate.
Corespunde realităţii că pârâta şi­a edificat edificat construcţiile anterior datei la care reclamanţii au cumpărat terenul în suprafaţă de 316 mp de la defuncta U.M., numai că pârâta nu a respectat autorizaţia de construire nici în privinţa amplasamentului casei (anexa a fost construită fără autorizaţie) şi nici în privinţa gardului care nefiind construit conform proiectului, ci din bolţari de beton în lăţime de 25 cm, ocupă o suprafaţă consistentă din teren.
Terenul proprietatea reclamanţilor în suprafaţă de 316, a figurat cu această întindere în actele de reconstituire a dreptului de proprietate pe numele defunctei vânzătoare U.M., în procesul­verbal de punere în posesie din 25.09.1993, aceeaşi suprafaţă figurând şi în contractul de vânzare­cumpărare autentificat sub nr. 1110 din 22.12.2009.
Expertul P.C.G. a explicat de ce nu a fost corect întocmită documentaţia de dezmembrare nr. 2993/2009, iar cu privire la suprafaţa de 30 mp delimitată în anexa grafică prin punctele 2­3­6­2, a arătat că nu a aparţinut din punct de vedere topografic martorei S.R..
Susţinerea recurentei că suprafaţa de 30 mp ar fi fost cedată de către S.R. în vecinătatea proprietăţii acesteia, ar trebui să se regăsească sub gardul construit de pârâtă între proprietatea acesteia şi proprietatea martorei S.R., dar întrucât linia de hotar dintre proprietăţile acestora nu a format obiectul judecăţii, în obiectivele raportului de expertiză nu a figurat şi măsurarea suprafeţei deţinute de martora S.R..
Prin modul de instrumentare a cauzei în apel, tribunalul nu a încălcat prevederile art. 129 alin. (5) C.pr.civ. privind rolul activ al judecătorului şi aflarea adevărului, decizia pronunţată fiind în acord cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză.
Aşa fiind, curtea reţine că nu sunt prezente motivele de recurs invocate de pârâtă: art. 304 pct. 5 şi 9 şi art. 312 C.pr.civ., în ceea ce priveşte fondul cauzei, atât în privinţa solicitării de casare cu trimitere spre rejudecare la acelaşi tribunal, cât şi în privinţa solicitării de modificare a deciziei recurate în sensul respingerii apelului reclamanţilor.
În privinţa cheltuielilor de judecată, într­adevăr art. 584 partea II­a C. civ., cheltuielile grăniţuirii se vor face pe jumătate.
La prima instanţă, reclamanţii au ocazionat 3.617 lei cheltuieli de judecată, însă le­au fost acordate doar 1749,5e lei, adică mai puţin de jumătate.
În apel, reclamanţii au ocazionat cheltuieli de judecată în sumă de 2.068,3 lei iar tribunalul a obligat pârâta să le plătească 2.068,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Având în vedere că pentru judecata în prima instanţă pârâta a fost obligată la mai puţin de jumătate din cheltuielile de judecată ocazionate cu grăniţuirea de către reclamanţi, s­au respectat dispoziţiile art. 584 C. civ.
Pentru judecata în apel, nu mai subzistă regula suportării cheltuielilor de judecată în cote de câte ½ parte, regula fiind aceea a culpei procesuale prevăzute de art. 274 C. pr. civ.
Întrucât recursul urmează să fie respins, în temeiul art. 274 alin. (1) C. pr. civ., recurenta va fi obligată să le plătească intimaţilor cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 2.480 lei. (Judecător Traian Dârjan)