Funcţionari publici
statutari. Cerere pentru plata valorii financiare neimpozabile a orelor lucrate
de repaus săptămânal. Respingere. Compensare cu timp liber pentru activitatea
în schimburi, pentru activităţile operative şi serviciul de permanenţă
Secţia a IIa civilă, de contencios administrativ şi
fiscal, decizia nr. 5210 din 11 iunie 2012
Prin sentinţa civilă nr.1167
din 10.02.2012 pronunţată de Tribunalul Sălaj sa admis în parte acţiunea
reclamantului SINDICATUL NAŢIONAL AL AGENŢILOR DE POLIŢIE (S.N.A.P.), în numele
şi pentru membri de sindicat F.I.S. s.a., împotriva pârâtului INSPECTORATUL
JUDEŢEAN DE POLIŢIE SĂLAJ, pe care la obligat să achite reclamanţilor de mai
sus, sumele cuvenite şi neachitate ce reprezintă valoarea financiară
neimpozabilă a orelor lucrate de repaus săptămânal şi în celelalte zile în
care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, actualizată
cu indicele de inflaţie de la data scadenţei şi până la data efectuării plăţii,
exclusiv pentru perioada 6 iunie 2008 – 13 noiembrie 2009 şi numai în măsura în
care, conform evidenţelor oficiale ale pârâtului, orele astfel lucrate nu au
fost compensate cu zile libere.
Sa respins ca nefondată
acţiunea aceloraşi reclamanţi cu privire la drepturile pretinse în perioada 14
noiembrie 2009 – 6 iunie 2011.
Sa respins în întregime, ca
fiind neregulat formulată, acţiunea reclamantului, cu privire la membri de
sindicat M.V. s.a..
Pentru a hotărî astfel,
tribunalul a reţinut următoarele:
Verificând cadrul procesual
şi procedural fixat de reclamant prin acţiunea sa, tribunalul reţine că
potrivit alin. (2) art. 28 din Legea nr. 54/2003 (alin. 1) ,,Organizaţiile
sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii,
statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele
individuale de muncă precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu
ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor de judecătoreşti, organelor de
jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători
proprii sau aleşi”.
Alin. (2) al aceluiaşi text
de lege prevede că ,,în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. 1,
organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de
lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a
avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză”, însă acţiunea nu va
putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se
opune sau renunţă la judecată.
Aşadar, din dispoziţiile
legale arătate a rezultat cu claritate că organizaţiilor sindicale prin lege,
li se conferă un mandat de a apăra drepturile membrilor lor şi în faţa
instanţelor judecătoreşti fără a fi necesar un mandat expres.
Ca atare, organizaţia
sindicală are dreptul de a promova orice acţiune prevăzută de lege, însă
acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă
cel în cauză se opune sau renunţă la judecată.
Faţă de această situaţie,
raportat la textele legale sus evocate, instanţa a constatat că probele
dosarului nu confirmă acordul nemijlocit al membrilor de sindicat de mai sus cu
privire la acţiunea de faţă, deşi sau acordat termene de judecată pentru
lămurirea acestui aspect.
Lipsind, prin urmare, unul
din elementele obligatorii ale cererii de chemare în judecată, prevăzut de art.
112 Cod procedură civilă, şi anume semnătura reclamanţilor care şiau însuşit
demersul judiciar al sindicatului, aceasta, cererea, urmează a fi respinsă ca
neregulat formulată, faţă de agenţii de poliţie sus nominalizaţi.
Prin urmare, instanţa a
soluţionat pe fond acţiunea numai faţă de membri de sindicat al căror acord a
fost depus în scris la dosar, reţinând următoarele:
Necontestat în cauză, membri
de sindicat reprezentaţi de reclamant sunt agenţi de poliţie, funcţionari
publici cu statut special.
Potrivit prevederilor art. 39
alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului „Durata
programului de lucru al poliţistului este de 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână,
stabilită astfel încât să se asigure continuitatea serviciului poliţienesc şi
refacerea capacităţii de muncă, în condiţiile prevăzute de lege”.
Pentru orele prestate peste durata
normală a timpului de lucru, poliţiştii au fost îndreptăţiţi, prin art. 16
alin. (1) din O.G. nr. 38/2003 la plata unui spor de 75 % din salarul de bază
pentru primele două ore astfel lucrate şi la un spor de 100 % pentru
următoarele ore lucrate în zilele de repaus săptămânal ori la sărbătorile
legale.
Legea nr. 330/2009 abrogă
O.G. nr. 38/2003 dar reglementează ea însăşi plata sporului de 75 % pentru
munca prestată peste durata normală a timpului de lucru.
În fine, Legea nr. 285/2010
abrogă şi acest ultim act normativ, preluând însă reglementările cu privire la
plata acestui spor.
Aceste două legi – nr.
330/2009 şi Legea nr. 285/2010 – conţin, fiecare, reglementări care lasă fără
efecte prevederile cu privire la plata sporului în discuţie.
Astfel, potrivit prevederilor
art. 30 alin. (7) din Legea nr. 330/2009, prevederile cu privire la plata
sporului pentru ore suplimentare nu se aplică în anul 2010 iar potrivit art. 8
din Legea nr.
285/2010, în anul 2011,
pentru munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru
operează o compensare numai ca timp liber corespunzător.
Raportat la normele legale în
vigoare în perioada luată în analiză, respectiv 6 iunie 2008 – 6 iunie 2011,
tribunalul a constatat că acţiunea de faţă este întemeiată în parte, urmând a
obliga pârâţii să achite reclamanţilor sumele cuvenite şi neachitate ce
reprezintă valoarea financiară neimpozabilă a orelor lucrate de repaus
săptămânal şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în
vigoare, nu se lucrează, actualizată cu indicele de inflaţie de la data
scadenţei şi până la data efectuării plăţii, exclusiv pentru perioada 6 iunie
2008 – 13 noiembrie 2009 şi numai în măsura în care, conform evidenţelor
oficiale ale pârâtului, orele astfel lucrate nu au fost compensate cu zile
libere.
Dat fiind faptul că pentru
perioada 14 noiembrie 2009 – 6 iunie 2011 prevederile legale cu privire la
plata sporului pentru ore suplimentare au fost inaplicabile, cererea
reclamanţilor pentru acest interval a fost respinsă ca nefondată.
Cererea cu privire la
acordarea dobânzii legale a fost de asemenea respinsă, prin actualizarea
sumelor acordate cu indicele de inflaţie realizânduse o acoperire integrală a
drepturilor solicitate.
Împotriva acestei sentinţe a
declarat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Sălaj solicitând
admiterea recursului şi modificarea în parte a hotărârii recurate în ceea ce
priveşte respingerea acţiunii cu privire la drepturile pretinse pentru perioada
6 iunie 200812 noiembrie 2009 şi menţinerea celorlalte dispoziţii cuprinse în
hotărârea instanţei de fond.
În motivele de recurs se
arată că reclamanţii sunt ofiţeri şi subofiţeri de poliţie, respectiv
funcţionari publici cu statut special, angajaţi ai IPJ Sălaj.
Conform art.39 din Legea
360/2002 „durata programului de lucru al poliţistului este de 8 ore pe zi şi 5
zile pe săptămână, stabilită astfel încât să se asigure continuitatea
serviciului poliţienesc şi refacerea capacităţii de muncă, în condiţiile
prevăzute de lege. (2) Programul de lucru, formele de organizare a acestuia şi
acordarea repausului săptămânal se stabilesc prin ordin al ministrului
administraţiei şi internelor, după consultarea Corpului Naţional al
Poliţiştilor”.
Menţionează că prin OMAI
577/2008 sa reglementat programul de lucru al poliţiştilor, formele de
organizare a acestuia şi acordarea repausului săptămânal. Programul de lucru al
poliţiştilor reclamanţi a fost precizat în fişa postului.
Potrivit art.8 din acest act
normativ intern: „Prin modul de proiectare a fişelor posturilor şi prin
organizarea activităţii, şefii unităţilor asigură încărcarea echilibrată cu
sarcini a poliţiştilor, potrivit fiecărei categorii profesionale, utilizarea
completă de către aceştia a timpului de muncă şi îndeplinirea îndatoririlor
curente în timpul programului normal de lucru. (2) În situaţii neprevăzute,
care impun desfăşurarea de activităţi peste durata normală a programului de
lucru, şeful unităţii dispune în scris, cu justificarea temeinică a hotărârii
sale, efectuarea de ore suplimentare”. Totodată, potrivit alin.3 al art.13 din
OMAI „situaţia privind orele suplimentare prestate de poliţişti peste programul
normal de lucru se ţine de către şeful nemijlocit, potrivit tabelului prezentat
în anexa nr.1. Situaţia centralizatoare, la nivelul unităţii, cu poliţiştii
care au desfăşurat ore suplimentare se face potrivit modelului prezentat în
anexa nr.2”.
Precizează că programul de
lucru al reclamanţilor a fost astfel stabilit încât să se asigure continuitatea
serviciului poliţienesc şi refacerea capacităţii de muncă, în condiţiile
prevăzute de lege. Pentru poliţiştii care au desfăşurat activitatea în
schimburi, precum şi pentru cei care au desfăşurat activităţi operative sa
asigurat în cursul unei luni cel puţin un repaus săptămânal, sâmbăta şi
duminica, în zile consecutive. Orele efectuate în scopul asigurării serviciului
de permanenţă au fost compensate prin acordarea de timp liber corespunzător.
Invederează totodată că,
dispoziţiile instanţei de fond respectiv: „obligă pârâţii să achite
reclamanţilor sumele cuvenite şi neachitate ce reprezintă valoarea financiară
neimpozabilă a orelor lucrate de repaus săptămânal şi în celelalte zile în
care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează” sunt
nelegale, orice drepturi băneşti de care beneficiază poliţiştii fiind supuse
regimului fiscal al impozitării. Mai mult, IPJ a figurat ca singur pârât în
dosar.
Analizând recursul declarat
de către pârât prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art.304 şi
3041C.pr.civ., Curtea la apreciat ca fiind fondat pentru următoarele
considerente:
Potrivit art.39 din Legea
360/2002, durata programului de lucru al poliţistului este de 8 ore pe zi şi 5
zile pe săptămână, stabilită astfel încât să se asigure continuitatea serviciului
poliţienesc şi refacerea capacităţii de muncă, în condiţiile prevăzute de lege;
programul de lucru, formele de organizare a acestuia şi acordarea repausului
săptămânal se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor,
după consultarea Corpului Naţional al Poliţiştilor.
Dispoziţii similare se
regăsesc şi în OMAI nr.577/2008, dat în aplicarea acestor dispoziţii legale,
prin art.2 lin.1, stabilinduse că durata programului de lucru al poliţistului
este, de regulă, 8 ore pe zi şi 40 de ore pe săptămână, cu un repaus săptămânal
de 2 zile, de regulă sâmbăta şi duminica.
Potrivit art.8 din acelaşi
act, prin modul de proiectare a fişelor posturilor şi prin organizarea
activităţii, şefii unităţilor asigură încărcarea echilibrată cu sarcini a
poliţiştilor, potrivit fiecărei categorii profesionale, utilizarea completă de
către aceştia a timpului de muncă şi îndeplinirea îndatoririlor curente în
timpul programului normal de lucru.
Conform alin.2 şi 3 din
acelaşi articol, în situaţii neprevăzute, care impun desfăşurarea de activităţi
peste durata normală a programului de lucru, şeful unităţii dispune în scris,
cu justificarea temeinică a hotărârii sale, efectuarea de ore suplimentare;
sarcinile care presupun desfăşurarea de activităţi după încheierea programului
normal de lucru şi cele care necesită chemarea poliţiştilor la serviciu, de la
domiciliu, din timpul liber al acestora, se îndeplinesc în condiţiile alin.
(2), cu respectarea prevederilor art. 2 alin. (2).
Coroborând dispoziţiile legale
enunţate anterior, Curtea constată că în ipoteza în care pentru desfăşurarea
activităţii poliţiştilor peste durata normală a programului de lucru, în
situaţii neprevăzute, se impune efectuarea orelor suplimentare, aceasta se face
prin dispoziţia scrisă a şefului unităţii, cu justificarea temeinică a
hotărârii sale.
În speţă, însă, nu există
nici un înscris care să ateste că reclamanţii au procedat la efectuarea unor
ore suplimentare peste durata normală a programului de lucru, dispoziţia scrisă
a şefului unităţii nefiind depusă la dosar. Mai mult, Curtea reţine din
cuprinsul memoriului de recurs precum şi din poziţia procesuală exprimată în
faţa instanţei de fond, că astfel de dispoziţii scrise nu există întrucât
programul de lucru al reclamanţilor a fost stabilit astfel încât pentru cei
care au desfăşurat activitatea în schimburi şi pentru cei din activităţile
operative precum şi pentru cei care au asigurat serviciul de permanenţă, orele
efectuate au fost compensate prin acordarea de timp liber corespunzător.
Apoi, potrivit art. 13 alin.3
din OMAI nr.577/2008, situaţia privind orele suplimentare prestate de poliţişti
peste programul normal de lucru se ţine de către şeful nemijlocit, potrivit
tabelului prezentat în anexa nr. 1, iar situaţia centralizatoare, la nivelul
unităţii, cu poliţiştii care au desfăşurat ore suplimentare se face potrivit
modelului prezentat în anexa nr. 2.
Curtea constată, de asemenea,
că în speţă nu există o astfel de situaţie privind orele suplimentare prestate
de poliţişti peste programul normal de lucru ţinută de către şeful nemijlocit,
şi nici o situaţie centralizatoare, la nivelul unităţii, cu poliţiştii care au
desfăşurat ore suplimentare astfel că pretenţiile reclamanţilor apar ca fiind
nefondate.
Înscrisurile depuse în susţinerea
poziţiei procesuale a reclamanţilor nu sunt în măsură să ateste că reclamanţii
au efectuat ore suplimentare întrucât aceste înscrisuri nu sunt întocmite
potrivit dispoziţiilor art.13 din OMAI nr.577/2008.
Pentru toate aceste
considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind fondat iar în
temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art. art.39 din Legea 360/2002,
art.2, 8 şi 13 din OMAI nr.577/2008 îl va admite, va modifica hotărârea
recurată în sensul că va respinge acţiunea reclamanţilor. (Judecător Mihaela
Sărăcuţ) |